╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Perdeaua de ploaie

    Distribuiti

    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 164

    Data de înscriere : 29/01/2012

    Perdeaua de ploaie

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Mier 16 Ian 2013 - 21:18

    Hei, all~ Nu prea am ce introduceri sa fac. Scriu dupa o perioada cam "zdruncinata" din punctul meu de vedere ca scriitor. Si as aprecia daca as primi critici. Ma vor ajuta. In special de la cei specializati in critica. Anyway... Cate ceva despre lucrarea asta? Este fara noima, ca de obicei. Si sa nu va asteptati sa gasiti vreun inteles la textele mele. Laugh


    Perdeaua de ploaie


    I



    Pasesc cu afectare pe dalele de piatra. Crapate si indiferente, acestea se uita mirate la mine, cu mina unui nestiutor care pune intrebari de prisos unui alt nestiutor. Liniste. Dincolo de aerul rarefiat al toamnei si cerul incarcat de nori, nimic nu se mai aude. Ma opresc strain in mijlocul aleii, privind in urma. Nimic si nimeni, ca de fiecare data cand imi intorc capul. Imi avant privirea mai sus, spre zarea innecata in fulgere. Corpul pare ca vrea sa imi tremure, dar nu are curaj. Un fel de stinghereala, de neputinta, ma curpinde. Oftez ingandurat si imi zambesc; sunt lovit in amorul propriu si ma prefac suferind dupa ce o pustoaica avusese tupeul sa ma insele cu altul. Tradez insa sentimentul de singuratate si ma refugiez in micul foisor sub forma de cupola din centrul parcului. Exact la timp. Cerul isi dezlantuie furia si asfaltul primeste cu bratele sale de beton toate picaturile reci ale acestuia. Vad, prin plasa de ploaie, cum se apropie de mine o umbra. O umbra nedefinita, un corp in miscare. Incep sa deslusesc cat mai bine ce e cu acea umbra. Ii vad geaca de piele si parul brunet, plin de apa. Ma asez obosit, parca imbatranit, pe banca si imi scot tigarile din buzunar. Umbra aceea inca se apropie. Ochi vii si albastri, blugi negri si o carte sub brat; il vad cum intra sub apararea de lemn a cupolei foisorului si se scutura de apa. Nu ma sinchisesc sa-l privesc. Imi las capul ingandurat pe spate si oftez. Apoi imi amintesc de tigara ce o tin in mana. Ma uit la ea si o rasucesc usor, tutunul din aceasta aproape scapand din foita subtire. Scot si bricheta din buzunar si mi-o aprind. Las fumul sa iasa indiferent, in timp ce umbra ma priveste. Acum ii pot distinge caracterele, dar sunt mult prea obosit. Ingaima un fel de "buna" si dau din cap afectat. Trag din nou din tigara si fumul aproape ca nu vrea sa-mi mai paraseasca plamanii. Se inalta, apoi, victorios, in eter, inglobandu-se cu picaturile curate de apa. Il privesc, ma priveste. O privire scurta, aproape indiferenta. Citesc putina curiozitate in ei, insa nu destula cat sa ma bage in seama. Se aseaza pe banca. Eu imi duc degajat o mana in spate, rezemand-o de spatarul bancii din lemn. Apoi mai trag un fum de tigara. Ochii imi cad pe asfaltul ud si simt briza rece insotita de cativa stropi de ploaie pe pielea cotului meu descoperit de dupa cupola. Ma priveste cu interes, insa eu imi continui fumatul cu miscarile-mi molatice, proprii.
    - Buna, spuse el, in sfarsit. Are o voce patrunzatoare, leganata si, in acelasi timp, cu un fel de ritm lent, linistitor. Se uita in directia mea cateva secunde, apoi se uita spre parc.
    - Buna, spun eu, facandu-l sa ma priveasca cu coada ochiului. Imi intorc capul spre el si el imi fixeaza privirea. Are ochi reci, aproape mati. Albastrul inghetat trece undeva dincolo de mine, intr-o dimensiune a constiintei sale, un fel de labirint interzis mie. Il privesc si zambesc familiar, desprins din peisaj. Nu pare ca baga in seama zambetul meu; e concentrat sa studieze miscarile inconstiente ale mainii mele. Mai trag un fum si las din nou fumul sa-mi scape printre buzele subtiri. Isi intoarce capul spre parc si priveste cu acei ochi mari, limitati totodata, cu mina unui atotstiutor ce intreata atotstiutorul despre lume. Miros parfumul lui, sters de ploaie, si adulmec flamand izul de conifer, de esenta salbatica. Profilul lui e dur. Maxilare puternice, o gura rotunjita si sprancene arcuite ganditor. Narile care inspira ii sunt largi, iar pieptul descrie un semicerc frumos la fiecare inspiratie. Corpul se prelungeste cu picioarele lungi, ateltice, acum puse incrucisat, unul peste altul, si intinse in fata. Isi tine mainile undeva in zona buzunarelor. Are degete lungi, de pianist, iar parul brunet contrasteaza frumos si surpinzator cu pielea albicioasa. Nu e bine facut, insa nici slab. Are ceva in el, o prezenta masculina aproape sexuala. Isi trece mana prin par, sub atenta mea privire. Se uita trecator la mine si eu las sa-mi cada din mana tigara. Respira o data mai puternic, apoi cotrobaie prin buzunarele stramte ale jachetei de piele.
    - Foc? intreb eu, vazand ca scoate de acolo un pachet de tigari. Da negativ din cap, strangand usor intre buze tigara scoasa. Se cauta indiferent prin buzunare, mai mult din reflex, si scoate o bricheta strident colorata.
    - O tigara? intreaba el si zambeste distinct, coltul drept al buzei ridicandu-se usor. Intinde pachetul de tigari si, fara sa arunc vreo privire acestuia, iau una. Privesc in continuare caderea in pauze a ploii si numar cadenta picaturilor de apa ce se scurg de pe acoperisul foisorului intr-o balta de la baza scarilor. Ritm de vals. Unu, doi trei... Si se repeta. El fumeaza linisit; doua tigari, una dupa alta, in timp ce eu inca numar picaturile de ploaie.
    - Nu o fumezi? intreba acesta si eu clatin obosit din cap. Imi scot pachetul de tigari si o pun acolo, zambind strainului. Din nou coltul drept al buzei sale se ridica in sus; zambet cu distinctie, cu eleganta si prezenta. Zambet de senator experientat sau de secretara frumusica; un zambet siret, un zambet perfect. Imi vede privirea atintita asupra buzelor lui si incepe sa rada, corpul lui fiind zguduit usor. Are un ras vesel, aproape nepotrivit pentru prezenta lui. Ma priveste dezolat; privirea rece si de nepatruns devine accesibila, un loc cu multe secrete si neincredere.
    - Ai patit ceva? intreb eu pe un ton poate mult prea intim, de parca il cunosc de mult timp. Un fel de caldura, de armonie se aseaza peste noi. Isi ridica privirea ranita asupra mea.
    - Trebuie s-o termin.
    - Cu fumatul?
    - Cartea.
    - Citeste. Ma priveste cu o mina multumita si deschide cartea. Un semn de carte albastru, inflorit frumos cu niste gladiole schitate si aurii sta lenes pe incheietura cartii. Ii privesc ochii; trec repede peste randuri. E distras. Citeste cateva pagini, apoi isi lasa capul pe spate. Mai trag un fum din tigara si imi pastrez privirea asupra lui. Apoi el inchide ochii si eu mai trag un fum de tigara. O las sa-mi scape din mana si aceasta cade pe betonul uscat. O calc indiferent si ma ridic, cu privirea inca cazuta asupra chipului lui...

    Un chip dur...
    Privirea-i goala.
    Ochii de-un albastru sur.
    Parul ca de smoala.
    Degete de painist.
    Suflet de avangardist.
    O perdea de ploaie.
    Doua suflete se-ndoaie.
    Fumul strabatand eterul.
    Buzele-nsotindu-i flerul.
    Miscari largi si dureroase.
    Zambete cam sinuoase.
    Buze moi si parfumate.
    Umbrele se pierd in noapte...
    Mana-n mana se petrec.
    Uite umbrele cum trec...


    Ultima editare efectuata de catre ⁂ KLAU ⁂ in Dum 20 Ian 2013 - 11:46, editata de 2 ori

    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 164

    Data de înscriere : 29/01/2012

    Re: Perdeaua de ploaie

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Dum 20 Ian 2013 - 11:45

    Mbun~ La inceput one-shot-ul asta nu avea si continuare. Daaaar... Acum are. Laugh So, this is the second part~ * Nu uitati de critica~ * Si, ofc, nu m-am putut abtine sa nu-l fac yaoi......


    II


    Privire incetosata si zambet cald. In fiecare zi acelasi drum ametitor, acelasi drum fara rost. Un nou rasarit, o noua zi. Alte dimineti fara niciun fel de speranta. Totul ma duce doar spre cupola foisorului. Imi reped privirea pe cer, sufland aburi in aerul inghetat. Ieri eram la masa cu "ea" pe vremea asta. Imi vine sa rad, dar ma abtin. Pe langa mine trece o batrana ce isi taraie greu ghetele. Se uita scurt in directia mea, eu ramanand pironit locului, cu privirea spre crengile castanului ce se revarsa peste banca rupta de langa gard. Imi duc o mana in buzunarul paltonului, cotrobaind prin el dupa tigari. Le scot si imi aprind una, fumul trecand usor prin aerul greu spre cer. Oftez, uitandu-ma spre cupola de lemn a foisorului si o iau inspre acolo, zapada scartaind enervant. Mai trag un fum de tigara si urc cele trei scari de beton, apoi ma pun pe banca. Privirea mi se indreapta, intinctiv, spre intrare. Dar nu e nimic. Timpul sta in loc. E doar prezentul inghetat aici si in curand fulgii de zapada incep a se legana galant prin aer, prabusindu-se apoi lent pe stratul de zapada de pe asfalt. Privesc plictisit jocul lor. Un joc meschin si fara sens, o copilarie a naturii. Aproape ca surad amuzat si ma trezesc tragand din nou din tigara. Vreau sa zbier, dar nu pot. E doar ceata si vad, dincolo de ea, o umbra. Nu e aceeasi umbra. E altceva. Desi fulgii par a-i da o forma indeslusibila, simt deja atintita asupra mea privirea rece, atat de distanta. Inspir, cu un oarecare tremur, si imi las privirea sa cada pe betonul uscat al foisorului. Mai trag un fum de tigara, apoi il vad. Are picioarele lungi si chipul dur. Nepamantean de alb. Ochi surazatori si misteriosi, o linie a gatului continuata de umar, bine pronuntata. Corpul ii coboara in jos cu linia pieptului. Bine facut si atletic. Ma priveste. Mai trag din tigara si nu las fumul sa scape, decat cand simt ca ma ia ameteala. Ma uit la el printre fasiile albe si el se uita la mine. Coltul buzei i se ridica si se aseaza pe banca. Are la mana un inel, unul negru, frumos decorat. Niste inscriptii aurii completeaza perfect culoarea mata a acestuia.
    - Buna, spune el si ma priveste pentru scurt timp. Il privesc si el ma priveste. Ochi mari si buze drepte, voluptoase. Gene negre si pometi cu linie stricta, aproape pronuntata. Imi analizeaza miscarile, in timp ce eu mai trag un fum din tigara. Are aer de intelectual, de protector. Ii simt privirea controlandu-mi corpul. Ochii ii sunt albastri, de gheata. Un fel de familiaritate intre noi, un aer intim. Insa nimic mai mult. Imi zambeste; cu zambetul lui de senator sau secretara priceputa. Cu zambet de Luceafar pierdut prin lumea muritorilor. Un fel de Adonis fara cusur, al carui defect e inima. Zambetul i se sterge si ii pot vedea, din nou, profilul. Il privesc cu coada ochiului si las tigara sa scape. Nu ma uit la ea, ci la piciorul lui ce o calca.
    - Buna, raspund eu preocupat de caderea de zapada. Simt aerul rece cum trece prin materialele cu care sunt imbracat. Dau sa tremur insa nu ma lasa. Inspira puternic si buzele lui se intredeschid. Aproape ca oftez, privindu-l. Isi intoarce din nou capul spre mine, asa ca ma uit mai departe la zapada. Ii vad incheieturile albe iesind din buzunarele paltonului si vreau sa il intreb daca nu ii e frig. El inca ma priveste. Vad o alta umbra. Dar e doar un caine latos si negru ce alearga prin zapada. Zambeste vesel, mult prea vesel pentru aerul lui de atotputernic. E ca un strain pierdut in plina zi pe o banca langa mine. Doar ca nu e strain. Corpul lui nu-mi e strain. Absorb aproape cu frenezie orice iz din parfumul lui putin cam prea dulce pentru gustul meu. Dar e in toane bune astazi si il prinde. Are obrajii aproape rosii si buzele albiciose. Isi trece limba peste ele ca sa le umezeasca si isi priveste o mana. Una din acele maini albe, cu degete lungi, de pianist. Expira nervos aerul din plamani, eu inca privindu-l cu coada ochiului.
    - Ai terminat-o?
    - Cu fumatul? Vocea lui e usoara, e limpede. Aproape ca nu face pauza intre cuvinte, insa aud atat de bine literele pronuntate de el, incat mi se pare ca le spune separat. Are o voce grea, apasatoare si, in acelasi timp, un timbru lent si melodios.
    - Cartea.
    - Îhîm. Isi scoate din buzunarul paltonului scurt pachetul de tigari si isi aprinde una. Bricheta are o culoare stridenta, ca de obicei. Si diseara? intreaba el si eu imi mut privirea spre el, observand zambetul acela de aristocrat.
    - Nu stiu... Se ridica, mai trage un fum si ma priveste. Nu il privec. Mainile mele se joaca cu bricheta, aprinzand-o. Focul imi prinde si privirea si, usor-usor, uit ca el e aici. Ninsoarea cade in valuri. Se uita la mine si isi baga mainile in buzunar. Imi ridic privirea si ii zambesc tamp. Aproape ca rade cand ma vede. Dar se abtine si lasa tigara sa-i cada din mana, calcand-o si uitandu-se la mine...

    Aer de copil pierdut.
    Zambet de matur adult.
    Ochii duri si-ntrebatori.
    Mainile, contrastand intre culori.
    Parfumul lui e imprimat adanc...
    Buzele i se rasfrang.
    Iarasi un strain fugar...
    Un sarut care-i amar.

    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 164

    Data de înscriere : 29/01/2012

    Re: Perdeaua de ploaie

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Vin 25 Ian 2013 - 22:57

    III


    Ochii imi sunt atintiti metodic pe tavanul gri. E la fel de gri ca si gandurile mele. Ganduri fara rost si oftaturi si mai de neinteles. Inca din toamna trecuta. Imi mut privirea pe geam si vad soarele de mai strabatand camera. E pe sfarsite, insa inca lumineaza si invaluie toate lucrurile prafuite intr-o manta calda, dulce. Simt imbratisarea lui prin patura si imi place. E un comfort. Ridic cartea si mai citesc, distras, un rand. Insa nu asta vreau sa fac. Ma ridic din pat si iau de pe birou o agenda mare, invelita in piele neagra. E simpla, fara niciun fel de simbol. Doar pe prima pagina scrie "jurnal". Un scris cu inflorituri, pe care il recunosc a fi al meu. Ma trantesc inapoi in pat si profit de lumina aurie venita de afara. Imi iau o tigara si scrumiera de pe noptiera si deschid jurnalul. Vad prima pagina si data insemnata. Era intr-o zi de octombrie. Imi place luna asta. Si scrie: Ieri in parc in parc. Stii, pustoaica aceea cu fustita scurta mi-a dat papucii. Unul din echipa de fotbal, stii. Aproape ca radeam ca prostul in fata ei. Nu doar atat. Chiar parea afectata. Si doar ma stii; cautam o alta tipa cu care mi-o pot trage cand vreau. Nu te gandi ca voi ajunge la acte disperate chiar daca nu am mai facut asta de ceva timp. Imi aprind tigara, zambind, si trag un fum din ea, linistit ca vor veni parti mai bune. Scuze pentru multimea de "stii". Sunt, probabil, nervos. De unde si tremurul mainii. Nu mi-am baut cafeaua si faza cu pustoaica chiar m-a facut sa ma gandesc ca sunt singur. O prostie, stiu. Am sa scriu mai tarziu pentru ziar. Dar, mai intai, vreau sa iti zic depsre tipu' - nu ii stiu numele - ce l-am intalnit. A plouat ca naiba ieri. O tampenie, caci aproape am ajuns ud acasa. Si imi spune "buna", tipu'. Eu... Putin cam obosit - dupa faza cu pustoacica - un "buna" simplu. Si, pana la urma, ne-am culcat impreuna. Nu ma intreba de ce si cum am facut-o. M-am trezit langa el. Aproape ca rad. Scrisul acela e sigur al meu, dar pare ca nu ma recunosc deloc. Si nu eram beat. Stiu ca asta gandeai. Ne-am intalnit in foisor, in parc. Imi plac ochii lui, stii. Si poate si degetele lui. Sunt lungi... Degete de pianist. Dau o pagina si citesc in treacat "piele alba" si "doamna Harrison" si "gemete". Izbucnesc in ras, amintindu-mi figura uimita si infricosata a vecinei mele cand ma vazu iesind in pielea goala la usa, caci el ma astepta in camera. Si nu voiam sa-l fac sa astepte. Mai trag un fum de tigara si o scutur in scrumiera, sarind mai multe pagini. Vreau sa trec si de asta, dar ochii imi pica pe un paragraf, scris putin mai inflorit decat celelalte. Apoi am mers la film. Are gusturi oribile. Dar mi-a placut sa rad de ce ii place lui. Am mers apoi sa bem ceva. Nu prea am baut, caci am fost prea ocupati sa vorbim. Am vorbit depsre literatura. In ciuda proastelor lui gusturi in materie de film, are gusturi bune in materie de literatura. Sting tigara si mai iau o gura de apa din paharul de pe noptiera, apoi oftez si citesc din nou. Imi spunea de ceva teme prin Dorian Gray. Mi-a vorbit, cred, ore intregi despre niste vechituri de piese de teatru. I-am spus ca nu-mi plac si el mi-a spus ca nu-i nimic. Ca pot asculta si fara sa-mi placa. Dar mi-a placut, stii. A ales o cafenea frumoasa. Avea canapele si m-a putut tine in brate. Nu e ca si cum mi-ar fi placut gestul lui de gentleman demodat. In niciun caz. Aproape ca am ras cand mi-a spus ca vrea sa ma tina in brate. Dar vocea lui chiar suna bine in pozitia aceea, asa ca l-am lasat sa o faca. Paragraful se incheia aici, asa ca am mai trecut cateva pagini, ajungand cu data in luna ianuarie. Ma uit atent si incep din nou sa citesc. Am lansat artificii aseara. A fost destul de frumos. Si nu a vrut sa ma lase sa ma duc la baie pana cand nu l-am sarutat. Copilaros. Dar a fost frumos. A zis ca merge bine cu facultatea. Dar stiu ca are probleme la romana. E un incapatanat, stii. Dar imi place. Sa ne vezi cand ne certam. Aproape ca nu vrea sa renunte. Aproape... Izbucnesc in ras si zambesc nostalgic. Nu mai stau comfortabil, asa ca imi ridic perna mai sus si dau cateva pagini inainte. Acum data e in martie. Nu scriu in fiecare zi in jurnal. Azi am iesit din nou. Si nu a vrut, incapatanatul, sa imi dea drumul la mana. Aproape ca il plesneam. Dar a fost frumos. Am stat in parc ceva timp, apoi am mers la el. Era vorba sa vedem vreo ceva la televizor, sa mancam ceva. Dar nu am mai vazut decat corpul lui gol si i-am mancat saruturile. Si tot flamand am ramas. Am facut-o pana dimineata. Si a fost nebunesc, stii. Aproape ca rad ca un prost. Totul ma amuza, dar nu gasesc un motiv. Zambesc vesel si trec cateva pagini bune, uitandu-ma la data: 24 mai. Nu ma simt deprimat, desi mi-a spus ca va pleca. A spus ca, cum isi incheie socotelile cu facultatea, va pleca. Mi-a spus ca a primit un fel de post pe vara la o firma din asta de inchierieri. E tampit. Dar nu il pot opri. Nu vreau. A stat la mine toata ziua si nici ca ne-am vorbit. Am stat in pat, imbratisati. Stiu ca ar fi vrut sa plang, sa ii spun sa ramana, dar nu pot. Chiar nu pot. E bine pentru el... Nu? Si, stii, a plecat. Si parca s-a rupt ceva in mine. Mi-a spus ca nu ne mai putem vedea. Dar ca la anul va fi inapoi. La anul pe mama! Sunt mai degraba nervos, decat suparat... Oftez ingandurat si imi reamintesc din nou cuvintele lui. Nu vreau sa o fac. Imi deschid ochii, mai iau o gura de apa, si mai trec cateva pagini, dand de o data din luna august. Nu am mai scris de mult. Nu simt ca e nevoie. M-a sunat azi-noapte, la miezul noptii. Dormeam, stii. Dar in America nu e acelasi fus orar. E tampit la cap, caci incepuse sa imi spuna ii e dor de mine. Nu aveam chef de asta. As fi vrut sa ne intalnim peste un an. Poate ca e dureros... Poate ca asta e sentimentul. Nu stiu. Aseara, la decernarea unor premii pentru reporteri si jurnalisti, am intalnit o tipa. M-am culcat cu ea. Dar de dimineata am alungat-o. Alungat-o suna dur. Nu chiar... I-am spus ca ne vom mai intalni. Pe naiba. Nu vreau asta, nu am chef. Dar, cel mai ciudat, in timp ce eu vorbeam cu el la telefon, tipa dormea dezbracata langa mine. Nu e ca si cum m-as fi simtit vinovat, dar as fi vrut sa fie el... Nu tipa. Nu mi-e dor de el. Dar mi-e dor sa colindam strazile si sa stam prin cafenele, sa ne soptim versuri de autori necunoscuti si sa rad de cat de proaste sunt filmele alese de el. Si sa mananc lapte cu scoici, facut de el. Mie nu mi-a iesit... Nu e ca al lui. Zambesc trist si imi las capul pe spate. Lumina soarelui se imputineaza, dar mi-e lene sa aprind becul. Asa ca imi ridic capul si citesc in continuare, sarind cateva pagini. Ajung la o alta data, asta fiind din decembrie. Craciunul e de rahat. Nici macar nu simt ca e sarbatoare. Doar ca am "concediu". M-a sunat... Si mi-a spus ca nu va veni. Ma gandeam ca, daca vine, putem sta impreuna. Dar nu vine, stii. La dracu'! Sunt nervos, caci nu stiu cum slujba lui pe timp de vara s-a transformat intr-o slujba permanenta. A fost avansat, apropo. Se ocupa de un departament intreg. Cred ca americanii sunt nebuni. Stii ce mi-a propus? Nebunul... Imi vine sa rad. Cica sa ma mut cu el acolo. Pe dracu'... Ar vrea el. Si eu, de fapt. Dar de ce sa renunt eu? Asa nu merge, stii. Sunt un egoist, dar nu ma intereseaza. Si m-au concediat de la ziar. Mna, nu imi pasa. Gasesc altul, ma va concedia si de acolo. M-am obisnuit. Chiar am nervi si draci si imi venea sa tip la el. I-am spus sa-si tina gura si sa nu mai vorbeasca prostii, caci eu nu voi veni acolo. Si a zis ca e ok, ca fac cum vreau. Si mi-a inchis... Nu mai vad nimic, asa ca aprind veioza de pe noptiera, sarind alte pagini. Aproape ca traiesc din nou emotiile acelea. Ce tampenie... Deschid la o data din ianuarie, atunci cand ne-am intalnit din nou. Zau ca e idiot. Stiu ca ti-am mai spus asta, dar chiar e idiot. Si eu sunt... Stii ca s-a intors? Ne-am intalnit in parc. Da, parcul prin care timp de mai multe luni m-am plimbat singur, fara serviciu si flamand. Si el era bine. Macar atat... Mi-a zambit. La dracu'. Nu voiam sa-mi zambeasca. Sa-mi zambeasca ca sa plece iar? Nu mai voiam asta. Si arata mai matur. E mai bine facut acum. Mi-a spus ca nu va sta in tara decat vreo cateva zile. Stiu ca e aproape nebun, dar mi-a zis ca trebuia sa ma vada. I-am zis ca nu pot pleca. Si a plecat... Apoi m-a sunat si a spus ca e in aeroport. Mi-a spus ca sunt un tampit pentru ca nu recunosc ca-l iubesc. De parca ar fi adevarat, la mama naibii! Nu il iubesc, m-am obisnuit cu el... Aproape ca rad cand citesc randurile. Inca ma surpinde ca eram atat de orb. Oftez amuzat si mai dau doua pagini. Dau de o data din martie. Imi place martie, e luna mea preferata. Ma stramb putin cand vad in ce graba sunt scrise randurile si incep sa citesc, muscandu-mi o buza. Iar nu am mai scris. Dar jurnalul parca se rezuma la existenta lui. Si m-a sunat. Iar pe la doua noaptea, dar m-a sunat. Si mi-a spus ca isi cere scuze. I-am spus ca nu are de ce si a ras. A ras ca prostul. Eram buimac de somn, dar tot am auzit cum mi-a soptit "te iubesc". E nebun... Dar mi-e dor de el, stii. Din ce in ce mai mult. Cu banii nu stau prost. Dau meditatii unor elevi de liceu. Si ma platesc cu ora. Cred ca innebunesc, caci il vreau aici. Sa bem cafea impreuna si sa vorbim de cartile lui Shakespear. Il vreau... Mai dau cateva pagini si nu mai este nimic... Niciun telefon, nici macar un e-mail. Dar e bine asa. Ma face sa il vreau mai mult, sa il astept. Nenorocitul a spus ca "la anul" va fi aici. Aud soneria. Nu vreau sa ma ridic, dar o fac cand sunetul ei devine enervant. Sunt numai in boxeri, asa ca, oricine ar suna, ar fi bine sa se pregateasca pentru o imagine nu chiar furmoasa. Pasesc lenes spre usa si o deschid. Iar de dupa ea apare el. Ma priveste cu ochii lui reci si cu zambetul acela pretentios pe fata. Vreau sa ii spun ceva, sa il imbratisez, sa ii spun ceva, dar... Nu pot. Probabil ca sunt blocat. Ma priveste si eu il privesc.
    - Ce? Ai uitat cine sunt? imi spune el si vocea lui patrunde prin toate ungherele corpului meu. Il urasc... Dar sunt fericit ca e aici. Si il iau in brate. El ma strange si imi sopteste dulce:
    - M-am intors... De tot.

    Luni de iubire, suferinta si chin,
    Simt cum sufletu-mi macin.
    Soarele trece secret pe cer,
    Dar tu nu esti cu mine. Ger
    Si-nghet peste inima mea,
    Care asteapta intoarcerea ta.
    Acum ca te am langa mine,
    Stiu ca soarta mi se schimba-n bine...

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Perdeaua de ploaie

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mar 9 Apr 2013 - 11:46

    Bună, draga mea nebună, Klau! :x Ştii că te iubesc, nu-i aşa ? Ei bine, cum nu-l mai văd pe Dante şi n-ai mai postat nici poezii, şi cum eu nu rezist absolut deloc fără să citesc ceva de tine pe o anumită perioadă, am trecut pe aici. A fost ceva atât de... special. Orgoliul este uneori destul de mare, dar mă bucur că tipul cu ochi albaştri - ochi albaştri, rawr! :x - a revenit la el, pentru totdeauna. A fost atât de emoţionantă ultima parte încât mi-a venit să plâng.
    Ai acel stil magnific în care ne transpui în poveştile tale cu atâta uşurinţă. Aproape malefic. :x Îţi ador creaţiile, sunt atât de... magnifice, ţi-am spus-o de n ori şi sunt conştientă că o să ţi-o mai spun, că o să mă refer la infinit, însă, faza naşpa este că tu laşi cititorii fără cuvinte. O.O
    Cum încă nu sunt obişnuită în totalitate cu yaoiul - sunt şi eu cititoare de început - nu am ştiut dacă o să fiu în stare să termin lecturarea, dar tu ai acel dar de a face pe toată lumea să citească cu sufletul la gură, pui o vrajă pe ei şi nu se mai pot opri şi au inima cât un purice. :x
    Mi-au plăcut şi poeziile de la final, s-au potrivit de minune cu acţiunea din capitole. Încă o chestie, ultimul capitol a fost prea compact, aproape că mă usturau ochii când am citit. Dar mi-a plăcut cum ai reuşit să evidenţiezi atâtea pagini de jurnal aşa uşor - am încercat-o şi eu şi nu mi-a ieşit.
    Te aştept şi cu alte capodopere. Spor la scris şi multă inspiraţie! Kiss

    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 164

    Data de înscriere : 29/01/2012

    Re: Perdeaua de ploaie

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Lun 6 Mai 2013 - 12:36

    Hello, dear friends~ Am sosit cu o alta povestioara draguta. Si sper sa va placa.
    Deea, scumpo, nici nu stii cat ma bucura ca esti aici de fiecare data pentru a ma sustine. ^^ Multumesc mult~ Kiss


    Cosmarul mortii


    Din intunericul noptii vocile il copleseau. Se intoarse pentru scurt timp, ochii lui scrutand noaptea racoroasa. Nimic. Totul parea ca e linistit, la fel ca o seara normala de septembrie. Insa simtea acel fior impanzaindu-i teama in corp, precum simtea si ochii nevazuti ai urmaritorului privindu-l atent. Se simtea gol, dezbracat, in fata acelei priviri nevazute, iar sentimentul de incertitudine il cuprinse tot mai mult. Isi sufla scurt in pumni pentru a-si incalzi mainile si merse mai departe, ignorand acea senzatie usturatoare ce o capatase datorita mersului pe jos. Respira adanc aerul rece, tremurand usor si afundandu-si barbia tot mai mult in gulerul hainei. Insa acea senzatie cum ca este privit persista; acum era mai acuta si putea sa jure ca aude pasi in spatele lui. Se uita din nou in urma si, iarasi, nu vazu decat strada linistita si lumina galbuie a stalpului electric pe langa care trecuse mai devreme. Insa de ce se simtea vanat? De ce avea acel sentiment ca este prada unei bestii nevazute? Incerca sa elimine acel gand si sa se concentreze asupra drumului. Isi aduse aminte visul de noaptea precedenta si simti din nou acel fior ciudat; se facea ca alearga pe holuri, in timp ce sotia lui, posedata de un spirit malefic, il urmarea cu dorinta de a-l omora. Iar el fugea si fugea, pana cand scapase de ea. Sau asa credea. Deschise apoi alarmat ochii si descoperi ca ceea ce vazuse mai devreme era doar un film ce rula la televizor, in timp ce el adormise. Apoi totul in jurul lui se schimba. Se afla intr-o sala de clasa. Ceilalti nu il bagau in seama, ascultand cuvintele unui barbat indesat si mic de statura. Auzi clopotelul si vru sa se duca spre alta clasa, dar holul era scufundat in intuneric. Pe langa el trecusera in viteza doua asistente si un doctor, alergand pentru a salva viata unui pacient. Iar cand se uita inapoi pe hol zari lumina cenusie ce strabatea holul si se reflecta sinistru pe fata doctorului. Se uita in partea opusa si isi dadu seama ca se pierduse de restul grupului de copii. Iar scoala era cufundata in acelasi intuneric. Alerga, alerga din ce in ce mai tare, stiind ca acel spirit din film venea dupa el; venea sa il omoare. Si ajunse la o usa ciudata, apoi auzi o alta usa deschizandu-se si vazu grupul de elevi iesind de dupa ea. Vru sa o ia intr-acolo, dar cosmarul se incheie, lasandu-l transpirat tot, cu ochii pironiti pe tavanul camerei. Langa el Marta dormea, respiratia sa profunda calmandu-l cat de cat.
    Inca de dimineata, de cand nu mai avusese somn, incerca sa stearga acea imagine din capul lui; a doctorului, a sotiei lui posedata si a acelui hol intunecat. Insa nu reusi. Iar acum, cand era aproape de miezul noptii, senzatia de teama revenea inca cu mai multa forta. Isi spuse ca acela fusese doar un cosmar si ca nu are de ce sa se teama. Se imbarbata in gand, mergand, inconstient, din ce in ce mai repede. Inca auzea pasi in urma lui si, deodata, simti o respiratie fierbinte in ceafa. Se intoarse cu repeziciune, insa, la fel ca datile precedente, tot ce vedea era intunericul si strada adormita. Expira nervos si isi impuse in gand sa nu fuga si sa nu tipe. Insa sudoarea de pe fruntea lui arata cat de frica ii este. Continua sa mearga, sperand ca va ajunge acasa. Ignora tot din jurul lui; pasii, prezenta, rasuflarea. Zari o lumina si, pentru o clipa, se sperie si mai tare. Apoi realiza ca e, de fapt, casa lui. Mai avea de traversat o strada, doar una. Si putea fi acasa, linistit, imbratisandu-si sotia obosita, cel mai probabil. Se uita fugitiv in stanga si in dreapta si traversa. Apoi, ca si in cosmarul lui, zari o lumina difuza. Insa nu venea de la fereastra casei sale si nici de la fereastra holului intunecat. Venea de la o masina. Casca ochii si vru sa ingane ceva, un nume, insa masina il lovi in plin si tot ce i-a mai iesit pe gura a fost o spuma sangerie. Dupa cateva contorsionari ale corpului, nu se mai putu misca si tot in jurul lui deveni o ceata indeslusibila. Cu un ultim efort, deschise ochii si zari, ca printr-un geam prafuit, o prezenta stranie. Era invaluita in negru, iar din mana-i scheletica i se prelungea cu o coasa. Apoi intelese ce era cu prezenta si acea rasuflare fierbinte si chiar cu cosmarul din noaptea precedenta.
    De la volanul masinii se dadu jos o femeie, iar barbatul ce era intins pe jos pronunta pe o voce stinsa, fara aer:
    - Marta… Iar prezenta invaluita in negura isi dadu jos capa fumeganda si scoase la iveala un ranjet demonic. Apoi isi intinse coasa lunga si taioasa spre corpul lui si o baga adanc, tragand cu toata forta spiritul din el. Ultimul lucru ce il mai vazu cu proprii ochi fu chipul sotiei sale; apoi totul se preschimba… Era in intuneric. Nu vedea nimic si nici nu putea distinge ceva in jur. Auzi o usa deschizandu-se si zari o lumina puternica. Inainta spre ea si, cand aproape ajunse la acea lumina incantatoare, podeaua se cutremura si se deschise, lasandu-l sa cada in lava incinsa de sub aceasta. Si in timp ce el se ineca cu roca topita, prezenta in negru schimonosi un ranjet victorios si pleca, lasandu-l sa strige intunericului…

    Mrs Anderson
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 798

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Perdeaua de ploaie

    Mesaj Scris de Mrs Anderson la data de Dum 26 Mai 2013 - 19:26

    Buna, Klau! In sfarsit ajung la ceva scris de tine. Deci, te ador! Esti foarte talentata, nu ma mir cum de ai ajuns critic, tu fata tu:X!
    Ultimul one shot, " Cosmarul mortii " este genial, minunat. Nu as putea spune ca este preferatul meu, caci nu pot alege dintre lucrarile scrise de tine care e cea mai buna. Imi place mult descrierea facuta, mi-a dat fiori pe tot parcursul citirii. Este o poveste cam sumbra, nu ma asteptam sa moara. De la inceput, ma gandeam ca acele cosmaruri l-ar fi dus in pragul nebuniei, dar m-am inselat. Si am mai vazut ceva ce mi-a placut^_^ Sotia lui se numeste Marta Sarmanul, cred ca o iubea mult daca ultimul cuvant al lui a fost insusi numele ei. Ma intreb cu ce pacate si-a infundat viata de a murit in halul acesta si a ajuns in focurile Iadului.

    I like it! De abia astept urmatoarea ta lucrare, Klau! Te pup*hug*Kiss

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Perdeaua de ploaie

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 30 Iun 2013 - 16:13

     Ohh, Klau! A fost atât de profund... Coşmarul morţii va rămâne, în sufletul meu, una dintre cele mai mari capodopere. Te face să reflectezi asupra momentului final şi să nu-ţi vină să crezi că poate fi aşa dură.
    Tu, fiinţă, pune-te imediat pe scris că vreau să citesc şi altceva! (D)

    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 164

    Data de înscriere : 29/01/2012

    Re: Perdeaua de ploaie

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Sam 5 Oct 2013 - 23:02

    N-am mai postat de mult pe aici. Hmm... Da, de scris am mai scris. Dar n-am simtit nevoia sa postez. Dar textuletul asta chiar vreau sa il pun aci~ Nu stiu de ce. Am abordat un alt stil, ceva inspirat din Anna Gavalda. ^^ Well... Imi place, chiar imi place~ ^^ Sper ca si voua.



    Asa, fetito



    Isi simtea pulsul de cateva ore; nu, nu fusese moarta pana atunci. Dar, spune sincer, de cate ori pe zi iti simti, cu adevarat, pulsul? Nu cred ca sta nimeni cu un deget pe venisoarele incheieturii stangi sa masoare trepidatiile inimii. Sau poate da? Poate doar niste oameni ce sufera de ipohondrie. Dar al ei puls era accelerat; cate ore trecusera? Nici ea nu stia. Isi facuse o baie lunga - mai lunga decat de obicei - pe la pranz. Dormise pana pe la zece si isi lipaise cafeaua o ora, in fata unei ferestre care nu ii arata cine-stie-ce priveliste. Insa ea era pierduta. Cate scenarii isi facuse, cat isi framantase mainile si cate suspine infricosate scufundase in aburul cafelei pe masura ce aceasta se racea. Dupa ce aburul nu mai fusese de ajuns sa ii inabuse toate acele sunete, trecu la cafeaua in sine. Tragea de ea, lua pauze lungi, numai sa treaca timpul mai repede; ma rog, tot in ritmul lui trecea. Insa ei i se parea ca are de asteptat mai putin. De cand nu mai avusese o intalnire? Nu; gresit. Nu mai avusese o intalnire pana atunci. Avea douazeci si trei de ani si niciodata nu o invitase un baiat dragut undeva; ajunsese la concluzia ca iesirile in oras si deiturile despre care se informase din filme erau doar minciuni. Ori se practicau in alta parte a lumii. Insa nu era asa. Doar ea nu avusese - poate - norocul de a i se cere o intalnire. Ei bine, pana acum. Era mai emotionata ca o mireasa in ziua cea mare; doar ca avea mai putine cearcane si mai putine cheltuieli. Acum statea pe canapeaua din apartamentul ei micut, care ii folosea si drept pat cand era intinsa, si schimba posturile televizorului, injurand reclamele si neavand rabdare sa vada ce se intampla in "acel film ce pare dragut". Se ridica pana la urma de acolo, lasand televizorul aprins; o facea sa creada ca nu e chiar asa singura. Insa era al naibii de singura, chiar daca ecranul acela ii arata o femeie frumoasa ce ii vorbea despre noul tocator de legume electronic "ce trebuie cumparat, doamnelor, domnisoarelor si domnilor". Remarca lipsa ei de dictie si folosirea acelei expresii dezgustatoare si pufai enervata; cand te angajeaza sa bodoganesti oamenilor cincisprezece minute in sir despre un rahat de electrocasnic nu iti cere sa cunosti si bunele maniere? Nu? Ah, pacat... Sau poate ca acel "domnisoarelor" atat de... Inoportun era ca sa prelungeasca discurul acela plictisitor, gandi ea.

    Ei, ei, nu-i timpul sa critice femeile mai frumoase ca ea pe baza inteligentei; haide, fetito, ai o intalnire. Asa, imbarbateaza-te. Se uita, deci, in oglinda mare de pe usa unei camere mici pe care o folosea ca magazie si dulap de pantofi si isi trecu mainile peste corpul ei, facand contururile acestuia. Nu arata rau; da, asa e. Cu putin noroc, va avea parta si de a doua intalnire. Ei, si ea care credea ca porcariile astea romantice sunt aratate prin filme doar ca sa umple de siroposenii pelicula. Esti ridicola, draguta. Asa, acum imbraca-te, caci pare ca tipul cu ochelari ce ti-a cerut sa va intalniti e punctual. Ce? Ah, da, saracuta. Se intreaba daca nu cumva si el se agita. Ei, nimeni nu poate sti; doar el. Dar am o presimtire ca doarme la ora asta. Desigur, tu nu trebuie sa stii ca aseara a fost in club si a stat pana dimineata acolo, pana ce o femeie de serviciu i-a alungat pe el si pe prietenii lui. Sss, stai calma. E baiat bun in rest. Isi trase pantalonii cei stramti pe ea si incerca sa se hotarasca asupra bluzei; asa, cea cu maneca trei sferturi. Te avantajeaza. Sper ca ai ales pantalonii aceia cu turul nu prea mic. Ah, perfect; cei cu buzunare adanci. In cazul in care or sa-ti transpire palmele aminteste-ti sa te stergi in interiorul acestora. Ei cum? Nu stiu, fa-te ca te atrag buzunarele pantalonilor si... jap! Iti stergi palmutele si gata. In cazul in care don Juan-ul tau - mahmur, cel mai sigur - va vrea sa te tina de mana nu trebuie sa te scuzi si sa iti scoti servetele pentru a te sterge pe maini. Chiar asa... Acum bluza. Te prinde movul, intr-adevar. Si machiajul. Nu exagera, scumpo, caci o sa arati ca "prietenele" don Juan-ului din noaptea precedenta. Asa, discret, putin mai mult creion. Pana la urma, e noaptea ta. Fa-te frumoasa, printesa.

    Peste zece minute de buchisit in oglinda baii era frumoasa si fresh; da, exact ca acele reclame de la Cola: "traieste la maxim". Hm, asa, ca o Cola efervescenta, scumpo. Exact asa. Se aseza din nou pe canapea, fiind atenta la bluza ei fina si la pozitia corpului; statea rigida, de parca ar fi fost incorsetata. Exact ca o papusa din acelea pe care le vedem prin vitrine; asa arata. Dar nu mai schimba asa aiurea canalele, draga! Ma scoti din minti, nu alta! Ah, domnisoara cu aparatul de tocat din nou... Ce? Esti nervoasa? Nervous? Da, da, el e un tanar "chipes" - sincer, trebuie sa te dezobisnuiesti sa mai folosesti cuvintele astea. Pana si domnisoara plasticata - ca sa nu zic siliconata, ca nu mai e la moda - e mai "full of dictie" decat tine. Haide, doar nu mi te balbai acum. Lasa, o sa-ti treaca si greata. Nu, n-ai sa-ti versi matele pe afara, fii serioasa. N-ai mai patit asta de mult timp. Daca ai de gand sa te dai batuta acum, mai bine suna si contramandeaza intalnirea; cere-ti scuze cu un ton lipsit de vlaga si plin de dulceata de ce vrei tu si gata. Abracadabra si hocus pocus! Intalnire nema si baiat "chipes" din parti. Aah... Nu vrei... Migrena? Ce bolborosesti acolo? Ah, ah, nu te intinde pe canapea! O sa ti se strice paurl de papusa. Nu te simti bine... Asta-i rau. Ah, ti-au revenit amintirile urate. Da, stiu, Johny si acel Tom care au ras de tine. Stiu, la liceu, stiu. Ouch, maicultita, dar stiu ca era prost; cum suna prima linei a scrisorii de dragoste? "Draga mea Jean, am vrut sati spun de mult timp asta. Pai... D-apoi uite ca ma pierd... Vezi ce imi faci tu dul papusa?". Scuze ca te intreb acum, cand simti ca o sa vomiti in fata doamnei de la teleshopping care turuie ca o moara stricata; dar ce naiba ai vazut la el? Ah, erai naiva. Ei, ei, linisteste-te; nimeni nu te judeca aici, nu? Poate doar scorpia blonda de la teleshopping; ce ai vrea sa ai si tu sani ca plasticata aia. Stiu, draguta. Ce vrei? Sa nu mai mergi la intalnire. Dar, Jean, e prima ta intalnire. Din toata viata! Nu-mi aminti de Tom. Cand s-a intamplat asta? In primul an de facultate. Te-a umplut cu rahaturi dulci si cu porcarii siropoase ca pe o gascultita de Ziua Recunostintei. Si tu ai papat tot cacatul ce el ti-l intindea cu zambetul ala de tantalau pe fata si te bucurai ca o idioata. Ei, haide, nu te lamenta. Sa nu te pridn ca plangi; stii ca-i greu sa pui cantitatea de rimel ideala pe ambele gene. Ah! Uita-te la tine! Si reusisei, frate, sa te machiezi chiar frumos. Mda, s-a dus dracu' machiajul. Ah! Vezi ca suna telefonul. "Marco"? Hm, asa-l cheama pe bunaciune cu ochelari? Ce faci? Nu raspunzi? Nu?... Apoi... Nu tu voiai intalnire si mare nunta cu fast? Ah, nu... Ti-e frica... E buna asta... Si erai asa fericita dimineata. Stiai si tu ca asa o sa se intample. Haide, sterge-ti lacrimile. Unde ai pus demachiantul? Asa, ia si sterge rimelul si machiajul de pe fata, da-ti jos blugii sexy de pe tine si bluza chiut si acopera-ti corpul cu puloverul ala cu marimea XXXL. Asa. E mai bine, nu? Sufla-ti nasul si ia-ti niste ciocolata. Schimba dracului postul asta, caci daca mai aud o data despre otelul inoxidabil al lamelor tampitului de aparat, jur ca o feliez pe papusa de cauciuc blonda si o fac sa-si inghita "doamnelor, domnisoarelor si domnilor"-ul.

    Pe la ora noua, cand trebuia ca tu sa te destrabalezi cu printul/don Juan-ul tau, tu dormi. Dormi, printesa. Trecutul nu se uita asa usor.

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:54