╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Elvenpath - The frost archers

    Distribuiti

    Nywa
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 41

    Data de înscriere : 18/02/2013

    Elvenpath - The frost archers

    Mesaj Scris de Nywa la data de Lun 18 Feb 2013 - 19:45

    Prolog

    - In curand ajungem acasa! Tipa Ga'Le, peste umar, la armata sa calare pe ursi de zapada, in timp ce vantul ii bicuia fata arsa de la soarele polar.
    Ochii sai galbeni cercetau tinutul alb, in cautarea intrari castelului sau de gheata, fiindca azi, pentru Ga'Le, era o zi cu adevarat speciala. Azi, sotia lui, Ka'Lu aducea pe lume mostenitoarea sau mostenitorul tronului tinutului de gheata, Valloh. Abia astepta sa ajunga mai repede acasa si sa isi vada mostenitorul. Zambi cand vazu intrarea in grota, manand si cu mai multa indarjire ursii, inhamati la sania plina de peste proaspat prins inainte de a primi marea veste si mirodenii aduse de caravanele elfilor dincolo de taramul gheturilor. Niciodata nu parasise acest taram, mai mult decat era nevoie sau cand era obligat de razboaie sau diplomati.
    - Maiestate, spuse Go'No, generalul sau de increde, inghenunchind, ducandu-si mana la piept, apoi il ciupi pe fiul sau din a doua casnicie de pulpa piciorului pentru a inghenunchia in fata regelui sau. Regina noastra a nascut o fetita atat de frumoasa, incat fiul meu o vrea de sotie, spuse generalul, iar baiatul de vreo unsprezece ani elfici - cinci sute de ani omenesti - casca ochii amplasati putin obligi si usor mai alungiti la capat, decat la ceilalti elfi, cand auzi comentariul tatalui sau.
    - Nici macar nu am vazut fata! Exclama ingrozit la gandul sa se casatoreasca de la varsta aceasta frageda. Maiestate va rog sa ma credeti..., incepu sa se tanguiasca pentru libertatea sa, dar se opri cand regele incepu sa chicoteasca usor, iar rasul suna ca niste clopotei in bataia vantului de primavara.
    Ga'Le isi dadu jos blana de tigru al zapezii, dezvaluindu-si pielea prafului de gadro* amestecat cu lapte de ursoaica, lasand sa ii se vada tatuajele albe, ce porneau de la ceafa, sub forma unor vite de vie, intinzandu-se pe spate, putin pe gat si bratele musculoase. Porni spre apartamentul sau, care ii era sapat in gheata groasa a marii, vrand sa isi vada fiica si sotia. Elfi de gheata nu erau asa de multi, ce populau tinutul inghetat de nord a Taramului de Apus, fiindca multi elfi de gheata au plecat in tinuturile artice de sud, fiindca acolo clima era mai blanda si puteau samana pamantul sau sa locuiasca in brazii cei uriasi, nefiind predispusi la riscul spargeri peretilor de gheata si a inundatiei. Ofta usor, apoi isi puse pe chipul inca tanar, un zambet protector si plin de iubire, ciocanind usor in tocul de gheata a usii locuintei lui. Dupa paravanul de testi isi facu aparitia o siluieta, iar niste degete albe ca laptele, despartisera putin nuielele, pentru a vedea vizitatorul.
    - Bun venit acasa, maiestate, spuse Ma'Ew, servitoarea in varsta de patruzeci si ceva, ce inclina usor capul, apoi ii zambi din inima barbatului de treizeci si doi de ani. Regina tocmai a alaptat fata, acum o adoarme in bratele ei, spuse elfa, imbracata in rochie din piele de caprioara, iar parul argintiu, era prins intr-un coc in varful capului cu pieptene facut din oase de peste. Argintiul aproba din cap si dadu la o parte prelata din piele de urs brun, intrand intr-o incapere cu tavan jos, in mijlocul ei fiind un baldachin din piei de animale polare.
    - Ga'Le, spuse Ka'Lu, iar parul ei alb ca neaua, stralucea in lumina lampilor vrajite. Bun venit acasa, dragul meu, spuse tanara de douazeci si patru de ani, lipindu-si fruntea de obrajul cald al sotului ei, dandu-i un mic sarut mintal pe buze. Fiica noastra e cel mai dulce copil, continua tanara, dand la o parte o mica bucata din patura imblanita, dezvaluind un chip foarte frumos de copilas, cu niste ochii atat de albastri, incat pareau ireali. I-am dat numele de Sabe, dar putem sa il schimba..., numai continua, ca Ga'Le, o lua in brate, lipindu-si buzele de fruntea acoperita de un smoc de par alb.
    Fetita incepu sa gangureasca, apucand cu degetele, urechile ascutite, ce se iveau usor prin par, incepand sa traga de ele, in timp ce ranjea la tatal ei, expunandu-si gindiile rozali. Tatal ei, ii spuse sotiei sale, ca numele fetei va ramane asa cum ii l-a pus ea, apoi i-o dadu cu grija in brate, asezandu-se langa fetele sale, pe paturile moi, zambind fericit si cu adevarat implinit.

    - Mami! Mami! Ce se intampla? Intreba Sabe, disperata pe mama ei, care alerga cu ea in brate pe holurile palatului de gheata, alaturi de Kai, spre grajdiul palatului, unde stia, ca se mai afla un tigru de zapada.
    Femeia nu ii spuse absolut nimic, nici cand il urca pe Kai pe mamiferul de doi metri, cu cei doi canini de treizeci de centimetri, ascutiti ca briciul. Ka'Lu ii dadu tanarului arcul cu tolba de sageti, apoi isi pupa fiica pe frunte.
    - Ai grija de ea sa ajunga in singuranta la Nari si Aye, iar de acolo tu poti sa pleci la mama ta, in tinutul de Sud, spuse regina, apoi isi pupa pentru prima data fiica pe frunte.
    Murmura niste cuvinte intr-o limba necunoscuta ei, iar Sabe adormi in bratele baiatului, ce dadu rapid pintenti animalului. Trebuia sa o apere pe printesa cu pretul vietii, nepasandu-si ca prin sacrificarea vietii lui, avea sa piara ultimul elf mascul din tinutul de gheata, Valloh. Ochii verzi-pisicesti, se atintira o clipa la chipul printesei adormite de cinci anisori in bratele sale. Mereu voi fi aproape de tine, ca sa te protejez, isi spuse in gand si impins de un impuls nebunesc o pupa delucat pe frunte, uimindu-se cat de calda si catifelata era.

    Kai opri tigrul ud si obosit in fata unui han din cetea oamnenilor si a elfilor, Thusbal, din tinutul lacurilor, condus de elfii cenusi - niste snobi fara margini in opinia lui -, dar fiecare cetate avea la carma un muritor, alesi de acestia. Fiindca elfii cenusi erau din ce in ce mai rari, din cauza prostiei lor ce a pastra sangele albastru - niciodata nu a putut intelege chestiunea cu sangele albastru, fiindca in tinutul gheturilor, nu era obsesia pentru sangele albastru - isi casatoreau fii cu fiicele, iar rata pierderilor copiilor era mare sau cu defecte era si mai mare. Privi hanul plin de viata printre stropii marunti ai ploii de toamna, apoi isi muta privirea spre fiinta plapanda ce statea ghemuita in bratele sale, cu fata ascunsa la pieptul sau, pentru ca ii era frica de fulgere.
    - Usor Muso, spuse adolescentul, cand felina scoase un mic raget, starnind voci de curiozitate.
    Pe usa hanului iesi un efl padurean - putea fi usor cunoscut, dupa ochii negri, mai obligi decat cei ai gheturilor, pielea maslinie, cativa pistrui pe nasul lunguiet, sprancene mai groase decat ale barbatilor elfi si parul blond-murdar, impletit in coada la spate - cu arcul inarmat, indreptat spre uriasa felina, ce se uita plictisita la el. Baiatul se incorda, pregatindu-se sa cheme in ajutor magia cu care a fost inzestrat de la nastere, cand simti ca ii este atinsa mintea. Incerca sa se opuna rezistanta, dar nu avusese nici o sansa in fata unui barbat experimentat. Tu trebuie sa fi Kai, fiul cel mic din a doua casatorie a generalului Go'No. Eu sunt Nari, iar sotia mea este in interior. Pregateste camera pentru printesa, ii se prezenta padureanul mintal, iar elful gheturilor abia o dezlipi pe fetita de el, dandu-i in primire, elfei ce veni cu o patura din han, parca stiind ca micuta incepuse sa tremure de frig.
    - Numele ei este Sabe. Aveti grija de ea, mai spuse Kai si dadu pinteni lui Muso, ce marai usor, dar porni intr-o alergare lenesa mai departe in Sud, in timp ce fetita alerga cativa pasi dupa ei, apoi pica in genunchi, incepand sa planga.
    Toti cei cunoscuti ei au abandonat-o, arucand-o intr-o lume ciudata de reguli si stiluri de viata diferite...

    ________________
    *Denumirea pentru cacao

    P.S. Ficul se gaseste si pe forumul meu si e scris de mine.


    Ultima editare efectuata de catre Nywa in Mar 19 Mar 2013 - 22:27, editata de 1 ori

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Elvenpath - The frost archers

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 3 Mar 2013 - 10:03

    Bună, draga mea! Big Hug Încă îmi amintesc că am mai citit primele capitole din ficul ăsta, însă este atât de bine structurat încât nu m-am abţinut să nu-l recitesc. Îmi pare foarte rău pentru Sabe, că a rămas singură, speram ca cel puţin Kai să rămână lângă ea, dar nu s-a întâmplat aşa. Deja îi văd pe aceştia doi în viitor, apropiaţi <3 - Prea multă imaginaţie strică. Eu aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie ! Big Hug

    Nywa
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 41

    Data de înscriere : 18/02/2013

    Re: Elvenpath - The frost archers

    Mesaj Scris de Nywa la data de Dum 3 Mar 2013 - 16:08

    I

    Alerga dupa un baietel nazdravan uman, ce i-a furat din par, bentita din piele de caprior, primita la varsta de opt ani de la parinti ei adoptivi. Pletele albe asemenea spumei laptelui, fluturau inapoia ei, ca o mantie ireala de pene de lebada. Sabe se felicita in gand, ca era imbracata cu o pereche de pantaloni din panza maronie-deschisa, usor largi, iar in picioare incaltaminte din panza tare, cu piele groasa cusuta la talpi.
    - Da-mi inapoi bentita, spuse elfa, cand il apuca pe baietel de brat, oprindu-l din alergat. Acum, spuse pe un ton calm, iar ochii ei albastri-safiri, incat in aceea lumina, pareau foarte demonici.
    Muritorul incepu sa tremure, apoi o lovi pe elfa peste mana - daca nu lasa mana moale, baietelul isi rupea incheietura - si ii arunca pe jos bentita, fugind plagand spre partea nordica a orasului, cel mai probabil la parinti lui. Tanara isi lua bentita din praf, scuturand-o de pantaloni, pornind spre hanul Mireasma codrilor, unde locuia si lucra alaturi de familia ei adoptiva. Niciodata nu s-a plans ca de ce are pielea usor, iar urechile mai ascutite decat la ceilalti elfi. De ce are un mic tatuaj alb pe ceafa, ce i-a aparut in urma cand a descoperit magia. Faptul ca poate sa sta in gerul nemilos al ierni, doar in lenjeria de corp, foarte subtire si intr-un fel, mancarea foarte fierbinte o sperie. Isi aduna parul lung pana la fund, intr-un coc rasucit si prins peste varfuri cu bentita, ce trecea peste fruntea putin mica, incat ii dadea un aer de Creiasa a zapezii. Isi aranja bluza din ie, cu manici largi, bufante pana la cot, apoi de acolo largi, acoperindu-i degetele, iar bluza subtire ii dezvelea umerii. Peste ie purta un corset din piele maronie, ce ii tinea ascuns vederi pieptul destul de dezvoltat pentru o copila de saispe ani si ceva, fara sa aibe copii sau sa fie una din acele dame muritoare dezdrabalate, ce veneau pe la ha, pentru a petrece noaptea cu barbati pe bani.
    - Sabe, ce faci? O intreba un batran, care il stia de cand era in fasa, asta intamplandu-se acum... saptezeci si opt de ani in urma, intizandu-i bocelelei din piele, care le avea cu ea, cand a fost la targul micut de langa cetate, aproape de uriasul lac, Balla.
    - Multumesc din suflet, ca ai avut grija de merindele mele, spuse Sabe, atigandu-si usor buzele cu doua degete, in semn de respect pentru vechiul ei tovaras de joaca. Mi-am recuperat bentita de la nazdravan, mai adauga, luand pe umeri, cele doua bocele, destul de grele.
    Ii mai zambi o data batranului, care acum saizeci si unu de ani in urma, a cerut-o de sotie elfilor padureni, dar Sabe l-a refuzat, chiar daca Nari si Aye au fost de acord. Nu a vazut niciodata un copil nascut din dragostea unui muritor si un nemuritori. Oare cum arata copii jumate-elfi? Asa frumosi ca parintele lor nemuritor sau ca cel muritor? Vor trai atat de mult ca noi sau vor fi trecatori ca oamenii?, isi spuse tanara in gand, in timp ce se indrepta spre zona comerciala a cetati, unde se afla hanul. Deodata cerul fusese asurzit de un sunet puternic, ca apoi stropii marunti de apa rece, sa inceapa sa adape pamantul uscat dupa o zi de arsita de vara timpurie. Tanara zambi, in timp ce grabi pasul spre han, amintindu-si noaptea, cand un tanar elf, nu mai mult de cincisprezece ani, poate mai putin in anii elfici, a adus-o calare pe un tigru de zapada, dand-o in primire cuplului de padureni. Mereu si-ar fi dorit sa ii afle numele acelui elf, asta daca mai traieste, fiindca din cate a auzit, multi oameni si elfi, pleaca impotriva Kalli'Wa-nilor, a caror atrocitati au ingrozit lumea, atacand caravanele sau tinuturilor izolate, ca si... casa ei... Sabe trase aer in piept si incepu sa alerge prin ploaia marunta si deasa, care si asa a udat-o pana la piele, lipindu-i bluza de piele, iar parul de ceafa si chip.

    - Baiatul acela care te-a adus aici? Repeta Aye intrebarea, in timp ce isi privea cu drag fiica adoptiva, cum isi stergea parul de zapada cu un prosop de bumbac, iar ochii albastri ii priveau foarte intens pe cei negri ai ei. A plecat spre Sud, dar nu stiu daca a ajuns cu bine in tinutul ghetii sau a murit pe drum, fiindca nu am primit nici o veste de la regina Iasyley, iar cand am incercat sa ii contactez, magia lor nu mi-a permis. S-au inchis intr-un cocon magic, ii spuse Aye, ajutandu-o pe Sabe sa isi puna in picioare obicuntele din piele neagra, captusite cu lana pe interior sa nu ii fie frig la picioare.
    Tanara aproba din cap, in timp ce isi lua pe ea o tunica de un albastru-deschis, cu pantaloni albi si brau de un verde-deschis. Isi impleti parul, prizandu-l intr-un coc, cu un pieptene din lemn de artare, impodobit cu fire ce din fildes de bankuran. Si acum nu isi putea aminti bucuria imensa, cand a primit pieptenele de la tatal ei, cand s-a intors de la parinti lui, ce locuiau in padurile intunecoase din tinutul, Galayo. Isi dadu pe gat cu esenta de lacrimoara, acoperind parfumul natural al corpului ei. Cobori in carciuma si incepu sa ia comenzi si sa ii serveasca pe muritori cu bere de cedru cea mai buna bere facuta de elfi, cu lichior de brad, must de caise si multe alte bauturi, pe care elfii le considera ca doar ii gadila si ii ameteste usor, pe cand la muritori ii imbata la al doilea pahar. Sabe se misca foarte agila printre barbati, ca nu cumva unul dintre ei sa o atinga pe posterior sau sa o ciupeasca de coapse. Scoase un mic tipat de uimire, cand un muritor mai tupeist, ametit bine de bautura, o apuca de solduri, tragand-o pe piciorul sau.
    - Salut Sabe. Ce mai face frumoasa noastra elfa? O intreba Pepper, un betiv si jumatate, ce isi insela sotia cu orice fiinda cu patru membre, cu chip frumos si doua ridicaturi la piept. Ia uite ce ti-am adus, mai spuse si scoase in straiele sale zdreintuite un colier fin din argint cu diamante si safire, pe care il puse la gatul elfei. Acum, ce spui de o mica agitatie..., numai continua sa vorbeasca si sa incerce sa o tina in loc, mangaind-o pe picioare, fiindca albicioasa luase un cutit de pe masa si il infipse in umarul muritorului. Catea mica si nenorocita! Marai muritorul, impigand-o din bratele lui si ii carpi una peste obraz, rupandu-si mana.
    - De ajuns! Tuna glasul impunator a lui Nari, iar elful, veni intre agresor si victima, apucand cutitul din umarul lui Pepper, tragandu-l afara, fara nici un efort. Afara vierme ce esti! Marai catre barbat, iar acesta iesi, tot alb la fata, in ploaia torentiala.
    Se intoarse spre juna si ii carpi un dos de palma, spragandu-i nasul si gura, dintr-o lovitura. Esti o rusine pentru statutul si onoarea noastra, acceptand daruri furate de la un vierme ca el! Piei din ochii mei, ii transmise mintal, iar Sabe isi pleca ochii, pentru a nu arata ca ii vine sa planga. Fugi pe scari in sus, trantind usa camerei ei. Scoase de sub pat o bocea, incepand sa bage in ea putinele straie ce le avea, imbracandu-se in straiele de vanatoare - camasa din in cu umeri goi, corset de piele ce se lega dupa gat, pantaloni din piele si cizme din piele, cu talpa flexibila, toate de culoare neagra -, luandu-si tolba cu sageti in spate si pumnalul, punandu-l in cizma. Deschise geamul, aruncandu-si boceaua, apoi sari si ea, ducandu-se la grajdiul hanului. Se duse la pantera ei de padure, un animal de doi metri si ceva lungime si doi in inaltime. Ii puse saua, boceaua si se urca in sa, acoperindu-si chipul cu o esarfa neagra, sa nu fie recunoscuta. Pantera se cabra si incepu sa alerge pe strazile cetati, pornind spre zidurile acestea, in timp ce Sabe se tinea de micutul maner din fata ei. E timpul ca sa incep o viata noua, departe de ei si de dezamagirile lor, isi spuse in gand, in timp ce felina uriasa escalada zidul, fara nici o dificultate, apoi il sari, pornind in galop spre palcurile mlastinoase ce inconjurau lacul, lasand totul in urma...

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Elvenpath - The frost archers

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 6 Mar 2013 - 17:40

    Încă un capitol care mă lasă fără cuvinte. Am o întrebare, te inspiră ceva când vine vorba de descrierea vestimentaţiei în acest fic ? N-aş putea niciodată să-mi imaginez opinci, lână... sunt nişte descrieri speciale şi atât de fantastice, cel puţin pe mine mă uimesc. Câtă simplitate şi modestie domneşte în viaţa elfilor... Sabe încă se gândeşte la băiatul Kai care a adus-o ? Nu-mi spune că este mort că mă supăr Sad Trebuie să fie viu, trebuie... Ce reacţie urâtă a avut Nari, n-a aşteptat nicio explicaţie nimic. Plus că a tratat-o destul de urât pe fată.. Acum fuge de acasă... :-< Sunt foarte curioasă de acţiunea din viitoarele capitole, aşa că te rog să le postezi mai repede. Mulţumesc ! <3

    Nywa
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 41

    Data de înscriere : 18/02/2013

    Re: Elvenpath - The frost archers

    Mesaj Scris de Nywa la data de Vin 15 Mar 2013 - 17:14

    II

    - M-am trezit Muso, ce vrei? Il intreba, mormaind morocanos Kai, fiindca tigrul il lingea pe urechile ce se iveau printre firele arginti, lucru ce il irita peste masura pe tanarul elf.
    Ochii verzi-pisicesti se deschisera, putin, apoi ii freca cu dosul palmei, pentru a se trezi mai bine de data aceasta. Se ridica in fund, apoi in picioare, intinzandu-se ca o pisica sub soare, in timp ce patura aluneca de pe el, lasand sa ii se vada izmenutele din in, albe. Isi trecu degetele prin parul alb, pieptenandu-l ca si asa il avea scurt, pana la umeri, mereu taiat cu, cutitul de vanatoare. Se imbraca in hainele sale obisnuite - o camasa de bumbac, o veste din piele maronie cu guler, pantaloni din piele maronie, cizme din panza maronie, cu talpa intaria cu solzi de crap si o pelerina de drum neagra - si peste pelerina isi puse arcul cu sageri, iar la bratarile corset de la mini - degetul mijlociu si inelar erau acoperite de manusi din panza neagra - ghearele retractabile, ce le folosea in lupta. La sold isi puse sabia cu tais-dublu, dar era faurita in asa fel incat parea ca avea un singur tais. Dupa ce manca niste paine unsa cu unt de miere de viespi, isi stranse lucrusoarele, punandu-le in bocele. Reumplu burdufurile cu apa, apoi se urca pe Musa, pornind spre Est. Era timpul sa o ia pe printesa de la padureni, asta daca nu au plecat din locul respectiv. Sa speram ca nu au plecat de acolo, isi spuse in gand, apoi ii sopti lui Muso sa alerge mai repede s mamiferul se lansa intr-o cursa nebuna, speriind toate vietuitoarele pe unde trecea.

    Niciodata nu a inteles de ce cei doi padureni, au renuntat la codri si au venit in orase pentru a face bani. Pentru un elf de gheata, bani nu valorau absolut nimic, fiindca pentru ei parul alb sau argintiu, ochii verzi, albastri sau galbeni, tatuajele albe - la magicieni sau vindecatori - sau cicatricile de pe corp - la razboinici. Nici un caz banii sau alte bunuri materiale. Ochii sai cercetau in stanga si in dreapta, in timp ce mergea pe strazile aglomerate din cetatea Thusbal, alaturi de Muso. Cerceta fiecare minte din jurul sau pe o distanta de cincizeci de metri, in orice directie. Unele minti si-au ridicat rapid aparari, cand s-au simtit atinse, dar elfii de gheata mai erau cunoscuti ca fiind cei mai buni cercetori mintali, putand in acelasi timp sa isi apere mintea de alti vrajitori, magi si magicieni, putand sa treaca peste orice bariera mintala. Deodata Kai se oprise, iar tigrul se lovi usor cu botul de umarul sau, facandu-l pe elf sa ii arunce o privire severa. Isi concentra toate atentia pe mintea unui jegos de om, ce il privea cu ura si sete de razbunare, in timp ce doctorul ii trata umarul ranit. Blesteme! Un alt efl din ala ciudat si rar, ca si cateaua aia al elfilor padureni. Nenorocita aia mica aproape mi-a apuntat muschiul. Bine ca n-am vazut-o azi, dar tot am de gand sa le spun elfilor cenusi..., Kai isi miji ochii, parand o pisica gata sa zgarie.
    - Ce vrei ciudatule? Il intreba rastit Pepper, iar tanarul il apuca de gulerul camasii zdrentuite, incercand sa isi tina stomacul in trup si nu in gat, din cauza mirosului respingator. Da-da-mi dru-drumul, ciudatule! Tipa ca din gura de sarpe, iar ochii bulbucati de frica, il priveau tematori pe elful puternic, frumos si in acelasi timp cu un chip sumbru si nobil.
    - Acea catea nenorcita a elfilor padureni, este mult mai nobila decat inganfati aia de cenusii, de fapt chiar si excrementele unuei scroase sunt mai nobile decat ei, iar tu esti un jeg pe lumea asta, spuse Kai pe un ton rece ca gerurile din mijlocul ierni, greu ca si antuaninul*, incat muritorul inghiti in sec, dar simti ca Marul lui Adam se afla in gura si nu in gat. Unde sunt padureni?! Marai, iar Muso, scoase un raget, incat stapanul sau a fost nevoit sa ii dea barbatului drumul, ca acesta facu pe el de frica.
    Ii spuse unde se afla hanul, iar albiciosul cu mamiferul au pornit intr-acolo. Drumul pana la Mireasma codrilor fusese scurt pentru cei doi calatori, iar pe drum, tanarul cumparase niste suluri de rochii de culoarea piersici, de culoarea safirului si de culoarea mieri. Le baga in desagi cu grija si se opri in fata hanului.
    - Stai aici si nu lasa pe nimeni sa se apropie de lucrurile noastre, ii spuse tanarul, intrant in han.
    Automat a atras privirile curtezanelor, mai ales ca era tanar, nu ii se dadea mai mult de douazeci si doi de ani, barbia usor ascutita, pielea usor maslinie, pometi puternici, ochi obligi si verzi, urechi ascutite, se iveau prin parul alb ca neaua, scurt. Buze foarte putin carnoase, definite foarte frumos, chipul fara nici o imperfectiune, sprancene subtiri si arcuite, nas finut asemenea fetelor de la curtile regale. Era inalt, in jur de o suta satezeci si opt de centimetri, gat usor arcuit, drept de spate, mers gratios si sigur pe fiecare pas. Intr-un cuvant, acest baiat era de vita nobila, singur si cel mai probabil urmas la un tron. Junele nu le baga in seama, ducandu-se direct la Nari, schimband niste cuvinte cu asta, apoi se intuneca la fata, iesind din han, urcandu-se pe felina, pornind spre iesirea din cetate. In gand blestema si adresa cuvinte urate lui Nari, ca a indraznit sa o palmuiasca pe printesa, din cauza unui vierme si jeg existent. Trebuia sa o gaseasca, asta dupa ce va culege ceva de mancare, fiindca era posibil ca tanara sa fi plecat in munti. Se opri intr-o poiana, scotand arcul din tolba, incortandu-l, apoi isi scoase o sageata, punand-o in arc si cand sa traga... O durere usoara isi facu aparitia in umarul sau drept, facandu-l sa se intoarca si sa mareasca ochii de uimire, vazand o sageata infipta in spatele sau. Scoase sageata din spate, fara sa ii pese, ca, camasa incepu sa se pateze usor cu sange. Un mic tipat de uimire din niste tuse ii atrase atentia si porni cu pasi micuti, scotand un stilet de sub tolba. Cand se apleca peste tufisuri, ramase cateva secunde uimit, apoi zambi bucuros ca a gasit-o pe printesa vie si nevatamata. Parca stiind ca cineva ii sufla in ceafa, Sabe se uita in sus si scoase un mic tipat de uimire si spaima.
    - Ma bucur sa vad ca esti teafara, printesa, spuse Kai, iar Sabe mari ochii de uimire, recunoscandu-l pe tanarul ce o adus-o acum unsprezece ani elfici in urma la padureni si le-a dat-o in ingrijire.
    Tanara murmura niste cuvinte, plecandu-si privirea trista si inlacrimata, fiindca tanarul avea sa o duca din nou in prostia aceea de cetate, unde barbatilor muritori, le curgea balele dupa ea.
    - Ce ar fi sa ne asezam si sa mancam ceva? O intreba, iar fata aproba din cap, fiindca pantera ei a murit, cand arcasi au inceput sa traga dupa ea.
    Isi lua boceaua, pornind impreuna cu elful, spre tigrul alb si grandios ce isi lingea absent laba din fata, incepand sa toarca fericit, cand s-a apropiat de el si a inceput sa il mangaie dupa urechi. Zambi trist. Era exact ca si vechea ei pisica, ce a murit acum multi ani in urma...

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Elvenpath - The frost archers

    Mesaj Scris de Reeah la data de Vin 22 Mar 2013 - 19:40

    Bună! Hm, a fost un capitol atât de surprinzător... Nu mă aşteptat ca (,) Kai să apară deja în peisaj. Am impresia că de aici nu am mai citit, deoarece nu-mi mai amintesc nimic, e de bine. Mă bucur că a băgat sperieţii în Pepper, chiar a meritat asta, plus că a demonstrat că nici nu se poate numi bărbat, dacă a făcut pe el. Îmi pare rău pentru pantera ei, nu trebuia să moară Sad Cât de mult m-am liniştit acum că ştiu că (,) Kai trăieşte... este atât de bine. Însă sper că n-o va duce înapoi... Dar totuşi, mai exact ce se va întâmpla în capitolele viitoare ? Ştiu că ai idei geniale şi tremur de emoţie! Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie!

    Nywa
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 41

    Data de înscriere : 18/02/2013

    Re: Elvenpath - The frost archers

    Mesaj Scris de Nywa la data de Vin 5 Apr 2013 - 23:15

    III

    Sabe motaia usor cu capul pe spatele lui Kai, avand mainile impreunate peste mijlocul tanarului. Tanarul se tinea doar cu o mana de manerul seii tigrului, pentru cu cealalta o tinea de maini, in caz ca tanara aluneca intr-o parte. Se vedea pe chipul ei senin si inocent, oboseala zilei ce a trecut. Cand luna se ivi cu adevarat, se oprira pe malul uriasului lac Balla, sub o salcie pangatoare.
    - Printesa, trebuie sa imi dati drumul, fiindca facem un popas aici, spuse junele, iar elfa cobori cu o gratie de invidiat de pe mamiferul urias, intizandu-si oasele.
    Cat timp ea aduna vreascuri, tanarul aseza paturile pe pamant tare, apoi isi dadu jos pelerina, vesta din piele si camasa, scotand din desagi o sticla de rom. Cand vru sa isi toarne, un mic scancet ii atrase atentia. Isi indrepta imediat ochii spre sursa zgomotului si o vazu pe Sabe cu palmele peste gura si vreascurile la picioarele ei.
    - Nu turna prostia aia de bautura peste rana, ca se infecteaza. Stai sa ti-o vindec, spuse tanara panicata si isi aseza o palma deasupra ranii, concentrandu-se asupra magiei, ce o invada imediat. Vindeca, spuse si magia incepu sa vindece micuta rana superficiala.
    Albicioasa cerceta pielea spatelui neteda, acoperita pe coloana cu vite de vie albe, foarte subtiri, ca punctul de ac de cusut. Il atinse pentru cateva secunde pielea fierbinte si moale. Baiatul tresari, iar adolescenta pica in fund, luata prin suprindere de gestul sau.
    - Printesa..., se intrerupse, fiindca tanara ii spuse mintal sa ii spuna pe nume, Sabe, elfi de gheata nu fac gesturi omenesti. In caz ca mergem spre Sud sau spre V sau spre E, la neamurile noastre, vei primi doar senzati de sarut mintat, nimic mai mult sau mai putin, ii explica cu rabdare, in timp ce isi tragea pe el o camasa curata din panza si incepu sa aseze lemne pe foc.
    Fata isi scoase merindele aduse de ea din bocea, apoi isi dadu jos corsetul din piele, nepasandu-i in momentul de fata, ca era un baiat sau mai bine spun un barbat de douazeci si cinci de ani in fata ei. Isi scoase si pantaloni, apoi si camasa, ramand in rochita de corp, ce ii acoperea fundul, fiind cu o palma sub acesta. Elful se prefacu ca nici nu vede formele fetei in dezvoltare. Pregati o fiertura de legume si o mancara in tihna, in timp ce Muso a plecat sa vaneze. Adunara jaraticul si se bagara in paturi, adormind imediat.

    Dimineata veni foarte devreme pentru Sabe, care nu a fost niciodata obisnuita cu trezirile matinale, dar Kai era de alta parere. Dupa ce mancara niste paine si alune, fata isi stranse lucrurile, iar din desagi ei gazu colierul cu probleme. Il lua in mana, apoi il arunca pe jos de nervi, ducandu-se la felina. Tanarul luase de jos colierul, bagandu-l in buzunar. Avea de gand sa se opreasca in urmatoarea cetate si sa ii faca cateva cadouri, fiindca elfii ghetii din Est puneau accent pe bijuteriile fine, pe cand cei din Vest puneau accent pe hainele de culori fine si foarte elegante, iar in Sud pe cunoasterea elementelor imperiale. Ofta, fiindca era foarte greu sa inveti o tanara de saisprezece ani, fiecare eticheta a curtilor regale.
    - Sabe, incepu, dar tacu, fiindca elfa in lumina diminineti imbracata cu o rochie frumoasa, alba, cu umeri dezgoliti, mainicile largi, corsaj ce ii scotea pieptul in evidenta si parul lasat liber, o faceau sa para o adevarata zeita de zapada. Vrei sa mergem acum la ceilalti elfi de gheata sau nu? O intreba, dupa ce constientiza, ca a ramas cu gura cascata.
    Tanara inrosi usor, apoi dadu din cap ca nu, urcandu-se in spatele sau pe mamifer. Elful zambi usurat, pornind spre conacul de vacanta a familiei lui, ce il avea aproape de mare, in interiorul cetati Gayol. Acolo va avea timp sa o invete eticheta si multe alte lucruri, ce lipsesc din educatia ei de printesa. Il batu usor pe Muso pe gat si acesta incepu sa alerge, foarte bucuros, ca se intoarse intr-un loc, unde nu exista elfi cenusi, chiar data elfi inalti sunt foarte snobiti, la ei nu exista obsesia de sange albastru, ci casatoriile de vite nobile, din mica si marea nobilime.
    - Kai, auzi glasul dulce si catifelat al tinerei, ce suna ca niste clopotei finuti in briza calda intr-un amurg de vara. Care era impunerea de parinti pentru mine, la pasipe ani? Il intreba, afland din mintea tanarului, ca elfele si elfi de gheata la paispe ani isi alegeau singuri viitoarea sau viitorul partener de viata.
    Tanarul chicoti usor, apoi se lasa usor intr-o parte, pentru a o privi o clipa, zambindu-i amuzant, ca ea i-a patruns in minte, afland unele lucruri, neinvatand ce inseamna intimiteatea pentru ea sau el.
    - In primul rand, nu intri in capul unui elf, fara ca acesta sa iti dea voie si in al doilea rand eu urma sa ma logodesc in ziua cand am fugit, dar ma bucur ca nu s-a putut, ii se confesa, zambindu-i smechereste si ii facu cu ochiul, iar fata inrosi foarte usor in obraji. Spre deosebire de efli cenusi ce fac incest sa pastreze sangele-albastru, elfi inalti isi logodesc copii, cu parteneri din mica sau marea nobilime. Adica fii sau fiice de generali, amirali, conti, duci, baroni..., in fine. Mama si tata ii aleg partenrul odraslei lor si nu odrasla, ii raspunse la o parte din intrepare, apoi facu o miscare, incat se intoarse cu tot corpul spre ea, stand fata in fata. In politica noastra, odrasla regala, adica tu, puteai alege pe oricine sa te casatoresti, chiar si un cersetor, dar diferenta dintre tine si partenerul tau sa nu fie mai mare de douazeci de ani elfici, o lamuri si se intoarse inapoi in fata, fiindca ochii ii cazura pentru o secunda pe decolteul tinerei, facandu-l sa isi doreasca niste lucruri, ce nu sunt permise pentru protectorul ei.
    Chiar daca era bogat - averea lasata lui de la tatal sau, il ajuta mult, mai ales ca era profesor de tras cu arcul, de calarie si lupte in cetatea Gayol - si educat, el se considera doar un servitor, care nu merita sa fie atins de stapana pe pielea spatelui, dar mai sa imparta perna cu ea. Scutura usor din cap, apoi incerca sa fie atent la ce ii povestea fata, despre copilaria ei cu padureni sau cum a fost data afara de la scoala, cand din greseala a incendiat pantaloni unui copil muritor, ca a varsat pe rochia nou-nouta cerneala. Cand auzi in ce mod isi descoperise puternile magice, a facut-o sa promita, ca nu le va mai folosi pana cand el nu o invata unele chesti de baza. Sabe aproba din cap si isi lipi capul de spatele lui, privind gales razele verzui a padurii, in timp ce gandul ii zbura la povestile cu printi si printese pe care Aye ii le citea in fiecare seara. Acum ea facea parte dintr-o poveste cu print si printesa. Oare cum va fi finalul?...

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Elvenpath - The frost archers

    Mesaj Scris de Reeah la data de Sam 6 Apr 2013 - 15:07

    Bunăă! Oh, Doamne! Nu-mi vine să cred că ei sunt singuri singurei acum. Însă îmi pare tare rău pentru Kai, n-ar trebui să se considere atât de josnic pentru a fi partenerul lui Sabe. Şi în plus, dacă Sabe se îndrăgosteşte de el, îl poate alege, nu ? Doar diferenţa maximă este de douăzeci de ani elfici şi parcă între ea şi Kai sunt doar unsprezece, nu ? :x Nu-mi strica visele -.-" Awww, e normal să aibă asemenea reacţii hormonale şi, sinceră să fiu, chiar aştept cu sufletul la gură să văd dacă va exista sau nu o idilă între cei doi. Sad Şi, faza proastă este că tu aduci foarte rar capitolele la ficuri - dar, Doamne, bine că le şi aduci. Sad Şi, Kai va fi ca un profesor pentru ea, nu ? O va învăţa tot ce trebuie! :x Şi dacă Kai se va îndrăgosti de ea ? Şi sentimentele vor fi reciproce ? :x Ahh, aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie! :-*

    Nywa
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 41

    Data de înscriere : 18/02/2013

    Re: Elvenpath - The frost archers

    Mesaj Scris de Nywa la data de Dum 12 Mai 2013 - 21:49

    IV

    - E magnific, spuse tanara, cand vazu cetatea de mare, privindu-l de pe un prag de stanca, in timp ce adierea blanda de toamna, se juca poalele rochiei si firele rebele de par. Toate cetatile elfilor inalti sunt asa grandioase? Il intreba, in timp ce se urca in spatele lui Muso, stand pe o parte.
    - Astea sunt nimic, fata de palatul regal al elfilor inalti sau a reginei elfilor intunecati. Palatul regal al elfilor inalti e facut in intregime de jad si clestar, iarla cei intunecati din onix, ii raspunse, pornind pe langa mamifer, fiindca nu vroia ca Sabe sa isi murdareasca rochia pe drumul noroios si plin de baltoace pana la cetate.
    Fata mari ochii de uimire cand auzi, apoi casca usor gura, cand vazu poarta grandioasa, nepasandu-i ca garzile s-au pus in fata lor, incrucisand lancile. Nu te mai uita asa mirata la poarta, o atentiona Kai, iar Sabe zambi inocent celor doi muritori, ce i-au lasat rapid sa treaca, uitandu-se lung dupa ea. Fara sa vrea, fata le scormoni in minte si se incrunta, fiindca cei doi muritori o considerau zeita marii, ShinShia. Kai? Intreba mintal elfa, facandu-l pe tanar sa isi miste foarte usor din urechi, dandu-i de inteles sa continuie intrebarea, Toti muritori ne considera zeii lor? Fiindca cei de la poarta ma considerau zeita marii, ShinShia, mai adauga si baiatul stramba usor din nas din doua motive: prostia omeneasca si mirosul dezgustator de nespalati de la portile cetatii. Nu intelegea frica oamenilor de apa, fiindca se spalau o data la o luna, pe cand elfii aproape in fiecare zi. Norocul celor de gheata, fiindca corpul lor emitea un parfum fin si discret de brad, astfel scutindu-i sa se spele decat o data pe saptamana. Cand drumul deveni pietruit, elfa cobori de pe animal, mergand alaturi de companionul ei, in timp ce admira cetatea. Zidul de protectie era construit din piatra alba de rau, destul de rezistenta in asalte si grea de carat. Casile pe langa zidurile cetati erau de fapt pravai mai ieftine, fiindca pe langa zi stateau toti cersetori, vagabonzi si bolnavii. Dupa primele doua strazi, pamantul batatorit era inlocuit de pavaj din piatra gri de munte, mereu lucioasa si alunecoasa, mai ales daca era umeda sau inghetata. Sabe isi miji ochii in timp ce pasea cu grija, mai ales ca in aceea dimineata a cazut roua, iar pe un asemenea pavaj, greu se evapora. Ar trebui sa il felicit pentru arhitectul sau arhitecta ce a avut brilianta idee, de a pune piatra de munte ca si pavaj si nu ca servpentia de gunoi, unde se pune de fapt, fiindca pana la conac, eu sigur o sa-mi rup ceva, isi spuse fata foarte sarcastica in gand, iar inevitabilul se produse. Calca cu varful ompicutei din piele alba pe tivul rochiei, alunecand pe spate si picand in sezut. Probabil s-ar fi lovit si la cap, dar instinct isi duse mana in spate, iar cele cincizeci si opt de kilograme ale ei se proptira in mana stanga. Fata scoase un icnet scurt de durere isi facu aparitia pe buzele ei suave si rozalii. Kai o lua rapid in brate, asezand-o cu grija pe o bancuta, langa niste muritori batrani, ce se uitau la ei cu veneratie si idrolatrizare.
    - In afara de antebrat, mai te doare ceva? O intreba elful, descoperindu-i antebratul umflat si isi ruptse din maneca camasi lui o bucata de panza, udand-o cu apa rece din burdufuri, apoi incepand sa o panseze, ca un fel de compresa.
    - Posteriorul, murmura fata, stergandu-si ochii cu maneca de la mana stanga, strangand din dinti, datorita durerii din antebratul drept.
    Barbatul o lua in brate ca pe o papusa, punand-o in saua lui Muso, apoi se urca si el, soptindu-i tigrului sa incerce sa alerge pana la conac, doar daca este sigur, ca nu va patina pe pavaj.

    Conacul mostenit de Kai, era o cladire de doua etaje, cu terasa pe acoperisul bucatariiei, cu sera in gradina, veranda si in partea din fata, incat si cea din spate. De la usa principala pana la intrarea in conac, aleea era scoasa in evidenta de pietricele micute si multicolore, iar diferite flori exotice impodobeau marginea aleeii. Sabe s-ar fi bucurat enorm sa vada atatea genuri de flori, dar durerea de la mana, ce pulsea, o facea sa nu bage nimic in seama.
    - Morloc! Striga Kai, cum deschise usa de la intrare, de fapt aceasta fusese deschisa de un omulet, nu mai inailt de o sute douazeci de centimetri, cu barba stufoasa, grasun si parul de un rosu-aprins.
    - Da, stapane, spuse omuletul, ducandu-si pumnul la inima, dupa ce inchise usa si isi urma stapanul pe scara de marmura alba, la etaj, unde erau dormitoarele stapanilor. Cu ce va pot ajuta? Il intreba, deschizand usa de lemn, de la un dormitor urias, cu pereti de culoarea lavandei, doua dulapuri mari, oglinzi in usi, masa de toaleta cu oglinda, un baldachin cu cearceafuri si perdele de matase, de culoarea piersici si un birou din lemn de abanos, intre usile duble cu bolta de la balconul ce se lega de terasa.
    - Vreau un vas de apa, un prosop si unsoarea pe care sotia ta o face, cand faci zgarcei sau ai rani, spuse elful poruncitor, asezand-o pe tanara pe salteaua moale a baldachinului.
    Ii desfacu bandajul improvizat de la antebrat si sufla aer rece peste piele, facand-o sa se increteasca usor. Respiratia elfilor de gheata, putea fi foarte rece, incat sa inghete definitiv sau temporar un obiect sau o fiinta, dar asupra lor, semana doar cu briza racoroasa de pe munte, pe timpul verii. Sabe se uita curioasa la tanarul, ce ii ii facea durerea sa se domoale, dar aceasta reveni in forta, cand usa camerei fusese deschisa de o femeie micuta, cu parul carliontat, des si roscat-aprins, ochii mici si negri, nas coroiat si grasuta, purtand pe o tava un vas cu apa, un prosop, o fasa de bumbac si un borcanel cu unsoare mentolata. Kai lua unguientul pe degete si incepu sa ii faca masaj la antebrat, facand-o pe fata sa il apuce de o ureche, incepand sa il traga din cauza dureri. Baiatul isi stapanea destul de bine expresia faciala, chiar daca ochii ii s-a umplut de lacrimi din cauza durerii de la urechi. Ii pansa antebratul, lasandu-l liber, atunci degetele ei ii elibera urechea dreapta, ce pulsa usor si era rosie mai ales in varf. Se spala pe degete, lua tava si se indrepta spre usa.
    - Incearca sa te odihnesti. Mai tarziu, va veni Layda cu croitoreasa familiei mele pentru a-ti lua masurile corpului, pentru rochii. Daca ai nevoie de ceva, suna din clopotelul de langa pat. Pitici au auz mai fin decat oameni, mai spuse albiciosul si inchise usa dupa el, lasand-o pe fata singura.
    Sabe ofta si isi aranja maneca de la rochie, stangandu-si la piept antebratul vatamat. Se ridica de pe pat, ducandu-se la usile de la balcon, iesind pe acesta. In fata ei se intindea marea azurie, ce arata atat de cristalina in soarele dupa-amiezii de toamna tarzie. Semana exact ca si in poemele elfilor padureni. O adevarata nestamata nepretuita...

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Elvenpath - The frost archers

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 13 Iun 2013 - 18:52

    Buună, Manu! Iartă-mă că n-am trecut mai repede pe aici, dar chiar n-am putut. Sper că nu eşti supărată pe mine.
    A fost un capitol superb, mi-au plăcut atât de mult descrierile împrejurimilor, încât le-am citit de două ori.
    Parcă presari pe cuvinte un praf care-ţi inspiră marile legături ce se vor forma între cei doi.
    Săraca Sabe, sper să se facă bine repede.
    De abia aştept capitolele următoare, spor la scris! <33

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:59