Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

    Cand iubirea e imposibila

    Distribuiti
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cand iubirea e imposibila

    Mesaj Scris de Rose la data de Dum 8 Sept 2013 - 22:37

    Bună!
    Îmi cer iertare că am venit atât de târziu cu această critică, dar acum sunt aici. Vreau să menţionez că nu voi da critică pe text.
    Critic ficul, nu persoana!
     
    Vrezi – verzi
    v-a fi – va fi. “va” nu se scrie niciodată dezlegat!
    [...] apoi sa moara din cauza mea. Nu vreau ca eu sa fiu cauza mortii ei, ea trebuie sa moara de batranete, inconjurata de nepoti si stranepoti. – Ai repetiţie şi încă de trei ori, ceea ce este inestetic. Încearcă să eviţi asta pe viitor. Uneori poţi să te lipseşti de cuvinte, pentru a nu face repetiţia sau – ca în acest caz – să cauţi sinonime. Deces, a da ortul popii, a da colţul.
    Noastr – noastre
    Sintit – simţit
    Interioeul – interiorul
    Aceac – aceeaşi
    Asacevaasa ceva
    Grije – grijă
    Ea e atat de fragila in mainile mele, la fel ca o petala de trandafir. Tragi putin de ea si parasestae intregul trandafir. – repetiţie. Cel de-al doilea “trandafir” putea fi înlocuit cu “floare”.
    Asa e si ea... – Nu înţeleg de ce ai pus puncte de suspensie. Punctele de suspensie sunt folosite pentru a evidenţia melancolia, tristeţea. De asemenea ele se folosesc la întreruperea gândurilor naratorului.
    lacrimile calde incep sa imi curga din ochi si se transforma usor intr-un firicel subtire de apa care mi se prelinge pe obraji. Una dintre lacrimi  - repetiţie. Puteai înlocui cu “una dintre ele”
    inbratisare – îmbrăţisare
    negrii – negri
    Fata a spus fiecare cuvant cu ezitare, ii era frica, iar aceasta frica i se putea citi din ce in ce mai mult in acei minunati ochi verzi. – De aici puteai face două propoziţii. Prima:  “Fata a spus fiecare cuvânt cu ezitare.” Şi a doua “Îi era frică [...]”
    Ma aproprii de usa masinii si ma uit in geamul fumuriu, intradevar, ochii mei sunt negri, dar... cum? – Din nou. Puteai forma trei propoziţii. Prima: “Mă apropii de uşa maşinii şi mă uit în geamul fumuriu.” A doua: “ Într-adevăr, ochii mei sunt negri.” A treia: “ Dar...cum?” . Nu forma propoziţii lungi, doar pentru a părea mai ‘interesant’ textu. Ceea ce nu trebuie să faci este să nu ai propoziţii seci. Exact ca acelea pe care le fac copii în clasele primare.
    Dreanjeaza – deranjează
    Reflectia – reflexia
    Nu imi vine sa cred, dar cum e posibil asaceva. – Nu îmi vine să cred! Cum e posibil aşa ceva?
    Ncet – încet
    Primes – primesc
    Ma aproprii ncet de usa casei si incep sa bat si nu primes nici un raspuns, in schimb, suspinele fetei se pot auzi foarte clar, Sacha plangea in hohote. – Mă apropii încet de uşa casei şi încep să bad şi nu primesc nici un răspuns. În schimb, suspinele fetei se pot auzi foarte clar. Sacha plângea în hohote. – Vezi? Am format trei propoziţii. Pui vreo trei idei într-o frază uriaşă şi nu e bine.
    Acum ca ma uit mai bine in jur... parca stiu acest loc, dar nu stiu de unde – Nu pricep de ce ai pus puncte de suspensie. Sunt inutile în acest caz.
    vrea sa vorbeasca de loc cu mine – deloc. Este o negaţie, deci scrii legat.
    Ah... – Ah!
    de ce trebuie ca lucrurile sa fie asa de complicate. – la final pui semnul întrebării, nu punct. « De ce » este specific propoziţiilor interogative, prin urmare se pune semnul corespunzător.
    Preasma – preajma
    Portiere – portiera
    brautl meu drep – braţul meu drept. Cam mănânci litere.
    Aram – eram
    Sugraherie – sufragerie
    Mijlcul – mijlocul
    Intro – într-o
    deinterioarad e acum o ara – din interior… Cred. Adevărul este că nu înţeleg ce ai vrut să zici aici. Cred că m-am chiorât două minute şi nimic. Fii atentă pe viitor şi corectează capitolele înainte de a le posta, pentru că ai greşeli multe.
    Un zambet imi apare pe chip, de fiecare data in care ma aflu langa aceasta fata, ma simt din ce in ce mai uman, de parca ea poate schimba ceva in interiorul meu. – Deci încep să cred că ai o fixaţie cu aceste fraze lungi. Frate, nu le mai fă aşa mari. Bagi două idei într-o singură propoziţie şi iese ceva mare. De aici eu îţi formez două propoziţii. Uite: “Un zambet imi apare pe chip. De fiecare data in care ma aflu langa aceasta fata,-fără virgulă! Chiar nu are rost şi sens aici ma simt din ce in ce mai uman, de parca ea poate schimba ceva in interiorul meu.”
    Ea crede ca voi pleca, nu stie nimic din ce am gandit in ultima ora, ea crede ca acest moment este un fel de “la revedere!”, ca am venit sa imi iau adio de la ea, dar nu e asa. – În primul rând ai repetiţie. Foarte multă repetiţie ce mă cam zgârie pe creier, pe retină, dar şi pe timpan. Repetiţiile nu sunt bune. Una este când foloseşti repetiţia ca şi figură de stil, dar în acest caz nu se poate aplica. Înceacă pe cât posibil să le eviţi. Ţi-am pus, poţi utiliza sinonime, poţi să te lipseşti de unele cuvinte. Pentru crede puteai folosi: avea senzaţia, considera că, a avea impresia, etc. De asemenea fraza e prea mare. Se poate împărţi în mai multe propoziţii.” Ea crede ca voi pleca. Nu stie nimic din ce am gandit in ultima ora. Are senzaţia ca acest moment este un fel de “la revedere!”, ca am venit sa imi iau adio de la dânsa, dar nu e asa.”
    Sinteau – simţeau
    Sint – simt. Ai o problemă cu “n” şi “m”. Deci “m” se pune atunci când după acesta urmează una din consoanele “b” sau “p” : îmbătrânesc, îmbrăcăminte, etc. “n” se pune când după el urmează o vocală sau restul coonsoanelor, exceptând cele de mai sus: înot, închiriat, etc.
    Tu... faci – Nu pricep rolul punctelor de suspensie. Nu au nici o treabă aici. Dacă doreai să pui neapărat acest semn de punctuaţie atunci măcar de puteai folosi de o repetiţie – ca şi figură de stil. Uite aşa: “Tu... tu faci”.
    v-a trenui  - va trebui. “Va” nu se scrie cu cratimă. Niciodată !
    sa vi cu mine – să vii cu mine
     
    În sfârşit am reuşit şi am scos greşelile. Sunt cele din ultimul capitol, că dacă le luam şi pe cele din capitolul 7 atunci erau şanse să fac vreo 5 pagini numai cu greşeli. Draga mea, ai extrem de multe greşeli. Şi nu e vorba doar de greşeli de ortografie, e vorba şi de greşeli de tastare – ce parcă au apărut ca ciupercile după ploaie. Corectează capitolul înainte de a îl posta. Reciteşte-l măcar o dată, dacă nu de două ori. Deşi e preferat să fie citit de mai multe ori şi să te uiţi cu atenţie după greşeli. Crede-mă că sunt extrem de inestetice şi strică tot aspectul. Reciteşte şi corectează înainte de a posta. Nu spun că un capitol trebuie să fie lipsit de greşeli, dar nici cu nemiluita nu pot exista într-o poveste.
     
    Am observat că în ambele capitole ai folosit conjuncţia “dar” la nesfârşit. Să ştii că uneori mai poţi folosi şi “însă”, pentru a mai diversifica lucrurile şi ca să nu te zgârie pe creier această repetiţie continuă. Nu uita că se poate folosi şi “însă”, “desigur”, “fireşte”, “totuşi”, “ci”.
    Nu pot trece cu vederea peste faptul că formezi fraze mult prea mari. Deci am regăsit la tine, într-o singură frază, vreo trei idei. Ţi-am arătat mai sus cum se poate despărţi în propoziţii mai mici. Am mai zis şi o repet: Nu pune trei idei într-o uriaşă frază, doar pentru ca povestea să pară mai ‘interesantă’. Nu aşa reuşeşti. Propoziţiile nu trebuie să fie seci şi să nu sune ca cele făcute de copii din clasele primare, gen: Maria are mere. Încearcă să eviţi acest lucru pe viitor. Ţi-am arătat mai sus cum se face şi încearcă să fii atentă. Nu am luat chiar fiecare frază în parte, dar câteva tot le-am scos.
    De asemenea fii atentă. Atunci când personajul se întreabă ceva foloseşte semnul corespunzător şi anume semnul întrebării. Multă grijă la acest capitol.
    Am întâlnit câteva zone în care spaţiul de după semnul de punctuaţie lipsea. Mereu se lasă spaţiu. Nu uita!
    Înainte de “dar”, “iar”, “deoarece”, “pentru că” se pune virgulă!  
    Nu se lasă spaţiu înainte sau după dialog!
     
    La capitolul aspect vreau să menţionez faptul că doar titlul şi numărul capitolului se pune centrat. Textul se alinează de la stânga la dreapta, cum este normal.
    De asemenea am văzut că laşi rânduri libere între fragmente. Evită pe cât posibil acest lucru. Laşi rând liber atunci când muţi acţiunea peste ceva timp, în alt loc sau treci la o altă idee, una diferită faţă din fragmentul precedent. Când la tine nu am găsit astfel de situaţii. Pui prea multe rânduri libere şi fix aiurea. Dacă te gândeşti că un o să se înţeleagă fragmentele atunci stai calmă că se înţelege. De ce spun asta? Pentru că poţi să începi de la capăt, cu aliniat, fără a lăsa acel rând gol. Evită acest lucru pe viitor pe cât posibil.
     
    Ştiu că am luat-o cu finalul unei critici pe care o dau de obicei însă nu asta contează cu adevărat. Ce este important e faptul ca tu să înţelegi ce pălăvrăgesc eu aici.
    Acum mă duc la modurile de expunere.
    Scrii bine. Dacă ar fi o scară a modului în care o persoană realizează o poveste atunci tu te-ai situa undeva pe la mijloc. Se regăsesc toate modurile de expunere, în cantităţi bune. Totuşi, consider că este cazul să mărim doza. Adică să încerci o descriere mai diversificată, cu mai multe figuri de stil. Gen comparaţii [precum, ca], epitete, repetiţii [nu exagera la acest capitol], personificări, metafore. De asemenea poţi folosi diminutivele, hiperbolele [înseamnă exagerarea unor lucruri. Exemplu: “era la fel de înalt ca şi un munte”] şi nu uita de adjective – extrem de multe advective. Foloseşte-te de ele. Acestea sunt baza unei descrieri: adjectivele.
    Nu descrii rău, dar e cazul să măreşti doza. Să îţi diversifici vocabularul şi să adaugi mai multă eleganţă ficului tău. Pentru asta trebuie să citeşti cărţi. Ca să afli, să îţi îmbogăţeşti vocabularul şi să te inspiri pentru a transforma povestea ta în una şi mai frumoasă.
    Ca să îţi iasă o descriere bună, trebuie să te pui în locul personajelor şi să te imaginezi pe tine în acea situaţie. Să te gândeşti cum ai reacţiona, cum te-ai simţi şi după care transcrii acele trăiri pe foaia virtuală cât de bine poţi tu. Cam pe asta se bazează acest mod de expunere.
    Narezi destul de bine. Ceea ce îţi mai lipseşte e acea eleganţă a vocabularului. Pentru asta foloseşte-te de neologisme, o exprimare corectă, cât mai liberă şi îmbogăteşte-ţi vocabularul. Te descurci bine până acum. Totuşi stiu că se poate şi mai bine.
    Mă bucur să văd că nu ai un dialog sec, nu este mult. De fapt la tine dialogul unui personaj e destul de mare. Nu am nimic împotriva acestui lucru. Mă bucur că nu exagerezi. Bravo ţie.
     
    Înainte de a încheia vreai să îţi mai precizezi odată unele lucruri.
    Dacă ai nevoie de ajutor cere-l!
    Poţi apela la criticii de pe forum în cazul în care nu eşti sigură de anumite lucruri, printr-un mesaj privat. Dicţionarele îţi pot fi de mare ajutor, în special cele pentru sinonime.
    Citeşte cărţi.
    Şi nu uita niciodată: să îţi facă plăcere să scrii.
     
    Vreau să te felicit pentru faptul că nu ai lăsat acest fic de izbelişte şi sper că ai să ai o idee cât mai originală. Ai să oferi un alt traseu iniţialei poveşti şi unul spre unicitate.
    Îţi urez spor la scris, multe idei şi capitole frumoase pe viitor. Cu muncă multă, treptat ai să reuşeşti. Dacă am greşeli îmi cer iertare, dar sunt foarte obosită şi abia mai văd tastele. Mulţumesc de înţelegere!
    Încă o dată menţionez: am criticat ficul, nu persoana!
    Noapte bună!
    avatar
    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Cand iubirea e imposibila

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 1 Ian 2014 - 15:54

    Din cauza inactivităţii acest fic se închide. În cazul în care doreşti să continui povestea îmi poţi da un mesaj privat şi voi rezolva în cel mai scurt timp cu putinţă. ^_^

      Acum este: Joi 23 Mar 2017 - 16:18