╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Distribuiti

    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 798

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Mier 1 Mai 2013 - 9:08

    Deci am venit cu un nou fic. Tocmai m-a lovit inspiratia, asa ca, de ce nu? Desigur, din niste motive, nu il mai pot continua pe cel vechi asa ca ma revansez cu acesta:-p Sper sa va placa, astept pareri!KissBig Hug




    Un nou inceput- Calea spre iubire...
    Capitolul.1: Gustul libertatii.





    A trecut un an si sase luni de atunci... Cand mi-am vazut cel mai bun prieten intr-o balta de sange, in sufragerie.Nu as putea descrie ce am simtit
    atunci. Peretii erau scrijeliti si zgariati fata de cateva ore inainte. Pe jos, o dara de sange ducea spre
    cadavrul sau destul de cald. Cand l-am vazut pe el, cu fata la pamant si
    cu zambetul tipic lui, cred ca mi-a cazut cerul in cap.
    Am strigat cat de tare am putut de nervi si m-am avantat asupra lui. In zadar am
    incercat sa ii salvez viata, era deja mort.
    M-am patat de sange pe maini si speriat de ce s-ar putea intampla am
    mers sa ma spal. Baia era la fel de murdara de acel lichid rosu,
    sarat, in spatele caruia se ascundea o urma de crima. Oglinda era patata
    in tocmai, nici nu am reusit sa imi privesc fata,
    care sigur nu exprima decat agonie. M-am spalat pe maini, dar degeaba.
    M-am murdarit si mai tare...
    Apoi nu mai tin minte ce am facut. Singurul lucru pe care mi-l amintesc este
    ca am primit o lovitura in cap, de la un politist, si m-am trezit aici, unde
    sunt si acum.
    In celula aceasta nici macar o urma de lumina nu-i,
    nici nu stiu daca sunt la carcera sau intr-o celula normala...
    Niste voci de pe hol imi distrag atentia. Brusc, usa se deschide.
    - Hai afara, Clark Dylan. Esti eliberat.
    Eliberat? Cum de s-a gandit dreapta, inteligenta
    si corecta justitie sa elibereze un om nevinovat? Sunt uimit.
    Fara pic de recunostiinta ies afara. O singura usa ma mai desparte de dulcea
    libertate. Sa ies? Habar nu am... Probabil ca au redeschis
    cazul, dupa aproape doi ani, iar acum sunt eliberat pana ce
    gasesc adevaratul faptas. Nu puteau face asta inainte
    sa ma urasca toata Anglia acum?
    Ma indrept cu viteza spre usa. Aerul racoros, tipic Londrei, imi strabate
    tot corpul si ma revigoreaza. Un parfum floral imi imbata simturile... Or fi
    copacii in floare? Nu cred... Acest miros minunat mi-e cunoscut. Deschid incet usa
    si in fata mea, o femeie cu parul albit de atata suferinta
    si ochii imbatraniti, dar pentru mine, o femeie vesnic frumoasa. Mirosul
    ei de primavara imi aminteste de clipele in care ma tinea strans in brate
    si imi canta cu dragoste.
    Nu pare trista, ba chiar zambeste printre lacrimi. Siroaie incep sa imi curga
    din ochii albastri, mosteniti de la ea, si ii sar in brate. Ma strange la pieptul ei
    si ma mangaie pe cap, jucandu-se cu parul meu roscat. De cand am asteptat o astfel de imbratisare! O imbratisare de la mama...
    - Mi-a fost dor de tine, puiul meu!Uite ca ai facut 21 de ani si esti mare si... lacrimi au
    inceput sa cada jos, pe asfaltul rece, din ochii sai.
    - Si mie, mama, si mie!
    Am urcat in masina si a pornit spre casa. Nu am mai vazut-o de mult timp.
    Este o casa mare, cu trei etaje, cu un aspect clasic si aristocrat. In gradina din
    fata casei, printre zambilele, lalelele si toporasii infloriti, ascunsi in spatele unui
    gard mare, din fier, cu diferite desene pe el, un pisoias se joaca cu
    un ghem de lana.
    Casa e " aparata" de niste stejari mari, batrani, care
    umbresc curtea. Pe banca din fata casei, sade linistit si citeste ziarul tatal meu.
    Ochii lui negri urmaresc cu precizie fiecare rand, iar atentia ii este
    indreptata doar acolo. Mi-e frica sa il salut, desi el stie ca sunt nevinovat, desi acum
    toti stiu ca sunt nevinovat...sper. Ma apropii cu timiditate de el si ii ridic palaria cazuta pe jos, dandui-o in mana.
    - Sarut-mana, tata!
    Atunci el isi ridica ochii sai mari, adanci si goi, pierduti pe aripile amintirilor si ma
    privi. Simt cum fata sa i se lumineaza, si fara sa ii mai pese, ma imbratisa cu caldura...
    Nimeni nu ma mai poate
    acuza aici de nimic, nimeni nu se mai poate lua de mine,
    nimeni nu mai poate zice nimic, caci sunt langa oamenii pe care
    ii iubesc cel mai mult, sunt acasa.


    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 1 Mai 2013 - 12:08

    Bună, draga mea! Mă bucur atât de mult să văd că ai adus un nou fic, însă sunt foarte tristă că nu-l mai poţi continua pe celălalt. Sad O să-l continui odată şi odată, nu ?
    Aşa, îmi place foarte mult numele Clark, şi eu l-am folosit într-un fic. Uu, :x A fost foarte interesant, îmi pare rău pentru Dylan că a fost acuzat pe nedrept de moartea prietenului lui. -.- Însă nu se întâmpla asta dacă chema chiar el poliţia şi spunea tot ce a văzut. -.-
    M-a bucurat faptul că mama s-a l-a primit cum se cuvine şi l-a îmbrăţişat, chiar şi tatăl său s-a comportat bine cu el. Apropo, mi-a fost foarte greu să citesc cu capitolul centrat -.- şi fie vorba între noi.. nu-mi place cum arată centrat.
    De abia aştept următoarele capitole, să văd cum îl vor trata oamenii! :x Spor la scris şi multă inspiraţie! Kiss

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Mier 1 Mai 2013 - 18:26

    Buna! Ma bucur ca ai inceput un fic nou! Acest fic chiar ca este original. Nu am mai intalnit o astfel de actiune pana acum! Imi pare rau pentru Dylan ca a fost acuzat pe nedrept. Dar ma bucur ca parintii lui stiu ca el este nevinovat.
    De abia astept urmatorul capitol. Sa ma anunti cand il aduci.

    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 798

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Joi 2 Mai 2013 - 13:12

    Heeeey, lume! Am venit cu urmatorul capitol. Ma bucur foarte mult ca v-a placut primul, fetelor, am incercat sa folosesc mai mult descrierea si mi se pare ca a iesit binisor, cred ca ati observat
    Astept in continuare pareri!Big Hug





    Un nou inceput- Calea spre iubire...


    Capitolul 2:Eleanor.Minciuni.Despartire






    A doua zi de libertate


    Soarele, ca o minge de foc de pe azuriul cerului, scalda batranii mei stejari
    in aur, semn ca a venit dimineata. Luminile rosiatice ale
    acestui rasarit dulce de soare dispar, incet, incet, si nu ramane decat
    o urma de roua pe florile abia trezite.Nu pot decat sa admir
    acest spectacol al naturii si sa imi confirm, inca o data dupa doi ani,
    ca natura isi are rosturile ei.
    Seara trecuta am petrecut-o impreuna cu parintii mei si socri.
    Din pacate, Eleanor, logodnica mea, nu a putut veni. Ca sa pot lamuri mai bine
    situatia as prefera sa fac un micut salt in timp...

    FLASHBACK

    Este seara. Domnul si Doamna Pattinson tocmai au ajuns la noi. In zadar o caut cu
    privirea pe frumoasa mea bruneta cu ochi caprui, nu e nicaieri.
    - O cauti pe Eleanor, Dylen? ma intreba domnul Pattinson in timp ce ii dadea
    haina servitoarei, Elena, sa o puna in cui.
    -Desigur, domnule. Unde este?
    - Imi pare rau, baiete... Mi-a spus ca se simte rau si nu poate veni. Dar ti-a
    transmis salutari si de abia asteapta sa te revada.


    END FLASHBACK

    De atunci mi se tot infiripa in minte gandul sa o vizitez eu. De ce sa nu o fac?
    Cu siguranta ar fi fericita de vizita.
    O rog pe Elena sa imi pregateasca unul dintre costume pe un cuier,
    cat mai aproape posibil. Pana atunci eu imi fac toaleta.
    Apoi imi iau rapid costumul meu negru pe mine, imi iau portofelul si
    pornesc spre cel mai apropiat magazin.
    In fata mea sunt insirate sute, chiar mii de bijuterii care mai de care, numarul de carate crescand cu cat ma indreptam mai incolo. Intr-un sfarsit
    ii aleg un colier de 19 carate, cu un diamant albastrui
    in mijloc in forma de inima. Sigur va fi incantata.
    Deoarece am preferat sa merg pe jos, fac in tocmai si ajung
    la ea in 10 minute. Casa sa, cam la fel de incapatoare
    precum a mea, se ridica falnic inaintea mea. Se vede chiar si din strada
    balconul ei parfumat si plin de flori colorate. Sigur este acasa.
    Sun la poarta si ma intampina o servitoare.

    La inceput nu o observ ca lumea, deoarece ma uitam dupa
    Eleanor, si vrand sa ii multumesc pentru amabilitate raman ca o statuie.
    In fata mea se afla o tanara de vreo 18-19 ani, cu ochii de azur
    si cateva suvite blonde, purtate de vant, iesind din palaria sa. Pielea ii era
    alba precum laptele si era mai frumoasa decat o zana. Ma privea cu ochii ei mari,
    patrunzatori si cu mirare. Hainele ei simple nu sunt demne de o fiinta asa de frumoasa
    si plapanda precum aceasta. Nu mai pot sa o privesc,nu vreau sa ma indragostesc, eu o iubesc pe Eleanor!
    Intru rapid in casa si ma indrept spre dormitorul ei. Bat incet la usa
    si ii aud vocea sa blanda care ma invita inauntru. Deschid incet usa, privind in jos
    si aud nenumarate armonii si note muzicale ce zboara libere prin camera.
    Canta la pian.
    Intru de tot in camera si o pata de gelozie mi se asternu pe fata, dar nu o las
    sa se observe.
    Eleanor canta la pian impreuna cu Alexander, verisorul meu. Cand
    aceasta ma observa, se ridica de pe scaunul pe care-l imparteau amandoi
    si se indrepta spre mine, purtandu-si mladioasa corpul sau de milioane.
    - Buna ziua, Dylan! Mi-a fost dor de tine, imi spune aceasta dupa
    care ma imbratisa.
    -Buna, Eleanor, ii raspund.
    Alexander se ridica cu un zambet fals pe buze si ma saluta si el. Niciodata nu
    ne-am suportat unul pe altul, mai ales acum cand vad ca
    isi petrece timpul cu logodnica mea...
    - Eu va las singuri, domnilor, ne spune el. Ah! Si Eleanor, mi-a facut
    placere sa petrec timpul cu tine seara trecuta. La revedere.


    Simt cum tot sangele din corp mi se duce la inima. Aseara ei doi au stat
    impreuna? De aceasta Eleanor nu a venit la mine? Si-a mintit proprii
    parinti, precum si logodnicul, ca ii este rau si dupa aceea se intalneste cu altcineva?
    Este demna de mila!
    - Parca iti era rau aseara, draga mea. Ce cautai cu Alexander?o intreb zambind
    Eleanor pali. Facu cativa pasi inapoi speriata.
    -De ce te uiti asa la mine, Dylan? Nu ai incredere in mine?ma intreba.
    -Nu as putea avea incredere in cineva care isi minte parintii si logodnicul
    doar pentru a-si satisface placerile trupului.Spune-mi adevarul,
    Eleanor. Nu iti fac nimic rau.
    -Nu am fost nicaieri aseara, mi-a fost rau si domnul a avut amabilitatea
    de a ma ingriji.
    - Pai atunci servitoarele pentru ce sunt? o intreb sarcastic.
    - Katy nu era in preajma atunci, niciodata nu vine cand am nevoie de ea! ma
    contrazice aceasta.
    Fara sa imi mai pese ca e logodnica mea,ii dau o palma peste fata. Cred
    ca in acea palma mi-am concentrat toata mania si dezamagirea
    asupra ei.Probabil ca nu a meritat-o...
    Tanara se lasa pe canapea si incepu sa planga.
    - De ce ma minti, Eleanor?
    Ea isi ridica incet capul si imi raspunde:
    - Nici eu nu pot avea incredere intr-un puscarias.Alexander
    nu si-a ucis cel mai bun prieten.
    Am ramas socat. Propria logodnica crede ca am fost
    capabil de crima.
    - Pai atunci cred ca ar fi cazul sa ne despartim, draga mea, daca
    nu putem avea incredere unul in altul, ii spun dupa care plec.
    De nervi, arunc si colierul pe unul din holurile uriase ale acestei case.
    La poarta era aceeasi blondina, probabil ca ea e Katy. Trec in graba pe langa
    ea incercand sa nu o bag in seama, desi cred ca a vrut sa imi spuna ceva.
    Eram prea dezamagit sa mai pot vorbi...





    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Vin 3 Mai 2013 - 12:49

    Bunăăă, draga mea! Mă bucur să văd capitolul următor. Aşa.. Eleanor mi s-a părut din prima putredă. Nu pot să cred cât de jalnică pot să fie femeile ca ea care mint întruna. Pe bune acum, nu-i era mai uşor să spună că nu mai are încredere în Dylan şi că-l iubeşte pe Alexander ? Bine, aia nu e iubire, din prima îmi dau seama de asta, oricum e imposibil. Urăsc minciuna, deci o urăsc pe Eleanor din tot sufletul meu. +.+ O urăăăsc... Aşa, deci, Katy ? Think Cumva va fi în viitor iubita lui Dylan ? Oh, şi ce voia să-i spună ? O.O Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie! Kiss

    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 798

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Vin 3 Mai 2013 - 14:48

    Ma bucur ca ti-a placut, Reeah! Tocmai am venit cu next-ul.
    Lectura placuta!Kiss





    Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Capitolul 3. O simpla servitoare...





    Am ajuns in sfarsit acasa. Parfumul ei imbietor de flori imi incanta
    simturile, ceea ca ma mai calmeaza. O observ pe tanara Elena
    indreptandu-se spre mine. Sarmana fata... probabil ca e greu sa fii alungata
    de parintii adoptivi in strada. I s-a intamplat acest lucru
    pe cand avea 7 anisori. Ma gandesc cat de cruzi
    au putut fi acei oameni! Cata nedreptate! Socialismul din
    zilele acestea te omoara...Tocmai de asta ma bucur ca
    ea lucreaza la noi si locuieste la noi, o consider
    prietena mea.
    -Domnule, v-am pregatit pranzul, este pe masa in bucatarie, imi spune
    aceasta.
    - Nu trebuia, draga mea. Nu sunt in starea necesara pentru
    a putea manca.
    Elena se apropie de mine si imi raspunde ingrijorata:
    -Dar, domnule, nu ati mancat nimic dimineata,
    trebuie sa mancati putin.
    Ma uit putin in ochii ei caprui si o prind de barbie cu blandete.
    -Du-te si te odihneste, Elena!
    Tanara facu in tocmai, iar eu m-am indreptat spre biroul
    tatalui meu. Desi nu este acasa, ma asez pe scaun si ma
    las purtat de ganduri undeva departe, departe...
    undeva la blonda mea frumoasa cu ochii de azur.

    Si astfel, gandidu-ma la ea, timpul trecu ca prin magie. Doresc
    sa ma ridic si sa plec, dar doua batai in usa
    ma fac sa ma razgandesc. Poftesc persoana cu pricina sa intre inauntru,
    iar eu ma asez din nou pe scaunul tatei.
    Usa se deschise incet, scartaind putin, si din spatele
    lemnului masiv de abanos o observ pe fetiscana de azi-dimineata.
    - Katy? intreb eu.
    -Da, domnule. Elena mi-a dat indicatiile corespunzatoare
    sa vin aici...
    Ii zambesc cu calm si o poftesc sa se aseze, dar ma refuza.
    -Nu, oricum trebuie sa plec. Am venit sa va inapoiez
    colierul pe care cred ca l-ati scapat in drum spre casa.
    Tanara mi-l inmana si dori sa plece, dar, desigur,
    o opresc eu. Trebuie sa ii mai vad ochii aceia frumosi,
    macar pentru cateva minute.
    - Domnule? ma intreba aceasta mirata.
    -Katy, ai vrut sa imi spui ceva la iesire... ce este?
    Katy rosi toata si isi lasa capul in jos.
    - Deci? o mai intreb o data.
    - Sunt o simpla servitoare, am multa treaba si nu cred
    ca am timp acum...
    Ma ridic incet si incui usa. Katy ma privi cu ochii mari
    tot acest timp, fara sa scoata o vorba. Facu un pas inapoi speriata.
    -Nu vreau sa par prea pueril, dar nu pleci
    pana ce nu imi spui ce ai vrut azi-dimineata.
    Katy se indrepta spre usa si imi spune:
    - As fi vrut sa ma luati si pe mine, impreuna cu Elena
    la balul ce urmeaza sambata, deoarece domnisoara
    Eleanor nu este de acord, iar un servitor trebuie sa mearga doar
    insotit de un nobil. Scuzati-ma ca sunt asa directa...
    poate egoista.

    Acum imi amintesc. Mama m-a anuntat pe drum
    spre casa de balul organizat de primar, in cinstea viitorului sau nepotel. Are voie
    oricine doreste, doar ca servitorii au o micuta restrictie: nu
    pot sa apara decat in prezenta nobilului pe care il servesc.Mi se
    pare discriminare si e datoria mea sa o ajut.
    - Desigur, Katy, doar ca am o conditie.
    Katy isi ridica privirea mirata spre mine.
    - Vei dansa cu mine la bal.
    Katy, de fericire, sari in sus si imi multumi de sute de ori,
    ba chiar m-a imbratisat din instinct. Nu pot decat sa ma bucur de bucuria ei,
    probabil ca nu a mai fost la un bal de mult timp...
    Dupa inca doua minute, in care am aflat ca o cheama de fapt Catherine Gautier si ca
    e frantuzoaica, aceasta pleca acasa.
    Eu am iesit pe balcon si priveam cerul batut in diamante.Luna este
    plina, si cu melancolie ma privea.Nici nu stiu
    cum a trecut astfel timpul, stiu doar ca am sansa de
    a iubi o simpa servitoare, de a iubi cu adevarat...

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Vin 3 Mai 2013 - 16:35

    Buna! Te rog sa ma ierti pentru ca nu am putut sa dau ieri pe la ficul tau si sa-ti las com, dar am avut o gramada pe cap si plus ca a trebuit sa lucrez si eu la ficul meu, dar iti multumesc pentru ca m-ai anuntat, deoarece am putut sa trec ca sa-l citesc.
    Ma bucur ca ai adus astazi NEXT-ul. Chiar ma surpride faptul ca Dylan se comporta asa de frumos cu Katy. Dar cum de nu a zis nimic cand a auzit ca vrea sa danseze cu ea la bal? Si el chiar simte ceva pentru ea? Sa stii ca-mi place fic-ul tau, mai ales ca eu nu citesc fic-uri originale. -.-'' Dar pe asta il ador si il iubesc in acelasi timp. Sper sa aduci repede capitolul urmator si voi incerca ca sa iti las com. Credema ca am multe pe cap (cum ar fi treaba casnica si ficul) dar voi incerca ca data viitoare sa ajung cu com-ul, la fel ca acum.
    Iti urez succes in continuare si spor la scris. Sa ma anunti cand il aduci, si inca o data, te rog ca sa ierti pentru ca nu am reusit sa-ti las com la capitolul trecut.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Vin 3 Mai 2013 - 18:29

    Bună! Mă bucur că ai adus capitolul următor! Cât de frumos este.. Dylan încercând să flirteze pe ascuns, indirect, cu Katy. Oh. :x Am crezut că este îndrăgostit/amorezat de Elena când i-a luat bărbia şi i-a spus să se duce să adoarmă. Şi a fost atât de drăguţă Katy când i-a adus colierul şi l-a rugat dacă o poate lua la bal. Awww. Oare de ce Eleonora nu voia să o lase ? Şi care va fi reacţia ei când o va vedea dansând cu Dylan ? Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie! Kiss

    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 798

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Sam 4 Mai 2013 - 12:53

    Un nou inceput- Calea spre iubire...
    Capitolul 4: Perfectiune. Si o servitoare poate fi o printesa.






    Veni si dimineata.Cateva raze stralucitoare
    ale Soarelui imi mangaie usor tenul obosit. Deschid incet ochii
    si observ ca am adormit in balcon, pe un scaun confortabil, invelit
    in piele. Se pare ca m-am lasat purtat de magia
    micutelor diamante ale cerului
    si am adormit. Ce neserios pot fi uneori!
    Observ o patura pe jos. Elena veni si dori sa stranga patura
    de pe jos, probabil ca a pus-o pe mine aseara, nedorind
    sa ma trezeasca, dar cand ma observa ma anunta ca balul
    si-a schimbat ziua. Va fi in noaptea aceasta.
    -Dar de ce, Elena? Ce s-a intamplat?
    -Domnule, nora primarului a nascut ieri si copilul va trebui
    sa vada si el balul, asa ca primarul a mutat pe data de astazi.
    Cand aud asta imi dau ochii peste cap. Un copil care are de abia
    doua zile, aproape trei, va fi adus la un bal, cu muzica tare,
    betivi, o multime de oameni, etc, etc. Cam inacceptabil dupa parerea mea. Dar totusi
    un bun prilej sa o vad mai repede pe Katy.
    Imi iau pachetul cu tigari si ies afara, pe banca. Privesc in liniste
    decorul realizat de mama numai cu flori, in gradinuta. Femeia aceasta iubeste florile, dar nu
    pot spune ca nu are gusturi bune.

    - Iti place, dragule? ma intreba aceasta, asezandu-se langa
    mine si daruindu-mi o ceasca fierbinte cu ceai.
    Simt incet aroma acestuia, cu putina menta, exact cum imi place mie.
    Mama, mama, cine are grija de noi cu atat de multa sarguinta? Doar mama...
    - Desigur, mama. Este foarte frumos si chiar imi place, ii raspund in soapta,
    nevrand sa intrerup cantecul armonios al pasarilor de abia trezite.
    - Ma bucur ca iti place. L-am facut sa il privesti de la balcon,se vede
    chiar frumos, impreuna cu viitoarea ta femeie.
    - Mda... tu ai ceva impotriva rangului? o intreb gandidu-ma la Katy.
    -Desigur, Dylan. Un nobil trebuie sa se casatoareasca doar cu
    un nobil. Un om obisnuit nu este din aceeasi vena, este... nu stiu
    cum sa ii spui, nu este perfect precum noi.
    Cuvintele mamei imi cam distrug sperantele. Daca mama crede acest
    lucru, pai atunci tata ce sa mai zica?
    - Noi suntem perfecti, mama?o intreb cu ochii scaparand
    de curiozitatea viitorului raspuns.
    - Perfectiunea exista. Fiecare o vede in felul lui, iar noi
    poate nu suntem perfecti, dar ceilalti nu trebuie sa vada asta.Reputatia
    ne-ar scadea...

    Chiar totul se rezuma la perfectiune in familia aceasta? Hm...
    Cum stateam asa de vorba, timpul trecu... Multe treburi au cazut
    pe capul meu, multe foi si documente. Uneori
    ma plictisesc sa citesc astfel de hartii perfecte, stand mereu in acelasi birou perfect, intr-o
    casa perfecta, cu niste parinti perfecti si o armonie perfecta.E prea
    perfect, nu imi place!
    Cu toate aceste ganduri de prisos, veni seara.
    Sarmana Elena se invarti in jurul meu si ma aranja in toate
    felurile posibile. Cred ca datorita ei am schimbat vreo 3-4 costume, la fel
    si parul meu matasos, saten, a suferit o multime de tranformari. Desigur,
    rezultatul a fost pe masura. Arat minunat.
    Dupa ce termina cu mine, isi alese si ea cea mai frumoasa
    rochie din dulapul ei si se aranja, precum fac toate
    femeile. Nu pot spune ca nu arata bine, ca as minti...
    Trupul ei frumos statea asa de bine in rochia ei
    rosie, de matase, care aluneca incet pe onduleurile
    corpului sau perfect. Parul sau lung, negru, cadea pe umerele sale goale.
    E o frumoasa, dar nici o femeie nu se compara
    cu blondina mea...

    O luam si pe mama, care de asemenea e la fel de frumoasa
    si plecam spre casa Eleanorei, sa o luam pe Katy.
    Din pacate tata nu va veni, este plecat la o conferinta de presa.
    Ajungem rapid.
    Le las pe doamne inauntru, iar eu fug sa o prind pe Katy. Un valet ma anunta
    ca e in camera ei si imi dadu indicatiile corespunzatoare.
    Urc repede la ultimul etaj si bat incet la usa acesteia.
    - Intra! ii aud glasul ei dulce.
    Intru cu putina timiditate si cu mainile tremurande. In fata mea, se
    aranja in oglinda cea mai frumoasa femeie din viata mea.
    Purta o rochie de gala albastra, care scoate in evidenta talia ei subtire si
    decolteul ei generos,
    o rochie care cadea lin de la braul ei pana-n pamant. Parul ei blond, ondulat,
    era aranjat in asa fel incat sa stea pe o singura parte, iar in cap purta o coronita
    de argint. Este fermecatoare...
    - Esti foarte frumoasa, Katy! ii spun cu vocea usor tremurand.
    - Multumesc, domnule. Si va multumesc si pentru
    amabilitate, sunteti cel mai bun! imi spune aceasta
    afisand un zambet cald cu buzele ei rosii, intre-deschise, care
    parca ma rugau sa le sarut!
    Ma apropii usor de ea, schitand un zambet. O prind
    incet de talie si ma uit in ochii ei albastri, mari.
    Ea isi lasa privirea in jos, si fara nici o greutate
    ma aplec si o sarut, mangaind-o usor pe spatele ei gol.
    Buzele ei cerseau pasiune si eram gata sa i-o ofer in aceasta seara,
    de fapt... as fi in stare sa ii ofer si Luna de pe cer! Ca o iubesc...


    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Sam 4 Mai 2013 - 13:16

    Bună, draga mea! Mă bucur că ai adus capitolul următor. Nu mă aşteptam ca mama lui Dylan să fie aşa, să se gândească numai la reputaţia familiei, care desigur ca este pătată dacă fiul lor a fost la închisoare. Există perfecţiunea ? +.+ Doamne, încep să n-o mai plac pe această femeie. Dacă nu va fi de acord cu relaţia lui Dylan cu Katy, o omor. Totuşi, oare ce se va întâmpla în continuare ? Ce va spune Katy după terminarea sărutului ? Care vor fi reacţiile când toţi îl vor vedea pe Dylan la braţ cu o servitoare ?
    Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie! Kiss

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Sam 4 Mai 2013 - 21:53

    Hey!
    Ma bucur ca ai adus next-ul si iti multumesc pentru ca mi-ai citit si mie fic-ul si pentru ca m=ai auntat. Nu ma asteptam ca Dylan sa o sarute pe Katy. Sunt asa de draguti cand sunt impreuna. Dar oare, Dylan m-ai tine la Eleanore? Sau a uitat-o complet? Sper ca cei doi sa se simta bine la bal, si sa nu aiva necazuri. Astept urmatorul capitol. Si sa ma anunti cand il aduci.
    JA NEEE!!! ^.^

    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 798

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Dum 5 Mai 2013 - 17:37

    Hey, am venit cu next-ul! Sper sa va placa:*
    Ah, si cum se apropie din nou scoala, nu va speriati daca nu voi mai scrie cate un capitol in fiecare zi, am multe pe cap in perioada scolii... Totusi voi incerca sa scriu capitolele in asa fel incat sa nu va tin in suspans asa de mult timp




    Un nou inceput- Calea spre iubire...
    Capitolul 5:Un dans impecabil. Intamplari jenante







    Incet, opresc sarutul. Ma uit putin in ochii ei de azur... Nu parea
    deranjata de ceea ce am facut. Imi zambi delicat si ma privi
    si ea, de asemenea, in ochi. Ma lua de brat incet.
    Trebuia sa plecam.
    Ajungem la masina destul de repede si pornim spre primarie.
    Imagini ale Angliei, impodobita in mii de luminite, treceau rapid prin fata
    ochilor mei, facand loc altelor noi. Priveam cum stelele si aceste
    lumini ale orasului formeaza un spectacol stralucitor. Este... romantic.
    Incerc sa ma opresc din visare si imi indrept atentia la doamnele din
    masina. Daca ma gandesc, incep sa ma incalzesc aici, printre ele.Mai ales ca stau
    langa Katy.Intr-un fel, de abia astept sa se termine balul.
    - S-a inrosit, awww... spune mama sarutandu-ma
    pe frunte.
    M-am inrosit? Nu m-am inrosit! Sigur nu m-am inrosit!
    M-am uitat bosumflat in jos si nu am spus nimic. O aud pe Katy
    chicotind incet langa mine.
    In sfarsit am ajuns la bal.
    Zeci de masini stau insirate in fata primariei, printre
    care si a familiei Pattinson. Intru incet, cu
    Elena si Katy la brat.
    Intr-adevar aveam dreptate: muzica e la maxim, oamenii par sa se
    distreze, e o atmosfera destul de vesela si incitanta.
    Spun incitanta, caci acum si eu am chef sa ma distrez.
    Totul este decorat cu stil. Ferestrele mari sunt impodobite
    cu perdele cu decor floral si luminite, tavanul este de asemenea
    infrumusetat cu ghirlande si baloane, mesele sunt
    pline cu cele mai gustoase preparate, desigur si cele mai scumpe, doar
    pentru a-l primi cum se cuvine pe micutul Edward.
    Mama se indrepta spre el si servitoarea care-l tinea pentru
    a-i darui un micut cadou de Bun Venit in Lume, Elena
    isi intalni un vechi prieten, habar nu am cum il cheama si pleca spre el.
    O observ si pe ea cum se apropie cu timiditate de acest prieten al ei,
    un tanar sclav din America.
    Sarmanii copii. Ce destine crude pot avea unii oameni!
    Ma intorc spre Katy.
    -Katy...
    doresc sa ii spun ceva, dar in acel moment incepu melodia Everytime we touch,de Cascada,varianta slow.
    Ne uitam unul la altul putin mirati.
    Apoi eu ma uit in ochii ei si o mangai cu blandete pe obrazul ei fin, usor
    imbujorat. Ea isi puse o mana pe umarul meu, cealalta mana-i
    fiindu-i prizoniera in a mea. Ea isi inchide incet ochii si se apropie spre mine.
    Observ ca lumea se uita urat la mine, caci sunt alaturi
    de o servitoare, dar acum nu imi mai pasa de nimic... doar de noi doi.
    O prind si eu de talie si ne lasam purtati de pasi pe aripile...iubirii? Pot spune
    iubire? Pana acum nici nu stiam ce e aceea, poate doar... credeam.
    O privesc tot acest timp, si ea la fel.
    Cateva piruiete o aduc strans in bratele mele. Nu as mai vrea sa ii dau drumul.
    Vreau sa fie doar a mea, vreau sa o iubesc si sa ii daruiesc
    tot ce am am mai bun. Acum ea a devenit
    motivul pentru care vreau sa traiesc.
    O ridic incet pe sus si o privesc zambind. E asa de usoara. Ea chicoti incet, ceea ce
    m-a facut sa chicotesc si eu.
    O las la fel de incet jos si simt cum bratele ei ma cuprind
    cu bladete. Imi reazam capul de al ei si simt cum mirosul
    ei proaspat de primavara, de flori de cires imi imbata simturile.
    O sarut incet pe cap si pana la sfarsitul melodiei ramanem imbratisati,
    in contra reactiei mirate ale
    celorlalti perfecti fara de pacat.
    Dar nu cred ca e momentul perfect sa fiu sarcastic.

    Curand se termina si melodia. Deschid gura, dorind sa ii spun
    ceea ce nu am apucat mai devreme, dar mersul vijelios al Eleanorei catre noi ma
    opri.
    - Katy, ce cauti aici? tipa aceasta la ea.
    - Eleanor, nu e treaba ta! Vezi-ti de Alexander, eu am dorit
    sa o iau cu mine la bal, ii raspund eu sec.
    Eleanor sa uita cu gura cascata la mine, dar curand
    un zambet pe buzele sale rosii ca focul
    ii ascunse mirarea.
    - E servitoarea mea! Pot sa fac ce vreau cu ea, iar daca
    nu vreau sa o iau la bal, nu o fac.
    Atunci multimea facu liniste.Nici macar muzica
    nu mai rasuna. Toti se uitau la noi.
    Katy incepu sa planga mai repede decat credeam.Doresc sa o consolidez, dar fugi
    afara.
    - Nu e servitoarea ta si Duminica! ii raspund eu si am dreptate, nu
    ca m-as lauda.
    Eleanor facu si aceasta un pas in spate si ma privi mirata.
    - Dar de ce nu vrei sa o iei? o intreb deranjat de
    situatia in care am intrat amandoi, distrugand balul.
    - Nu te intereseaza! imi spune ea incercand sa plece, dar nereusind
    caci a prins-o de bratul ei subtire.
    - Ba da, caci inca suntem logoditi! Nu ai facut nici
    tu nici un document referitor la asta, ii spun calm.
    -Nu, dar il vom face amandoi maine, deci nu ai nici o grija.

    O liniste patrunzatoare se asternu peste sala.
    Ma uitam in ochii ei, nu imi transmiteau decat ura si furie,
    fata de acum doi ani cand plangea dupa mine!
    - Stii ceva? Pana maine mai este, esti inca femeia mea asa ca
    supune-te si spune-mi odata! tip eu la ea, nervos.
    Cred ca am speriat-o, caci lacrimi au inceput sa cada din ochii ei mari si caprui.
    - Nu vreau sa o iau pentru ca vad ca o placi! V-am vazut inainte sa vii,
    tu stii cum te uitai la ea? ma intreba aceasta. Precum ma uitam
    eu la tine acum doi ani!
    Sincer acest lucru, faptul ce e geloasa, nu ma deranjeaza,de fapt, ma amuza.
    Femeia aceasta imi distruge viata doar pentru ca e geloasa si nu
    o pot intelege deloc! Daca ma iubeste, de ce se vede cu Alexander? Niciodata nu am inteles-o.
    Atunci Alexander se apropie si el de noi.
    - Eleanor, o striga acesta incercand sa fie cat mai calm,
    dar tie ce iti pasa ca el se vede cu altcineva? Parca erai iubita mea!
    Atunci Eleanor incremeni.

    Mda, a intrat intr-o situatie cam complicata.
    Brusc, simt cum sunt lovit in fata cu... tort! Alexander
    pati acelas lucru, tot de la Eleanor.
    Ea dori sa plece dar verisorul meu o prinse de bratul drept cu furie. In acel moment eu i-am aruncat ei cu o bucata de tort tot in fata, din pacate cazand ceva frisca si pe rochia sa neagra.
    Alexander, vazand asta, sari pe mine si ma prinse de camasa.
    In zadar incerc
    sa scap din stramptoare, ma trezesc cu un pumn in fata. Ii raspund cu
    aceeasi arma, dorind sa ii mai dau inca una, dar Eleanor se baga intre noi.
    Exact in acel moment il aud pe micutul Edward cum incepe sa planga.
    Din respect pentru aceasta fiinta plapanda si fara de pacat,
    renunt. Ma indrept spre usa cu calm si cu speranta sa o gasesc pe Katy.
    Vreau sa ii spun ce am dorit de mai demult.

    Arunc o ultima privire in urma si o observ
    pe Eleanor cum primeste o palma de la Alexander. Pe asta chiar ca a meritat-o...

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 5 Mai 2013 - 20:09

    Bunăă, scumpa! Îmi pare bine că ai adus capitolul următor! Oh, a fost atât de palpitant! N-o înţeleg pe Eleanor, ba îl iubeşte pe Dylan şi e geloasă, ba încremeneşte când îşi dă seama că a dat-o în bară cu Alexander. Eu ce să mai cred ? Că fiinţa asta este extrem de stupidă! Pe bune acum!
    Oh, îmi pare tare rău pentru Katy, sper că Dylan o va găsi şi va rezolva problema cu calm. Cât de bine îmi pare că Alexander i-a dat o palmă Eleanorei, consider că merita chiar mai mult!
    Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie! Kiss

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Lun 6 Mai 2013 - 12:14

    Buna! Ma bucur extrem de mult ca ne-ai adus capitolul. Asa cum a zis si Reeah nici eu nu o inteleg pe Eleanor. Si stiu cum e sa nu poti sa mai pui asa de curand capitolele pentru ca incepem scoala si de aceea eu te cred. Sper ca Dylan sa o gaseasca pe Katy, iar el sa o consoleze ca ea sa nu se mai simta asa. Iti urez succes in continuare si sa vii cu un nou capitol.

    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 798

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Vin 10 Mai 2013 - 15:26

    Buna, scuze ca vin asa de tarziu dar scoala este scoala Oricum, sper sa va placa! Si maine, sau deseara, voi pune si next-ul si la Condamnat la Dragoste, daca nu stiti de el il gasiti la sectiunea Fan Fiction Naruto, deci...lectura placuta!






    Un nou inceput- Calea spre iubire...
    Capitolul 6: Oricine poate desparti iubirea, chiar si justitia






    Arunc o ultima privire in urma si o observ
    pe Eleanor cum primeste o palma de la Alexander. Pe asta chiar ca a meritat-o...
    Am iesit afara. Aerul racoros al noptii imi patrunde usor
    printe camasa mea subtire, facandu-ma sa simt un fior. Ma uit in zadar dupa
    Katy, nu o observ nicaieri. Doresc sa renunt, sa plec acasa
    si sa ma trantesc pe pat cu speranta de a uita ce s-a intamplat,
    dar cateva suspine si sughituri slabe ma opresc.
    Ma uit cu luare aminte printre intunericul copacilor argintii ai noptii si
    observ o silueta pe o banca.
    Cu teama de a nu o speria, ma indrept incet spre ea, asezandu-ma pe banca langa ea.
    Ochii ei albastri si mari nu se opreau sa izvorasca lacrimi de cristal,
    privind incet cum Luna devine plina. Mainile ii tremurau, dar
    nu de frig, ci probabil de nervi, iar buzele ei intre-deschise
    parca impietreau, nereusind sa imi spuna nimic.
    - Katy... de ce plangi in halul acesta? Nu are ce sa iti mai
    faca Eleanor, incerc sa o consolidez eu.
    Katy isi indrepta privirea spre mine speriata.
    - Vai, domnule, va rog sa nu mai spuneti acest lucru! izbucni
    deodata si incepu sa planga si mai tare. Ma va
    concedia, ma va da afara... fara mila, domnule...
    Nu o pot crede pe Eleanor in stare de asa ceva! Intr-adevar e o geloasa
    si nesuferita, dar totusi cred ca mai are si putina
    compasiune in inima aia de piatra. Cum ar putea-o concedia?
    Mai ales... o fiinta umana, cu sentimente, cu gandire,
    ratiune...
    - Nu te va concedia, Katy.
    - Si daca da, domnule? voi ajunge pe strazi,
    nu voi avea cu ce sa mai traiesc, deja sunt un nimeni, atunci
    ce voi mai fi? ma intreba aceasta cu ochii usor incetosati.
    - Nimeni nu e un nimeni, daca erai asa, nici macar
    nu te-ai mai fi nascut! Te voi angaja eu, daca se
    intampla acest lucru.
    Katy zambi privind in jos si isi sterse lacrimile.
    - Parintii dumneavoastra nu vor fi de acord cu mine,
    la ce le-ar mai trebui o servitoare?
    - Vor fi, atat timp cat eu
    nu sunt la inchisoare, ii raspund eu, dupa care o tacere invalui pamantul.
    Nici unul nu indrazneam sa stricam ceea ce am construit, adica un moment
    de liniste. Amandoi priveam in gol si ne gandeam departe...
    Eu la cum ar fi sa o vad in fiecare dimineata trezindu-se, in bratele
    mele, la cum ar fi sa ma joc mereu cu parul ei matasos
    si la ce as putea face sa o ridic de la rangul de
    servitoare, caci ea nu merita asa ceva, merita sa fie iubita... Ea nu stiu la ce se gandea, dar sigur nu la aceste lucruri.
    Cerul se innora brusc, iar Luna a fost acoperita pe jumatate. Sigur urma
    o ploaie.
    Ca sa nu mai ratez inca o data ce am de spus, mai bine
    o fac acum cat inca e frumos afara.
    - Katy... vrei sa stii ceva ce nu prea stii...deci... nu stii?!
    - Da... domule, imi raspunde
    Katy chicotind pentru prima oara de la acel incident datorita
    limbajului meu... Hai, ca nu m-am exprimat chiar asa rau!
    - TE IUBESC! ii spun eu luandu-mi inima-n dinti.
    Katy ma privi o vreme cu ochii mariti si speriata, dar intr-un final
    reusi sa imi spuna si ea un " Si eu te iubesc!" timid si
    usor ragusit.
    Atunci ma apropii de ea si o iau in brate incet, privind-o un timp.Poate
    par serios, dar inima mea danseaza de bucurie ca am obtinut iubirea
    unei femei asa de frumoasa si blanda.
    Ma apropii incet de ea si ne avantam amandoi
    intr-un sarut pasional si cald.
    Desigur, ploaia ne opri. Ce noroc! Ne ridicam gata sa o luam
    la fuga spre casa, asa pe jos cum suntem, dar o mana mare si groasa
    ma prinse de brat.
    Cand ma intorc, la lumina unui fulger sprinten observ fata nervoasa
    a unui politist.
    - Domnul Dylan Clark? Sunteti arestat!
    Simt cum nervii pun stapanire pe mine. Cum de si-au gasit sa ma aresteze?
    Sunt nevinovat!
    - Intr-adevar, Justitia e oarba, caci nu dinstinge nevinovatul
    de faptas! strig eu la el impingadu-l brutal si dorind sa plec. Sunteti cu totii
    niste mincinosi! Bagati oameni nevinovati in inchisoare si ii luati
    apararea celui rau! Pleve ale socialismului!
    Doresc sa ii mai insult, dar simt brusc o durere imposibil de suportat in
    spate si aud un glont in gol. Picaturi calde
    de sange mi se scurg de la cavitatea bucala in jos, iar simt cum corpul meu parca
    se imprastie in mii de bucatele prin ploaia rara. Fara sa mai vad nimic,
    ma las cazut pe iarba udata de ploaia si de lacrimi sfinte... de lacrimile lui Katy...

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Sam 11 Mai 2013 - 9:04

    Buna! Imi place foarte mult, insa de ce Dylan a fost arestat din nou? Au dovezi? Katy nu-l crede acum criminal, nu? Vaaai, cat de urat, le-a fost stricat momentul. Astept capitolul urmator, spor la scris!

    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 798

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Vin 24 Mai 2013 - 13:47

    Un nou inceput- Calea spre iubire...
    Capitolul 7:Din nou la rece





    Ploua... Doar atat mai tin minte de atunci. Fulgere nervoase sagetau cerul,
    tunetele infricosau orizontul si un glont surd se auzi in mine. Atunci...
    atunci eram liber. Acum sunt din nou in vechea mea celula rece si umeda,
    fara pic de licarire galbuie care sa imi lumineze fata plina de lacrimi, in care m-am afundat. E un intuneric total, iar eu nu sunt decat un prizonier in propria-mi
    tara, intr-o tara pradata de toti hotii si chinuita de timpul dur si
    neiertator.
    Desi nu imi pot vedea corpul, simt ca sunt bandajat. Glontul acela nu mi-a picat prea bine. Prind sigur pe mine o teava ruginita si rece si cu o alta mana ma sprijin de pamant, incercand sa ma ridic.
    O durere intepatoare imi strapunse inima si coastele. Fara sa vreau
    scot un tipat amar de durere si ma las jos. Nu ma mai pot misca...
    - Dylan Clark! Vin-o dupa mine! striga acelasi politist de seara trecuta
    intrand cu viteza in celula mea. Se uita la mine cu dispret, cu un aer de invingator si astepta sa ma ridic, sa il urmez probabil spre sala de judecata.
    - Nu ma pot ridica, ii raspund cat de serios posibil.
    Fara sa ii pese de durerea care mi-a provocat-o, incepe sa rada in gura mare.
    In acel moment, nu se mai auzea decat el, nimic altceva.
    Il observ cum isi scoate incet un baston cu capul imbracat in fier si se aproprie
    spre mine, cu un ranjet satisfacut pe fata lui imbatranita. Lumina
    ce venea de pe hol forma un contrast puternic cu intunericul din celula
    mea, o nuanta ce se napustea violent asupra fetei sale
    arse de soare.
    Brusc, se napusti asupra mea si ma lovi cu bastonul peste spate. Pentru cateva momente nici macar nu mai puteam respira.M-am lasat in jos si am urlat de durere.
    Respiram in ritm alert, iar inima mi-o lua razna. M-a lovit exact in locul in care m-a
    impuscat, fara pic de mila.
    Doresc sa ma ridic, dar durea prea tare... cu toate acestea fac un efort supraomenesc si, cu picaturi de sudoare curgand pe fruntea mea fierbinte,
    reusesc sa ma ridic. In zadar... am fost pus iarasi la pamant cu aceeasi arma.
    - Acum, ce? Incerci sa fugi? striga politistul la mine.
    Nu, nu incercam sa fug, doar doream sa ii fac pe plac. Doream sa ma ridic.
    Daca nu si-ar fi facut aparitia inca un politist care sa ma ajute sa ma tarai mai mult pana la sala de judecata, ramaneam intins pe podeaua umeda a celulei, fara
    suflare.
    In momentul in care am ajuns la sala de judecata, politistul care m-a impuscat
    ii zice celuilalt:
    - De ce i-ai salvat pielea? Nu stii ca e un criminal?
    - Si? Poate ca este un criminal, dar este si om. Asta inseamna ca are macar dreptul
    de a trai, ii raspunde celalalt privind unul dintre tablourile insirate pe
    pereti. Celalalt stramba din nas si pleca vorbind singur.
    Am intrat cu frica in sala. Cat vezi cu ochii numai avocati, sute de avocati
    sedeau pe fotolii scumpe, invelite in piele, iar judecatorul,
    exact in fata mea, citea o carte ignorand discutiile celorlalti referitoare la mine.
    Cand am intrat se facu liniste. Brusc, glasul ragusit al judecatorului imi spune:





    SUSPANS!Din nou:)) sper ca v-a placut!*HUG*

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 13 Iun 2013 - 18:13

    Bună, draga mea! Iartă-mă că n-am trecut pe aici mai devreme, dar n-am avut posibilitate.
    Mi-e milă de Dylan, nu merită să rfie tratat aşa, însă, în acest caz, justiţia e o minciună. Cum poţi să tratezi astfel un om? După părerea mea, poliţistul ăla ar fi meritat să fie  în locul lui. 
    Sunt curioasă, ce-i va spune judecătorul lui Dylan?
    Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie! <33

    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 798

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Joi 13 Iun 2013 - 19:26

    Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Capitolul 8: VINOVAT





    Brusc, glasul ragusit al judecatorului imi spune:

    - Dylan Clark, esti acuzat de omucidere. Ai de spus ceva in apararea ta?

    Glasul sau gros si tremurat, rosteau totusi aceste cuvinte cu asa o usurinta!

    Si acum ma gandesc ca de multe ori am auzit aceste cuvinte

    din gurile judecatorilor: " Ai de spus ceva in apararea ta? ", dar niciodata

    nu am simtit ceea ce trebuia sa simta acuzatul in acel moment,

    pana acum.

    Imi trag aer in piept si ii raspund:

    - Domnule judecator, iertati-mi nelegiuita indraznire, dar va spun

    ca eu nu pot fi acuzat de asa ceva. Nu am comis aceasta crima, el era cel mai bun

    prieten al meu! Cum l-as fi putut ucide? Si cel mai important, de ce?

    - Domnule, imi raspunse judecatorul reglandu-si glasul, ati fost urmarit tot acest timp,

    toti acesti ani! Oamenii legii v-au vegheat pana si somnul! Iar acum sustineti

    ca sunteti nevinovat? Stiti prea bine ca erati suparat pe dansul tocmai din seara
    aceea... seara crimei. Povesteste, Dylan, povesteste totul...
    Am inchis ochii, sa imi adun amintirile imprastiate in timp, si am inceput cu o oarecare frica:

    - Era 1:30 dimineata. Un telefon ma trezeste.
    Speriat fiind de acest apel asa de tarziu, raspund in graba. Eram chemat de urgenta la Resedinta Conan Adison.
    Fara sa mai stau pe ganduri, mi-am luat in fuga paltonul meu gri-verzui si m-am indreptat tinta spre locul cu pricina. Masini de politie inconjurau " palatul " , sirenele lor tiuau de zeci de minute bune, iar numerosi jandarmi inconjurau si observau locul.
    Am reusit sa trec de ei, desigur cu acordul sotiei unchiului Adison, intrand inauntru. La 10 metri de mine, in salon, doi criminalisti examinau cu atentie corpul rigid si albit al victimei.
    M-am apropiat,cu cateva sovaieli nevinovate dupa mine, iar cand am ajuns langa cadavru, mai sa nu imi fuga pamantul de sub picioare! Unchiul Adison era mort! A fost ucis!
    Nici prin gand nu mi-a trecut sa imi banui cel mai bun prieten, nici sa ma razbun pe el, jur! Pur si simplu am simtit ca ma prabusesc in gol...
    Dupa vreo 10 minute bune, in care am plans la capul unchiului plin de sange, dar totusi avand acelasi chip bland, observ intrand in salonul din fata, cel in care ne aflam, doi jandarmi care il taraiau pe Edward dupa el.
    " - El este faptasul! A recunoscut!"

    Cuvintele acelea au ramas vesnic in amintirea mea... Nu le pot uita nici acum. Nu credeam ca era capabil sa imi ucida unchiul doar pentru ca i-a facut mandria praf, dandu-l afara. Intr-adevar era orgolios...


    Judecatorul ma intrerupe:
    - Nu era orgolios, era nebun. Nebun de legat, trebuia inscris intr-un centru de corectare, dar oricum nu avea sanse la mentalitatea lui.
    - Nebun sau nu, mie mi-a fost prieten, raspund doar pentru mine, totusi fiind auzit de o sala intreaga. Si eu oricum il iert pentru ceea ce a facut, l-am iertat din prima, si nu am avut motive sa il ucid.
    - Dar dovezi sunt, imi raspunde judecatorul cu calm. Amprentele tale pe corpul sau, pe cutit, urmele tale de maini murdare de sange pe perete, telefonul tau care probabil ti-a cazut in timpul crimei, iar motivul este uciderea celui care ti-a fost ca un parinte, caci din cate stiu de la parintii tai, te-a crescut timp de 15 ani la casa lui, la tara.
    - Parintii mei v-au spus asta? il intreb pe judecator palind.

    Parintii mei m-au tradat? Au dat un motiv in plus ca sa ma aresteze? De ce ar face asta? Credeam ca ma iubesc! Parintii mei ma urasc...

    - Chiar ei. Acum luati-l de aici, baietii. VINOVAT!


    Doi politisti m-au prins de jacheta si m-au tarait pana la iesire din sala de judecata, dar, cu forta, ma prind de pereti cu ambele maini si urlu cat pot de tare:

    - Nu eu l-am ucis! Nu eu l-am ucis pe Edward!!!!

    In zadar... O lovitura in cap ma facu sa tac...

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Un nou inceput- Calea spre iubire...

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 13 Iun 2013 - 19:35

    Bună, Marta! Mă bucur că te-ai mişcat repede, eram chiar nerăbdătoare.
    Nu pot să cred că a fost găsit vinovat.
    Cum va mai reuşi să iasă de acolo?
    Şi de ce naiba părinţii săi du argumente şi detalii pro acuzării?
    Sper că totul va fi bine până la urmă.
    Aştept next-ul, spor la scris şi multă inspiraţie! <33

      Acum este: Vin 9 Dec 2016 - 21:17