╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    To Wonderland

    Distribuiti

    Azrael ✝
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 6

    Data de înscriere : 20/04/2013

    To Wonderland

    Mesaj Scris de Azrael ✝ la data de Dum 21 Apr 2013 - 14:26

    Micuţa povestioară este postată de mine şi pe un alt forum. Oricum, sper să vă placă, deşi este cam scurtă...


    To Wonderland


         Îmi aminteam ochii căprui, amăgiți și un cer senin, lipsit de nori cenușii. Se zăreau în depărtare unul sau doi, iar aceia erau de un alb pur, ca niște bulgări afânaţi, de zăpadă. Mă alungau din nou de pe scaunul domniei, îl cucerise, dar încă îmi puteam simți coroana în mâinile lor reci și lacome. Regina căzuse, iar întreg tronul era în flăcări, toată cetatea se prefăcuse într-un scrum negru, de doliu, ce prevestea moartea. Tragica scenă era o închipuire a minții mele, petrecută în cel mai dosnic loc. Acei ochi mă priveau, văzând aparent războiul pe care încercam să îl protejez de văzul primejdios al unei lumi neînțelegătoare, dar ce drept aveam la astfel de pretenții, când nici măcar eu nu îi conștientizam în totalitate efectul nociv și gravitatea. Eșuam lamentabil în a-l înțelege, eu, care eram câmpul luptei macabre, și atunci de ce mă gândeam că nevinovaţii o vor face?
         Nu puteam observa altceva la el, decât acei cafenii triști, dar suspecți și totuși liniștiți, aproape morți, care păreau să ascundă țipete răgușite, spânzurate de durere. Vocile au revenit, musafirii nepoftiți ce mă posedau nemilos, pe neașteptate. Duceam singură acest război; iubire, speranță, fericire, familie, toate au dispărut precum un nor de praf, vâltorit în plăcerea adierii de toamnă. Nimeni nu avea să îmi sărute rănile ce dansau deasupra venelor, spre a le pecetlui cu fiecare parte a buzelor catifelate. Singurătatea îmi sfărâma necruțătoare oasele, nu vorbele gentile, încărcate cu afecțiune de o persoană plăcută inimii. Ochii roșii ai umbrelor presărate în colțurile casei, ce mă acompaniau negreșit în fiecare noapte, trimițându-mi fulgere nerăbdare și cântărindu-mi cu sete frica, se hrăneau cu teama-mi și deveneau din ce în ce mai sângerii și doritori.
         Aș fi vrut să mă opresc, sa ofer printr-un pact totul pentru un somn adânc, dar îmi era imposibil să mă opresc pentru moarte, Împărăteasa era singura ce se oprea gentil, pentru mine. Razele calde ale Soarelui mă găseau tot aici, iar cea ce aștepta momentul potrivit veghea întotdeauna. Ce rușine că devenisem cu toții niște făpturi fragile, ușor de frânt sub orice atingere stângace. Încercasem adesea să găsesc un miraj în subconștient, unde țineam ascunsă o urmă de fericire, sperând ca acea va răsări ca lumina dimineții și va înrobi suferința, dar până și fantomele trecutului au fost ocărite.

              - Ești rănită, dar cui îi pasă, draga mea?

         Ascultam ironia din vorbele lui și tonul posesiv, folosit pentru alint, împreunat cu ură și doleanţă. Țipetele ascunse in ochii săi nu îi aparțineau, ci erau ale victimelor, a celor ca mine. Într-un fel eram la fel, goi pe dinăuntru, fără o Lună și un Soare.

              - Nu credeam că o să te găsesc în nebunie, am spus.
              - De ce îți faci rau?
              - Pentru că se simte atât de bine când mă opresc. Dar tu, tu de ce ești aici?
              - Recunosc o cauză pierdută când o văd, îmi place să privesc cum te chinui. Oricum, mă poți face oricând să dispar.

         S-a așezat lângă mine, la geam. Priveam amândoi cerul ce se lăsa înghițit de întuneric și Soarele prădat cu lașitate și resemnare, nici măcar razele lui nu mă puteau salva. Zâmbetul îi era șiret, iar trupul îi emana nerăbdare. Îmi mângâia părul, apoi obrazul, cu degetele lungi, falsificând jucăuș un comportament grijnic și iubitor. Nimic altceva decât un piept rece ce voia să mă încălzească în amăgire.

              - Dormi liniștită, frumoasa mea. Râdeai de moarte, dar ea te-a învins. Doar iubirea și moartea pot schimba toate lucrurile. Off, ești atât de tristă, oare unde s-a dus toată fericirea ta, hmm?

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: To Wonderland

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 21 Apr 2013 - 14:47

          Bună, draga mea! Mă bucur că am intrat pe aici, deoarece n-am citit încă această operă a ta. Mă bucur că am făcut-o acum. :x Practic, eşti deja printre cei mai buni scriitori ai acestui forum, poate chiar prima şi mereu reuşeşti să mă impresionezi cu operele tale. Îmbini cuvintele într-un mod extraordinar de bun şi consider că eşti un model demn de urmat pentru noi toţi.
          Ee.. pur şi simplu magnific. Ah, pe naiba, nu mai am cuvinte. (D) Nu ştiu cum să-ţi explic, dar reuşeşti să mă fac să simt atâtea chestii deodată. :x Şi ai o descriere atât de frumoasă! :x Şi nu mai spun nimic de limbaj!
          Eu te aştept şi cu alte texte şi de preferabil cât mai curând. Spor la scris şi multă inspiraţie! Kiss

    Laav^^
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 117

    Data de înscriere : 22/05/2013

    Re: To Wonderland

    Mesaj Scris de Laav^^ la data de Mier 22 Mai 2013 - 21:14

    Bună Lissa.

    Mă bucur nespus de mult că ţi-am citit acest one shot minunat. Ţi-am mai citit creaţiile, dar acesta a fost chiar frumos. Aşa micuţ, dar totuţi aşa plin de emoţii, sentimente. Te felicit pentru că de fiecare dată când îţi citesc lucrările simt atât de multe. O descriere şi un limbaj extraordinar.
    Te aştept şi cu alte lecturi de-ale tale şi sper să mă anunţi dacă mai postezi. Te pup şi spor la multă inspiraţie!

    Laav. ^^

      Acum este: Vin 9 Dec 2016 - 21:17