╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Persoanele se Schimba

    Distribuiti

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Persoanele se Schimba

    Mesaj Scris de Pasila la data de Mar 20 Aug 2013 - 17:58

    edit, te bantui Deea!
    Ce capitol scurt! Prea scurt pentru gusturile mele. Ma bucur totusi ca l-ai adus si e chiar foarte frumos ^^ Ma bucur ca te-am stresat - e un fel de-a spune- sa-l scrii si imi pare rau ca am intarziat cu comm-ul. 
    BATAIE! Superb, eram deja cu biscuitii langa mine lipita de monitor. 
    Totul... totul ma face sa ma intreb ce se va mai intampla... aoleu, nici nu vreau sa-mi imaginez acum la ce te gandesti. Dar vreau sa scrii mai repede, pune-te pe tastat!


    ps pentru Kim: Kim, Deea nu a fost, nu e si nu va fi vreodata inoroaga. Nu-mi incurca inoroagele ca ne suparam. 


    Ultima editare efectuata de catre Cocktail:) in Joi 22 Aug 2013 - 4:50, editata de 2 ori

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Persoanele se Schimba

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Mar 20 Aug 2013 - 18:11

    Edit, va bantui eu pe amandoua!

    Deci, lasand la o parte faptul ca cele doua inoroage mi-au luat-o inainte, mi-e mi-a placut. Te descurci bine si evoluezi pe zi ce trece. Smile De comentat nu prea stiu ce sa-ti zic decat sa continui tot asa si sa nu te dai batuta ca tu muncesti la acest fic si te stradui ca sa-ti iasa bine. Nu alti. Tu depui tot efortul pentru acest fic si trebuie sa o faci incontinuare. 
    Te-am pupat,Yoko. Kiss 

    lNicoleta
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 110

    Data de înscriere : 11/02/2013

    Re: Persoanele se Schimba

    Mesaj Scris de lNicoleta la data de Vin 30 Aug 2013 - 18:44

    Capitolul 26

    Darius Pov

      Acea voce mi-a starnit o privire serioasa.. mai bine zis acele cuvinte. Oftez adanc incercand sa ma calmez, sa nu-mi pese.. nu reuseam, doream sa ma apuc acum de tipat si sa-mi dezlantui nervii creati de niste simple care pot fi spuse oricand de oricine. Doream cel putin sa nu le iau in seama, sa le ignor si sa inchid, sa termin acest apel fara sa zic vreun cuvant. Muschii degetelor nu-mi permiteau aceasta miscare, la fel si inima. Sa-i raspund, sa nu-i raspund, sunt indecis, totusi daca raspund, voi avea satisfactie pentru ca voi afla ce s-a intamplat, si daca am avut dreptate. 
      -Ce e?
      Ii raspund, insa nu cu o voce blanda ca sa-i arat ca-mi pasa, ci cu una rastita, sa-i vad reactia. Linistea continua, se puteau auzi doar mici sunete, cele ale lacrimilor. Daca m-a sunat.. sa vorbeasca, nu sa stea. Inchid, termin acea "conversatie". Imi continui drumul, pasesc moale pe trotuar cu mainele in buzunar, oftand. Mi-a stricat toata dispozitia. Merg incet, aproape orbit de farurile  masinilor care ma loveau direct in fata, nepasandu-le daca-mi place sau nu, actionau fara sa ma intrebe, precum niste needucate care se baga peste mine. Sunt aproape de club.. ii puteam zari deja si luminile, oamenii care nu au ce face altceva decat sa se distreze, eu fac parte din ei. Era, la vreo douazeci de metri de acel club si de Konan. Zambesc pervers, imi veni o imagine cu noi doi in minte. Imi aud numele strigat de aceeasi voce care m-a deranjat adineauri. O ignor, nu o iau in seama, imi continui drumul.Acea voce ma roaga sa nu plec, sa nu fac un pas in plus, ci sa ma intorc, sa nu o parasesc. Sa ma intorc, sa nu ma intorc. Ma opresc, stateam nemiscat, ca o statuie, pana cand mi-am indreptat mana catre buzunar si-mi iau telefonul, cautam numarul lui Konan. O sun si in scurt timp imi raspunse cu o voce cam ciudata. A reusit si a pus mana pe pahar deja, o iubesc pe fata asta. Ii spun o minciuna cat mai mare si anume ca trebuie sa plec urgent in alt loc pentru ca o ruda are probleme si trebuie sa o ajut. Aceasta, chiar daca inca putin si puteam sa aud sunetul unei cazaturi, a reusit sa lege doua cuvinte de acord, adica nu se supara. Inchid, pun telefonul la locul sau si ma intorc cu spatele la club, fata spre fata care mi-a stricat distractia. Lacrimile disparura, acum era doar o fata trista, dezamagita. Ma indrept spre ea avand si eu aceeasi expresie ca si ea. Ii propun sa mergem undeva sa bem ceva, orice, ca sa nu ma creada nesimtit, ceea ce in ultimul timp am fost, a ales un loc unde era doar bautura alcoolica, vrea sa zica tot ce are pe suflet.
      Intram in acel local, aproape gol, lipsit de oameni, ne asezam la o masa, una mai aproape de barmnan. A venit unul din chelneri la noi, o chelnerita. Ochii mei cazura direct pe decolteul ei, am cerut o sticla de Jack, fata ceruse la fel. Toata imaginatia imi disparu imediat de chelnerita se indeparta de masa noastra. O intreb ce s-a intamplat, ea tacea, nu zicea nimic, mintea ii era altundeva. Privesc privirea absenta din fata lui Youko, parea atat de dezamagita. Se pare ca totusi a vazut cine-i Daisuke, altceva nu poate fi. Acea splendida domnisoara reveni la masa noastra, cu cele doua sticle. O iau pe a mea si incep sa o beau, insa dupa Youko, care deja era pe puctul de a termina. O termin si eu, o ametiala ma invalui, pe Youko la fel.  Chemam din nou chelnerita, facusem aceeasi comanda. Privesc ochii sai, apoi buzele, inchid ochii si scap o lacrima de regret, nu stiu de ce. Nu observase nimic. Sticlele ajunsera din nou in fata noastra. O duc la gura, imi dau capul putin pe spate privind-o in timp ce beiam. Facuse la fel, eram ametit, o tristete ma invalui imediat ce-mi adusem aminte de lacrimile pe care a inceput ea sa le verse in seara aia.


      FlashBack
      Ma intreb ce mai face, si-a mai revenit, cum se mai simte. Seara se lasa, intunericul isi face aparitia, afara, la fel si in inima mea. Ma pornesc incet spre spitalul unde era ea captiva, datorita mie si a acelui ticalos. Merg incet, gandind incontinu pesimist, ma gandeam la tot raul. Intru pe usile spitalului. Merg spre lift si urc la etajul patru. Nici un medic nu era pe hol. Intru in camera unde era doar ea, singura. Nu dormea, statea la fereastra si privea orasul, desi nu se puteau vedea prea multe. Fac un pas apasat, sa ma auda, caci era cu spatele. Imediat ce ma auzi, vazusem o lacrima a ei lovindu-se de podea. Se intoarse rapid, stergandu-se la ochi, tremura. Imediat ce m-a vazut, fugi la mine imbratisandu-ma, plangand si multumindu-mi pentru un nimic, un fleac. Era mai scunda decat mine, nu cu mult, insa era. Se simtea rau, a inceput sa tremure si mai mult, lacrimile cadeau din ce in ce mai mult. Respira cu greu. O iau in brate si o duc spre pat punand-o cu grija. O invelesc. Ma asez pe marginea patului mangaind-o. Se ridica, incepea sa ametiasca. Poate totusi trebuia sa-l omor pe Naruto, toate astea sunt din cauza lui. Isi puse o mana pe obrazul meu, ma apropii de ea, o imping pe perna cu grija si ma las cat de cat pe ea. Imi unesc buzele cu ale ei, simplul sarut al nostru, a devenit unul mai pasional. Era doar intr-o camasa de noapte, nu cea de atunci, cred ca Temari ii daduse mai multe haine. Buzele mele coborau incet incet spre gat, saruturile continuau tot mai jos. Accidenta-l vazusem o lacrima a ei, altele o urmau, semn ca trebuia sa ma opresc, sa nu fac asta. O mai sarut odata pe frunte si vreau sa ma ridic. Printre lacrimile pe care nu le putea opri, sopti un "nu ma lasa" ragusit. Patul era unul de doua persoane, motivul e necunoscut. Ma culc langa ea privind tavanul alb, culoarea care era creata de lumina zilei, care acum era gri datorita noptii. Ma imbratiseaza.. in scurt timp adormi. Ma ridic cu grija, daca mai stau mult asa, voi face la fel ca Naruto, ca totusi arata bine. Deschid usa si plec.
      End FlashBack


      Daca nu observam acele lacrimi, ii faceam viata mult mai cruda, daca stateam mai mult langa ea, ajungeam direct la viol. Par uneori calm, insa sunt impulsiv. Nu se oprea din plans. Mai comandam inca o sticla. Am inceput sa bem tot mai mult. A treia si a patra sticla parca nici n-au fost. Ambii eram ametiti de-a binelea. Mai chemam, mai bine zis "chem" o data chelnerita si mai comadam inca doua. Ajunse repede la nou, sticlele erau in fata noastra. Apuc sticla, o duc la gura si incep sa beau, insa cu mici opriri, timp in care ii admiram ochii. Incet, incet amintirile rele dispareau, la fel si cele bune, aveam mintea plina de nebunii, care mai de care. Aceasta a inceput sa ameteasca, i se facuse rau. Se sprijini de speteaza scaunului oftand cu greu. Mai comand o sticla, ea nu dorea deja. O beau si pe aia. Nota de plata ajunse si-mi strica buna dispozitie, chiar daca ii detineam. Ii propun sa mergem la mine pentru ca casa mea e mai aproape si pentru ca ea nu are unde sa se duca. Aceasta fiind ametita accepta fara ezitare. Achit tot ce am baut si iesim ambii din acel bar. Pornim ambii spre casa, ca sa fie si mai ciudat, ne tineam de mana, eu am fost cel care a facut asta nepasandu-mi daca ne vede Konan, sau nu, desi ma indoiesc.
      Ajungem in fata casei mele. O casa destul de mare, chiar daca eu locuiesc singur. Descui usa cu cheia de metal si o deschid cu nepasare. Intram amandoi in casa, inchid usa dupa mine si o incui. Ne asezam la masa si pun o pizza mare inaintea noastra. Reusisem sa cumpar una cand veneam inapoi. Iau o felie si o intreb ce a patit de parca nu as sti. Incepe sa-mi povesteasca cu atata ezitare si regret. Aveam totala dreptate. In frigider aveam inca o sticla de bere. Ea nu mai dorea, asa ca o beau eu. Acum eram complet pe alta lume. Privesc in jur, ochii imi cad pe Youko, mai bine zis pe corpul ei. Un mic zambet pervers imi apare pe fata. Ma apropii de ea si o iau in brate, o sarut pe buze inainte sa reuseasca sa mai spuna ceva. O tineam strans. Urc scarile, treapta cu treapta si fac pasi rapizi spre o usa de lemn, neagra, usa care despartea holul de camera mea. Ajung langa pat, o pun pe Youko si ma urc peste ea, sarutul era inca intact. Aceasta incepe sa dea drumul lacrimilor, eu nu le observam asa ca am coborat cu saruturile la gat. Buzele sale erau libere asa ca putea striga, injura, dar nu o facea. Tremura toata, era speriata, eu nu observam. Avea o camasa cam decoltata, in cateva secunde era rupta pe jos. Mainele nu i le tineam, nu doream ca acesta sa fie un viol. Ii dau pantalonii jos, imi strecor mana la chilotei si ii dau si pe aia jos. Ii infig doua degete in "comoara"..

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Persoanele se Schimba

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Sam 31 Aug 2013 - 7:30

    Edit!

    In primul rand vreau sa-mi cer mii de scuze pentru ca am intarziat cu edit-ul, in al doilea rand ma bucur ca ai facut un capitol lung si foarte dramatic. Imi place mult cum evolueaza actiunea si cum se petrec totul. Chiar daca nu poti aduce repede capitolele -ca mine- eu ma bucur ca totusi a meritat asteptarea. 
    Iti murez succes in continuare si spor la scris. Te-am pupat Yoko!

    Bubu Uchiha
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 401

    Data de înscriere : 26/06/2013

    Re: Persoanele se Schimba

    Mesaj Scris de Bubu Uchiha la data de Vin 6 Sept 2013 - 17:10

    Buna, buna, Yoko! Dupa cum am promis, aucm multa, multa, multa, multa vreme.... Iti citesc tot ficul, deci m-am apucta si-am si terminat yupiiiiiiiiiiiiiii!
    Deci,acum sa comentam:  

    1.Esti o perversa incurbaila, imi place asta la tine, tine-o tot asa. 
    2. Super tare, dar ma lasia in suspans si in legatura cu primele capitole, nu pot sa cred ala era Naruto, dra de cand e blondul asta chiar asa e blond?
    3.Descrii foarte furmos,imi place. Actiunea nu e grabita. Imi place ca faic cpaitolele lungi. 
    4. Adu repede nextul si anunta-ma.

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Persoanele se Schimba

    Mesaj Scris de Pasila la data de Sam 7 Sept 2013 - 4:21

    Buna, Yoko, sper ca nu esti suparata pe mine ca am intarziat atata Whistling Sorry pentru asta, apropo >< 
    Paaai, uite ma aici capitol lung! Dragut! Vad ca te-ai obisnuit sa scri mult :3 Asa da, imi place. Sper sa nu-ti pierzi noul obicei. 
    Capitolul a fost unul foarte bun, cel mai bun pe care l-am citit scris de tine. Chiar daca am vazut "zambet pervers" epitet comun, foarte comun, i-ai dat parca o alta tenta si a iesit cat de cat original, ma bucur :3 Vezi ce bine ai reusit sa scri? Sper sa ajungi din bine in mai bine. Love O duci bine. Iar eu devin un fan din ce in ce mai mare al lui Darius cica "Sa vad cum reactioneaza" Laughing maxim, maxim iti zic. Dar cum gasesti si tu sa termini capitolul Laughing nu ar trebui sa ma mir, e vorba de tine Laughing Cineva e un mic perveeeeeeers. Perversa * ca esti fata. 
    Oricum, pune-te pe tastat, darling, vreau nextul. 
    ps: sorry, din nou, ca am intarziat

    lNicoleta
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 110

    Data de înscriere : 11/02/2013

    Re: Persoanele se Schimba

    Mesaj Scris de lNicoleta la data de Sam 19 Oct 2013 - 1:33

    Capitolul 27
     
    Youko PoV
     
      Mi-e sila de mine, am ajuns folosita in toate felurile, aproape toate. Am reusit sa scap de un lucru rau, insa am ajuns la altul. Ma intreb a cui e vina? De ce trebuie eu sa sufar atat, suferisem in trecut, insa partea asta mi-am facut-o cu propriile maini si ganduri, m-am increzut intr-o persoana despre care nici nu-mi puteam imagina ca poate fi atat de crud, judecasem doar coperta, o coperta frumoasa, interesanta, dar cand am inceput sa citesc acea carte, mi-am dat seama ca nu corespunde deloc, infatisarea si continutul erau total diferite, iar eu am cazut in capcana inainte macar sa citesc prefata. Am crezut in toate vorbele si minciunile, am crezut ca cunosc persoana cu adevarat, dar nu stiam nimic despre el, despre baiatul de care m-am indragostit, am sarit in bratele primului tip pe care l-am zarit, fara ca macar sa stiu ce contine, asta nu putea fi atat de rau daca nu ma si daruiam lui, asta a fost marea mea greseala, pentru care trebuie sa platesc moneda cu moneda, si chiar si dupa ce achit toata taxa, va fi acelasi gol in inimea mea, aceeasi amintire in mintea mea. Am putut opri acel atac, pe asta nu-l pot, nu stiu de ce, corpul nu asculta comenzile creierului, sunt ca o papusa acum, fara ajutor, fara nimic. Mi-as dori sa fie o cale ca sa ma pot razbuna pe toti care-mi fac rau, care vin la mine doar cu intentia de a ma rani. Am de gand sa-mi opresc reputatia de speriata, de fata care e mereu singura si se duce la cel pe care-l zareste primul ca sa-si planga de mila. Voi opri tot, iar razbunarea va fi servita, iar primul, e cel in care am avut cea mai mare incredere, insa am fost oarba sa-l vad cu adevarat.
     
      FlashBack
      -Te doare? intreb eu vindecandu-i cu grija rana iubitului meu.
      Acesta dadu incet din cap intr-un mod oarecum negativ, semn ca durerea nu era mare, insa o simtea cat de cat. Eram ambii asezati pe marginea patului. La obrazul drept era o mica rana, taietura, crapatura, sa fi fost in locul lui, imi ieseam din minti deoarece pentru mine durerea ar fi fost destul de mare, el o suporta cu usurinta. Nu terminasem complet de vindecat caci acesta dintr-o data incepe sa ma sarute pasional, o emotie ma prinsese, aproape ma sufoca. Nu-mi puteam misca corpul, eram complet prinsa in acest sarut, pe care nu stiu de ce, dar vreau sa-l opresc, si sa nu mai continue altele, aveam o impresie ca nu tin la baiatul asta, ca a fost doar o joaca pentru mine, sentimentele erau ca false acum, nu aveam sentimente pentru el, nu stiu de ce. Pun mainele pe pieptul sau binefacut si il imping usor ca sa-l indepartez. Nu-i zic nimic. Ma intind pe pat si inchid ochii, ma pun pe o parte, eram cu spatele la el. Se pune langa mine, era atat de aproape de gatul meu incat ii puteam simti respiratia rece ca gheata, dandu-mi fiori neintalniti de mine pana acum. Ma intreaba cu o voce calma ce am, nu-i zic nimic, il ignor, nu stiu de ce. E ca si cum nu l-as cunoaste, ma simt in pericol, ca si cum el vrea sa-mi faca rau, dece sa ma simt asa. Acesta incepe sa ma sarute pe gat intr-un fel gadilandu-ma cu buzele lui, nu ma puteam opune acestui sentiment pe care mi-l dadea, era unul puternic si e foarte rar, nu oricine il putea crea atat de bine. Nu vroiam nimic, doream sa se opreasca si sa ma lase, sa nu ma mai deranjeze deloc, insa nu stiu de ce e asa, il iubeam, era totul pentru mine, ce s-a schimbat. De ce am impresia ca nu am facut bine ca m-am legat cu el. Stau cu ochii inchisi, nu stiam ce sa fac, de ce am aceasta senzatie de primejdie. Se apropia tot mai mult de mine, ma imbratiseaza si ma mangaie delicat pe burta creandu-mi fiori. O lacrima se ivi, scurgandu-se pe obraz, incet incet ajungand mai aproape de perna si zdrbindu-se de ea. Nu stiu pentru ce e, sunt atat de confuza, nu mai stiu cine sunt, nu ma recunosc, ma simt singura. El e alaturi de  mine, dar nu stiu de ce, insa nu pe el il vreau, habar n-am pe cine vreau. Am o gramada de intrebari pentru mine insumi, la care nu pot gasi raspuns. Deodata ii simt mainile reci strecurandu-se sub tricoul meu si indreptandu-se catre sani si incepand sa-i maseze cu grija, intr-un mod delicat, elegant. Corpul incepe sa-mi tremure. Il apuc de mana si i-o trag afara, nu doream sa se atinga de mine, nu acum, poate nici in viitor. Se indeparteaza de mine putin de mine, se dadu jos din pat, greutatea corpului lui nu se mai simtea. Il simt cum se intoarce, deformand putin salteaua care sustinea toate asternuturile de matase. Nu deschid ochii, nu doream sa-l vad. Brusc imi apare o imaginea cu Darius, la vazul chipului lui, subconstientul meu dorea sa se apropie de el. Acesta ridica degetul aratator, si parca arata spre spatele meu, deschid rapid ochii si ma uit catre Daisuke, avea o sfoara groaza si o pereche de catuse in mana. Ochii mei se deschisera larg cand am vazut si mi-am dat seama ce vroia sa faca. M-am ingrozit. Ma ridic rapid inainte sa ajunga la mine si-i dau o palma usturatoare exact unde a fost lovit si de Darius.
      - Pe mine mana nu mai pui, idiotule, ii spun apasat si apoi ies din camera, insa fara sa-si dea seama, am luat cheile, care puteau incuia orice usa din intreaga casa. Ies rapid din camera si incui usa, sa nu ma ajunga din urma. Pe fereastra nu cred ca e asa nebun sa sara, deci va ramane blocat un timp nedeterminat. Cobor rapid scarile, imi iau o bluza si aveam bagajele la primul etaj. Le voi pune la acea casa din padure. Nu imi pasa de cate am patit acolo, nimeni nu va mai pune mana pe mine, doar cel la care voi tine si-l voi cunoaste suficient de bine ca sa nu mai am astfel de indoieli.
     
      End FlashBack
     
       Cu Darius e diferit, nu stiu de ce, insa actiunile pe care le fac parca au al aer, diferit de cele ale celorlalti, el nu exprima lacomie, ci grija, miscarile degetelor sale sunt magice, ma trag spre somn, ma faceau sa ma simt protejata. Totusi eram infricosata, adica atacata in felul asta de doua ori in aceeasi zi. Incepeam sa ametesc, o durere de cap ma cuprinde, cu greu ii zic sa se opreasca, imi asculta cuvintele si isi indeparta degetele de acel loc, tot odata si placerea terminandu-se. Ma inveli si se puse langa mine imbratisandu-ma. Corpul sau era asa cald, ma calmasem de tot, am realizat cine e mai bun. Statea pe o parte, cu fata spre mine, ma intorc cu fata spre el si il imbratisez strans.
     
      Deschid ochii si dau de niste perle negre ce ma priveau bland, dandu-mi un sentiment de grija, fericire, protectie. Il sarut pe obraz. Acesta incepu sa se tina de cap, iesi din camera, cred ca se duse sa ia o pastila. Ma uit rapid pe jos, dupa bluza pe care-mi amintesc ca o aruncase aseara, ce face alcoolul din om. Ma imbrac in hainele care practic erau intacte, putea fi si mai rau, dar n-a fost sa fie. Ies din camera si ma indrept spre bucatarie, cautandu-l pe  Darius. Era acolo, zambea si fredona o melodie, nu-mi puteam da seama de ce melodie era, una linistite ce imi incanta mie urechile, nu ma observare, privea absent catre bolul in care batea ouale intr-un mod mecanic, mintea ii era in alta parte. Ma uitam la expresia fetei lui, zambea, ochii ii zambeau, totul zambea de parca nu s-ar fi intamplat nimic, de parca eram eu cu el intr-un univers paralel, indepartat de acesta, care e plin de mizerie si pacate. Imi placea melodia care se auzea de sub un marait putin ragusit. Ma asez pe scaun si ascultam cu atentie, doream sa descifrez acele sunete, sa-mi dau seama ce cantec e, imi pare destul de cunoscut. Inchid ochii, incep sa zambesc si eu. Toata suferinta, parca nu exista, parca nici n-a fost, s-a evaporate de tot, ma intreb cat o sa dureze aceasta senzatie care ma opreste din plans, cand e clar ca trecutul ma macina. Pun capul pe masa, melodia asta e contagioasa, o tot auzeam in minte. Simt cum cineva ma atinge pe umar, brusc ridic capul si dau de niste ochi negri, aceeasi ochi de azi-dimineata. Omleta facuta de el era deja gata, e posibil sa fi adormit. Ambii ne punem sa mancam, era intr-adevar delicios, Konan e norocoasa cu el, desi nu stiu ce a vazut la ea. Telefonul lui incepu sa bazaie, il suna cineva. Se ridica rapid si se indeparta, luase telefonul de pe masa si raspunse, nu am reusit sa vad cine il suna. Acesta vorbea calm, probabil cu Konan.  Termin de mancat si ma ridic de la masa, el terminase de vorbit. Ii multumesc pentru tot si dau sa ies pe usa, sa plec, sa ma duc acasa, poate ma vor intelege fratii mei, desi ma indoiesc. Acesta ma apuca strans de mana.
      - Asteapta..
      Ma trase spre el si isi apropie instantaneu buzele de ale mele, un mic sarut se nascu, si in foarte scurt timp, se dezvolta intr-un sarut pasional, dorinta asta era reciproca, de a ne avea unul pe altul. El era singurul pe care puteam si pot conta, nu stiu de ce m-am indepartat de el. Cum fiecare sarut are un sfarsit, asa e si al nostru, disparu de tot. Ma intreaba daca vreau sa ies cu el, nu stiu ce sa-i spun, da sau nu, pana la urma are deja o iubita, nu vreau sa ma bag.
      - Nu.. scuze, dar nu ma bag intre tine si Konan..
      deschid usa si plec, lasandul singur, ma intreb daca am procedat bine, poate nu trebuia sa-l refuz, e ca si prima oara, ma intreb ce o sa mai patesc de data asta. Ajung incet incet in fata casei mele, intru cu grija, fratii mei stateau si se uitau seriosi spre usa. Intru in casa iar Itachi ma intreaba nervos unde am fost de parca era tatal meu. Ma uit amuzant la el si-i zic ca nu-l intereseaza. Ma duc spre camera mea sa ma schimb, sa-mi iau alte haine, dar mai presus de toate, sa fac un dus. Acesta striga dupa mine ca ma trimite inapoi in Tokyo la matusa noastra pentru ca el nu e capabil sa ma protejeze cu atitudinea mea.
      - Singura problema esti tu!


      Vorbele acestea se facura auzite din gura mea. Puse un termen destul de mare pentru pedeapsa asta, chiar daca e vina lui ca crede pe oricine, doi ani e destul de mult. Inca o data n-am facut cum trebuia, din nou ma bag in ceva din care nu ma pot scoate..


    Ultima editare efectuata de catre Yoko in Sam 19 Oct 2013 - 12:58, editata de 1 ori

    ~Kim™~
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1342

    Data de înscriere : 23/01/2013

    Re: Persoanele se Schimba

    Mesaj Scris de ~Kim™~ la data de Sam 19 Oct 2013 - 8:01

    Edit!

    Yoko, n-am cuvinte pentru acest capitol. Evoluezi din ce in ce mai mult. De fiecare data cand citesc, ma cuprinde acel interes fata de capitole. Imi dai acel sentiment de placere si de curiozitate. Chiar vreau sa continui tot asa si sa nu renunti la fic. Sa nu renunti niciodata din a mai scrie vrun capitol, fiind ca noi vom fi bucuroase ca sa ti le citim. Doar fiind ca nu iti place cum ti-a iesit acel capitol sau fiind ca altora nu le place, asta nu inseamna ca trebuie sa renunti. Tu nu scri ca sa ii faci fericiti ci din potriva, tu scri din placere, si din dorinta de a evolua de la un capitol, la altul. Cam asta ar fi parerea mea despre fic-ul si capitolele tale. Sper ca ma vei ierta fiind ca nu am putut sa dau editu ieri. Spor la scris si multa inspiratie, Yoko! ^^


    Ultima editare efectuata de catre ☆Kim☆ in Lun 21 Oct 2013 - 9:33, editata de 1 ori

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Persoanele se Schimba

    Mesaj Scris de Pasila la data de Dum 20 Oct 2013 - 20:47

    Oh, draga mea Yoko, e superb! Ce naiba... deci tu cum... dar cum poti sa scrii din ce in ce mai bine de la un capitol la altul? O.O DUBIOS!  Ah, cate sentimente si are dreptate! Si chiar imi place inceputu, stii tu... cum ai descris sentimentul de sila de sine. 
    Toate ti-au iesit... acum inteleg ce insemna cu adevarat sa ramai fara cuvinte. Eu care scriam romane! O.O E un semn bun, draga. Evoluezi foarte repede, cred ca tu ai un soi de viteza a luminii. Rpg-ul ajuta, nu? Laughing 
    Daca te pun dracii sa inchizi ficul o sa-ti rup mana si o sa te bat cu partea insangerata!

      Acum este: Lun 5 Dec 2016 - 0:22