Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

    Condamnat la dragoste

    Distribuiti
    avatar
    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Vin 1 Mar 2013 - 19:28

    Deci vin cu al treilea fic al meu, dar sa stiti ca nu voi putea posta foarte des Sad Dar oricum daca m-a lovit inspiratia, de ce sa nu incerc, corect?

    O mica descriere...
    V-ati imaginat-o vreodata pe Sakura ca procuror? Ei bine, eu da! Ce credeti ca se va intampla cu aceasta tanara dura si serioasa, defapt, ce se va intampla cu sentimentele ei la intalnirea unui criminal, unul diferit? Daca vreti sa stiti, va invit sa cititi! Kiss


    [i]CAPITOLUL 1: Un caz ciudat...


    Este o noapte racoroasa de toamna...
    Privesc pe fereastra deschisa a camerei mele trecatorii grabiti, care se indreapta spre casele lor. Lumina slaba, galbuie, se varsa asupra miilor de hartii de pe biroul meu, iar cand vad cat am de munca, simt ca lesin!
    Mai privesc odata afara.
    Nimic, doar ochii mei de smarald reflectati in fereastra.
    Este ora 2:00 dimineata. As vrea sa ma duc la culcare, dar nu inainte de a cobori jos si de a-mi trata foamea tarzie.
    Cobor incet scarile care scartaie sub mine, lasand toate usile deschide ca de obicei si ajung in bucatarie.
    Intr-o oglinda micuta, undeva langa un dulap, imi observ fata adormita, saracuta mea fata care arata de parca as fi plans o saptamana! Dar totusi nu pot spune ca nu sunt frumoasa.
    Ma intorc spre frigider, dar o foaie zbura drept in fata mea! Ma enervez si o imbotesc, aruncand-o la cos.
    Imi iau fericita un sandwich si vreau sa plec in dormitor, dar parca ceva ma opreste. Imi aranjez parul meu rozaliu, matasos si ma intorc ca o printesa, gata sa bag mana in gunoi pentru o hartie...
    Chestia asta ma cam enerveaza, dar am noroc caci aceasta este singura hartie din cos.
    -Wow... reusesc sa spun dupa ce arunc o privire rapida peste hartie.
    -Ce era sa pierd!
    O pun pe masa vesela si ma culc...
    A doua zi. O zi agitata, cu un trafic foarte nasol si oameni care reusesc sa imi strice buna dispozitie la tot pasul.
    Ma aflu in masina mea neagra, decapotabila si astept de mai bine de un sfert de ora sa se miste odata desteptii din fata mea!
    Soneria telefonului reuseste sa imi distraga atentia.
    -Alo, domnisoara Haruno?
    -Da, buna dimineata! Spun eu nervoasa.
    -Multumesc, la fel. Am un caz foarte misto... Ai vreun document legat de mortul de la Yokohama?
    -Da, l-am gasit azi-noapte. Era sa il arunc, ce este cu el?
    -Am aflat cine e faptasul!
    -Vin acum! raspund eu dupa care inchid.
    Fara sa imi mai pese, accelerez cat de tare pot si imi fac singura drum printre sutele de masini.
    Sunt fericita. Acesta este un caz foarte, foarte ciudat, dar bine calculat si infaptuit. Criminalul trebuie sa fie unul de exceptie daca a reusit sa produca asemenea pagube, de la 11 Km distanta. Jumatate de oras incendiat, in care se afla doar un singur cadavru.
    A ars o mare parte din Tokyo, doar ca sa ucida un om intr-un fel drastic: gasit mort in dormitor, legat de pat, cu vreo cateva bombe in jurul casei si a caselor din apropiere.
    Am aflat de la o sursa, un prieten vechi de al meu, ca mai intai de taote a fost torturat, dar sincera sa fiu, nu mai vreau sa imi amintesc cum! si si mai ciudat: desi erau bombe si in aproprierea altor case, ceilalti oameni au supravietuit. Criminalul l-a vrut doar pe unul!
    Curiozitatea ma omoara! Nu stiu cata rabdare mai pot sa am...
    Semaforul rosu se afla in fata mea, dar il ignor si imi continui drumul in viteza. Din pacate, la vreo cativa metri departare, un politist ma observa si ma opri.
    -Ah, domnisoara Haruno! scuzati-ma, imi spune acesta.
    -Dispari! strig eu la dansul, dupa care gonesc din nou cu frumusetea mea de masina.
    Ajung rapid la sediu, unde ma intampina cel care m-a sunat mai devreme: Sasuke Uchiha.
    Imi face semn sa il urmez in biroul sau, dupa care imi spune:
    - Doamna pro...
    -Domnisoara, il contrazic plictisita.
    Sasuke se incrunta, dar continua:
    -Domnisoara procuror, nu cred ca mai este nevoie sa va reamintesc cazul. Le-am amanat pe celelalte, pentru ca am aflat recent ca cel cu pricina facea parte dintr-o organizatie de spioni. Interesant, nu-i asa?
    -Cum sa nu! Dar doamna Tsunade unde este? Stie?
    - Ah, doamna judecator? A ajuns mai devreme.
    Ii multumesc pentru raspuns si plec in cautarea lui Tsunade.
    Pentru ca nu o gasesc, nu este nevoie sa ofer inca o descriere a acesteia, desi seamana destul de bine cu mine la personalitate.
    Curioasa de acest "spion" , ma indrept spre celula lui.
    Mii de arestati se uita cu ura la mine, caci eu i-am gabat acolo, iar acest lucru ma cam stanjeneste, dar nu e vina mea ca s-au crezut mai inteligenti decat mine!
    Ajung in sfarsit... Camera 9.467.
    Indraznesc sa ma uit pe micuta fereastra, iar o prezenta misterioasa reuseste sa ma uimeasca!
    Un tanar inalt, solid si imbracat la costum, sta rezemat de un perete si citeste un roman politist, unul foarte bun pe care l-am citit si eu recent.
    Fata nu i se vedea, deoarece parul sau blond, lung, cadea pe o parte a fetei sale.
    Am stat asa, uitandu-ma la el 5 minute, dar tot nu ma satur! Este asa de misterios, parca ar ascunde asa de multe taine! Si trebuie sa recunosc, dupa felul crimei sale, este foarte inteligent.
    -Crezi ca nu te-am vazut? ma intreba acesta brusc, intorcandu-si capul spre mine.
    Are ochii asa de albastri! In adancul lor azur nu vad decat mii de secrete, ce ma roaga sa le descopar!
    Revin putin la realitate, ii raspund sec:
    -De parca nu as fi stiut! trebuie sa recunosc, sunt o actrita minunata.
    -Ce esti? Avocat, judecator, procuror...
    -Procuror, il opresc brusc.
    Acesta face un gest ca de "aha" si se intoarce la roman.
    Deoarece nu ma sperie, defapt nimeni nu ma sperie, intru in celula.
    -Te deranjeaza?
    -Deloc, imi raspunde acesta fara sa ma priveasca.
    Ma asez pe patul sau si il privesc.
    Este atat de atent si concentrat la roman, incat ar fi momentul perfect pentru o sperietura ca pe vremea cand aveam 12 ani.
    Dar, lasand la o parte tot ce este pueril, este un criminal!
    -De ce ai facut asta? il intreb eu scotandu-mi un carnetel.
    -Vrei o marturisire? ma intreaba acesta la fel de nepasator.
    Putin stanjenita imi bag inapoi carnetelul in geanta, anume ca sa ma vada si continui:
    -Nu ar fi rau, dar momentan as dori sa stiu doar de curiozitate...
    Tanarul lasa romanul si se aseza in fata mea, pe un scaun. Se uita un timp la mine, destul de insistent, dar nu ma pacaleste! Imi pastrez aceiasi figura serioasa, caci stiu eu ce face! Foloseste aceiasi metoda pe care o folosesc si eu sa descos pe cei care incalca legea, de tot!
    El crede ca ma intimideaza, dar nu ii va iesi!
    -De ce am facut acest lucru? Sa stiti, domnisoara procuror, ca nu am facut din razbunare! Fiecare este responsabil pentru faptele sale, iar el nu a fost, asa ca l-am pedepsit eu!
    -De ce sa faci acest lucru? il intreb nedumerita.
    -Mi-a ucis unchii. Ei erau tot ce mai aveam pe lume, iar el i-a macelarit! L-am iertat...
    Tipul este foarte ciudat! Daca l-a iertat de ce la mai ucis? Oricum, cred ca din cauza "responsabilitatii", dar nu vreau sa il condamn.
    Am trecut prin ceea ce a trecut si el. Eu am crescut cu bunicii, dar mi-au fost ucisi iar criminalul este si acum liber... Am vrut atunci sa fac dreptate, sa nu mai scape nimeni din fata legii, iar acum am reusit.
    -Inteleg... ii raspund putin intristata. Si vreau sa te felicit!
    Blondul isi ridica privirea mohorata catre mine, intrebator.
    -Nu te intreba! Stiu cum este sa pierzi ce ai mai drag pe lume.
    -Multumesc, imi spune acesta dupa care lasa iar capul jos, oftand.
    - O singura intrebare, il privesc eu cu insistenta.
    -Care?
    -Cum te numesti?
    -Deidara Yamato.
    Ii multumesc pentru atentie si plec.
    Nu stiu ce se intampla cu mine, este primul criminal pe care il tratez cu asa de multa indulgenta, dar nu ma deranjeaza.
    Stiu cum este sa iti vezi cei iubiti de tine intr-o balta de sange, stiu cum este sa te simti singur si fara nici un sprijin. Poate de acest lucru el a intrat in aceasta "banda de spioni".
    Orice ar fi, voi incerca sa il ajut, caci viata, desi este un locas al suferintii si al luptei pentru supravietuire, totusi poate fi si frumoasa, si deasemenea poate ierta...



    Sper ca v-a placut! Astept comm-uri muuuulte ca sa va stiu opiniile, ce mai trebuie adaugat sau scos din peisaj! Si de numele lui Deidara, in Naruto nu spune nimic de numele de familie, asa ca i-am dat eu unul, daca vine vorba de ban, dau Edit si schimb putin.... Ah, da, va reamintesc: next-ul va veni cand am timp! acum sper sa am Laugh
    avatar
    LoLy
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de LoLy la data de Sam 2 Mar 2013 - 9:20

    Hey Smile Ce pot spune...imi place! E super,mai ales ca e si DeiSaku...il ador! Sa pui nextu repede,plz Smile Si daca vrei sa ma anunti si pe mine...
    Te pupa LoLy Kiss
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Reeah la data de Sam 2 Mar 2013 - 11:37

    Bună, draga mea! Big Hug Mă bucur să te văd cu un nou fic, este foarte frumos că ai reuşit să deschizi unul nou :x Sper să te ţii de el şi să îl termini ca pe celelalte :x Se vede foarte mult că ai evoluat, îmi place la nebunie ficul tău, poate mai mult decât celelalte :x Ohh, Doamne! Ştii că te iubesc, nu-i aşa ? Încă nu sunt lămurită dacă ficul va fi DeiSaku sau SasuSaku, însă mie îmi convin ambele variante. ;x Şi Doamne, Sakura e atât de irezistibilă, mi-a plăcut atât de mult când l-a corectat pe Sasuke, atât de rea! Oh, Da ! Laugh Mi-e cam frică de Deidera, nu ştiu de ce, dar am impresia că nu trebuie să-mi fie milă de el şi că merită locul unde se află acum. Sper că totul va fi bine. Deci, ficul ăsta va fi un fic poliţist, nu ? De abia aştept să treci la adevărata acţiune :x Deja aiurez, în fine. Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie!
    avatar
    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Sam 2 Mar 2013 - 12:57

    Buna! Ma bucur ca fic-ul meu politist este deja apreciat! Inseamna mult pentru mine Crying
    Am venit si eu cu next-ul:


    [b][i]CAPITOLUL 2: La taifas cu un criminal...


    Soarele de azi-dimineata s-a suparat.
    Speriat de inabusitele strigate catre libertate, ce se aud din inchisoare, se ascunde in spatele norilor, care incep sa verse lacrimi cu miile.
    O furtuna nervoasa...
    Cam acelasi lucru se intampla si cu sufletul meu. Vreau sa il eliberez pe Deidara, dar nu stiu daca pot avea incredere in el. Nu stiu de ce, dar am impresia ciudata ca aici, in aceste circumstante, nu vrea sa intervina ratiunea, ci doar inima.
    O parte din ea imi spune sa il eliberez, alta sa il uit. Dar este greu...
    Ce tot spun? Uide ai disparut, tu, rea si frumoasa rozalie? Plutesti cumva pe norisori galbeni? Nici sa nu te gandesti!
    O voce de femeie groasa imi intrerupe aceasta batalie cu mine insumi:
    -Sakura!
    Ma intorc rapid si o observ pe doamna Tsunade.
    O femeie inalta, cu parul de culoarea spicului de grau copt si ochii caprui, seriosi. Este foarte frumoasa pentru varsta ei inaintata, parca ar fi doar cu vreo 2-3 ani mai mare decat mine, dar nu este asa...
    -Da, doamna! raspund repede.
    -Se va lua curentul sigur, vei fi mai in siguranta daca ramai aici, imi spune ea zambindu-mi cald.
    Acest lucru ma cam enerveaza, dar chiar in aceasta clipa am ramas in semi-intuneric.
    Afara vantul vajaie nervos, copacii se clatina iar norii plang.
    Un tunet ma face sa tresar. Mereu m-au speriat furtunile asemenea acesteia.
    -Daca doresti pot sa te plimbi unde vrei tu pe aici, eu am niste treaba. Stii si tu cum e sa fii judecator! imi spune aceasta razand, dupa care ma saruta pe frunte si pleca.
    Nu va mirati! De cand mi-au murit bunicii, aveam 11 ani, ea m-a crescut, mi-a fost ca o mama si de acest lucru o iubesc. Daca nu ar fi fost ea, eu nu as fi ajuns niciodata procuror, nu as fi aici...
    Neavand ce face, ma gandesc sa vad ce mai fac inchisii, daca nu or sari la mine.
    Merg catre inchisoare.
    Ma plimb printre mii de condamnati, incercand sa imi amintesc celula lui Deidara.
    Toti ma privesc asa de urat, incat simt ca daca nu ar fi gratiile de fier, acum as fi moarta!
    In sfarsit imi amintesc numarul: 9.467. Cum as putea sa il uit, corect?
    Fara sa vreau zambesc.
    Ajung, in sfarsit, la celula blondului, dar ceva ma opreste. Aceasta batalie dintre ratiune si inima, una spunandu-mi sa intru, iar alta sa plec.
    -Ce-ar putea merge rau? ma intreb singura, batand la usa.
    Deschid tot eu si il privesc pe Deidara. Statea pe pat, cu aceiasi carte in mana. Nu ma mir, caci este destul de groasa.
    -De ce ai batut la usa? Sunt un inchis, nu un procuror, imi spune acesta cu subinteles.
    Acest raspuns sec ma face sa ma simt putin prost, dar el e condamnatul nu eu!
    -Dar inainte de a fi inchis, ai fost intr-o organizatie de spioni, este tot un titlu mare pentru mine, ii spun eu.
    Deidara lasa romanul si ma privi iarasi cu aceiasi privire de azi-dimineata.
    -Multumesc, imi raspunde dupa o vreme. Ai venit sa imi ceri marturisirea?
    -Cum vrei, ii spun uitandu-ma la romanul sau.
    Deidara scapa un zambet nevinovat si chiar daca s-a chinuit sa il ascunda, eu tot l-am vazut.
    -De ce ai zambit? il intreb serioasa.
    Deidara isi plimba mana prin parul sau auriu si zambetul ii reaparu pe buze.
    -Asa deci... spune el fara sa imi raspunda la intrebare. Hai sa lasam marturisirea pe mai tarziu, ma roaga acesta.
    Sunt de acord cu el, adica exista tot timpul din lume, corect? Deidara zambeste in continuu, dar nu stiu de ce. Sincera sa fiu imi place zambetul lui, dar il voi trata tot cu fata mea serioasa.
    -Imi pare bine de cunostiinta, imi spune el brusc intrerupandu-mi visele.
    -A...pai... si mie! ii raspund.
    O vreme de 5 minute ne uitam incontinuu unul la altul. Imi observa fiecare miscare, fiecare gest, iar acest lucru ma face sa cred ca a fost mai mult decat un spion.
    -Dar ca spion, cu ce te ocupai? il intreb eu.
    Deidara se arata putin uimit, prin privire si imi spune:
    -Urmaream niste pirati pe mare. Unul avea un carlig in loc de ma...
    -Inceteaza, ii spun eu razand si lovindu-l prieteneste pe umar.
    Si Deidara a inceput sa rada, dar continua:
    -Bine, nu avea nici un carlig, dar tot mafioti erau. Ah, da si imi pare rau ce am zis de procurori...
    -Nu este nimic, ii raspund eu.
    Ma uit la ceas, este ora 14:15. Furtuna tot nu se opri, iar noi tot in intuneric suntem.
    Il respect pe Deidara. Acest lucru, faptul ca el este de partea binelui si ca el defapt a ucis un mafiot, poate il va scoate de aici... Bine ar fi!
    Stam amandoi pe pat intr-o tacere deplina. Acest semi-intuneric devine intuneric la propriu, dar ce imi poate face intunericul?
    -Aveai prieteni printre acesti spioni? il intreb.
    -Desigur, o multime! Era si o fata cam nervoasa uneori, Ino, de care tu imi aduci putin aminte, prin personalitatea ta, imi raspunde el privindu-ma in ochi.
    -Si o placi pe fata aceasta?
    Deidara se uita inainte si zambeste:
    -In acest moment un singur lucru imi place la ea... Ca seamana cu tine, imi spune Deidara calm si relaxat.
    Aceste cuvinte ma fac sa sar in sus, dar mai bine ma abtin.
    Acesta sa ma placa? Nu prea as crede! Nu il pot iubi, eu nu stiu cum sa iubesc...
    Un tunet si cateva fulgere strapung cerul, iar acest zgomot asurzitor ma face sa tresar asa de tare, incat se zgudui si patul.
    Deidara ma observa.
    -Ti-e frica de furtuni?
    -Ce? Mie sa imi fie frica de furtuni, foarte amuzant! spun eu ridicandu-ma si incepand sa rad, defapt sa ma prefac.
    Dar alte lumini si zgomote se aud iar acest lucru ma face sa ma ghemuiesc din nou langa blond.
    Acesta imi ia mainile intr-ale lui si ma intoarce catre el.
    -Nu ai de ce sa iti fie frica! imi spune acesta cu incredere.
    Desi intuneric, ochii lui albastri tot sticlesc ca doua diamante, iar la privirea lor simt ca mai am putin si lesin! Cred ca... il plac! Nu imi vine sa cred, dar totusi simt ca inima sta sa imi sara din piept iar fluturasii din stomac mai ceva!
    Am incremenit in fata lui.
    -S-a intamplat ceva? ma intreba acesta zambind.
    -Nuuuu... ii spun eu la fel de incremenita.
    -Bun atunci, spune Deidara dupa care sa apropie incet de mine.
    Buzele noastre se aflau doar la cativa milimetri departare, iar in gandul meu, il imploram sa ma sarute! Parca citindu-mi gandurile, Deidara ma atinse cu buzele lui dulci si ma saruta...
    In acest moment nu mai pot gandi. Ma las purtata de val si parca furtuna s-ar fi oprit, soarele ar fi iesit iar si ar fi venit primavara!
    Cand ne-am oprit, m-am uitat in ochii lui.
    Pentru primul sarut al meu, primul adevarat, a fost foarte reusit.
    Imi rezem capul pe umarul sau si adorm...

    Telefonul ma trezeste, din cate observ si pe Deidara. Se pare ca a venit lumina, dar este ora 17:38.
    Soneria aceasta enervanta ma innebunste, asa ca raspund mai repede:
    -Da!
    -Sunt Sasuke Uchiha, unde esti? ma intreba el.
    -Ammm... aici la sediu, de ce?
    -Cum ramane cu spionul? Hai sa o terminam odata! Vrei sa ii ceri tu marturisi....
    -DA! Il intrerup eu dupa care inchid.
    Ma intorc spre Deidara, care este cam buimac dupa un somn asa de bun si ii spun:
    -Vin imediat!
    Apoi fug la biroul lui Uchiha.
    Aceasta este sansa mea sa il scot de aici! Nu voi renunta pana ce nu va fi liber, pentru ca, cu toate acestea, m-a facut sa ma indragostesc de el...



    Sper ca v-a placut! Voi veni cu next-ul curand! Kiss Va pup Big Hug
    avatar
    LoLy
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de LoLy la data de Sam 2 Mar 2013 - 18:25

    Hey,se pare ca sunt prima Smile Ti'am spus ca'ti ador ficul,nu? Merci ca m'ai anuntat! De abea astept sa vad ce se intampla.Mai ales ca Saku da semne ca e indragostita de Dei.Se pui nextu repede.
    Te pupa LoLy Kiss
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 3 Mar 2013 - 9:11

    Bună, draga mea! Big Hug Mă bucur că ai putut aduce capitolul mai repede, eu sinceră să fiu sunt foarte mulţumită de ceea ce faci tu şi te perfecţionezi pe zi ce trece, însă parca ţi-am mai zis-o şi ţi-o recomand din nou, ce ar fi să cer o critică ? Te-ar ajuta să fii şi mai bună, plus că de acum, micile "greşeli" pe care le mai ai nu se corectează decât cu ajutorul criticilor. Sper să nu te superi că îţi spun asta sau că te îndemn să ceri o critică. Nu ştiu de ce, dar tot am impresia că Sakura este folosită de Deidera. Este inconştientă, nu-şi dă seama că Deidera e conştient că o are la mână cu sentimentele ei la adresa sa ? Vaai, mi-e şi frică! Am impresia că există posibilitatea unui triunghi amoros, sau nu, nu ştiu, mai vedem Laugh
    Apropo, a fost o parte când în naraţiune a apărut " o ceartă cu mine însumi" sau ceva de genul acesta. "Însumi", aici nu este corect, ci "însămi" deoarece te referi la o persoană de sex feminin, nu de masculin. Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie!
    avatar
    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Dum 3 Mar 2013 - 18:41

    Buna, am venit cu next-ul! Multumesc, Elga, chiar am facut o cerere de critici! Sper sa imi fie de folos si voi fi mult mai atenta de acum! Lectura placuta! Kiss


    CAPITOLUL 3: Tradata...


    Aceasta este sansa mea sa il scot de aici! Nu voi renunta pana ce nu va fi liber, deoarece, cu toate acestea, m-a facut sa ma indragostesc de el.
    Ajung, dupa o fuga buna, la biroul lui Uchiha. Bat incet la usa, dar acesta nu ma lasa sa astept mult, deschizandu-mi.
    Intru de-abia rasufland, privindu-i fata sa serioasa.
    Prvirea lui imi strapunge sufletul cu mii de sageti, dar de ce? Nu cred ca am spus nimic rau la adresa lui.
    -Parca ti-am spus sa ii ceri o marturisire! imi spune acesta brusc.
    -Da, dar trebuie sa va spun ceva urgent, domnule! ii raspund eu obosita.
    Sasuke se aseza pe scaun, parand ca ma asculta.
    In cateva momente ii povestesc tot ce am aflat de la Deidara, incercand sa il conving ca nu este cu nimic vinovat, caci cel asasinat era un mafiot, un ucigas!
    Sasuke, dand semne de ignoranta si dispret, incepe sa imi rada in fata! Pentru avocatul serios si plin de demnitate, este cam nesimtit...
    -Mie mi-ai spus ca erai la sediu! Domnul Yamato e mai important pentru tine decat munca?
    Plina de mandrie, ca de obicei, ii raspund sec:
    -Doamna Tsunade, mama, mi-a spus ca pot face ce vreau in timpul furtunii, asa ca am decis sa imi vizitez vechii prieteni...
    Eu folosesc cuvantul "mama", referindu-ma la doamna Tsunade, mai mereu ca sa imi arat autoritatea in fata lui Uchiha, nu ca nu as considera-o mama mea de suflet pe aceasta!
    Sasuke isi mai trateaza putin rasul sau isteric si isi revine. Ochii lui negri, patrunzatori, ma privesc cu atentie, incercand sa ma citeasca.
    -Ia loc, domnisoara, ma invita acesta sa ma asez.
    Incercand sa atrag spre mine tot calmul din univers, ma asez in fata sa foarte incet si mai putin sigura pe abilitatile mele.
    -Nu stiu cum doresti tu sa tratezi munca, dar eu iti spun: aici nu iti cauti iubiti, aici faci dreptate! Ai inteles?
    -Nu prea inteleg, domnule avocat, de ce interveniti in munca mea! Treaba mea este sa vorbesc cu inchisii, poate sa le dau o sansa, nu sa fiu un scut, ca dumneavoastra! ii spun eu nervoasa. Acum scuzati-ma, eu trebuie sa plec! dupa care ma ridic.
    Din pacate, simt cum sunt smucita si trasa de catre Sasuke, la el.
    -Nu mai ai ce cauta la el! striga acesta la mine.
    Las ca din ochii mei verzi sa curga cateva perle, poate il voi convinge cumva sa ma lase in pace, dar in momentul de fata nu merge. Ma priveste asa de urat si pentru prima data in viata mea imi este frica de el! Nu as putea spune unde a disparut toata blandetea lui, probabil ascunsa sub o pata de gelozie...
    Usa care se deschide il face sa imi dea drumul.
    A venit doamna Tsunade.
    Ii las sa discute si plec.
    Nu imi vine sa cred ca Sasuke era sa ma bata doar pentru ca am stat putin de vorba cu Deidara! Bine, el nu stie ca m-a sarutat, dar nici nu trebuie!
    Ajung acasa si ma trantesc nervoasa in pat.
    Lasand la o parte orgoliul, tot vreau sa il scap pe Deidara. Dupa vreo cateva minute de lenevit, ma ridic si incep sa scriu o cerere de libertate pentru acesta , cu toate informatiile sustrase de la el, plus cateva date gasite despre asasinat.
    Dupa cateva ore de lucru la birou, aud soneria. Cine o fi?
    Las toate hartiile imprastiate pe masa si cobor rapid pe scarile care iarasi scartaie. Trebuie sa le fac ceva!
    Deschid incet si imi observ cea mai buna prietena! E Hinata!
    O imbratisez fericita, deoarece nu ne-am mai vazut de doi ani! S-a schimbat asa de mult! Acum parul ei este cu mult mai lung si este mai inalta decat mine! Dar totusi, zambetul a ramas acelasi...
    -Intra, ce mai astepti? o invit vesela in casa.
    Nu se opune si ne asezam amandoua pe canapea.
    -Felicitari pentru slujba ta! imi spune aceasta zambind.
    -Multumesc! Hey, vrei o cafea? o intreb eu.
    -Sigur! imi raspunde ea tot cu zambetul pe buze.
    Mergem in bucatarie, unde ii pregatesc rapid o cafea. Tot acest timp, ea imi povesti despre profesia ei de designer vestimentar, noii prieteni si despre New York.
    -New York, orasul viselor si al luminilor! Locul in care orice este posibil, ah, ce bine de tine, draga mea! ii spun eu visatoare.
    -Tu glumesti? spune ea. Vara viitoare ar trebui sa vii cu mine!
    Mi-a fost asa de dor de draga mea prietena! Toate momentele copilariei, toate jocuril micute si infantile, diminetile de vara in care ne strigam la geam ca sa iesim in drum cu ceilalti copii,
    umarul pe care am plans din cauza numeroaselor calomnii... Mi-e dor de toate acestea si incep sa realizez cat de frumoasa a fost perioada aceea.
    Fara sa ne dam seama, timpul trece, povestind numai despre prieteni, amintirile noastre, baieti, orice! Neavand-o decat pe ea ca un sprijin in problemele amoroase, ii spun ce am pe suflet, ca sunt indragostita de un criminal...
    -Poate nu este ceea ce pare! Ma bucur pentru tine, dar cum se numeste? ma intreaba Hinata cu ochii cat farfuriile de la atat de multa curiozitate.
    -Deidara Yamato.
    Sarmana Hinata se inneaca cu cafeaua si din greseala varsa ce a mai ramas in ceasca.
    Se ridica repede si curata picaturile de cafea ce caudeau de pe masa.
    O ajut si eu.
    -Hinata, te simti bine? o intreb dupa ce terminam de curatat.
    -Da, doar ca Deidara... Nu este deloc cum il crezi tu! imi spune ea speriata.
    Dupa inca jumatete de ora, Hinata pleca la vechea ei casa de aici, din Tokyo, iar eu raman cu gandurile mele.
    " Ce o fi facut Deidara?", "Ce a insemnat Hinata pentru el?", sunt intrebari ce imi circula prin mintea mea obosita.
    Ma apuc din nou de lucru, cu mai multa ambitie, iar, spre fericirea mea, termin curand.
    Ca sa nu mai car acest dosar imens dupa mine dimineata, ii trimit datele printr-un email, doamnei Tsunade.
    Cum astazi si ieri am fost doar la sediu, ma duc sa fac o baie fierbinte ca sa ma relaxez, apoi merg la somnic.

    Este dimineata lunii octombrie, 2013.
    Buimaca de la un somn asa de scurt, deschid fereastra si privesc... nimic!
    Nimeni pe strazi, nimeni prin parc, nimeni...
    Ceasul arata ora 6:15.
    Nu ma mir de ce nu este nimeni! Azi-noapte am stat ca o bufnita pana tarziu si inca ma mai scol si dimineata! Minunat!
    Lasand la o parte aceste amanunte de prisos, astazi este o zi importanta pentru mine!
    Este ziua in care ii pot oferi libertatea lui Deidara! Ce imi pasa mie ce a spus Hinata, il plac pe baiatul acesta si nu voi renunta asa usor.
    Dupa ce imi fac toaleta de dimineata ma indrept cu zambetul pe buze afara, la masina mea.
    Dupa un drum destul de plictisitor, ajung la sediu.
    Acolo, ca prin minune, sunt intampinata de... Deidara!
    -Dar cum? Cine? Cand? il innebunesc eu cu mii de intrebari.
    -Email-ul dumneavoastra, domnisoara procuror! imi spune acesta serios.
    Eu l-am salvat...
    -De aceasta, doresc sa va multumesc si sa va urez o zi minunata! La revedere! imi spune Deidara cu aceiasi expresie serioasa, dorind sa plece.,
    Nu reuseste din vina mea, caci intr-o fractiune de secunda l-am si prins de mana, tragandu-l spre mine.
    -Dar te-am salvat! Doar atat?
    -Ce doresti mai mult? ma intreaba el cu nesimtire. Ti-am multumit, pa! dupa care pleca.
    Raman singura in fata sediulu, cu siroaie de la lacrimi pornind din ochii mei goi, mereu indreptati spre aceiasi directie: directia in care a plecat el...
    Singurul care a reusit sa imi patrunda in inima, singurul baiat pe care chiar il iubesc! Ma simt tradata, folosita, dar intr-un fel ciudat, de mine insami, caci eu i-am facut loc acestuia in sufletul meu...



    Sper ca v-a placut! Kiss Astept pareri Big Hug
    avatar
    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Lun 4 Mar 2013 - 19:51

    Vrei parerea mea sincera? Scrie in continuare, draga mea. Ca si stil, vad ca ai ceva dezvoltat si sunt sigura ca, muncind si mai mult, vei ajunge sa ai niste texte chiar bine legate. Ai probleme cu virgulele, in schimb. Incearca sa citesti propozitia cu voce tare atunci cand recitesti textul si astfel elimini si greselile de tastare si pui si virgulele corect. Retine ca, intotdeauna, se pune virgula inainte "iar", "ci" si "dar". O alta problema ar fi ca pui prea multe semne de exclamare. Punctul este cel mai recomandat semn de punctuatie. Daca pui semnul exclamarii e ca si cum personajul ar tipa incontinuu la cititor. Rezuma-te la punct si doar in cazul in care ai cu adevarat o propozitie exclamativa sau un ordin pune semn de exclamare. Nu mai da enter dupa fiecare propozitie. Fiecare enter inseamna un alineat. Un alineat, un paragraf, trebuie sa aiba cel putin un sfert de pagina, in niciun caz doua propozitii. E inestetic si gresit.
    Dupa ce ai o replica si urmeaza interventia naratorului, scrii cu litera mica. Si cifrele se scriu cu litere, nu apar in forma lor de la matematica. Daca vrei sa exprimi direct sentimentele personajului, incearca sa pui cu italic gandurile acestuia. Are mai multa logica, decat sa apara in cadrul naratiunii o propozitie care exprima sentimentele personajului. Exemplu: "Statea pe pat, cu aceiasi carte in mana. Nu ma mir, caci este destul de groasa." Poti observa ca ai folosit un "nu ma mir", ceea ce aduce mai mult cu gandurile personajului decat cu naratiunea in sine.
    "Defapt" este, de fapt, "de fapt". Sunt doua cuvinte, nu unul. Dupa linie de dialog trebuie sa pui space, fiindca arata mai bine.
    O nemultumire mai personala este faptul ca actiunea s-a petrecut muuult prea alert. Stiu ca ai multe idei grozave si vrei sa ajungi mai repede la ele, dar nu grabi actiunea. Nici nu am ajuns sa cunosc bine personajele si sa imi formez in cap ideea ca Deidara si Sakura ar putea fi un cuplu, ca tu mi-ai luat imaginea. Si personajul principal, Sakura, nu este conturat asa de bine. Inteleg: este frumoasa, este hotarata, destul de serioasa, insa pare plata, fara evolutie; asta se intampla mai mult din cauza faptului ca nu ai descris in profunzime sentimentele ei. Atat timp cat povestesti din perspectiva unui personaj, trebuie sa il cunosti, sa ii stii sentimentele si sa le arati si cititorilor ceea ce gandeste personajul tau. De asemenea, ai mai putea pagina ceva descriere a cadrului, ca cititorul sa nu se piarda undeva intr-un vid spatial si temporal. Descriind locul in care se desfasoara actiunea il faci pe cititor sa "intre" in acea lume creata de tine. Si o alta mare problema este faptul ca folosesti cuvinte precum "nasol" si "misto". In limbajul literar acestea nu ar trebui sa existe. Incearca sa le elimini si sa le inlocuiesti cu alte cuvinte, potrivite textului. Altceva ar mai fi ca ai putea sa mai lucrezi la aspect. Poti schimba fontul sau chiar culoarea; ai grija sa nu faci schimbari excesive, care sa fie suparatoare.
    Un sfat prietenesc: incearca sa scrii la persoana a III - a. Vezi ce iese. Eu, nu stiu de ce, cred ca ti se potriveste mai bine decat persoana I. Doar incearca, sa vezi cum e. Ai sa vezi ca ti se poate parea chiar usor. De ce sa incerci sa perfectionezi ceva la care nu esti bun, cand poti alege ceva care ti se potriveste si poti reusi sa evoluezi intr-un mod rapid? ^^

    Puncte de reper:
    1. Nu pagina dialog degeaba, fiindca replicile acelea trebuie sa fie puse cu un sens, trebuie sa exprime ceva.
    2. Daca ai ceva de spus, trebuie sa o faci clar, fara prea multe prelungiri. Cititorilor nu le place ca o informatie sa fie intoarsa pe toate partile, ca mai apoi ei sa extraga esentialul. Adica: nu spune prea multe, incat sa nu plictisesti, dar nici prea putine, incat sa antrenezi imaginatia cititorului.
    3. Personajele trebuie sa fie reale; ele nu sunt doar niste intr-un nume intr-un text si nici o insiruire de adjective. Incearca sa le creezi personalitate, sa le rotunjesti.
    4. Cheia spre a reusi in domeniul scrisului e sa scrii, sa rescrii, sa corectezi, iar sa scrii si sa rescrii, pana cand textul arata perfect.
    5. Daca scrii, nu o fa pentru altii, ci fa-o pentru tine. Indiferent cate remarci negative ai primi, gandeste-te ca nu faci asta pentru a placea tuturor, ci pentru a impartasi o idee, o viziune cu ceilalti; unii o inteleg, altii nu. Dar... Cere constant sfaturi de la cei autorizati sa le dea si bazeaza-te pe propriile forte in a reusi. ^^

    In inchiere iti spun ca:
    - critic textul, nu persoana
    - aceasta critica este adresata exclusiv autorului, nu persoanei; fiindca pe autor il cunosc prin intermediul textului, insa persoana din spatele lucrarii nu o cunosc
    - pentru neintelegeri, contactateaza-ma prin pm. Nu vreau circ pe forum. Daca vrei sa ma injuri, daca ai ceva de reperosat sau daca crezi ca ceva din critica mea e neintemeiat, prin PM!
    - daca ai nevoie sa intelegi ceva, imi poti spune si te ajut cu placere
    - nu trebuie sa urmezi cu sfintenie ceea ce spun eu; fiecare are propriul stil si limbaj. Astea sunt doar puncte de baza in construirea textului. De asemenea, exemplele sunt pur si simplu exemple si nu sunt modele. Nu vreau sa faci cum spun eu sa faci, ci sa selectezi ce crezi ca ti se potriveste din critica; insa te rog sa fii obiectiva
    - nu imi retrag cuvintele, asa ca nu te astepta sa imi cer scuze pentru critica mea. O critica este o critica si ma astept sa o iei ca atare. Personal, nu am nimic nici cu textul si nici cu tine – atat ca autor cat si ca persoana. Este pur si simplu “meseria” mea.

    Sper ca te-am ajutat si sa te pui pe treaba, fiindca sunt sigura ca cititorii tai asteapta noul capitol. Kiss-you~ Kiss

    narufansaku
    Banat

    Sex : feminin

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de narufansaku la data de Mar 5 Mar 2013 - 15:55

    Te pricepi!tot numi vine sa cred ce a facut Dei,adi ca e tandru si dupaaia e....e Sasuke!!Nu, in ori ce caz eu astept nextul te Kiss si te Big Hug


    Ultima editare efectuata de catre narufansaku in Mar 5 Mar 2013 - 20:02, editata de 1 ori
    avatar
    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Mar 5 Mar 2013 - 19:32

    Dupa cum observati, am revenit cu urmatorul capitol. Ii multumesc lui Klau pentru sfaturi si desigur Elgai, pentru ajutor. Voi incerca sa nu va dezamagesc pe nici una. Big Hug
    Lectura placuta tuturor Kiss


    CAPITOLUL 4: Viata merge inainte


    Lasata singura in fata sediului, Sakura simtea cum sufletul sau se ofileste, se usuca asemenea unui flori care a fost calcata in picioare. Siroaie de lacrimi isi fac drum pe fata ei palida, udand pamantul.
    Ea astepta, el nu se mai intorcea...
    Vremea nu mai era asa de frumoasa. Cerul gri mai lasa, din cand in cand, sa cada cateva lacrimi, arborii suspinau, clatinati de vantul racoros de toamna, iar orizontul se incetosa din ce in ce mai tare, prevestind a ploaie., dar Sakura era tot acolo.
    Uimita de tristetea fetei, doamna Tsunade se apropie incet de ea.
    Cu cat o vedea mai bine, cu atat simtea cum inima ei se rupe, o inima de mama ce ofteaza la greutatile copiilor sai.
    - Sakura, ce s-a intamplat cu tine? o intreaba aceasta.
    Sakura nu raspunse, ci se multumi sa o priveasca pe mama sa. Unde a disparut felul indraznet cu care aborda fata orice problema? Unde i-a disparut zambetul? Probabil au fost purtate de vant, pe aripile necunoscutului, undeva departe, departe...
    Doamna Tsunade o lua de mana. Era rece.
    Sakura, fara sa mai stea pa ganduri, sari in bratele femeii, plangand ca un copil mic. Suferea din dragoste, iar Tsunade observa acest lucru.
    Cerul nu se lasa mai prejos, ci o acompania pe Sakura, cu alte mii de lacrimi.
    Doamna Tsunade o mangaie cu dragoste pe cap si o aduse inauntru, la caldura.
    La intrare au fost intampinate de Sasuke, care o privea zambind, fericit de asa-zisa lui victorie. Sakurei nu ii pasa.
    Singurul lucru de care ii pasa la momentul actual este Deidara.
    La ora 14:00 se afla acasa, in pat.
    In ultima vreme a inceput sa o doara capul foarte rau, iar pana la urma s-a imbolnavit. Nimeni nu ar putea da un verdict, pana ce nu apare doctorul.
    Pana atunci, Hinata, ca o prietena buna, nu se clinti de langa ea. O tinea strans de mana si o privea continuu cu incredere.
    - Cum se mai simte? intreba doamna Tsunade intrand pe usa.
    - Cred ca are nevoie de putina odihna. Ii este foarte rau, spune Hinata.
    Doamna Tsunade aproba si asteapta pana ce aceasta adormi, apoi a coborat cu tot cu Hinata la parter.
    - Ce ziceti daca ar veni cu mine la New York pentru doua-trei saptamani? intreba Hinata. Poate are nevoie de ceva iesiri la aer.
    Doamna Tsunade, desi putin ingrijorata, nu se sfii sa raspunda:
    - Cred ca ai dreptate. Voi vorbi pentru un concediu de 3 saptamani.
    Minutele parca treceau din ce in ce mai greu, iar o liniste profunda domnea in vechea casa.
    Din fericire, soneria vesti sosirea domnului doctor.
    Doamna Tsunade ii deschise, in casa facandu-si aparitia un barbat inalt, solid. Printre bretonul drept se zareau doi ochi mari, rotunzi, de impact si pe fata sa senina, un zambet mare. In spatele lui, un baiat palid, cu parul de culoarea carbunelui si ochii la fel de negri, privea serios casa, precum si cele doua femei.
    - Buna, ziua, Tsunade! saluta fericit doctorul Gai. Cred ca il cunosti pe flacaul de aici, de fata! spune aratand spre brunet.
    Doamna Tsunade zambi cald si raspunse:
    - Cum sa nu! Mi-a fost elev de mai demult. Bine ai venit, Sai! i se adresa aceasta.
    Sai zambi, pastrandu-si calmul.
    Doamna Tsunade le povesti celor doi ce s-a intamplat cu Sakura.
    Ingrijorat, doctorul si-a luat asistentul, pe Sai si au urcat la ea. Sakura statea pe pat, de abia respirand, palida si cu lacrimi in ochi.
    Vazand agonia fetei, doctorului ii disparu toata veselia, mai ales pentru ca ii este nepoata.
    - Asta iti face supararea! Voi face tot ce pot pentru ea! murmura incet doctorul Gai.
    - Multumim, spun cele doua in cor, coborand incet la parter.
    Dupa ce doctorul a examinat cu atentie starea Rozaliei, a lasat-o in grija lui Sai, dupa care el a coborat in bucatarie la Tsunade si Hinata.
    -Din cate am inteles de la domnisoara, spune doctorul aratand spre Hinata, va pleca in America, e foarte bine... Va avea o stare mai buna curand, poate maine, dar nu pot spune clar daca isi va reveni complet. Ceva i-a atins sistemul nervos si acest lucru nu este bun! Stii si tu, Tsunade, ce poate face supararea, spune cu subinteles doctorul.
    Tsunade, la auzul acestor cuvinte, devine ganditoare si lasa capul in jos. Probabil numai ea stie de ce...
    - Deci, domnule doctor, Sakura poate sa vina cu mine la New York? intreba Hinata.
    - Ah, New York! Orasul viselor implinite, orasul sperantei si mai ales un simbol al...
    - Gai! il intrerupe Tsunade din visare.
    - Da, poate! spune brusc doctorul.
    In acel moment a coborat si Sai, spunand ca aceasta a adormit, iar dupa jumatate de ora numai de discutii, cei doi musafiri au plecat acasa, cu promisiunea de a da verdictul cat mai repede cu putinta.
    A doua zi, Sakura se simtea mai bine, petrecand-o numai acasa, cu mama ei si cu Hinata.
    Rozalia isi revenea pe zi ce trece, starea ei era tot mai buna, iar acest lucru grabi plecarea la New York.
    Peste doua zile, cele doua tinere se aflau in port, petrecute de Tsunade.
    - Sunteti sigure ca nu vreti avionul? intreba aceasta, speriata de viata pe ocean.
    - Mama, vom fi bine, chiar daca drumul va fi putin mai lung! ii respune Sakura cald, cu zambetul pe buze.
    Tsunade, cu lacrimi in ochi, le imbratisa pe cele doua fete si le ura drum bun, dupa care vasul de croaziera porni in larg, un mediu necunoscut Sakurei.
    Fericita, privea delfinii care se jucau in apa.
    - Atata libertate, bucurie! Oh, ce nu as da sa fie si eu delfin! spune aceasta visatore, in timp ce Hinata o asculta zambitoare.
    La cativa metri departare, pe o banca, un necunoscut cu un ziar in mana, privea cu coada ochiului acest " spectacol ". Nu am putea oferi o descrire prea amanuntita, deoarece acest necunoscut era imbracat intr-un palton lung si purta o palarie in cap, iar ziarul din fata lui, chiar sterge orice urma de depistare a acestuia.
    - Hinata, stii cumva cand imi va spune domnul Gai de ce sunt bolnava? o intreba Sakura, cu un zambet fals pe Hinata.
    - Cred ca astazi...
    La auzul acestor cuvinte, necunoscutul se indeparta incet, pana ce se facu nevazut.
    O forfota printre acesti oameni de pe croaziera, starni curioazitatea fetelor.
    Toti oamenii se intrebau: " Cine o fi? ", " De unde este? ", iar cele doua nu intelegeau de ce.
    Un strigat vesel se auzi din fata, iar curand isi facu aparitia, fericit, un tanar inalt si puternic, cu ochii mari si rotuzi si parul tuns... castron! Este fiul domnului Gai, verisorul Sakurei.
    - Lee! spune aceasta vesela.
    - Buna, verisoara! ii raspune Lee zambind. Oau, uite cati delfini! striga vesel tanarul de 20 de ani, fugind spre balustrada.
    - Nu te-ai schimbat deloc! spune Hinata.
    Lee se multumi sa zambeasca si sa spuna clasica lui fraza: " Aceasta este energia tineretii!".
    Sakura isi aminti ca nu a inspectat vasul, asa ca o lua pe Hinata si l-au vizitat.
    Deoarece sunt pasagere de clasa I , s-au interesat doar de restaurante, sali de petrecere, orchestra, absolut tot ce tine de rafinamet. Vasul poate fi comparat usor cu unul clasic, precum vechiul Titanic, deoarece prezinta acel aer aristocrat de care se bucura nobilii.
    Desigur, ele nu stiau ca acest minunat vas de croaziera, va fi curand un vas al crimei...



    Sper ca v-a placut! Astept pareri si voi veni cu next-ul curand, sper! Big Hug Va pup Kiss Smile

    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 6 Mar 2013 - 15:31

    Bună, draga mea! Big Hug Mă bucur enorm de mult că ai adus capitolul acesta, îmi cer scuze că am ratat unul şi mă bucur că ai cerut o critică! Big Hug Chiar mi-era teamă că nararea la persoana a III-a îţi va face probleme, însă văd că nu, este chiar foarte bine pentru primul text publicat, plus că ai ascultat sfaturile Claudiei. Deidera a părăsit-o ? Am avut dreptate, a fost doar un nerecunoscător, s-a folosit de ea şi de faptul că îl putea scoate de acolo. Mi-e foarte teamă de acea persoană necunoscută, chiar foarte. Să nu fie Deidera... Cât de idiot mai e şi Sasuke, cum să zâmbească când Sakura e distrusă ? În fine. Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie! Big Hug
    avatar
    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Joi 7 Mar 2013 - 19:32

    Buna, dragilor! Am venit cu urmatorul capitol Kiss


    CAPITOLUL 5: Intamplari ciudate



    Croaziera era un mediu nou pentru Sakura.
    Lasand la o parte personalitatile importante care au trecut pe aici, pe croaziera, sa dam o mica descriere a starii sentimentale in care se afla Sakura in acest moment.
    Rozalia era vesela pe dinafara, privea totul cu uimire, mai ales frumusetea croazierei, bogatiile si podoabele cu care a fost sinchisita in toate felurile posibile, dar pe dinauntru cum era? Zambea cu sila, radea parca obligata de cineva, era senina si zambitoare, dar aceasta nu era ea, poate doar expresia fetei sale...
    Ea era plecata undeva departe, ascunsa in negura vremii cu gandurile ei, care mai zburau din cand in cand in trecut.
    De cand aflase ca este bolnava, se simtea ciudat. Ii era frica sa-si auda telefonul, cu gandul unor vesti neplacute, de aceasta, mai mereu il tinea pe silentios.
    Uneori mai privea adancul albastru al cerului, precum si marea de diamant, iar libertatea acestor repere ii mai daruiau curaj.
    Dar oare putea zambi... din inima?
    Da, putea, in timp ce privea apusul, isi amintea... Doar amintirile o mai completau, doar amintirile arau un motiv pentru ea de a nu renunta la viata, doar amintirile o faceau sa zambeasca.
    Nu prea ii era ei dor de cei de acasa, de Gai, de Sai sau de Tsunade, caci ii stia mereu aproape. Nici de Sasuke, niciodata nu l-a placut!
    Ii era dor doar de un necunoscut, de Deidara... El era motivul pentru care Sakura inca traia, pentru care ea lupta contra bolii pe care inca nu o cunoaste.
    Asa statea ea langa balustrada, cu ochii goi, nestiind ce priveste.
    Brusc, simte cum ii vibreaza telefonul in buzunar.
    - Alo... raspunde ea incet.
    - Buna, Sakura. Sunt Hinata, vin-o rapid in cabina! spune aceasta.
    Sakura inchide si se indreapta repede spre cabina lor.
    Cabina lor se afla in partea de jos veche a vasului, ce nu a apucat sa fie mai dichisita inaintea calatoriei.
    Cobori scarile care scartaiau exact ca cele de acasa, se plimba putin pe holul cu peretii albi, din cand in cand decorati cu niste tablouri vechi, asezate stramb.
    In cele din urma ajunge la cabina lor: nr. 16.
    Intra ingrijorata si o gasi pe Hinata pe pat cu o hartiuta in mana.
    Camera era la fel de ponosita ca partea de jos a vasului, cea veche, dar Sakurei ii placea atmosfera ei trista.
    Peretii erau visinii, desigur tapetati, cu cateva tablouri care ii zugraveau pe marii conducatori ai lumii. Intre cele doua paturi mari se afla un mic birou cu cateva lucruri de-ale fetelor.
    Langa usa se afla un dulap vechi, cu vopseauna crijelita, iar de tavan atarna o lustra care facea "tumbe" in aer.
    - Ce ai in mana? intreba Sakura.
    - Tocmai de asta te-am chemat, ii spune Hinata. Ai scris tu asta? si ii da biletul.
    Sakura il lua incet si il desfacu.
    Mare i-a fost uimirea cand a citit: " Poate ca viata merge inainte, dar dragostea ma poarta pe aripile trecutului si nu imi mai pot scoate din minte sarutul tau..."
    Biletelul era galben, parfumat, iar Sakura simti in el ceva cunoscut.
    - Poate a fost lasat aici de ultimii pasageri, spune Sakura strangand biletul in mana ei alba si catifelata.
    - Pai atunci de ce il mai tii in mana, si nu il arunci? o intreba Hinata suspicioasa.
    - Ah, il arunc acum, cand ies afara...
    Si Sakura iesi, dar in loc sa il arunce, il baga in buzunar.
    Se plimba pe acelasi hol, cu capul in pamant, lasand-o pe saraca Hinata singura in camera.
    Nu mai vedea, facea totul mecanic. Gandul ii era in alta parte, la bilet.
    Din pacate, din neatentie, dadu peste necunoscutul de mai devreme.
    - Scuzati-ma... reusi sa spuna fata.
    Necunoscutul se opri. Sakura nu reusi sa ii vada fata, ascunsa sub palaria sa veche, acest lucru o speria.
    Necunoscutul nu se misca. Nu i se vedea decat jumatate de fata: o fata arsa de soare, serioasa, tanara, dar cunoscuta.
    - As... ,dori sa spuna ceva Sakura, dar tanarul disparu.
    " Ce ciudat!" isi spune Sakura.
    Doua minute mai tarziu, in care Sakura nu se clinti din loc, gasi alt bilet, pe jos.
    Scria: " Daca te vei intoarce in cabina, mare iti va fi uimirea, domnisoara... procuror!".
    - Oh, nu! spune Sakura cat de tare putu si fugi spre cabina.
    Traversa cu viteza toate curbele, evita toate florile si statuile, dar cand ajunse in fata cabinei, ceva parca o opri. Ii era frica, dar de ce? Ce putea fi in acea cabina? Probabil doar Hinata, care ramase acolo...
    Sakura batu la usa, dar nici un raspuns.
    Ceva o trimitea de acolo, simtea ca va regreta daca va deschide usa, dar oricine stie ce face curiozitatea din om! O facu, deschise usa.
    Camera era intr-un intuneric deplin.
    Sakura nu isi auzea decat inima, care statea sa ii sara din piept.
    - Hinata! striga aceasta, dar in zadar.
    Facu un pas in fata, dar se opri brusc.
    A calcat in ceva umed... Isi scoase telefonul si lumina locul cu pricina... era sange! Ar fi tipat, dar era prea ingrijorata. Se simtea privita, dar nu putea renunta! Hinata e prietena ei, poate mai traieste...
    Folosi din nou telefonul pe post de lanterna, plimband lumina prin camera. Pana la urma gasi sursa, locul din care izvori sangele, era Hinata!
    Statea rezemata de pat, cu ochii deschisi, speriata.
    - Esti bine? intreba Sakura prinzand-o de mana.
    Hinata nu raspunse.
    - Hinata, sunt aici! Raspunde! insista Sakura, dar in zadar.
    - Hinata! striga de data aceasta, cu lacrimi in ochi.
    In zadar, era moarta.
    Cativa pasi se auzira prin camera. Sakura se dadu in spate, tragand cadavrul prietenei sale langa ea. Simtea cum cineva se apropie de ea, dar ii era frica sa foloseasca telefonul.
    Mii de lacrimi se scurgeau pe fata ei alba ca varul, iar acest lucru il amuza pe cel ce rosti urmatoarele cuvinte:
    - Unde ti-a disparut curajul, Sakura-chan?
    Sakura nu raspunse, ci mai tare se speria. O lasa pe Hinata si se ghemui langa biroul de langa patul patat cu sange.
    Brusc, simti cum o mana o prinde incet de barbie, ca si cum cineva ar examina-o, iar de abia atunci observa...


    SUSPANS! Din nou Laugh Sper ca v-a placut capitolul, voi veni cu next-ul curand! Va pup Big Hug Kiss

    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 7 Mar 2013 - 20:54

    Bună, draga mea! Big Hug Cred că n-am mai întâlnit niciun fic în care un personaj atât de important pentru protagonist, cum este Hinata pentru Sakura, este ucis! A fost un capitol îngrozitor, mi-e atât de frică de ceea ce i se va putea întâmpla Sakurei.. Săraca, mi-e milă de ea, să dea Dumnezeu să nu fie Deidera cel ce i-a ucis prietena... Deidera are o viaţă de criminal, sunt sigură de asta, şi totuşi nu vreau să fie asta, sper să mă îndoiesc. Laugh Vezi ce faci tu din om ? Devine incoerent!
    Dragă, te spânzur dacă nu aduci repede următorul capitol! Laugh
    avatar
    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Dum 10 Mar 2013 - 13:54

    Buna! Reea, m-ai speriat putin , dar sper ca am scapat , deoarece am adus urmatorul capitol. Laugh

    Lectura placuta tuturor! Kiss



    CAPITOLUL 6: Din rau in mai rau


    Brusc, simti cum o mana o prinde incet de barbie, ca si cum cineva ar examina-o, iar de abia atunci observa doi ochi mari si albastri care o privesc.
    Este Deidara, care de altfel se amuza de frica fetei.
    - Saracuta de tine, uite ca toata tremuri! spuse acesta dupa care incepe sa rada.
    Un mic sarut s-ar fi strecurat pe buzele Sakurei, daca aceasta nu il oprea spunand dezamagita:
    - Te credeam altfel!
    Deidara se ridica si o fixa cu privirea. Nu s-a schimbat mult in ochii lui: aceiasi fata puternica si independenta, aceiasi ochi verzi si mari, dar parca mai frumoasa.
    Era destul de greu de crezut ca o fata asa de frumoasa si cu niste capacitati mintale asa de bine conturate, sa fie bolnava, din cate a inteles el din discutia de mai devreme cu Hinata.
    Brusc spuse:
    - Ai gresit ca ma credeai altfel. Eu am mintit cand ti-am spus ca l-am ucis pe respectivul deoarece era responsabil de faptele sale. L-am ucis din razbunare si atat!
    - Dar Hinata cu ce ti-a gresit? intreba Sakura cu teama.
    Deidara, la fel de calm, continua:
    - Hinata nu era decat o cu**a, nu a meritat afectiunea mea. Acum te las, vad ca esti prea speriata ca sa... dar se opri.
    Sakura il privea cu ura. Nu ii venea sa creada ce fel de personalitate are cel pe care il iubeste. Si ce daca Hinata a gresit? Oricine se poate duce in club, iar daca te imbeti si o dai pe alaturi, este din vina bauturii, nu neaparat ca ai facut ceva cu intentie rea. Cam acesta este socialismul din ziua de astazi, in loc sa ajute lumea sa evolueze spre bine, o trage in jos.
    Viata nu a devenit decat o inchisoare a sufletelor bune si un locas al celor rele. Nu se mai poate distinge binele de rau, iar acest lucru duce la deformarea societatii din care fac parte si cei doi.
    Aceste ganduri ii trecura Sakurei prin minte intr-o fractiune de secunda.
    - Ca sa ce? relua Sakura.
    - Ca sa ti-o trag. Pa! spune Deidara si pleaca.
    Tanara ramase muta. Nu ii venea sa creada ca Deidara este atat de nerecunoscator. In ochii ei, pe langa statutul de criminal si mafiot, acesta devenise un pervers si un obsedat sexual, de fapt, mereu a fost asa.
    Zece minute mai tarziu politia era in cabina Sakurei, iar aceasta dadea marturisiri. In sfarsit l-a deconspirat pe Deidara, in sfarsit se simtea bine si razbunata. Dar, un singur lucru o intrista: prietena ei.
    Criminalistii nu o mutasera de acolo, statea si privea cu spaima imprejurimile, daca mai putea vedea...
    Sakura a vazut multe cadavre, de ani buni a auzit mai mereu gloante si amenintari, de ani buni " s-a jucat " cu criminalii, dar pentru prima oara nu dorea sa intervina.
    Desi invingatoare in acest razboi moral, se simtea invinsa. Stia foarte bine ca, desi asa cum este, il iubeste pe Deidara, stia foarte bine ca s-ar simti minunat in bratele sale, dar totusi era speriata, nu de Deidara, ci de felul sau de a exista.
    Sakura ramase acolo pana ce Hinata a fost luata de catre medici. Privea cu tristete cadavrul acoperit cu panza alba si trasportat pe o targa. Acum este singura. Va ajunge la New York, o necunoscuta intre mii de alti oameni, care pot reprezenta un pericol pentru ea.
    Pana seara, nu se mai intampla nimic important.
    Politistii l-au cautat pe Deidara pe tot vasul, dar nici urma de el.
    In apropiere, doi dintre acestia discutau:
    - Unde naiba sa fi plecat? Doar este un vas, nu Los Angeles! spuse unul.
    - Poate s-o fi aruncat in ocean. Bine ar fi! raspunde altul.
    Sakura statea in locul ei obisnuit, la balustrada. Privea cum soarele pleaca incet de pe cer, gata sa se ascunda intre valuri.
    Orizontul auriu se intuneca, putin cate putin, dar ea nu se clintea.
    Stia ca va primi o veste rea curand, era sigura. Pesimismul pune stapanire pe ea, exact ca intunericul ce se lasa pe pamant.
    Intr-un colt, Lee, verisorul ei, o privea intristat.
    Suferinta fetei puse stapanire si pe el, deoarece Hinata era camarada lui in copilarie.
    Ii era teama sa ii spuna vestea pe care deja o presimtea Sakura. Stia ca ea stie ceva, dar nu vroia sa o ajute sa afle.
    - Lee-chan! Spune odata, nu mai am rabdare, il ruga Sakura.
    - Dar, verisoara, nu s-a intamplat nimic... raspunde Lee rosind.
    Sakura ii arata oceanul, dupa care urma:
    - Este acolo! Nu ma fa sa ma apropii de tine!
    - Bine, bine, nu trebuie sa decurgi la violenta... spune Lee. Paai... doamna Tsunade mereu a fost bolnava cu inima, stii, nu?
    Sakura dadu din cap afirmativ. Mainile incepeau sa ii tremure, iar privirea ei se agrava.Era ingrijorata.
    - Din pacate, boala a castigat noaptea trecuta. Tata a facut tot ce a putut, dar nu... continua Lee cu o lacrima izvorand din coltul ochiului, dar fu intrerupt de Sakura, care plangand, ii sari in brate.
    Plangea ca un copil mic, fara sa doreasca sa se opreasca.
    Nu plangea ca acum este singura, deoarece ea s-ar descurca si singura, plangea de durere.
    Credea ca toata vina o poarta ea, ca daca ar fi ramas acasa, langa mama ei, ar mai fi trait si acum.
    Desi cu mii de reprosuri si lacrimi in ochi, se incapatana sa mearga mai departe, pana la New York,. Chiar daca nu poate sa o conduca pe mama sa pe ultimul drum, totusi ceva o chema in America, iar ea nu putea sa se impotriveasca...




    Scuze daca a fost asa de scurt, dar nu prea aveam idei. Vreau sa ajung mai repede la New York Laugh . Oricum, sper ca v-a placut si astept pareri. VA PUP Kiss
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 10 Mar 2013 - 16:21

    Bună, draga mea! Big Hug Ştii că te iubesc ? Scena cu Deidera a fost G.E.N.I.A.L.Ă! Dar a fost cam nesimţit, nu ştiu, să i-o tragă. Ce exprimare frumoasă. Laugh Dar a fost genial, superb... Laugh) Vai, fără cuvinte, e prea frumos şi mă dor şi degetele. Nu pot să cred că a omorât-o pe Hinata şi e atât de impasibil, vai, îl omor. Laugh Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie! Big Hug
    avatar
    Kittyx
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Kittyx la data de Mier 20 Mar 2013 - 19:18

    Buna,am trecut si eu pe aicea ca sa vad despre ce e vorba caci titlul m'a captivat si am vazut undeva DeiSaku si am zis:Gata deci tebuie sa citesc fic'ul.E genial:) cum a zis si Reeah.Sper sa aduci next'ul repede,sa ai inspiratie:*
    avatar
    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Mier 10 Apr 2013 - 20:40

    Buna, prieteni! Dupa cum observati, a venit vacanta! Desi am foarte mult de lucru( niste activitati extrascolare) totusi nu as vrea sa va dezamagesc si sa ma las de el. Deci nu, nu , nu! Il continui cand pot, iar acum pot, asa ca de ce nu? In fine, va urez lectura placuta!





    CAPITOLUL 7: WELCOME TO NEW YORK!








    Soarele apune.
    Luminile rosiatice ale acestui bland apus de soare ofera un spectacol al Naturii greu de ignorat, caci frumusetea sa transmite iubire, iar iubirea...viata.
    Sakura gandea aceste lucruri intr-un mod oarecare profund, cu o urma de melancolie, deoarece blondul cu ochii de azur nu i-a iesit nici macar acum in minte. Cum am spus mai sus, ceva o chema la New York.
    Ca sa nu mintim cititorii, vom spune motivul: tanara stia ca Deidara este acolo, in acea lume noua pentru ea, si mai stia ca o asteapta, indiferent de pacatele sale trecute, prezente si... viitoare.
    Sakura stia ca este bolnava, la fel ca si mama ei, cu inima. Socul avut de mai de mult, tot din cauza lui Deidara, a distrus sansele sale de vindecare. Nu mai avea asa de mult de trait, si daca ar avea nu ar putea trai cu adevarat, nu ar mai putea iesi din casa de frica unui soc emotional care ar ucide-o.
    Cu toate acestea, ea dorea sa ii mai vada o data ochii, macar o data!
    Nu dupa mult timp, in care Sakura statea tot la balustrada, in departare se vedea pamant.
    Da, era chiar New York, ridicandu-se falnic in fata ochilor sai de smarald, lasand sa treaca mii de fiori pe spatele rozaliei de la atat de multa maretie.
    In departare, Statuia Libertatii parea ca le face cu mana, in timp ce sute de oameni s-au alaturat Sakurei, privind acest spectacol.
    Soarele apunand dadea foarte bine acelui decor al uriasului oras, mii de luminite traversand in lung si-n larg maretia sa.
    - Wow... atat a reusit sa spuna Sakura.
    Dori sa mearga sa isi aduca bagajele, dar Lee o opri.
    - Verisoara, aici ne despartim.
    - Lee-chan, nu cobori la New York? intreba Sakura surprinsa.
    - Am de facut un studiu legat de activitatea economica in niste statulete din America de Sud. Te vei descurca singura de acum!
    Sakura, speriata, il imbratisa si nu ezita sa ii ofere un pupic de ramas bun. De atunci, chiar era singura.
    Singura intr-un oras mare, singura intre mii de necunoscuti, singura...
    Curand a coborat de la bord. A mai privit o data in urma ei cum vasul se departeaza, il mai privi o data pe Lee si pleca...
    Pleca in cautarea celui pe care il iubeste.
    Un taxi nu a ezitat sa o duca la cel mai apropiat, desigur si cel mai scump hotel din New York.
    Sakura cobori, fiind ajutata de doi domni galanti care i-au dus bagajele inauntru.
    - Hm... ce bine arata! isi spuse Sakura privind Hotelul de 7 stele. Era mare, foarte mare. Un aer aristocrat ii daruia hotelului profunzime si eleganta, un hotel demn de nobili, un loc magic pentru acei doi ochi verzi care nu au vazut pana acum doar sediul politiei, biblioteca si propria casa.
    - Domnisoara, doriti sa intrati? intreba un domn si ii dadu bratul.
    - Hm... ce bine arata si el! spuse Sakura putin perversa. Ii accepta cererea si a facut rost de o camera minunata : camera 184, etajul 19.
    Isi aranja lucrurile, deoarece avea de gand sa stea o buna bucata de timp aici. Aceasta camera avea un aspect clasic, pe peretii acesteia scrijeliti putin de timp fiind pictate scene din Al doilea Razboi Mondial. Un tablou urias i-a atras atentia tinerei de 20 de ani: un portret ce il reprezenta pe patronul Hotelului si cel mai urat, seamana de minune cu Deidara! Poate putin mai batran la fata...
    Langa fereastra cu vedere exact spre port si spre Marele Simbol al Libertatii, se afla un birou in care Sakura isi instala laptop-ul, cartile preferate si alte lucrusoare. Se simtea ca acasa.
    Curand iesi la un tur prin oras, sa mai ia o gura de aer proaspat de New York.
    Brusc un zambet mare isi facu aparitia pe fata ei, obrajii sai iar au devenit rosii si privirea jucausa. Si-a recapatat voia buna, dintr-un motiv pe care ea il stie cel mai bine: alesul inimii sale vorbea la telefon in fata hotelului.
    Imbracat la patru ace, cu pletele sale aurii ca spicul de grau copt curgandu-i lin pe spatele drept, teapan, Deidara purta o discutie despre afaceri la telefon.
    Din dorinta de a nu se face observata, totusi Deidara i-a ucis cea mai buna prietena, facu cativa pasi in spate si o lua la fuga. Cand se simti in siguranta, se opri si privi in jur: numai cladiri uriase, cu luminite aprinse, mii de panouri publicitare si constructiile care straluceau in noapte, acompaniate de Astru si de stele.
    Jocuri de lumina peste tot. Era... magic!
    Un taxi trecu prin fata ei, cu gandul sa o ia.
    - Esti liber? Intreba aceasta.
    - Desigur, domnisoara! raspunde acesta zambind.
    - Traiasca libertatea! striga Sakura dupa care fugi razand.
    Soferul se cobori nervos si o privi cum fuge, strigand:
    - Si m-ai facut sa opresc!
    Sakura nu mai privi in urma.De cand a dorit sa enerveze un mos batran! I-a reusit. Avea o foarte mare energie in ea, era fericita caci, totusi... l-a vazut.
    Cum fugi ea razand ca un copil, privind cu admiratie fiecare persoana, biciclist in noapte sau chiar copilas care ii iesea in cale, admirand frumusetea New York-ului, a dat peste cineva.
    Ceva fierbinte se juca pe pieptul ei.
    Cand se opri, observa ca a lovit un tanar care avea cafea in mana, drept consecinta murdarindu-si si ea rochita preferata, si el costumul de gala.
    Tanarul peste care a dat era insusi Deidara.
    - Sakura? intreba el.
    - Amm...da...






    SUSPANS. Iertati-ma daca am greseli gramaticale, sper ca v-a placut!

    va pup
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 10 Apr 2013 - 21:36

    Bună, draga mea! Mă bucur că ai revenit cu un capitol destul de repede, l-am aşteptat! Nu pot să cred că încă mai are curaj să se ducă singură într-un oraş total străin doar pentru ideea nebună de a-l vedea pe Deidera. Totuşi l-a văzut, însă îşi riscă viaţa. Am impresia că patronul hotelului este chiar tatăl sau bunicul lui Deidera, nu ştiu.
    Mi-e frică pentru viaţa Sakurei, riscă mult prea mult şi nu cred că este în stare să-l înfrunte, plus că sunt sigură că el îi va provoca moartea. Sad Nenorocitul.
    Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie! Kiss
    avatar
    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Sam 11 Mai 2013 - 9:44

    Hey, lume. Cum am spus intr-unul din topic-urile celuilalt fic, voi aduce si aici next-ul ca sincer, nu prea as vrea sa il abandonez cum aveam de gand la inceput. Stiu, dragilor, omorati-ma ca am spus asta

    Oricum ma revansez si aduc next-ul. Sper sa va placa:*




    CAPITOLUL 8: " POT IUBI UN CRIMINAL?"






    - Sakura? intreba el.
    - Amm...da...
    Deidara ramase locului o clipa. O privea cu mirare, masurand-o din cap pana-n picioare. I se parea frumoasa. Dar nu dorea sa arate acest lucru.
    Un afacerist celebru, spion si criminal in serie nu are dreptul sa se indragosteasca, mai ales de o dusmanca care-l putea aresta oricand. Dupa parerea lui era prima regula si cea mai importanta. Dragostea e un viciu pentru el, un pacat din care nu mai scapi, caci aduce suferinta.
    - Ce dracu' faci? Nu vezi ca mi-ai distrus costumul? urla el la Sakura.
    - E vina ta! il contrazice Sakura. Un om asa de cunoscut ca tine nu trebuie sa bea cafeaua afara, ci la o mansarda alaturi de toti servitorii, adica cu oamenii care nu stiu ca mi-ai ucis cea mai buna prietena!
    Deidara incremeni, caci, dupa el, Sakura ar fi in stare sa il dea in judecata sau sa destainuie acest lucru, dar el nu o cunostea... De fapt, niciodata nu a cunsocut-o.
    Blondul o prinse de mana si o trase dupa el pe o strada intunecoasa, unde o tranti pe o banca veche, cu vopseaua scrijelita. Se aseza langa ea, imobilizand-o tinand-o de brat.
    - Tu chiar crezi ca te-ar crede cineva ca Deidara Yamada a ucis? o intreba acesta cu un ranjet sters de intuneric pe fata.
    - Nu... raspunde Sakura lasand capul in jos.
    Deidara incepu sa rada de Rozalie.
    O considera pe o parte slaba, neputincioasa, dar pe de alta parte o arma care era gata sa traga impotriva lui, caci totusi este procuroare.
    - Tatal tau e patronul hotelului? il intreba ea.
    - Mda... dar ce, ai vazut portretul de la camera 184? zise Deidara.
    - Da.
    O liniste profunda se asternu peste noaptea lucie a New York-ului. Era ora 11:45. Deidara se ridica in picioare, in fata ei si o privi de sus.
    - Oricum nu ai fi crezuta, dar daca spui ceva... fii sigura ca o vei intalni pe Hinata curand, ii spune acesta dorind sa plece.
    - Si daca nu spun nimanui eu cu ce ma aleg? intreba Sakura suspicioasa.
    Deidara ramase cu spatele la ea si cu privirea in gol. Nu stia ce sa ii spuna, desi dorea ca sa se aleaga cu dragostea lui... ar fi fost prea ciudat. Suferinta de-a lungul anilor i-au ascuns cele mai frumoase sentimente in spatele unei inimi de piatra, traindu-si viata printre lingusitori si toate desfranatele, pentru placerile Lumii, uitand ce e iubirea sau imbratisarea calda a unei femei de la moartea mamei sale. A-si satisface propriile placeri era bine, dar sufletul al cui ramane? O intrebare la care nu stia raspunsul si nu dorea ca acesta sa fie " Al Sakurei!". Poate nu pare, dar doare...
    - Deci? intreba Sakura.
    Deidara trase aer in piept si ii spune pe un ton cald:
    - Poate cu... o viata linistita traita aici, printre ai mei... si cu mine ca un prieten, sau... frate, cum vrei.
    " Prieten". Sakura isi scapa o lacrima la auzul acestui cuvant. Deidara ii poate fi prieten? O poate asculta?
    Un criminal e de acord sa incerce sa ii fie prieten? Fiori de gheata ii strabatu spatele si pieptul inca patat de cafea.
    Afara se racea vremea.
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Reeah la data de Sam 11 Mai 2013 - 14:17

    Buna, ma bucur ca ai adus capitolul urmator. Mi-era dor de fic. Aww, asteptam sa-i spuna ca-i va oferi dragostea lui, dar el se gandea la cu tot altceva. Mi s-a parut a fi nesitit, foarte nesimtit. Isi bate joc de sentimentele unei femei care-l iubeste. Astept capitolul urmator, spor la scris si multa inspiratie!
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Rose la data de Vin 24 Mai 2013 - 21:43

    Fic închis la cererea autoarei. Când doreşti să îl continui îmi poţi da un pm şi se rezolvă.

    Continut sponsorizat

    Re: Condamnat la dragoste

    Mesaj Scris de Continut sponsorizat


      Acum este: Dum 23 Apr 2017 - 18:41