╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Un cufar cu povesti :>

    Distribuiti

    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 798

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Un cufar cu povesti :>

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Lun 8 Apr 2013 - 15:00

    Focul iubirii arde si dupa Moarte...





    O lacrima... Uneori nu este de ajuns ca sa tii persoana iubita aproape. Dar ce este iubirea? Ea a cauzat aceasta lacrima? E greu de spus... Iubirea este legatura dintre doua inimi, bratul care te ajuta sa te ridici la greu, odihna sufletului si magaierea lui cu soapte si vorbe de alint, cu vise si sperante construite de doi indragostiti, o treapta spre fericire, dar si spre suferinta...
    L-a cunoscut acum doi ani. Cu ochii ei albastri, precum podoaba de azur a Cerului, a realizat din prima clipa ca el este acela ce avea sa o faca fericita.
    O privire pe furis, un zambet schitat cu timiditate si o cazatura din cauza atentiei indreptate spre ea, a fost de ajuns sa realizeze si el ca este speciala.
    Prima declaratie de dragoste, primul sarut, vor ramane mereu in amintirea acestora, ca un soare ce vesnic incalzeste si mangaie pamantul ragusit de atatea strigate dupa ajutor...
    Atunci era o zi ploioasa.
    Ea a pierdut autobuzul spre casa. Nici un taxi nu a luat-o, singura solutie fiind sa mearga singura acasa,printre picuriii de ploaie ce se jucau in parul ei udandu-l si mai tare. Mergea privind cerul gri, din cand in cand mai mocnind intr-un colt vreun nor vanat. Plangea, dar nimeni nu ii putea deosebi lacrimile de picaturile de ploaie.
    Nu dupa mult timp simti ca nu mai este udata de ploaie. Cand se intoarce, il observa langa ea cu o umbrela mare si rosie.
    Se dezbraca de haina si i-o dadu ei, sa se incalzeasca.
    El:- O zi proasta, nu?
    Ea:- Cam da... Multumesc pentru ajutor! Esti foarte dragut cu mine
    El:- Nu trebuie sa imi multumesti... Nici nu as putea fi altfel.
    Ea:- De ce nu?
    El:- Pentru ca TE IUBESC! Esti raza de soare care ma face sa zambesc...
    In acel moment vantul le-a furat umbrela, ducand-o departe, dar lor nu le pasa. Ei se sarutau in ploaie, chiar daca era frig, chiar daca ploua, chiar daca batea vantul cu putere, erau impreuna si nu simteau decat iubire, doar ei doi, in propriul univers.
    Din acea zi, se iubeau din ce in ce mai mult.
    O zi fara sa se vada era o eternitate pentru ei. Visau impreuna la clipe de amor, la o familie si la un copil, dar mai aveau pana atunci... Aceste vise erau dovada iubirii lor, iar iubirea lor putea fi considerata hrana lor, caci nu puteau trai unul fara altul. Au devenit un suflet, obiceiurile fiecaruia li s-a intiparit in subconstient, nimic nu ii mai putea desparti.


    "Ea:- Tu ma iubesti?
     El:- Mai mult decat orice pe lumea aceasta.
    Ea:- Si eu te iubesc la fel de mult, poate chiar mai mult!
     El:- Mi-as da si viata pentru tine!
    Ea:- Chiar?
     El:- Da, as lua un glont pentru tine numai sa fim amandoi..."

    In urma acestei discutii, nici moartea nu ii mai putea desparti... Dar acest lucru nu inseamna ca nu a incercat.
    Tanara de numai 16 ani a fost lovita de o masina, in timp ce se indrepta spre scoala.Atunci a venit ambulanta si a fost dusa la spital, dar el nu stia.
    Ingrijorat ca nu mai primeste nici un semn de viata de la iubita sa, acesta suna acasa.
    Mama fetei ii raspunse acestuia printre lacrimi:.
    - Alo... Ionut, tu esti?
    El:- Da, unde este Alina?
    Ea:- Fetita mea... a intrat in coma! E la spital...
    Fara sa ii mai pese de orice altceva, fugi la spital gasind-o pe pat, cu ochii inchisi. Numai aparatele o mai tineau un viata, atat.

    El:- Alina, deschide ochii, te rog!
    Alina nu dadu nici un semn de viata.
    Curand, Ionut incepu sa planga cu lacrimi amare.
    El:- Te rog, nu muri! Esti cel mai important lucru pentru mine, numai pe tine te mai am... Nu pot trai fara tine, Alina, esti ingerul meu! Daca nu erai tu, eu nu mai aveam nici un rost pe lumea aceasta, te rog, Alina!
    Lacrimi se scurgeau din ochii lui, cazand precum diamantele pe fata palida a fetei. Si ea plangea, chiar daca doctorii o credeau inconstienta, dragostea a avut alt cuvant de spus.
    Plangeau amandoi...
    Cu vocea ragusita si eforturi inumane, Alina reusi sa deschida ochii si sa spuna:
    - Te iubesc, ingerul meu!
    Dar dupa aceasta, tot a murit...
    Acest lucru pur si simplu l-a distrus pe Ionut. Un ultim sarut se mai strecura pe buzele acelei victime a traficului, dupa care el pleca.

    Dupa doua zile, criminalistii au gasit cadavrul unui tanar de numai 17 ani, cu pistolul in mana. Se impuscase.
    Pe telefonul lui era scris un mesaj catre iubita sa, care suna cam asa:

    " Erai viata mea, inima mea, dragostea mea, Alina! Ti-am spus ca sunt in stare sa ma impusc pentru tine, draga mea. Uite ca am facut-o... Te iubesc din tot sufletul meu!"




    Sper ca v-a placut


    Ultima editare efectuata de catre Mrs Anderson in Mar 6 Aug 2013 - 13:01, editata de 1 ori

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Un cufar cu povesti :>

    Mesaj Scris de Reeah la data de Lun 8 Apr 2013 - 16:51

    Bună, scumpa mea Marta! Kiss Mă bucur foarte mult să văd ceva scris de tine după atâta timp, chiar dacă spus cu puţin egoism, aş fi vrut un nou capitol la fic. :-< A fost un text atât de frumos şi de emoţionant, ţi-ai atins scopul. Sinceră să fiu, chiar dacă internetul este plin de mii de texte ce dovedesc existenţa iubirii, tu ai avut una originală care a reuşit să atingă un punct sensibil pe acolo pe undeva. Nu m-a făcut să plâng, aceasta pentru că sunt puţin mai tare, însă mi-a oferit acea senzaţie de a avea nevoie să te descarci prin plâns şi să te gândeşti la o anumită persoană, pentru că, până la urmă, textul tău este unul simbolic, şi fiecare fată care a citit această compunere, a putut lua locul Alinei, sau, invers, fiecare băiat a putut lua locul lui Ionuţ.
    A fost frumos şi incitant, mai ales ultima parte. Chiar eram sigură că astfel va proceda, însă nu mă gândeam că se va împuşca. De aceasta spun că a fost simbolic, deoarece el a spus că ar lua un glonţ pentru ea şi chiar aşa şi-a curmat viaţa.
    Te aştept şi cu alte one-shot-uri, scumpo! Spor la scris şi multă inspiraţie! Şi nu uita de capitolul următor la fic, deoarece îl aştept de foarte, foarte mult timp! Kiss

    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 798

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Un cufar cu povesti :>

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Mar 6 Aug 2013 - 13:00

    P.S. Legenda acestui avion " fantoma" , disparut in '46 si intors singur cu 36 de cadavre inauntru, fara pilot( uhhh )este reala. Este cel mai mare mister al aviatiei, iar eu vreau sa il folosesc in acest One Shot cu detectivi Big smile Eu m-am gandit la o noua varianta si vreau sa v-o impartasesc Smile Sper sa va placa Kiss









    Avionul
    *




    Cuba 1946- celebrul avion Lockheed Constellation pleaca in viteza din aeroportul Rio Havana.




    40 de ani mai tarziu- Londra 1986

    Un necunoscut gonea pe strazile gri ale orasului. Din cand in cand se uita inapoi si, vazand ca nu este urmarit, mai incetinea putin.
    Mergea pe cele mai intunecoase si necunoscute strazi ale Londrei, lumina zilei fiindu-i neplacuta, iar ochiul privitorului si mai si.
    Imbracat intr-un palton lung si negru, isi mai acoperea uneori chipul ars de soare cu gulerul acestuia, iar esarfa sangerie se lasa in bataia vantului, parca lesinata fiind de oboseala.
    Intr-un moment de neatentie, scapa iresponsabil gulerul pretentios al paltonului ceea ce lasa sa se vada mai bine cicatricea dureroasa ce o purta pe obraz. O cicatrice urata, ce purta in sufletul acestui simplu " trecator " mii de amintiri socante...
    Curand ajunse si la destinatie: o casa veche, cu un decor exterior sinistru. Nucul din fata acesteia se agita violent, zgariind acoperisul cu brutalitate, acel acoperis aproape dus, trecut prin sute de furtuni licentioase. In drepta, la ultimul etaj, adica trei, doua geamuri sparte isi traiesc eternitatea suferinda, incantand privirile jucause ale unei pisici negre care sedea amenintator pe cutia postala din fata casei.
    Culoarea verde pal a acesteia, scrijelita fiind ici-colo, se asorta de minune cu cerul gri ce dadea a ploaie, iar vajaitul frunzelor de nuc... un simplu ecou al sufletelor chinuite. 
    Ce-i drept, casa dadea fiori oricui.
    Fara a mai sta pe ganduri, necunoscutul descuie usa si intra in vestibul cu pasi mari, zgomotosi. De la etajul unu se auzi imediat un glas pitigaiat de barbat :
    - Oh, d-le Harold Carter! In sfarsit ati ajuns! spuse acesta coborand scarile care scartaiau intr-un mod enervant.
    - Ron, batrana aceasta cam trebuie renovata! zise " strainul ", d-l Harold, dezbracandu-se de palton si agantandu-l in cuierul de langa usa. Cititorul ii poate observa mai bine tenul fin, bronzat, stricat doar de acea cicatrice si ochii sai caprui, de o intensitate maxima. Isi plimba incet mana prin parul sau negru ca abanosul, aranjandu-l. Nu parea mai in varsta de 28 de ani, fata de prietenul sau, Ron, care mergea spre 40. 
    Ron era un barbat slabut si firav, cu parul usor carunt spre varfuri si foarte palid. Harold il asemuia cu un vampir. Avea ochii verzi-albastrui, usor inlacrimati spre varfuri, ceea ce exprima blandete si sensibilitate din partea lui. Ron Steward este un savant si profesor de istorie.
    Acel savant ce il ajuta pe prietenul sau detectiv, Harold, sa lumineze oamenii si sa scoata la iveala adevarul.
    - Dragul meu prieten, incepe Ron, poate draguta aceasta are nevoie de o renovare, dar e mult mai sigur sa o lasam asa, deoarece aici nimeni nu ne poate descoperi sediul. Toate descoperirile mele secrete ar fi in pericol daca ar afla restul de ele, viata mea depinde de ele!!
    - Macar pe dinauntru, Ron! Poate cade tavanul asta nepricopsit peste noi! insista Harold.
    - Doamne Fereste sa se intample asta! se auzi un glas de femeie.
    O tanara de numai 20 de ani, satena cu ochi verzi, o fire frumoasa si plapanda, cobori cu doua cesti de cafea la subsol, in laboratorul profesorului Ron.
    - Vi le-am lasat pe masa, domnilor! zise aceasta si se facu nevazuta.
    Cei doi au coborat in laborator, unde gasira cele doua cesti. Lichidul negru si amarui, cu un gust usor imbietor, se afla intr-adevar pe o masuta rotunda din lemn.
    - Deci, revenind, de ce m-ai chemat, profesore?
    - Ah, da! Ce uituc mai sunt si eu! raspunse profesorul lovindu-se ironic cu palma peste frunte. Sa iti arat un caz incitant pe care sigur nu o sa-l refuzi !
    Harold il privi pe profesor cu indoiala:
    - Iar trebuie sa fac pe detectivul, Ron? il intreba acesta.
    - Nu, dragule, pentru ca deja esti. Fii atent: "Un avion de pasageri, care a disparut fara urma in anul 1946, pe traseul Rio-Havana, a aterizat in luna decembrie 1986, pe aeroportul Bogota din Columbia. La bordul sau se aflau 36 de schelete.Oamenii de specialitate vorbesc despre cel mai mare mister din istoria zborului.
    Ei, suna interesant?
    - Desigur, Ron. Si unde se afla avionul in acest moment? intreba Harold.
    - Shhhhhtt! Vin-o cu mine, mergem amandoi acolo. Doar eu stiu unde a fost dus de catre anchetatori momentan, zise Profesorul cu o mandrie in suflet.


    * Dupa 10 minute *

    Cei doi prieteni se indreptau grabiti spre locul cu pricina. Un taxi ii duse la zeci de Km distanta de Londra, la Gloucester.
    Au ajuns in sfarsit! Au coborat sub oras, printr-un tunel si curand au ajuns intr-o incapere vasta, intunecoasa.
    - Locul aceasta e stiut doar de criminalisti si savanti, ii spuse Ron in soapta colegului sau.
    - Ce a fost aici? il intreba Harold plimbandu-se prin intuneric.
    - O inchisoare. Stai sa aprind o lanterna, poate te lovesti! ii raspunse Ron.
    Cand se lumina in incapere, sinistrul avion aparu ca o naluca in fata celor doi.  Fierul ruginit si panza de paiajen din jurul aripilor dadea de inteles ca e vechi. Un miros greu de suportat venea dinauntru. Cei doi se apropiara cu grija de intrare, usa fiind scoasa de anchetatori si se putea patrunde usor inauntru astfel. Cu cat se apropiara mai tare, mirosul se intetea, iar intr-un colt se putea observa usor initialele numelui acelui avion ( L.C.).
    Au facut-o: au patruns inauntru. Detectivul isi scoase si el o lanterna si examina locul.
    Interiorul era vechi, masacrat de timpul neiertator. Intr-adevar, cei doi numarasera 35 de schelete, deoarece unul a fost luat de medici la morga. Scheletele erau asezate pe scaune, ca si cum ar fi inca vii, iar  unele tineau in mana ziare noi, din care se simtea minunatul miros al tiparului, cesti de cafea si tigari aprinse, marca Old Gold. 
    - Cum de inca tigarile sunt aprinse? se intreba profesorul mangaindu-si barbia intr-un mod... profund.
    - Hmm... analiza Harold situatia. Si ceaiul e inca cald. Sunt aduse acum cred.
    Ron lua un ziar si se apropie de Harold, spunand:
    - D...dar ziarul este scris din anul 1946, uite data!
    - E o inscenare sigur! isi mai spuse odata Harold luand o ceasca de ceai si gustand. Da, este ceai negru englezesc, Ron. Scoate agenda.
    Profesorul scoase o agenda si isi nota o noua informatie. Faptasul este un englez.
    Harold se indrepta spre panoul de control si il examina cu atentie. Parea asa de vechi, dar e imposibil! Este absolut imposibil ca un avion sa fie in starea asta dupa 40 de ani! 
    Brusc, cei doi simtira o zguduitura puternica. Ron se dezechilibra si cazu peste un schelet, iar Harold se prinse de o bara metalica. Avionul se indrepta in viteza spre peretele de stanca.
    - Profesore!! striga Harold. Ne izbim de perete!
    Profesorul sari ca ars din bratele mortului si fugi spre panou. 
    - Trage de maneta! ii ordona profesorul.
    Harold facu in tocmai, iar profesorul butona avionul. Au reusit sa il opreasca exact la 2 cm distanta de perete.
    - Asta a fost cat pe-aci! rasufla usurat Profesorul.
    Harold se aseza pe un scaun liber si reflecta asupra situatiei.
    - ESTE O TRUCARE! striga deodata Harold.
    - Ce vrei sa spui, prietene? il intreba Ron mirat.
    - Trebuie sa plecam de aici, suntem in pericol. Haide afara, zise Harold.
    Cei doi iesira in oras, la cea mai apropiata cafenea. Harold mesteca in cafeaua prea fierbinte si o privea patrunzator. Sigur se gandea la ceva, la ceea ce s-a intamplat mai devreme.
    - Deci, spuse profesorul, despre ce truc vorbesti?
    - Mmmm... incepu Harold privind in jurul lui. In primul rand avionul nu este originalul Lock Constellation. Nu avea cum sa porneasca singur. Faptul ca e bantuit sunt doar simple povesti de adormit copiii.
    - Bine atunci, bine, zise profesorul, dar poate a fost pilotul automat. ( ? )
    - Pe atunci nu exista asa ceva, daca nu ma insel, raspunse Harold ambitiei profesorului.
    - Ai dreptate. Continua, continua.
    Harold trase aer in piept si continua.
    - In al doilea rand, ceaiul. Este ceai negru englezesc, cald. Dar avionul nu a plecat din Cuba, din aeroportul Rio-Havana, si nu a aterizat in S.U.A? Ce legatura are cu specialitatea noastra de aici? Si nu tin minte sa fi auzit vreo stire cum un avion fantoma a aterizat la noi, ci nu la ei, nu-i asa?
    - ...
    - Da, asa e, profesore, nu ma insel deloc.
    - Dar cu ziarele cum ramane? si tigarile Old Gold? Inteleg ca de tigari... putea face contrabanda, dar de ziare ce ai de spus? erau prea noi.
    - Nu stiu, probabil faptasul avea relatii pe la fabrica sau le-a " reparat " pe cele vechi... raspunse Harold.
    Profesorul gusta in sfarsit cafeaua. Se afunda in ganduri amestecate, fara rost. Se lasa o tacere sfasietoare.
    Harold presupune varianta unei crime, iar profesorul stie ca are dreptate. O crima sau o razbunare minunata, ingenioasa dupa parerea detectivului. Dar cine este faptasul? De ce a facut acest lucru? Vor reusi cei doi sa sa dezlege misterul acestui avion, cel mai mare mister din Istoria Aviatiei?


    Vedeti in a doua parte a acestui One Shot Tongue Va astept parerile si sper ca v-a placut Kiss 

      Acum este: Vin 9 Dec 2016 - 21:17