Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

    Suflet de copil

    Distribuiti

    Sondaj

    Ce cuplu vretzi? :">

    [ 13 ]
    87% [87%] 
    [ 1 ]
    7% [7%] 
    [ 1 ]
    6% [6%] 

    Total voturi: 15
    avatar
    Lory :3
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Suflet de copil

    Mesaj Scris de Lory :3 la data de Vin 24 Mai 2013 - 23:47

    Deeeeci ... It is a new fic :3 .Sunt începătoare, o să fie cam varză însă îmi voi da silința xD .Hope you like it
    Chapter 1

     Remember me

    Din perspectiva naratorului:

    Secătuită de puteri se rezemă de un copac privindu-și moartea cum se apropia de ea.
    Ca o umbră, ca o fantomă, ca un coșmar transpus în realitate înainta prin întuneric băgând groaza în tânara fată.
    Se oprise la 3 metri de  ea privind-o cu ochii injectați de sânge și zâmbindu-i sadic.Inocența și puritatea ei nu mai valorau acum, singurul lucru de care avea nevoie era putere...
    Își ridică chipul palid din pământ privindu-l cu ochi mari pătrunzători de un verde crud. Nu-i era frică, avea de gând să moară cu demnitate fără să cerșească milă. Dar n-a apucat să-și trăiască viața, să se bucure de ea încă n-a avut parte de iubire de la persoana care i-a furat inima.  
      -Imploră-mă!Poate te las în viață... Tună vocea plină de ură a bărbatului.
      Fata îl privi cu dispreț și scuipă vorbe pline de venin urmate de un râs batjocoritor.
      -Ha!N-am să implor o târâtură ca tine.Mai bine îmi dau singură cu o cărămidă în cap de cât asta.
      Chipul acestuia se preschimbă într-unul nervos și plin de ură. Își scoase sabia pornind spre rozalie strigând:
      -Atunci mori tâ*fă!
      Sakura închise ochii, așteptând...dar totul a luat o întorsătură de ultim moment când bărbatului i-a fost smuls capul cu bestialitate.Rozalia și-a dat seama că nu scăpase, ba din potrivă s-a adâncit în probleme o dată ce a realizat că salvatorul său era membru Akatsuki.
      Cum să nu recunoască acel păr negru, acei ochi roșii însângerați plini de ură în spatele cărora se afla blândețe și suferință. Cum să uite o astfel de  amintire.
     ~FlashBack~
      -Ino dă-mi ursulețul!
      Striga o fetiță în vârstă de 5 ani cu bucle rozalii și ochi verzi ca un smarald, în timp ce alerga după  preaiubitul său ursuleț aruncat de la o  fetiță blondă la una șatenă.
       În cele din urmă Sakura se opri în fața lui Ino, care profită și o împinse astfel în cat să cadă si să se lovească. Blonda îi făcu semn brunetei să ia ursulețul și să fugă.
       Pov. By Saku:
      Am privit-o pe Ino cum se îndepărtează în timp ce simțeam cum lovitura de la picior devine tot mai dureroasă și sângerează încet. M-am așezat jos cu ochii  umeziți gata să dea într-un plâns de toată frumusețea.
        Mereu mă ia peste picior, pentru că nu-mi pot purta singură de grijă și pentru că sunt așa timidă. Soarele este acoperit de ceva...mai bine zis cineva. Ridicându-mi privirea am zărit un băiat mai mare ca mine, cu păr negru, cu  ochi abisali la fel de întunecați, înfricoșători chiar... însă buzele arcuite într-un zâmbet blând și călduros m-a liniștit.
       -Ce-ai tu pitico? Mă întreabă acest așezându-se astfel în cât să fie la nivelul meu.
       Mi-am plecat capul în pământ începând să suspin și să îngân printre sughițuri întâmplarea. Băiatul mi-a dat bretonul ce-mi acoperea chipul, prizându-l cu o agrafă într-o parte și m-a ridicat luându-mă în brațe după care m-a așezat pe o scară zicând să-l aștept 5 minute.
       M-am șters cu mânuțele la ochi pentru a acoperi orice  urmă de plâns, dar imediat a apărut brunetul ținând în mână jucăria mea preferată. Mi-a înapoiat-o, apoi a scos  din buzunar un bandaj în formă de inimă de culoare roșie  așezându-l pe rană, dar nu înainte de a curăța locul.
       -Ino și TenTen n-o să te mai deranjeze. Am discutat eu cu ele.
       I-am făcut semn să se apropie mai mult apoi i-am dat un micuț pupic pe obraz, iar el s-a îmbujorat aproape inobservabil. Mi-a atins ușor fruntea cu degetul arătător chicotind însă eu m-am enervat pe gestul său și i-am arătat limba.
      ~EndOfFlashBack~    
      Am zâmbit la reanimarea acestei amintiri, apoi cu voce răgușită am zis:
      -Bună Itachi...
    GATA Love it
    În primul rând vă spun k sunt extrem de  indecisă în privință cuplului. Ador SasoSaku, dar și ItaSaku și DeiSaku. Poate mă ajutați voi.
    Vă anunț că  Sakura va mai avea o amintire și cu Deidara  și cu Sasori la fel de drăgălașă.
      Aștept păreri Smile


    Ultima editare efectuata de catre Lory :3 in Mar 9 Iul 2013 - 10:05, editata de 2 ori
    avatar
    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Suflet de copil

    Mesaj Scris de Pasila la data de Sam 25 Mai 2013 - 10:15

    Hm, nu e rau. Nu e rau deloc Laugh Chiar mi-a placut toata faza asta. Nu sunt critic, deci ma iau si eu dupa ce m-a impresionat. Inceputul m-a atras, estetica nu e chiar grozava, daca nu aveai acel inceput grozav Love it as fi ratat un fic foarte bun.
    Ideea cu ursuletul m-a dat pe spate Love it O ador, pur si simplu. Pentru ca e asa normala, originala si chiar mi-am imaginat toata faza aia. Am mai vazut amintiri lipsite de sens prin multe fic-uri, dar la tine a fost chiar ceva dragut. Nu o intalnire d-aia nasoala, ci a fost ceva copilaresc, potrivit Love it Scrii chiar bine, imi pot imagina toate chestiile astea, si cu timpul.... Love it ma intreb cat de grozav o sa iasa Laugh
    Mi-ar placea sa-ti pot spune ce cuplu imi doresc eu... dar mai bine arata-ne cate un moment cu fiecare. N-o sa aleg un cuplu doar pentru ca ala imi place mie mai mult, o sa spun unul care merita. Nu stiu cum o sa faca altii, dar eu asta cred.
    ps: anunta-ma si pe mine de next, sa nu intarzii la next Kiss Te pup, Xo.Xo.
    avatar
    Lory :3
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Re: Suflet de copil

    Mesaj Scris de Lory :3 la data de Mar 11 Iun 2013 - 2:07

    Capitolul II:
    Din perspectiva naratorului:
       Privea tavanul cu  intensitate făcând abstracție de lucrurile ce se petreceau în jur. O dureau mâinile îngrozidor, simțea cum capul  mai avea un pic și pleznea iar abdomenul brăzdat de  o rană ce sângera încet. Toată noaptea  vomitase, tușise și a fost străbătută de dureri aproape insuportabile, iar cel care i-a fost aproape este însuși brunetul.
       Două zile la rând a vegheat-o putând chiar să se presupună cu nu mâncase, nu dormise și nu ieșise nici măcar odată din cameră. Însă nu este nici o presupunere, este un fapt sigur, iar  Sakura se simțea datoare. Cum să-i arate recunoștiința? Mai ales în starea asta...se simțea deplorabil. Nu avea energie, gândire coerentă sau cel puțin  capacitatea de a lega două propoziții în frază.
       Îi plăcea însă așternutul patului cu miros de levănțică, incredibil de moale și confortabil, o făcea să se relaxeze cât de cât și să mai uite de durere. Auzi scârțâitul ușii apoi pași lenți și apăsați ce se îndreptau spre pat. Rozalia zări de-ndtată  cearcănele vizibile, ochii injectați și părul ciufulit în toate părțile.  
       Cu toate acestea Itachi se strufocă să zâmbească blând doar  pentru a o mai liniști pe fată. Îi intinse pe frunte o compresă apoi îi injectă în venă un medicament ce spera din tot sufletul să-i mai alunge suferința. Văzând că micuța floare cască ușor închizând pleoapele acoperind smaraldele și câzând într-un somn adânc, Itachi se prăbușește lângă ea iar mirosul de levănțică îi inundă nările.
       Nu se știe cât timp au dormit, poate ore...poate zile...dar Sakura se trezește prima constatând că starea sa este din ce în ce mai bună. Avea nevoie de apă și nu putea să-l trezească pe brunet, ce dormea ca un îngeraș. Avea pielea albă ca spuma laptelui, iar câteva fire  de păr îi acopereau chipul, Sakura vrând chiar să le îndepărteze, dar își retrage mâna nedorind să-l trezească.
       Ușor, ușor, șotânc-șotânc ajunge la ușă apoi iese dând peste un hol imens luminat de câteva torțe. Se uită în stânga apoi în dreapta însă nu era nici o diferență, vechea cale de a alege
    "a-la-ba-la-porto-ca-la" și se pare că dreapta câștigă.
       În timp ce înainta pe hol "admirând" ușile imense din lemn  masiv vopsite în negru, se mustra singură deoarece încă se comporta copilăresc. Un lucru îi distrase atenția iar acesta a fost o lumină slăbuță iar sursa  era de la o ușă puțin deschisă.
       Nu s-a putut abține și a început să tragă cu ochiul. A zărit o claie de păr roșcat incredibil de răvășit, o  pereche de ochi negri  aproape inexpresivi dar totuși captivați de de activitatea pe care o desfășura. Un băiat de statură medie îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni scurți lăsând la vedere un abdomen bine lucrat, lucra de zor la niște marionete.
       Sakura își roti privirea prin cameră zărind pe măsuța de lângă pat o păpușă din pluș îmbrăcată cu o rochiță verde și cu păr brunet. Imediat o altă amintire îi încălzi  sufletul
       ~FlashBack~
      Pentru o fetiță de numai 6 ani intra cam  des în probleme. De această dată se rătăcise de părinți, însă nu în Konoah în sătucul său,nu nu acolo ci în Suna satul nisipului unde venise în vizită alături de familia sa.
       Sakura mergea prin  marea de oameni păstrându-si calmul, dar apoi observă o grămadă de copii adunați în jurul unui băiețel ce prezenta un  teatru de păpuși. Fiind ajutată de statura sa micuță și subțire se strecoară ușor reușind să ajungă în față.
       A privit întreg spectacolul fiind fascintă de poveste, iar la sfârșit când grămada de copii a început să se risipească, băiatul roșcat a strâns lucrurile și-a plecat. Căutând probleme ca de obicei Sakura îl urmărește. După un timp roșcatul se întoarce privind-o suspicios și ciudat:
       -Vrei te rog să nu mă mai urmărești?
       Rozalia se rușină întorcându-se cu spatele și începând să  lovească pământul cu  piciorul. El continuă drumul, iar Saku îl urmări în continuare.
       -Ok cum te numești? Zise roșcatul  ridicând din sprânceană.
       -Sakura...Sakura Haruno!
       Sasori a dat din cap afirmativ apoi îi făcu semn să-l urmeze. Ajunși în fața unei case îi zise să aștepte, iar el dori să plece însă rozalia îl opri dăruindu-i păpușa sa în rochiță verde.
    Roșcatul o privi uimit zâmbi cald privind-o drăgăstos, apoi dispăru. La scurt timp din casă ies  părinții Sakurei.
      ~EndOfFlashBack~
       -Te pot ajuta cu ceva?
    O trezi din visare vocea băiatului ce acum o privea curios.
    Cam atât pentru azi, îmi cer scuze de întârziere și Damaris mă bucur că îți place Love it
    Aștept păreri  Big smile

     


    Ultima editare efectuata de catre Lory :3 in Mar 9 Iul 2013 - 10:06, editata de 2 ori
    avatar
    Lory :3
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Re: Suflet de copil

    Mesaj Scris de Lory :3 la data de Lun 24 Iun 2013 - 12:11

    Capitolul 3
    Din perspectiva naratorului:
       Rozalia stătea nemișcată în pragul ușii holbându-se la trăsăturile feței lui atât de neschimbate, la ochii săi negri cu tente de gri, la părul roșu ce în lumina drogată a lămpii semăna cu un foc agitat, dar în definitiv se holba la el. Până atunci credea că-l iubește pe Itachi, dar această iubire nu consta într-una frățească? Dar Sasuke?  De la ultimele informații din Konoah  el intrase în Akatsuki. Și ea tot acolo se afla, nu putea rezista unei întâlniri cu el, cel puțin fără să se iște o bătaie. Aș minți dacă v-as spune că Sakura încă îl mai iubește. Știți ce a făcut inimioara ei cu toate sentimentele față de Sasuke? Le-a mestecat  scuipăndu-le afară acum fiind doar o grămăjoară de resturi  ce cu timpul nici amintire nu va mai putea fi numită. Exact așa, greu de crezut nu?  Doar cum putea să reziste o iubire atâta timp?
       Dar revenind la prezent. Sasori de asemenea o privea atent, ochii de smarald ai fetei nu puteau scoate în evidență de cât copilul ce sălășuia în adâncul ei. Și părul roz ca florile de măr și de cireș, exact fructele lui preferate. Nu era genul pervers, dar trebuia să fi orb ca să nu observi talia de viespe, sânii perfect rotunzi și voluptoși, iar fundul atât de bombat în cât era demnă să prezinte haine Victoria Secret.
        Nu putea spune de cât că găsise o comoară...sau comoara îl găsise pe el? Dar ce-l atrăgea și mai mult era faptul că o cunoștea, de unde de când sau cum nu'și amintea, știe doar că o cunoaște și punct.
       I-a întors spatele, deoarece prea mult se  holbase la ea și nu dorea să dea impresia vreunui obsedat. Încercând să pară cât mai distant a întrebat-o :
      -Deci... Cauți ceva sau pe cineva? Făcând  o aluzie incontrolabilă la sine...
      Rozalia se îmbujoră, apoi își plecă capul în pământ bâlbâindu-se. Din fericire roșcatul era expert în bâlbâieli și înțelesese nevoia fetei de a bea apă. Se ridică aproape mecanic de pe scaun, arcuindu-și buzele într-un zâmbet amuzat aproape inobservabil de care Sakura nu sesizase.
       El mergea înainte aruncându-i câte o privire deoarece ea îl urmărea în de aproape în continuare cu capul plecat. Ce n-ar fi dat ca să poată sta toată ziua admirându-i verdele crud din ochii ei, să-i atingă părul moale ca  mătasea, să-i mângâie chipul angelic sculptat în marmură, dar nu în cele din urmă să fie singurul deținător al inimii ei. Dar ce făcea?  Își creea scenarii imposibile. Probabil doar pentru a-și alimenta imaginația, sentimentele și tot ce se afla în interiorul său. În cele din ajunși la capătul holului, roșcatul deschise o ușă de dimensiuni puțin mai mari ca celelalte și vopsită în maro.
       Intrați în încăpere, Sakura clipi de mai multe ori încercând să-și obișnuiască ochii  cu lumina puternică provenită de la mai multe becuri. Își roti privirea prin cameră dându-și seama că era de fapt bucătăria.
       O masă imensă cu multe locuri ornamentată cu câteva flori, un aragaz  alb imaculat lângă un  frigider încăpător. Dulapuri pentru vase, o chiuvetă, un uscători, chiar și o canapea cu 2 fotolii în  fața cărora se întinde o plasmă. Penru niște criminali în serie a-i zice că nu le lipsește luxul. După ce își bea apa pentru care a trecut prin atâtea, stomacul său începe să scoată sunete ciudate.
       - Auzi și tu zgomotele alea? Zise Sasori puțin nedumerit, apoi începu să râdă dându-și seama că fetei îi era foame. O întrebă ce ar vrea să mănânce, iar ea răspunse fără rețineri:
       -Cereale cu lapte! Băiatul se uită lung și gânditor apoi se întoarse la un dulăpior. "Sakura! Pe bune? Cereale! La ce te-ai gândit? Suntem în mijlocul pustietății și tu vrei cereale! Îți spun eu că-ți va da cine știe ce cârnat de veveriță" se apostrofa în timp ce se dădea cu capul de masă.
        -Deci...avem următoarele: Cereale integrale, Cereale Musli cu ciocolată, Cereale Musli simple,Cereale Neskuiq, Cereale Neskuiq Duo și Cereale de porumb, lapte simplu, lapte de vacă, lapte de capră, lapte cu cacao, lapte cu căpșuni, lapte degresat, lapte acru, lapte bătut și lapte de Yac. Zise roșcatul pe nerăsuflate întinzând toate cutiile și sticlele pe masă.
       Rozalia începu să râdă zgomotos în timp ce-și alegea Cerealele Neskuiq și laptele degresat.
    Gata
    Admina_admina10 îți mulțumesc pt părere și mă bucur că-ți place.
    Reeah am ținut cont de sfatul tău legat de titlu, însă la capitolul estetică nu stau foarte bine deoarece postez capitolele dp tel PC-ul fiind stricat.
    sper k v-a plăcut aștept păreri Wink

     


    Ultima editare efectuata de catre Lory :3 in Mar 9 Iul 2013 - 10:07, editata de 1 ori
    avatar
    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Suflet de copil

    Mesaj Scris de Pasila la data de Vin 28 Iun 2013 - 15:27

    Buna, Lory Kiss N-am nicio scuza ca am intarziat atata la ficul tau, mai ales cand e asa de reusit. Al doilea capitol a fost pur si simplu superb, il ador pe Sasori. Stiiiiu ca a fost ceva si de Itachi, frumos din partea lui ca ingrijit-o ... bla bla, mintea mea tot la Sasori e. El e prea dragut, prea frumos, prea sexy, prea perfect. Laugh Am savurat fiecare moment. Ce-mi place ca Saso nu e un obsedat de Saku, sau cel putin n-o arata. Si n-ai bagat dialog la greu, ci descriere -> savurez fiecare particica de descriere pentru ca-ti iese foarte bine, e ca si cum ai pune un fel de „ vraja” pe noi si intram in lumea creata de tine, de unde ne dai repede afara pentru ca scrii super si putin. Laugh Te rog anunta-ma de next cand il pui si te roooooog, pune-l repede.
    avatar
    Lory :3
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Re: Suflet de copil

    Mesaj Scris de Lory :3 la data de Lun 1 Iul 2013 - 0:06

    Cap IV:
    Din persepctiva Sakurei:
    Mâncam în liniște cerealele având un zâmbet imens pe față.  Roșcatul se holba la mine, gândindu-se probabil că s-a pricopsit cu un copil pe capul lui, dar nu i-a  trecut prin minte să mă întrebe cine sunt? Ce caut aici? Sau măcar cu am ajuns aici? Totuși mă aflu într-o organizație de criminali.
        -Mă întorc imediat. Zise acesta cu o voce calmă în timp ce se ridică de la masă și părăsi încăperea.
        Am mai stat câteva minute, apoi am terminat cerealele și-am spălat bolul. Mi se părea extrem de sufocant așa că am deschis ușa, însă pe hol se auzea în surdină ecoul conversației a doi bărbați.
        Panicată am închis repede ușa alergând ca besmetica dintr-un  capăt în altul al camerei agitând mâinile pe lângă corp.  Făceam ca un titirez până ce mintea mea a stors o idee genială! Să mă ascund. După floare nu merge e prea evident, nici prin  dulapuri că mi-e frică  de păianjeni. Exact in momentul când a fost apăsată clanța am alergat spre canapea aruncându-mă în spatele ei și   lovindu-mă la cot. Mi-am acoperit gura ascultnd conversația.
        -Deci...ce zici tu e că...
        -O să-mi refac clanul! Zise o voce aspră, hotărâtă și atât de famililă mie. Era ... Sa-Sasuke? Am icnit apoi m-am pocnit singură sperând să nu  fi auzit zgomotul. Dacă mă prinde mă sugrumă sau și mai rău! Mă tranșează și mă vinde pe bucăți. Cred că Ino avea dreptate când mi-a zis  s-o las mai moale cu filmele horror. 
        -Ai vreo pretendentă? Zise o voce străină destul de  destinsă.
        -Fosta mea coechipieră. O tipă cu păr roz spălăcit și ochi  veștejiți. E un avantaj că mă iubește.
        Oooo nu pot să cred! Părul meu n'are culoare roz spălăcit! Sau Ochi veștejiți! Măcar eu nu arăt de parcă am ieșit prin anusul unei marmote (și aici fac referire la Sasuke) . Oh și mai vrea să-și refacă clanul cu mine. După ce termin cu el singurul lucru ce va trebui refăcut va fi fața sa! 
         În timp ce discutau  în continuare pe tema asta s-au așezat pe canapea, iar o singură mișcare greșită îmi putea compromite viața. 
          Mă simțeam nervoasă, jicnită, însă cel mai rău...mă durea faptul că el rămăsese cu acea  amintire ingrată despre mine. Sau poate așa mă văzuse mereu...tipa cu păr roz spălăcit cu ochi respingători și obsedată de el. Am jurat să nu mai plâng...însă e imposibil când știi că persoana pentru care ți-ai fi dat viata are o impresie atât de usturătoare despre tine. Încet încet mici picături de rouă s-au prelins pe obrajii mei trandafirii făcând contact cu podeaua. 
         I-am auzit părăsind  încăperea, așa că m-am ridicat așezându-mă pe scaun și punând capul pe masă. Plângeam, pentru prima oară în 3 ani plângeam! Puțin  îmi păsa dacă aveau să se întoarcă și să mă  găsească așa.
         -Ce-ai pățit? 
        Am ridicat ochii-nlăcrimați intersectând privirea roșcatului ce se întorsese pe nisimțite.  Vedeam înduioșare, compătimire și chiar tristețe în ochii acestuia. Mi-am șters lacrimile cu dosul palmei dând din cap.
        -Ei, hai Sakura...Poți  să-mi spui.
        -D-d-de unde știi cum mă cheamă? L-am întrebat printre sughițuri.
        Fără prea multă agitație zâmbindu-mi inocent a scos de la spate o păpușă șatenă cu rochiță albastră.
         -Sakura Haruno! Doar nu crezi că am memoria așa scurtă încât aș putea să uit o asfel de amintire...sau o persoană așa specială ca tine. 
         Zise acesta pe un ton vesel sărutându-mi fruntea, iar eu am roșit. În încercarea de a lua păpușa i-am atins mâna. Un fior mi-a trecut pe șirea spinării, un fel de undă electrică mi-a traversat corpul făcându-mi inima să bată atât de tare încât mă temem să n-o audă. Ce se întâmpla?  Oare mă îndrăgosteam? Era posibil?
        În timp ce eram afundată în marea neagră a ochilor roșcatului, Itachi a intrat violent în bucătărie uitându-se cu o privire furioasă și disprețuitoare la roșcat. M-a luat brutal de mână târându-mă în cameră, iar când Sasori a încercat să-l oprească efectiv i-a trântit un pumn aruncându-l în perete.
        Am ajuns în cameră unde m-a trântit pe pat încuind  și începând să țipe:
         -Ești nebună? Ai ieșit singură din cameră? Mă mir cum de n-ai dat de necaz că mai nou nu mai așa  am onoarea de a te întâlni.
         Îl priveam stupefiată cum își vărsa nervi pe mine așa că l-am plesnit. S-a uitat urât la mine apoi a ieșit ca un uragan din cameră și încuindu-mă acolo. M-am aruncat nervoasă pe pat țipând în pernă. Lângă mine am  zărit păpușa așa că am luat-o în mână zicând:
        -Ce mi-ai făcut roșcatule?
    Cam atât și pentru azi Love it Damaris, Reeah apreciez comentariile voastre foarte mult Love it
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Suflet de copil

    Mesaj Scris de Reeah la data de Lun 1 Iul 2013 - 10:25

    Bună! Mulţumesc pentru mesajul privat. Am o mică problemă, pagina s-a deformat, iar acum dau în stânga şi în dreapta ca să citesc. Mai naşpa e că nu găsesc ceva ce ar fi putut să o deformeze. Am văzut sondajul şi sunt una dintre cele unsprezece persoane care au votat SasoSaku. - sunt adorabili, ce poţi zice? Mi-a fost frică pentru Sakura la faza din bucătărie, dar cel puţin acum ştie ce planuri murdare are Sasuke pentru ea. Cu câtă nonşalanţă a putut vorbi! De parcă Sakura era doar o progenitură menită să-i ţină plozii în pântec. Halal om! Iar Itachi de ce s-a comportat aşa? Ştie de gândurile lui Sasuke şi vrea să-l ajute sau vrea şi el să refacă clanul cu ea? Şi, mă rog, de ce a plâns Sakura din cauza boului? Clar mai simte ceva pentru el! Aştept next-ul, spor la scris şi multă inspiraţie!
    avatar
    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Suflet de copil

    Mesaj Scris de Irene. la data de Lun 1 Iul 2013 - 11:51

    Buna ^^
    Imi pare rau ca trec acum cu un com xD
    Ei bine Deea, nu esti singura care are problema asta, cu deformatul paginii. Din cate am inteles, postezi capitolele de pe telefon? Poate din cauza asta, ca alta sursa nu-mi vine in minte si am incercat sa o rezolv, dar degeaba xD
    Revenind la fic.
    Ei bine, Itachi x Sakura sau Sasori x Sakura sunt unele din cuplurile mele preferate ^^
    Buun, deci Sakura s-a indragostit de Sasori <3 Daa. Sper ca Itachi sa nu simta nimic pentru ea, poate doar dragoste frateasca, altfel, nu vad lucrurile bune ><
    Sas`ke. Maimuta iesita pe ... unde? Smile)A fost amuzant! ((: Cum sa zica asta despre Sakura :-w auzi la el! De nu l-as bate :-L Sa se roage sa nu dea peste mine, ca nici dumnezeu nu-l mai scapa din mainile mele!
    Off -.- Pe bune? Plange din cauza lui Sas`ke? Pentru ce a zis?! Trebuia sa-si dea seama ca el este un .... ******! :-L
    Vreau sa vad ce reactie va avea Sas`ke cand o va vedea :-"
    Si Deidara-kun :o3 Cum s-au intalnit? :3 Ca ai zis ca in urmatoarele capitole vor mai fi povesti adorabile cu Sasori, Deidara si Sakura. ^^
    Pana atunci, per sa aduci nextul repede! (:
    Spor la scris si multa imaginatie! Kiss
    avatar
    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Suflet de copil

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 1 Ian 2014 - 15:18

    Din cauza inactivităţii acest fic se închide. În cazul în care doreşti să continui povestea îmi poţi da un mesaj privat şi voi rezolva în cel mai scurt timp cu putinţă. ^_^

    Continut sponsorizat

    Re: Suflet de copil

    Mesaj Scris de Continut sponsorizat


      Acum este: Mar 23 Mai 2017 - 0:31