╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Viata in schimbare..

    Distribuiti

    ○Aida○
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 52

    Data de înscriere : 07/05/2012

    Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de ○Aida○ la data de Joi 3 Ian 2013 - 19:52

    ]
    Capitolul 1



    Sirena ambulantei ,m-a trezi la realitate,pasesc incet pe aleea din fata spitalului,D-na Saya , mama mea vitrega trebuia sa nasca,in curand voi avea un fratior ,suna frumos.Dar atunci cand nu e mama ta visul se destrama ,e doar o fata de pe care o gasesti la fiecare colt de strada ,fiind doar cu 3 ani mai mare decat mine,nu i-as putea spune niciodata 'mama' acest cuvant e creat pentru cineva special.Nu pot sa inteleg cu poate sa fie inlocuita mama cu ea? Nu vad ce a patit tata cand s-a casatorit cu ea .Oricat demult as incerca sa inteleg ma lovesc de un zid.
    Eu sunt Anastasia ,am 17 ani si sunt la liceu in penultimul an .Eu sunt tocilara liceului,asa m-a considera Miss Claudin ea este cea mai superficiala finta pe care am cunoscut-o vreodata.Bine ca are si pereche pe Christian el nu ii prea da atentie defapt lui nu ii pasa de nici o fata din jurul sau,e prea plin de el  noi doi nu ne suportam deloc si suntem si vecini! Cat urasc sa stau cu tata,de ce nu puteam sa stau cu bunica Adriana?Acesta intrebare va ramane un mister..
    Sa ma prezint mai bine sunt satena cu ochii albastrinu suport fitele si nu prea am prieteni.singuri mei prieteni sunt Laz catelusa primita cadoul de la mama si Denii scumpa mea prietena care e sora lui Christian gemana .Cum poate sa fie fratii?Nu semana deloc nici la caracter poate doar putin la infatisarea .
    Pasesc spitalul fara sa il anunt pe tata,oricum nu cred ca o sa fie furios deoarece are un nou copil acum ,un baiat.Tot ce si-a dorit dintotdeauna un mostenitor asupra imperiului sau.Cu pasi grabita m-a pierd in intunericul serii.Ajunsa acasa imi scot cheile din buzunarul hanoracului si intru in casa.
    -Wanda?incep sa o strig pe matusa mea
    -Da scumpo ce s-a intamplat ?A nascut scorpia aia?
    -Auch! Asta a fost buna ! incepem amandoua sa radem ,nu nu a nascut inca..
    -Ihm...nu inteleg ce frate pot sa am .Ce a vazut la copila aia?
    -Asta m-a intreb si eu,dar nu stiu ce sa-ti raspund.Hai ca ma duc sus! Noapte buna! Nu cobor la cina!
    -Bine,daca ai nevoie de tine ,aici sunt!
    Urc scarile si intru in camera..hmmm..e o camera mica in ea se afla un pat cu baldachin mov culoarea mea preferata ,alaturi de el o mini-biblioteca si un dulap destul de mare ,in partea celalata se afla birou si usa care duce sper balcon .Imi fac toaleta de seara ,aleg o carte din colectia Agatha Christie si m-a pun in pat.

    _______________________________________________

    Acesta a fost primul capitol sper ca va place  vreau multe pareri bune sau rele nu conteaza sa fie sincere! Smile


    Ultima editare efectuata de catre whitecoffe in Mier 28 Aug 2013 - 14:53, editata de 3 ori

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 3 Ian 2013 - 20:06

    La mulţi ani! Bună ! Scumpo, ar fi bine să dai edit postului şi să editezi tiltul, să-l scrii cu literă mare, prima literă din primul cuvânt. Capitolul a fost frumos, prima dată când am citit numele Anastasia, m-am gândit imediat la Narcisa Sălbatică. Chiar mai sunt unele detalii care te fac să crezi că te-ai inspirat de acolo. Nu vreau să aflu ce se va întâmpla cu Anastasia acum, că mama ei vitregă are un copil, un fiu, să vedem cum procedează tatăl ei la asta.
    Aştept următorul capitol, spor la scris şi multă inspiraţie!

    ○Aida○
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 52

    Data de înscriere : 07/05/2012

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de ○Aida○ la data de Joi 3 Ian 2013 - 20:53

    Capitolul 2


    La, la, la, put it in the air, blunt so thick, got it looking like a flare Eyes sitting low like I'm looking at a glare melodia celor de la Kid Ink m-a trezise din somul meu dulce.Era tata oare ce vroia?
    -Neata! Da?
    -Neata scumpo ce faci?
    -Bine tatii ce face Saya? imi tine o morala despre cum ar trebui sa ma adresez lui sotia lui ,respectiv mamei mele vitrege,Ok tatii de ce m-ai sunat ?
    -Pai s-a iti spun ca ai un fratior si sa vii sa il vezi! Si o sa vorbim acasa despre faptul ca ai plecat asa de la spital,fara sa zici nimic.
    -Da bine ajung la spital mai târziu! Si ii închid telefonul.Ma ridic in sezut m-a uit putin la ceas 8?! E doar 8..trebuie sa plec la 10 la şcoala ,am timp sa trec si pe la spital,ce păcat .Cobor din pat si m-a duc la baie,ies după 20 de minunte gata de plecare .Afara e friguţ asa ca m-a imbrac cu o pereche de jeans negri ,o bluza tot negra si un hanorac galben , tenesi si rucsacul.Ies din camera si m-a duc la bucătărie unde o găsesc pe Wanda
    -'Neaţa Wanda ..plec la spital vii? Ea îmi spuse ca va veni mai târziu ,asa ca m-a duc singura ,în drum sper spital vad un magazin draguţ cu haine pentru noi-nascuti .Decid sa intru si sa i-au ceva pentru micul bebe,el nu are nici o vina pentru ca mama sa e asa cum e. Si un buchet de trandafiri pentru ca asa imi ceruse tata.La 9:20 sunt in fata spitalului ,urc la etaj ,camera 28 . Tata era cu bebe in brate si ea vorbea la telefon..Ce mama!
    -Hm hm! Buna Saya ..ti-am adus niste flori!Ea nici macar nu se uita la mine de parca nu as fi exista..Am incercat.M-a duc langa tata Esti multumit?ii soptesc .iar el nu ii da nici un raspuns.Cum se numeste baiatul?Aa..uitasem i-am luat un cadou! Tata acum zambea,ee m-a iubeste el..cred..
    -Ana cand ai venit ?Nu te-am vazut? Cum sa m-a vezi erai prea ocupata.
    -Nu de mult..Ma numesc Anastasia nu Ana!Si erai prinsa intr-o conversatia prea interesanta ca s-a vezi cand am veni!Accentuez cuvantul interesanta..
    -Anastasia ! Tipa tata la mine
    -Da ce este ?Zic doar adevarul! .. Ce m-a enerveaza cand ii i-a apararea .Ii da copilul ei si m-a i-a de mana si iesim din salon.
    -Ce ai ? De ce te comporti asa cu ea ?! A facut orice ca sa o placi si tu ce faci ?
    -E o c**** sa o plac ?! Cum crezi ca pot nu vreau alta mama! Si m-ai ales una ca ea ..
    -Sa nu ii mai zici in viata ta asa ceva ! Si m-a plesmeste..prima palma pe care o primesc de la tata si pentru ce ?Pentru cine ?
    -Stii ceva ramai cu ea ! Nu o sa ma mai vezi vreodata! Am parasit spitalul cu lacrimi in ochi.Ii urasc! NU pot sa cred ca propriul meu tata a facut asa ceva? Daca simteam ceva pentru copilul ala pana acum,dar in momentul de fata imi doresc sa plece de unde o a venit si el si aia!

    M-a indrept catre scoala ,sper sa nu banuiasca nimeni nimic ,barfele rele circula repede .In fata liceului ma asteapta Denii ,Cum m-a vazut,vine sper mine.Pe ea nu o pot mintii,ea v-a stii ca ceva se intampla cu mine .. dar inaintea ei in fata mea se afla chiar...

    ______________________________________________
    REINA >Smile sper sa iti placa Kiss


    Ultima editare efectuata de catre whitecoffe in Joi 3 Ian 2013 - 21:13, editata de 1 ori

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 3 Ian 2013 - 21:05

    Bună! Mulţumesc pentru mesajul privat. Mai întâi ,, mă ,, nu se scrie dezlegat niciodată, sper că nu te deranjează că ţi-am făcut mica observaţie.
    Îmi pare rău pentru Anastasia, probabil tatăl său nu-şi dă seama că soţia lui nu merită asta, iar fiica lui este cea pentru care ar trebui să se sacrifice. Îmi pare rău şi pentru acel copil, care probabil nu va primi afecţiunea surorii lui. Sper că nu va face Anastasia ceva nesăbuit.
    Aştept următorul capitol, spor la scris!

    ○Aida○
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 52

    Data de înscriere : 07/05/2012

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de ○Aida○ la data de Vin 4 Ian 2013 - 10:51

    Capitolul 3

    M-a indrept catre scoala ,sper sa nu banuiasca nimeni nimic ,barfele rele circula repede .In fata liceului ma asteapta Denii ,cum m-a vazut,vine sper mine.Pe ea nu o pot mintii,ea v-a stii ca ceva se intampla cu mine .. dar inaintea ei in fata mea se afla chiar Christian,el se crede nu stiu ce vedeta,dar e doar un fraier.Nu stiu ce vad fetele la el ,mie mi-e se pare un pr**t ,nimic altceva .De azi o sa cunoasca toti o noua Anastasia Del Olmo.
    -Vaii ! Oare asta nu e Anastasia?! si incepe sa rada batjocoritor .
    -Ce vrei ?! Nu am chef de aerele tale de printesa ! eu sunt singura care se pune cu el si il las mereu fara replica.Ce fraier!
    -Am auzit ca gata te-a dat taicatu afara din casa.
    -Stii nu ar fi mai bine sa stii toate aiurelile pe care le scotii tu ,doar pentru tine si fraieri tai ?
    -Chris! Las-o in pace! Denii vine in apararea mea .Puteam sa m-a apar si singura. Haide Anastasia intarziem.
    -Asta nu s-a terminat aici! tipa Christian .Ajungem in liceu,toti se uitau la mine ca la un OZN,cat de mult ii urasc! Dar incerc sa nu bag in seama susotelile lor si privirile aruncate sper mine!Imi i-au la revedere de la Denii, eu am trigomonetrie prima ora ,n-am nici un chef ,iar ea Romana .Intru in clasa si m-a asez in banca mea .Cea de la fereastra ultima banca ,azi nu vreau sa fiu fata tocilara ,multe lucruri se vor schimba de acum .Alaturi de profu Yamatashi ,intra si Chistian ,de ce ?Trebuie sa am orele impreuna cu el? Nu inteleg .
    Ora trecuse repede dupa parerea mea,nu am facut nimic diferit ,ne-a predat ca intotdeauna si s-a plans de nevasta lui care abia a nascut. Nu a putu sa doarma toata noapte! Ce coincidenta!
    In pauza am iesit in parc,era mai frig decat dimineata ,iar soarele disparuse de foarte mult timp.Mi-se alatura si Denii care m-a gasise intr-un final ,cica m-a cautase prin toata scoala.Nu stam mult la vorba ca sunetul clopotelului se auzea in toata curte .Avem engleza impreuna cu Denii,bine ca nu trebuie sa il mai vad pe Christian timp de 2 ore pana la Psihologie.
    .Nu puteam sa ma concentrez deloc la ore m-a gandeam la tata cum a putut sa faca asta? Nu e corect,ar fi trebuit sa intelega ca el e de vina eu nu vroiam alta 'mama',o vroiam doar pe mama ,cea care m-a iubeste. Nu pe ea,ea m-a uraste ,e doar vina ei ca tata s-a comportat asa cu mine! Pe mama am pierdut-o la varsta de 12 ani ,eram mica ,gimnaziul l-am facut acasa .Nu mai vroiam sa vad pe nimeni,tata stia cat de mult o iubesc pe mama ,ar fi trebuit sa ma intrebe si pe mine daca sunt de acord cu ea.. Stiam ca o sa isi refaca viata ,dar nu cu ea ,ci cu o persoana de varsta lui. Lacrimile imi alunecau pe obraji fierbinti .eram la baie ,nu suportam sa ma vada nimeni plangand ,eu sunt o fire puternica ,o sa cred peste am nevoie doar de timp.Programul se sfarsi,trebuie sa m-a duc acasa ,doar pentru a-mi lua hainele si atat.O s-a ramam la bunica sau poate la Denii.I-am zis totul si a fost de acord cu asta ,mi-ar prinde bine sa fiu cu cineva care m-a intelege.
    -Vrei sa merg cu tine?Vocea lui Denii s-a trezi la realitate dau afirmativ din cap si ne urcam in masina mea .In 10 minunte suntem in fata casei,am intrat pe la bucatarie .Wanda era tot aici m-a astept,m-a supuse la un interogatoriu,si m-a ruga sa nu plec de aici,pentru ca o sa inrautatesc lucrurile,dar decizia a fost luata nu pot sa mai stau in aceeasi casa cu ea !
    _______________________________________________________





    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de Reeah la data de Vin 4 Ian 2013 - 13:56

    Bună! Nu mă aşteptam ca Anastasia să ia o decizie ca aceasta, sunt sigură că tatăl ei nu o va putea părăsi pe soţia lui, deoarece aceasta i-a dăruit un fiu, normal că n-o s-o părăsească. Denii este o prietenă bună dacă doreşte să stea Anastasia la ea până se rezolvă lucrurile. Mă enervează tare mult Cristian... ce naiba are cu Anastasia? Dar ştii proverbul, cine se urăşte se şi iubeşte.
    Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie!

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de Rose la data de Vin 4 Ian 2013 - 22:16

    Am terminat şi critica ta. Ai de muncă, dar ştiu că poţi. Trebuie să ai voinţă şi te vei ridica, îţi vei repara greşelile care sunt evidenţiate mai jos. Totul treptat. Câte puţin şi uşor se vor îndrepta lucrurile.

    Titlu: E un titlu bun şi faptul că e în engleză e mai potrivit, parcă atrage mai mult privirea şi e într-o strânsă legătură cu textul.
    Ai o idee destul de interesantă şi chiar sunt curioasă să văd cum o dezvolţi mai departe.
    Pfoai, de ce ai introdus personajul principal aşa? Sincer, nu prea e plăcut să vezi că se prezintă ea: că are nu ştiu câţi ani, că o cheamă nu ştiu cum, că arată nu ştiu cum. Aceste lucruri se pot afla uşor şi pe parcurs ce înaintezi cu acţiunea, pe parcursul capitolelor. Adică nu e neapărat să aflăm totul încă de la început, pentru că se strică farmecul. Numele ei puteam să îl aflăm abia în capitolul trei, cum arată ea puteam afla treptat şi acest lucru se putea face, spre exemplu: câteva fire de păr şatene se lipise de faţa mea în momentul în care palma tatălui meu făcu contact cu obrazul meu, ochii albaştri mă înţepau şi cu greu m-am abţinut să nu vărs o lacrimă.
    Uite aşa puteam afla noi cum arată Anastasia.
    În primul capitol chiar nu era necesar să îl introduci pe Christian şi pe tipa aia căreia deja i-am uitat numele. Unele personaje se introduc treptat, odată cu acţiunea, toate la timpul lor. Aşa cititorul uită cine era personajul acela care l-ai precizat în primul capitol şi acum în capitolul 9. Aşa mai păstrezi şi suspansul.
    Încearcă să eviţi asta pe viitor.

    Să vedem descrierea:
    Încearcă să pui mai multă descriere, mai multe figuri de stil. Poţi începe cu enumeraţia, simple comparaţii. Uite, tu nu ne-ai spus de ce Anastasia îşi urăşte mama vitregă, nu ai oferit acest detaliu. Se comportă urât cu ea, e doar pe interes tipa sau cum? De asemenea ar trebui să evidentiezi mai bine acest sentiment sumbru, ura şi lipsa mamei ei naturale. Când tatăl ei a lovit-o trebuia să descrii acea durere interioară cât de cât.
    De asemenea observ că tu nu descrii, nu pui în valoare nici locurile prin care ea trece. E iarnă, e toamnă, e o vreme mai mohorâtă? Adică noi nu ştim şi ţine minte că aceste detalii îţi pot fi de ajutor la descrierea sentimentelor.
    Să ştii că unele replici puteau transformate în vorbire indirectă. Spre exemplu când prietena ei a întrebat-o dacă să o însotească sau când Anastasia a vorbit cu mătuşa sa. Ai momente în care dialogul e sec şi chiar poate fi transformat în vorbire indirectă.

    Acţiunea merge prea repede. Acu a fost la şcoală şi imediat e în maşina ei-care apropo nu ştiu de unde a răsărit, că tu nu ai spus nimic de maşină când aceasta a plecat spre spital. Încearcă să încetinezi puţin lucrurile şi asta îţi iese prin descriere.

    Văleu, mămică. Nu mai plasa textul în mijloc, pentru că tu nu scrii aşa în caiet. Textul îl aliniezi de la stânga la dreapta, aşa cum este corect. Doar numărul capitolului îl centrezi. De asemenea fii atentă cu acel scris italic, pentru că acest font ar fi de preferat să îl utilizezi atunci când ai un flashback sau chiar cum ai avut tu acele versuri din acea melodie.
    Trebuie să menţionez că apreciez enorm faptul că nu ai lăsat rânduri libere aiurea. Bravo, pentru acest lucru.

    Greşeli de tastare/ ortografie/ exprimare:

    • Sirena ambulantei ,m-a trezi la realitate,pasesc incet pe aleea din fata spitalului,D-na Saya -> Bun, există o mare problemă. În primul rând după ‘sirena ambulanţei’ nu trebuie pusă virgulă. În al doilea rând după ‘realitate’ pui punct şi începi altă propoziţie, pentru că deja începi altă idee. În al treilea rând după ‘spitalului’ vei pune punct şi vei începe altă propoziţie. Şi în al patrulea rând nu mai scrie prescurtat în fic, mă refer la “d-na”-doamna; nu te doare mâna dacă scrii cuvântul întreg.
    • .Oricat demult -> *aici* de mult
    • Pasesc spitalul -> Nu era cumva: părăsesc spitalul?
    • Da scumpo ce s-a intamplat ? -> Da scump-o, ce s-a întâmplat?
    • m-a intreb -> mă întreb
    • ..hmmm..e o camera -> Acel “hmmm” chiar nu ar fi trebuit pus şi nici acele puncte multiple. De asemenea vreau să îţi aduc la cunoştinţă faptul că ai repetat de două ori cuvântul “cameră”; puteai să îi găseşti un sinonim, spre exemplu: dormitor, încăpere.
    • În al doilea capitol, acele versuri trebuiau puse între ghilimele, deoarece sunt extrase dintr-o melodie şi nu îţi aparţin.
    • Bine tatii ce face Saya? -> Bine tati [cu un singur ‘i’, nu vreo 20] *punct*. Ce face Saya ? Începi altă idee, deci trebuie să formezi o nouă propoziţie.
    • lui sotia lui -> Vai... Ce naiba ?! Corect : soţiei sale sau soţiei lui.
    • s-a iti -> să îţi
    • plec la spital vii? -> plec la spital. Vii ? sau dacă doreşti poţi să o faci mai complexă; gen: vrei să vii să îţi vezi nepotul?
    • m-a duc -> mă duc
    • dar inaintea ei in fata mea se afla chiar... -> Bine, hotărăşte-te. Înaintea ei sau în faţa lui Anastasia sau ai fi putut pune: dar înaintea ei, în faţa mea, se afla chiar...

    Să ştii că nu ţi-am luat chiar toate greşelile, că aşa nu mai terminam, dar voi vorbi la modul general. Măiculiţă sunt probleme aici.
    În primul rând nu ştii când să începi altă propoziţie. Tu pui virgulă când trebuie să pui punct. Începi o nouă propoziţie când aceasta conţine altă idee.
    Când trebuie să pui virgulă, nu ai virgulă sau ai momente în care sunt inutile. Te rog frumos, fii mai atentă.

    !Vigula marcheză o pauză într-o frază. Ea se utilizează într-o enumeraţie sau separă o apoziţie de restul propoziţiei.
    Exemplu: Mircea, fiul, a sosit acasă sau Mircea, fiul nostru cel frumos şi ascultător, a sosit acasă. Apoziţia este structura sau cuvântul dintre virgule.
    Virgula mai separă si substantivele în vocativ, interjecţiile şi multe alte părţi de vorbire de restul propoziţiei. !


    Eu nu ar trebui să îţi zic aceste lucruri, pentru că tu ar trebui să le ştii de la şcoală. Ai totuşi 14 ani.
    De asemenea după fiecare semn de punctuaţie se lasă spaţiu, nu înainte.

    Mama ei de gramatică. Draga mea, tu nu ştii când trebuie să pui cratima, cum era la “să îţi”. Se scrie cu cratimă atunci când stă pe lângă un verb. Spre exemplu:
    s-a dus – Ciprian s-a dus la bunica sa. (“sa” are rol de pronume)
    s-a supărat – Ion s-a supărat pe sora sa.

    Te rog frumos să ţii cont de ce ţi-am spus eu mai sus şi dacă nu ai înţeles ceva nu ezita să mă întrebi. Înainte de a posta un capitol citeştel de două ori cu voce tare, pentru că aşa îţi vei da seama ce nu sună bine şi de unde ai făcut o greşeală.

    Spor la scris!


    ○Aida○
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 52

    Data de înscriere : 07/05/2012

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de ○Aida○ la data de Mar 8 Ian 2013 - 13:47

    Capitolul 4





    Wanda era tot aici m-a astept,m-a supuse la un interogatoriu,si m-a ruga sa nu plec de aici,pentru ca o sa inrautatesc lucrurile,dar decizia a fost luata nu pot sa mai stau in aceeasi casa cu ea !
    ***


    Totul se sfarseste pentru ca totul se reinceapa, totul moare pentru ca totul sa traieasca...


    Impreuna cu Wanda si Denii urcam in camera mea. In fata imi apare un hol imens imaculat unde as putea sa ma pierd usor, o sa imi fie dor de casa mea, dar nu voi putea sa stau in aceasta casa cu fiinta care a incercat sa ma omoare. Desi eu nu ii facusem nimic,dar ... In fine am ajuns in a mea camera.Chipul matusei Wanda era brazdat de lacrimi, acele minunate safiri nu trebuie sa planga, dar nu am de ales. Imi pare rau pentru ea, singura persoana pentru care am suportat-o pe Saya. Dar tata e umplut picatura paharului, nu m-ai puteam sa suport. Timpul cat am sta in fostul meu dormitor, mi s-a parut o vesnicie.
    Am luat doar lucrurile mai importante, laptopul, unele cartii si haine,doar atat. Era timpul sa plec, inainte ca tata s-a se intoarca de la servici. Drumul sper casa a fost tacut, numai picaturile de ploaie se izbeau nervoase pe parbrizul masini. Iubeam ploaie, mama mereu a spus ca ploaie m-a defineste, la fel ca ea sunt si eu ,uneori agitata iar alteori calma. Parinti lui Denii erau plecati cam tot timpul si atunci cand veneau acasa, era doar pentru cateva ore. Totul era trist, pe drum receau doar cativa oameni, grabiti unii spre casa, altii se distractie. Copacii aproape ramase fara frumoasele lor haine verzi.Nimic nu e cum pare, schimabre se face vrea repede nici nu imi vine sa cred ca totul s-a spulberat, asemenea unei sticle cazute pe jos, in mii si mii de bucatii. Ajunsa la vila parcam masina, iar Denii m-a ajuta sa duc bagajele in camera in care voi sta. Casa arata impresionant, tablouri cu ei erau peste tot. Ma simteam asa de abandonata, indiferent daca Denii era aici cu mine parca tot singura as fi, ploaie nici acum nu incetase, sunetul ei m-a linistea.Poate ar trebui sa ma maturizesc, dar maturizarea doare cine zice ca nu se inseala.Nu e asa de usor, sa renunti la copilarie asa de repede imi pare rau pentru tot ce am facut, dar stiu ca nu pot sa repar nimic, vorbele nu au valoare asta am invatat, iar promisiunile sunt aruncate in gluma. Mi-a promis de atatea ori ca orice s-ar intampla noi vom fi o familia, ca niciodata nu o sa dea in mine, ca m-a iubeste. Da au fost doar vorbe spune fara a fi gandite
    .
    Ramasa singura putere m-a paraseste, ochii ma incepau ingrozitor, dar nu vroiam sa plang,trebuie sa fiu o persoana tare. Deodata fulgere puternice spinteca vazduhul, ploaie se transformase in furtuna, vantul suiera asa tare incat copacii se aplecau puterii sale. Era o noapte urata, iar somnul nu imi dadea pace, dar inca nu vroiam sa dorm. Am iesit din camera in speranta de a gasi baie, holul era slab luminat doar de un candelabru,abia puteai sa vezi ceva prin intunericul asternut in incapere, iar vremea de afara o face sa fie ingrozitoare. Singura in lumea mea, asa sunt, asa m-a simt. O mana se aseaza pe umarul meu. Am inceput sa tremur, dar nu puteam sa tip sunetele nu ieseau.
    -Cin...e es..ti? doar atat am reusit sa zic, oricine era nu puteam sa ii vad fata, chipul ii era acoperit de intuneric, lumina nu ajungea pana aici. Incerc sa ma conving ca nu trebuie sa imi fie frica, dar trupul nu ma asculta, tremura din toate incheieturile.
    -Hei, nu am vrut sa te speri, sunt eu , Christian! cand i-am auzit numele am sarit in bratele sale.
    -Nu crede altceva! Doar m-am bucurat ca nu era altcineva. Auch, oare de ce am facut asta ?! Eu nu il suport, dar acum ca asta am simtit ca trebuie sa fac, chiar nu stiu de ce .

    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 164

    Data de înscriere : 29/01/2012

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Vin 18 Ian 2013 - 17:22

    whitecoffe a scris:
    Capitolul 4





    Wanda era tot aici, ma astepta, ma supuse la un interogatoriu [fara virgula]si ma ruga sa nu plec de aici, [space]pentru ca o sa inrautatesc lucrurile,[space]dar decizia a fost luata[punct, pentru ca fraza sa aiba sens, sau doua puncte] Nu pot sa mai stau in aceeasi casa cu ea ! [acel “ma” este, de fapt, pronume personal neaccentuat si nu are legatura cu “m-a” care se pune in cazul in care verbul este la perfect compus; ex: m-a cautat (a cautat pe mine – m) ]
    ***


    Totul se sfarseste pentru ca totul se reinceapa, totul moare pentru ca totul sa traiasca [verbul “a trai” la conjunctiv este “sa traiasca” nu “sa traieasca” ]...


    Impreuna cu Wanda si Denii[sper ca asa este numele si nu este alint de al Denisa, fiindca, in cazul acesta se scrie “Deni”, cu un singur “i”] urcam in camera mea. In fata imi apare un hol imens[virgula] imaculat unde as putea sa ma pierd usor.[punct si majuscula] O sa imi fie dor de casa mea, dar nu voi putea sa stau in aceasta casa cu fiinta care a incercat sa ma omoare. Desi eu nu ii facusem nimic,dar[acest “dar” nu are sens in propozitie] ... In fine[virgula] am ajuns in a mea camera.[space]Chipul matusei Wanda era brazdat de lacrimi, acele minunate safiri nu trebuie sa planga[din nou, fara sens; iar cuvantul corect nu este “safiri” ci “safire”, daca te referi la pietrele pretioase], dar nu am de ales. Imi pare rau pentru ea, singura persoana pentru care am suportat-o pe Saya [aici puteai pune virgula si sa continui], dar tatal ei umplut picatura paharului[nu a umplut picatura. ci a umplut paharul], nu mai[este “mai” ca si in “mai tare”, “mai incet”, “mai sus”; “m-ai” se foloseste in cazul in care spui: “m-ai lasat singur”, “m-ai tradat”(tu ai tradat pe mine – m)] puteam sa suport. Timpul cat am stat in fostul meu dormitor[fara virgula] mi s-a parut o vesnicie.
    Am luat doar lucrurile mai importante[aici erau bune doua puncte, pentru ca urmeaza o enumeratie]: laptopul, unele carti[cu in singur “i”] si haine,doar atat.[precizarea asta este de prisos; nu era nevoie sa mai spui si “doar atat”, pentru ca cititorul deducea asta ] Era timpul sa plec, inainte ca tata sa[“s-a” cu cratima se foloseste in urmatorul caz: Mihai s-a dus la piata. (el a dus pe sine – s la piata); “sa” fara cratima este o propozitie si se scrie cu ă] se intoarca de la serviciu. Drumul spre[greseala de tastare] casa a fost tacut.[aici merge punct si sa incepi cu majuscula] Numai picaturile de ploaie se izbeau nervoase pe parbrizul masinii[cu doi de “i”]. Iubeam ploaia, mama mereu a spus ca ploaia ma[pronume personal] defineste, la fel ca ea sunt si eu[doua puncte sau punct si virgula]uneori agitata[virgula] iar alteori calma. Parintii lui Denii erau plecati cam tot timpul si atunci cand veneau acasa, era doar pentru cateva ore. Totul era trist, pe drum treceau doar cativa oameni, grabiti unii[ai cam inversat aici; era mai bine: “unii grabiti”] spre casa, altii de distractie[aici era “de distractie”, sper; fiindca cu acel “s” nu avea sens]. Copacii aproape ramase fara frumoasele lor haine verzi.[propozitie fara sens; ar fi fost corect sa spui: “Copacii aproape au ramas fara frumoasele lor haine verzi.][space]Nimic nu e cum pare[punct si virgula, mai bine] schimabre[“schimbarea” cred ca era forma corecta] se face vrea[“prea” nu are nicio legatura cu verbul “a vrea”] repede[vigula sau punct si virgula] nici nu imi vine sa cred ca totul s-a spulberat, asemenea unei sticle cazute pe jos, in mii si mii de bucatii. Ajunsa la vila parcam masina, iar Denii ma ajuta sa duc bagajele in camera in care voi sta. Casa arata impresionant, tablouri cu ei erau peste tot. Ma simteam asa de abandonata[punct sau punct si virgula]; indiferent daca Denii era aici cu mine parca tot singura as fi[punct, punct si virgula sau “iar”; ca sa aibe sens]; ploaia nici acum nu incetase,[aici ar mai fi mers un “insa” sau “dar”] sunetul ei ma linistea.Poate ar trebui sa ma maturizez [a maturiza; eu ma maturizez, tu te maturizezi etc.; asa se conjuga corect], dar maturizarea doare[punct] cine zice ca nu se inseala.[partea asta nu are niciun inteles; puteai renunta la ea][space]Nu e asa de usor[fara virgula] sa renunti la copilarie asa de repede[virgula sau punct si virgula] imi pare rau pentru tot ce am facut, dar stiu ca nu pot sa repar nimic[era mai bine daca puneai punct si incepeai o noua fraza] Vorbele nu au valoare[virgula] asta am invatat, iar promisiunile sunt aruncate in gluma. Mi-a promis de atatea ori ca orice s-ar intampla noi vom fi o familie, ca niciodata nu o sa dea in mine, ca ma iubeste. Da[aici este “dar” si daca voiai sa prescurtezi scriai cu apostrof: “da'“] au fost doar vorbe spuse fara a fi gandite
    .
    Ramasa singura[virgula], puterea ma paraseste, ochii ma inteapa[daca ai inceput cu un timp, continui cu el] ingrozitor, dar nu vroiam sa plang,[space]trebuie sa fiu o persoana tare. Deodata fulgere puternice spinteca vazduhul, ploaia se transforma in furtuna,[aici vine un “iar”] vantul suiera asa tare incat copacii se apleaca puterii sale.[nu prea are sens] Era o noapte urata, iar somnul nu imi dadea pace, dar inca nu voiam[verbul este “a vrea”, dar mai are si forma “a voi”; se conjuga astfel: eu voiam, tu voiai, el voia etc.] sa dorm. Am iesit din camera in speranta de a gasi baia.[punct si incepeai o noua propozitie] Holul era slab luminat doar de un candelabru[aici merge un “si”]abia puteai sa vezi ceva prin intunericul asternut in incapere, iar vremea de afara o facea sa fie ingrozitoare. Singura in lumea mea, asa sunt, asa ma simt. O mana se aseaza pe umarul meu. Am inceput sa tremur, dar nu puteam sa tip[virgula] sunetele nu ieseau.
    -Cin...e es..ti?[nu arata prea bine] [punct si continuai cu alta fraza]Doar atat am reusit sa zic[punct sau punct si virgula]; oricine era nu puteam sa ii vad fata, chipul ii era acoperit de intuneric, lumina nu ajungea pana aici. Incerc sa ma conving ca nu trebuie sa imi fie frica, dar trupul nu ma asculta, tremura din toate incheieturile.
    -Hei, nu am vrut sa te sperii, sunt eu , Christian! Cand i-am auzit numele[virgula] am sarit in bratele sale.
    -Nu crede altceva! Doar m-am bucurat ca nu era altcineva. Auch, oare de ce am facut asta ?! Eu nu il suport, dar acum ca asta am simtit ca trebuie sa fac, chiar nu stiu de ce . [asta face parte din replica personajului? Daca nu, atunci ar fi fost bine sa le pui cu italic, ca si ganduri ale fetei]


    Asta e critica pe text. Acum, sa le iau pe categorii si sa explic.

    Titlul: Eu una prefer titlurile in romana, atat timp cat fic-ul este in romana. Atunci cand ai sa faci o lucrare in engleza ai sa pui titlul in romana? Nu cred. In fine, asta e doar parerea mea, pur si simplu. Legatura titlului cu textul nu o prea vad. Titlul in general trebuie sa surprinda esenta ideii textului sau a mesajului pe care tu vrei sa-l transmiti. Cat despre originalitate, ma pot declara multumita. Nu e un titlu des intalnit; cel putin, eu nu l-am mai vazut.

    Ideea: Nu pot spune ca e total originala. Fata "tocilara", mama mai vitrega cea rea, drama fetei, un baiat smecher si plin de sine; poveste de genul vezi foarte des. Acum depinde de tine. Depinde de felul in care tu evoluezi ideea si cum reusesti tu sa suprinzi.

    Greseli de ortografie: Aici voi avea mult de scris. Am observat ca ai o problema cu ortogramele, adica cu acele cuvinte cu cratima si fara cratima. Ele vin cam asa:
    la = acolo; Ex: Eu m-am dus la scoala.
    l-a = pe el – l; Mama l-a certat pe Mihai. / pe el - l a certat
    să = nu este ortograma, ci este propozitie si asa se scrie; fara niciun fel de cratima
    sa = vine de la “a sa”; Cartea sa este frumoasa/ se poate inlocui prin “a lui/ei”
    s-a = pe sine – s; S-a ranit cand ne jucam./pe sine – s a ranit
    mă = cum am mai spus, este pronume personal, persoana I, forma neaccentuata
    m-a = asta nu este otograma, ci pur si simplu este alaturarea pronumelui personal neaccentuat m- cu “a” ce vine de la forma de perfect compus a verbelor; Ex: Dan m-a vazut in padure/ pe mine – m a vazut
    sau = cu sensul de “ori”; Vrei o portocala sau o banana?
    s-au= Ei s-au batut. / pe ei – s au batut; forma reflexiva
    Ai o multime de astfel de greseli. Plus faza cu “ploaie”. Afara a venit ploaia, nu ploaie. Caci este vorba de un fenomen al naturii, nu o persoana, ca sa poti spune ca a venit “ea”.
    Ai grija la cum pui “i”, fiindca nu peste tot i-ai nimerit. Ai probleme cu conjugarea unor verbe. Daca nu esti sigura, mai bine te informezi, dai un search pe Google sau te uiti intr-un manual, ceva, dar nu scrii asa.

    Greseli de tastare: Aici, in mare parte, nu ai probleme. Au fost cateva greseli, dar oricine le poate scapa.

    Aspect: Cea mai mare problema e faptul ca tu centrezi textul. Sa fie clar: Nu ai voie sa centrezi textul! Este o regula de baza, in caz ca vrei sa stii. Pui acel doar la titlu, insa textul nu are voie sa fie aliniat decat de la stanga la dreapta. Tot la aspect voi pune si acele parti fara inteles. De ce aglomerezi fraza cu lucruri care sunt inutile? Nici macar nu te ajuta la intelegerea frazei, ci doar ingreuneaza propozitia si te incurca la citit. Repara lucrul asta, pentru ca este deranjant. Spune cu voce tare propozitia si, daca ti se pare ca nu suna bine, modific-o. Nu mai folosi virgule in loc de punct. Poti apela la punct si virgula ( ; ), insa de preferat ar fi sa faci propozitii care sa aiba inteles si sa le delimitezi cum trebuie prin punct. Cum ar fi fost daca in loc de semnul intrebarii, punct si punct si virgula, eu sa fi pus doar virgule? Ai mai fi inteles ce voiam sa spun? Asta se intampla si cu textul. Si incearca sa nu mai faci propozitii luuuungi, fara inteles. Daca stii ca nu poti construi o fraza lunga, mai bine fa mai multe scurte. Toate aceste lucruri ingreuneaza citirea textului si parca iti piere cheful si placerea cand vezi un astfel de text. Paragrafele sunt bune, dar nu exagera cu ele.

    Dialogul: Care este inexistent. In primul rand, capitolul e foarte scurt. Ai doar trei linii de dialog, ceea ce este trist. Un text nu este compus doar din naratiune. Si dialogul tau este lipsit de dinamica, e ca si cum o voce ar pronunta acele replici. Pur si simplu personajele tale nu se pliaza pe replicile scrise, parca nu sunt spuse de ele. Data viitoare, mai pagineaza dialog.

    Descrierea: Descrierea, la fel ca si dialogul, pare a fi o chiulangioaca si cam absenteaza prin textul tau. Sunt doua tipuri de descriere: cea sentimentala si cea a atmosferei. Sa incepem cu cea care e mai usoara: a atmosferei.
    Asta implica tot ceea ce este in jurul personajului. Tot ce vede, tot ce simte, tot ce aude, tot ce miroase, tot ce vine din exterior si are un efect asupra lui; toate trebuie transpuse in text. Cum faci asta? In primul rand, iti trebuie un cadrul spatio-temporal. Trebuie mentionat spatiul si timpul; nu ostentativ, ci imbinand aceste detalii cu naratiunea. Ex: “Ma plimbam melancolic prin parc; frunzele aramii de toamna si micile balti formate in urma ploii erau singurele lucruri ce imi insoteau nostalgica prezenta. “ Acum ca ai cadrul descris, trebuie sa fii pregatita sa descrii fiecare loc si fiecare imagine ce vine in contact cu personajul tau: “Mirosul de frunze uscate si raceala vantului imi aminteau [...]”. In cazul in care apar noi personaje, ele trebuie descrise de asemenea: “Baiatul pe care il zarisem avea un aspect dur, usor necizelat, insa inspira un oarecare spirit artistic. Ochii ii erau adanciti in orbite si buzele uscate.” Evita, in descrierea personajului, exprimarile de genul: “Are ochii albastri, parul lung si brunet si e imbracata cu[...]”. Sunt total nepotrivite si cliseice. Mai bine iti canalizezi atentia pe lucruri importante, ca si privirea unui personaj sau gesturile si mimica acestuia, fiindca multe dintre ele pot dezvalui caracterul acetuia. NU TRECE PESTE DETALII! Orice lucru, oricat de marunt ar fi, poate avea o insemnatate mare. Nu uita asta! Pentru a crea atmosfera fa uz de procedee artistice: “Soarele se prabusea precum o cometa in flacari, in timp ce valurile marii involburate stingeau cu suflul lor rece si indiferent[...]”. In aceasta propozitie ai comparatie (soarele se prabusea precum o cometa), epitet (marea involburata) si personificare (valuri cu suflu indiferent). Nu e greu. Trebuie doar sa te joci putin cu cuvintele si sa-ti lasi mintea sa fie mai lirica. Un simplu epitet poate infumuseta o propozitie.
    Descrierea sentimentala: Asta e un lucru greu. Aici intra tot ce tine de personajul tau, de cum percepe el lucrurile din jurul lui si de impresiile sale. Un exemplu: “Ochii sai reci ma urmareau cu prudenta. Nu era o senzatie deranjanta, insa nici comfortabil nu mi se parea. Simteam ca tot corpul imi e examinat de acea privire agera, inteligenta. “ Trebuie sa fii atenta la ceea ce cred personajele tale. De asemenea, monologul te ajuta cateodata sa exprimi ceea ce vrea personajul. In cazul in care simte groaza, foloseste cat mai multe cuvinte care sa induca acest sentiment si cititorului. In cazul in care simte tristete, bucurie etc, ai grija sa expui exact reactia personajului. Poti incepe cu gesturile: “Degetele imi tremura fara sens... Un vid ma inconjoara, iar ochii mei se inchid. Simt cum corpul imi cedeaza sub greutatea acelui moment. Aud slab, din ce in ce mai slab, iar in jurul meu pare a fi doar intuneric. “ Canalizeaza-ti atentia pe ceea ce e in mintea si sufletul personajului si incearca sa simti si tu ce simte el, pentru a putea exprima tot mai amplu si real ceea ce se intampla cu acesta. Imagineaza-te pe tine in locul personajului si descrie atent fiecare reactie, gand sau sentiment.

    Naratiune: La acest capitol avem de discutat ceva. Fiindca la tine debitul naratiunii este pur si simplu imposibil de urmarit. Actiunea e grabita, propozitiile nu au sens toate si ingreuneaza foarte mult cititul. De asemenea, faptul ca nu descrii suficient face textul sa para lacunar, il face sa aiba goluri. Naratiunea trebuie sa fie lina, sa simt ca sunt acolo, nu ca doar citesc. Incearca sa te concentrezi asupra propozitiilor pe care le scrii. E foarte important sa fii concentrata. Fiecare idee pe care tu o scrii trebuie sa fie bine dezvoltata si sa se imbine cu actiunea. Fa actiunea mai dinamica, fara sa pierzi, insa, din vedere sentimentele personajului. Incearca sa adaugi suspans si sa nu te grabesti. Usor, usor... Nu e nevoie sa scrii repede trei idei ca sa fie de ajuns. Gandeste-te la ceea ce vrea personajul, la fiecare actiune, la cadru, la celalalte personaje si omogenizeaza toate aceste lucruri sub forma unui discurs bine construit. Nu te mai pierde pe drum. Ai momente cand pur si simplu sari de la o idee la alta sau de la o stare la alta. Ia-le pe rand si incearca sa treci fluid prin toate ideile. Nu te cantona intr-o idee; nu e avantajos sa imi prezinti in trei paragrafe aceeasi idee, apoi, in restul capitolului – de doua paragrafe – sa treci prin mai multe actiuni in graba. Fara graba, bine? O iei incet, metodic si lasi actiunea sa curga; nu mai forta situatiile si imagineaza situatii cat mai reale. Fii atenta la detalii, inca o data. Incearca ca tot ce tine de personajul tau sa apara in text. Evita propozitiile foarte lungi sau foarte scurte. Cele lungi impotmolesc actiunea si o fac imposibil de urmarit, iar cele scurte intretaie firul narativ si ti se pare ca este un mesaj telegrafic mai degraba, decat text epic. Apropo de epic. Fiindca povestesti din prisma personajului, trebuie sa cunosti la fel de multe ca si el si nu ai cum sa fii prezenta in mai multe locuri. Leaga actiunile intre ele si nu mai lasa suspendate actiuni sau bucatele de descriere sentimentala. Incoroporeaza totul in text, astfel incat sa aiba sens si fluiditate. Si foloseste cuvinte de legatura, pentru ca sunt importante in prelungirea unei fraze. Straduieste-te sa vizualizezi totul: de la peisajul de ansamblu, la ridurile de pe fruntea unui personaj si de la imaginea orasului, la felul in care palpaie un bec pe strada. Orice conteaza, atat timp cat vine in contact cu personajul! Nu mai incurca timpurile. Daca incepi cu un timp, atunci incheie cu el. Exemplu de cum sa NU faci: “Sunt in camera mea si am plans cinci minute. Ma uitam la tavan si ascult muzica linistitoare. Incerc sa aflu un raspuns, insa nimic nu imi venea in minte. “ Acest gen de propozitie este gresita. Exemplu de cum SA FACI: “Eram in camera mea si plangeam de cinci minute. Ma uitam la tavan si ascultam muzica linistitoare. Incercam sa aflu un raspuns, insa nimic nu imi venea in minte.” Din cate vezi, am inceput cu trecut si am continuat tot cu trecut. Ceea ce este corect. Nu ai voie sa faci salata de timpuri!

    Puncte de referinta:
    1.Nu stii sa iti organizezi ideile si mintea. Inainte sa te apuci de scris, mai bine iti planifici in minte cu va arata capitolul si ce vrei sa spui in el. Daca te ajuta, fa mai intai un plan de idei, apoi dezvolta-le pe fiecare.
    2.Daca vrei sa construiesti un dialog captivant, incearca sa te pui in pielea personajului si sa vorbesti ca si el. Potriveste astfel replicile, incat sa nu fie nici prea scurte si nici prea lungi si sa se completeze cu caracterul personajului.
    3.Trebuie sa iti cunosti foarte bine personajele. Este primul proces pe care trebuie sa il faci la inceperea unui fic. Apoi modeleaza actiunile si reactiile dupa caracterul acestuia. Pentru a caracteriza personajele, foloseste-te de dialog, actiuni, mimica, gesturi si ganduri. Nu te apuca sa insiri niste insusiri.
    4.Nu te sfii sa ceri ajutor. Daca tu crezi ca ai probleme intr-un domeniu legat de scrierea unui fic, poti cere ajutor criticilor de pe forum. Ei te pot ajuta si sunt sigura ca nu iti vor refuza cererea. De asemenea, cere critici consecutive, pentru a-ti inregistra evolutia si pentru a vedea ce lucruri mai ai de indreptat. Ai grija sa ceri sfaturi de la cei care chiar au legatura cu subiectul, fiindca te poti trezi cu informatii eronate din partea unora.
    5.Fii obiectiva in ceea ce priveste textul tau. Stiu ca nu e usor sa primesti o critica. Nici mie, sincer, nu imi place sa primesc critici, dar incearca sa te pui intr-o pozitie obiectiva si sa vezi care sunt defectele textului tau.
    6.Nu imita. Te poti raporta la stilul cuiva, insa nu incerca sa imiti. Asta pentru ca nu iti va iesi, in primul rand, si pentru ca nimeni nu are nevoie de copiatori. Incearca sa-ti dezvolti propriul stil si sa-l imbunatatesti pe parcurs.
    7.Citeste. Asta este cel mai de folos lucru. In primul rand iti formezi un vocabular propriu si inveti sa stapanesti mult mai bine limba. Chiar si exprimarea ti se poate indrepta de pe urma unei lecturi. Asa ca citeste cat mai mult si du-te in surse sigure: cartile. Nu iti recomand cititul de fic-uri, fiindca in orice fic se pot strecura greseli si nu ai de ce sa risti.
    8.Ca sa evoluezi, trebuie sa ai vointa si sa muncesti. Scrie, taie, rescrie, citeste, taie, scrie si iar rescrie. Si repeta in continuare procesul, pana ajungi la forma ideala a lucrarii.
    9.Invata sa te autocorectezi si nu astepta ca altcineva sa iti insire greselile. In cazul in care nu esti sigura asupra unui anumit detaliu, poti intreba o persoana despre asta; dar sa fii sigura ca acea persoana iti poate da un raspuns corect.
    10.Nu pune la suflet cuvintele rautacioase. Asta e un lucru foarte important. Daca consideri ca cineva iti desconsidera munca, treci peste si continua sa scrii, fiindca nimeni nu iti poate la asta. Si nu iti pierde speranta.


    Bun, cam asta a fost. In incheiere as vrea sa mentionez ca:
    - critic textul, nu persoana
    - aceasta critica este adresata exclusiv autorului, nu persoanei; fiindca pe autor il cunosc prin intermediul textului, insa persoana din spatele lucrarii nu o cunosc
    - pentru neintelegeri, contactateaza-ma prin pm. Nu vreau circ pe forum. Daca vrei sa ma injuri, daca ai ceva de reperosat sau daca crezi ca ceva din critica mea e neintemeiat, prin PM!
    - daca ai nevoie sa intelegi ceva, imi poti spune si te ajut cu placere
    - nu trebuie sa urmezi cu sfintenie ceea ce spun eu; fiecare are propriul stil si limbaj. Astea sunt doar puncte de baza in construirea textului. De asemenea, exemplele sunt pur si simplu exemple si nu sunt modele. Nu vreau sa faci cum spun eu sa faci, ci sa selectezi ce crezi ca ti se potriveste din critica; insa te rog sa fii obiectiva
    - nu imi retrag cuvintele, asa ca nu te astepta sa imi cer scuze pentru critica mea. O critica este o critica si ma astept sa o iei ca atare. Personal, nu am nimic nici cu textul si nici cu tine – atat ca autor cat si ca persoana. Este pur si simplu “meseria” mea.

    Mult spor la scris de acum incolo si multa inspirtaie~ Kiss-you~ ^^

    ○Aida○
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 52

    Data de înscriere : 07/05/2012

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de ○Aida○ la data de Sam 2 Mar 2013 - 18:16


    Hei, scuze pentru ca am adus nextul asa tarziu Sad , va multumesc pentru critici Big smile
    Sper ca v-a placa continuarea, Big Hug Astept comentarile voastre!

    _____________________________________________

    ~~~~~~ Capitolul 5 `~~~~~~~




    Cand viata iti surade tu ce faci? Dai cu piciorul la tot ce-ai facut pana acum , cu riscul de a pierde tot ce ai mai drag pe lume, ganduri imprastiate pe foaia imaculata, curg ca lacrimile pe obraz, e tot ce m-a linisteste atunci cand imi amintesc de el. Un chip frumos, zambitor, era singura persoana cu care simteam ca viata mea e total diferita, lacrimile era doar pentru momentele in care radeam unul de altul , pentru clipele fericite, doar pentru atat, niciodata pentru cele nefericite pe care le infruntam doar mana de mana sau cu zambetul pe buze. nu stiu daca voi reusi vreodata sa mai gasesc o asemenea persoana, un inger, era cel mai minunat lucru, dar a plecat... Persoanele pe care le iubesti pleaca cel mai repede.. Si doare fiecare clipa in care ai nevoie de ea..de aceea persoana care iti apartinea doar tie.. Poate asta m-a schimbat.. Dar pentru el voi fi mereu zambitoare, el mi-a desenat lumea asa cu ar fi trebuit sa fie pana cand vom pasi amandoi in alta lume. Cred ca mama a avut nevoie de el, azi au trecut 2 ani de cand el se afla alaturi de ingeri, acolo unde ii este locul, e intuneric, tarziu, si eu m-a aflu la locul in care trupul sau se odihneste, eu sunt doar un simplu om.. pentru mine el era Fericire.. Dar eram din alte lumii. L-am asteptat atat de mult, dar a stat asa putin, tot ce am vrut era doar el.. Dupa ce mama a pleaca la El.. desi eram mica, nu credeam ca voi mai zambi, dar am zambit, am luptat si l-am intalnit.. dar asta s-a sfarsit, nimeni nu va sti ca doar el.. a reprezentat lumea mea.
    Deschid incet album cu fotografii, lasand lacrimile s-a inunde ochii mei. Dupa o noapte in care somnul s-a lasat asteptat cam tot timpul, iar lacrimile mele nu au incetat niciodata, se zice ca timpul trece, dar nimic nu trece fara lasa urme, iar 'urma' acesta dureaza de prea mult timp.. Fotografile imi aluneca din mana umeda, imprastindu-se pe covorasul pufos de langa pat, privirea mi se opreste asupra unei poze, impreuna cu tata si mama, ce bine le statea impreuna, piele alba a mamei se potrivea perfect cu bronzul tatei, erau doi in unu, dar a ramas doar unul, zambetul tatei era asa frumos, acum nu prea il mai vezi zambind, poate nu am reactionat cum ar trebuit, dar acasa nu vreau sa ma duc, poate ar fi trebuit sa plec eu in locul mamei la El.. sunt un simplu calator in viata.. nu mai stiu nimic, stiu doar ca ma doare.. Imi e dor de ei, la fel cum imi este dor de mare.. Ultima oara cand am simtit valurile marii lovindu-se de picioarele mele au fost acum cativa anii in urma.. Alaturi de tata si de el.. se intelegeau asa de bine, il considera fiul sau, am suferit impreuna pierderea lui. Eram cei mai buni prieteni, eram ' Anastasia si tatal sau impotriva intregii lumii' desi sunt doar amintiri, clipele astea dor de parca sute de sagetii imi strapung inima. E prea tarziu .. Iubirea e diferita, desi aveam impresia ca o stim pe de rost, nici macar nu o stim.. ''Incidentul" acela cand eu si Christian ne-am imbratisat a fost dat uitarii, de atunci m-am inchis intre acesti patru pereti, azi a fost singura zi cand am iesit din casa, cu Denii m-am comportat foarte urat, de doua zile nu a mai venit la mine, m-am simt ca intr-un ospiciu de nebuni, toti au ajuns la aceasta concluzie. Langa perete de culoarea flori de nu ma uita se afla telefonul meu, l-am aruncat atunci cand suna incontinuu, eram prea suparata pe mine incat telefonul a avut un mic incident, bine poate un pic mai mare.. Imi fac curaj si m-a duc la oglinda. Aratam ca o fantoma, piele mai alba ca de obicei, cearcane pronuntate, buzele vinetei, imi venea pur si simplu sa imi plang de mila. Dar am promis ca voi fi tare, ca voi zambi orice ar fi, am jurat! Aceastea au fost ultimile sale cuvinte: "Ochii tai sa ramana asa fericiti, nu iti irosi lacrimile pentru momentele triste, tu o sa fii tare, ca intotdeauna zambareata si o sa stii ca eu te voi pazi la orice pas pe care il vei face" cand tata l-a scot din apa. Pasesc sfioasa in baie, lasand hainele sa alunece de pe mine, picaturile de apa cadeau pe corpul meu incetul cu incetul spalandu-ma de pacate, iar odata cu ele si lacrimile mele. De azi o noua Anastasia, nu voi mai arata mila, voi infrunta viata cu zambetul pe buze jur!


    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 3 Mar 2013 - 8:47

    Bună, draga mea! Big Hug Mă bucur că ai adus următorul capitol şi îţi mulţumesc că m-ai anunţat! Big Hug Ai o mare problemă cu estetica şi dublarea i-urilor aşa că ar fi bine să ceri sfatul unui critic. Smile Îmi pare rău pentru Anastasia, însă, ori sunt eu prea obosită, ori chiar n-ai explicat cum trebuie, de nu-mi dau seama cine a murit. Christian ? Ai fost tare neclară şi n-am înţeles multe, cine era persoana aceea ? Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie! Kiss

    ○Aida○
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 52

    Data de înscriere : 07/05/2012

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de ○Aida○ la data de Lun 8 Apr 2013 - 20:24

    Hei, dupa cum obsevati am adus nextul! Sper sa va placa. Kiss Big Hug
    __________________________________________________
    ~~~~~~~~~ Capitolul 6~~~~~~~~~~
    [Oamenii îşi creează multe pricini de suferinţă ca să evite suferinţa; din dorinţa de a dobândi fericirea, ei îşi distrug fără chibzuinţă fericirea, ca şi cum ar fi proprii lor duşmani .



    Încerci sa te schimbi sa iti dai 'refresh'la caracter. Sa ascunzi dupa un zambet toata durerea pe care sufletul o indura. Dar ce faci cand esuezi? Continui sa lupti? Sau renunti?Viata mea depinde de schimbare. Toata viata mea a fost o minciuna.
    O noua zi rasarea in calea mea. O noua sansa la viata, de azi stop lacrimi, stop tot ce inseamna "lasitate" , a avea sentimente in aceasta lume insemna sa fii las! Timpul trece tic-tac, tic-tac..Zgomotul usii m-a trezi din visare, Denii pasi incet in camera, uitandu-se la mine de parca vazuse o fantoma.
    -Nu imi vine sa cred! Arati minunat, te-ai hotarat sa mergi in sfarsit, sa margi si tu la scoala? In loc de raspuns dau afirmativ din cap si ies pe usa. Salut nepasator pe Christian care m-a privise insistent tot drumul pana la scoala.Sentimentul asta m-a incomoda, zambetul sau stralucitor ii aparea mereu in minte cand ii inchideam pleopele. Camasa neagra se potrivea perfect pe trupul sau bine lucrat., Anastasia nu te mai gandi la prostii! Pana si constinta mea ma mustreaza, Christian e un nesuferit, un pervers, toate fetele sunt lesinate dupa el.. Nu inteleg ce vad la el. Niste ochii superbi ca verde crud., un zambet fermecator si.. un creier plin de prostii! A fost cel mai lung drum pe care l-am facut pana la scoala, timpul a trecut asa de greu.
    Aveam emotii, ma simt de parca eram in primul an de liceu, palmele mi s-au umezit, picioare ii tremurau . M-a ridic incet de pe bancheta din spate, ajutata de Christian, se poarta cu mine, de parca eram urmatoare lui tinta. Tipul asta are o gramada de aere pe el. Curtea liceului era plina de copii, unii plimbandu-se impreuna cu persoana iubita, unii alergand spre grupul care il asteptau, altii se grabea sa nu intarzie la ore. Nu mai noi mergem fara nici o treaba, Christian plecase la prietenii lui, iar eu ma pierdeam in proprile mele ganduri. Denii ii povestea tot ce s-a intamplat pana acum la liceu, dar tot ce auzeam era blah blah blah. In cateva secunde sunetul soneriei se facuse auzit pe coridorulul liceului, imi i-au ramas bun de la Denii, si pornesc spre clasa. Prima ora 'biologie' , ma uit la ceas 10:05 am intarziat, la naiba! Domnul Moore e mereu la fix in clasa, o sa ma asculte, primul meu patru.. hmm e bun pentru un nou inceput, cred. Deschid incet usa, in clasa era o liniste de puteai auzea ploaia cum loveste geamul. Din toate cele 30 de locuri, singurul loc neocupat este exact langa Christian. Imi cer scuze ca am intarziat domnul Moore, sper surprinderea mea m-a lasa sa ma asez in banca.

    Intreaga zi l-am vazut pe Christian, si m-a deranjeaza sa il vad asa de mult, Denii era ocupata cu noul ei iubit Damon, e un tip ciudat, nu stiu de ce il place, dar gusturile nu se discuta. Dupa scoala, am mers pana la cimitir, vroiam sa vorbesc cu mama, cu Robert. De dragul lor, voi incerca sa fiu altfel.

    ***

    Trecuse aproape 2 luni de cand viata mea revenise cat de cat la normal, in fiecare zi Christian era mai aproape de mine, Denii se indepartase, se comporta de parca nici nu ma mai cunostea. Din cauza lui Damon, cred ca din vina lui ea nici nu ma mai baga in seama, viata se schimbase nu stiu daca in bine sau rau, dar se schimbase. Aveam prietenii noi, si incercam sa ma bucur cat mai mult de ultimile luni de liceu. Am in fata mea un amalgan de sentimente, ura si iubirea se ciocnesc intr-una, nici una nu ma lasa sa traiesc asa cum vreau eu. Razbunarea are in mine ca un foc, incet dar sigur, relatia mea cu 'tata'se mai imbunatatise, Chris m-a sfatuiese sa vorbesc cu el si sa-l ascult, sa ii acord lui David o sansa, incercan sa il ascult, sa fiu calma, dar ..
    - Anastasia, pot sa intru? Vocea suava a lui Christian m-a aduse la realitate. Inchid repede jurnalul, si il ascund sub perna. I-am deschis usa, si am vazut niste trandafiri superbi. -Acestea sunt pentru tine! Imi ridic privirea la el, si ii ofer cel mai dulce zambet al meu, dupa care ii sar in brate. Se dezechilibreaza pentru cateva secunde, dar isi revine imediat.
    -Multumesc, dar cu ce ocazia mi-ai adus acestii trandafirii? m-a dau in fata usii si il las sa intre, ii i-au trandafiri din mana si m-a duc la baia s-a pun apa in vaza.
    -Pai sti azi eu cred ca e ziua ta, si nu puteam sa uit de asta, asa ca am venit sa te i-au in oras, in 20 de minunte sa fii gata -vroiam sa protestez dar el nu a acceptat nici un 'dar'.

    Christian's point of view

    Asteptam de mai mult de jumatate de ora si Anastasia inca nu era gata, oare nu va veni? Inca 5 minunte si ma duc dupa ea. In aceste cateva luni, mi-am dat seama ca e o persoana speciala, e puternica, curajoasa, uneori copilaroasa, uneori prea matura. E perfecta, ea e ca o regina, fara nici un defect, nu inteleg cum de nu am putut observa asta pana acum. Pentru ea as renunta la tot, nu am simtit niciodata in viata mea, ceea ce simt pentru ea, am devenit prieteni, am invatat sa respect, ma gandesc la ea zi si noapte, de cand am intalnit-o am vazut ceva special in ea. Cum ar fi, cu ea totul e perfect.





    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de Reeah la data de Lun 8 Apr 2013 - 21:09

    Bună, draga mea! Mă bucur enorm de mult că ai adus capitolul următor, l-am aşteptat! Hm. Nu mă aşteptam ca Christian să încerce să se apropie de Anastasia vreodată. De fapt, ultima parte în care arătai gândurile lui, mi-a demonstrat contrariul. Cumva este o perioadă de adolescent în care hormonii îţi joacă feste şi te fac să crezi că ai anumite sentimente, când de fapt doar îţi baţi joc de persoana respectivă ? Interesant...
    Mă bucur că viaţa Anastasiei este din ce în ce mai bună şi că l-a acceptat pe David. Nu-mi convine că Denii s-a îndepărtat de Anastasia şi probabil iubitul ei nu este chiar atât de bun precum pare.
    Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie! Kiss

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 10 Apr 2013 - 16:54

    whitecoffe a scris:
    __________________________________________________
    ~~~~~~~~~ Capitolul 6~~~~~~~~~~
    [Oamenii îşi creează multe pricini de suferinţă ca să evite suferinţa. [Aici trebuia punct si sa incepi alta popozitie sa sune mai bine] Din dorinţa de a dobândi fericirea, ei îşi distrug fără chibzuinţă fericirea, ca şi cum ar fi proprii lor duşmani .



    Încerci sa te schimbi sa iti dai 'refresh' [Spatiu]la caracter. Sa ascunzi dupa un zambet toata durerea pe care sufletul o indura. Dar ce faci cand esuezi? Continui sa lupti? Sau renunti? [Spatiu]Viata mea depinde de schimbare. Toata viata mea a fost o minciuna.
    O noua zi rasarea in calea mea. O noua sansa la viata, de azi stop lacrimi, stop tot ce inseamna "lasitate" , a avea sentimente in aceasta lume insemna sa fii las! Timpul trece tic-tac, tic-tac..[color=red][Aici ori puneai puncte de suspensie (care sunt trei la numar), ori puneai punct si incepeai o noua propozitie] Zgomotul usii m-a trezi din visare, Denii pasii [Aici se dubleaza "i"-ul pentru ca propozitia este la trecut] incet in camera, uitandu-se la mine de parca vazuse o fantoma.
    -Nu imi vine sa cred! Arati minunat, te-ai hotarat sa mergi in sfarsit, sa margi si tu la scoala? [Cati de "sa mergi" voiai sa pui? Propozitia e gresita, ea trebuia sa arte asa: "Arati minunat, te-ai hotarat sa mergi, in sfarsit, si tu la scoala?" Sau: "Arati minunat, te-ai hotarat, in sfarsit, sa mergi si tu la scoala?" Dupa cum ai mai observat "in sfarsit" trebuia pus intre virgule pentu ca este o apozitie] In loc de raspuns dau afirmativ din cap si ies pe usa. Salut nepasator pe Christian care m-a privise insistent tot drumul pana la scoala.[Spatiu] Sentimentul asta m-a incomoda,[Aici ori este o greseala de tastare, ori una de ogotrafie. Ori ai vrut sa scrii "ma incomoda", ori "m-a incomodat". Ti-a explicat si Pumpkin Pie la critica ei, ca "m-a" este alaturarea pronumelui personal "m" de "a". Ambele viarinate erau corecte in fraza asta, asta daca inainte de "zambetul sau stralucitor" se afla su un "pentru ca" sau "deoarece"] zambetul sau stralucitor imi aparea mereu in minte cand imi inchideam pleopele. Camasa neagra se potrivea perfect pe trupul sau bine lucrat.,[Ori pui punct si incepi o noua propozitie, ori vigula si continui fraza] Anastasia nu te mai gandi la prostii! Pana si constiinta [Cuvantul "contiinta" are doi de "i"] mea ma mustreaza, Christian e un nesuferit, un pervers, toate fetele sunt lesinate dupa el... [Din nou punctele de suspnsie sunt 3 la numar si nu trebuie sa incepi cu litera mare dupa ele] nu inteleg ce vad la el. Niste ochii superbi ca verde crud, [Doar virgula, fara punct] un zambet fermecator si... [Din nou puncte de suspensie] un creier plin de prostii! A fost cel mai lung drum pe care l-am facut pana la scoala, timpul a trecut asa de greu.
    Aveam emotii, ma simt de parca eram in primul an de liceu, palmele mi s-au umezit, picioare ii tremurau. M-a [Din nou aici este doar "ma" pentru ca este pronume personal] ridic incet de pe bancheta din spate, ajutata de Christian, se poarta cu mine,[Aici nu era nevoie de virgula] de parca eram urmatoarea[Articuleaza cuvintele cand vorbeste o persoana de gen feminim] lui tinta. Tipul asta are o gramada de aere pe el. Curtea liceului era plina de copii, unii plimbandu-se impreuna cu persoana iubita, unii alergand spre grupul care il asteptau, altii se grabeau sa nu intarzie la ore. Numai [Se scrie legat]noi mergem fara nici o treaba, Christian plecase la prietenii lui, iar eu ma pierdeam in proprile mele ganduri. Denii imi povestea tot ce s-a intamplat pana acum la liceu, dar tot ce auzeam era blah blah blah. In cateva secunde sunetul soneriei se facuse auzit pe coridorulul liceului, imi i-au ramas bun de la Denii, si pornesc spre clasa. Prima ora 'biologie' , ma uit la ceas 10:05 am intarziat, la naiba! Domnul Moore e mereu la fix in clasa, o sa ma asculte, primul meu patru... [Din nou puncte de suspentie... trei la numar] hmm e bun pentru un nou inceput, cred. Deschid incet usa, in clasa era o liniste de puteai auzea [Forma corecta este "de puteai auzi / noi"] ploaia cum loveste geamul. Din toate cele 30 de locuri, singurul loc neocupat este exact langa Christian. Imi cer scuze ca am intarziat domnului [Domnului, lui ii cere scuze. Fii atenta la articulari] Moore, spre surprinderea mea m-a lasat sa ma asez in banca.

    Intreaga zi l-am vazut pe Christian, si m-a deranjeaza sa il vad asa de mult, Denii era ocupata cu noul ei iubit Damon, e un tip ciudat, nu stiu de ce il place, dar gusturile nu se discuta. [Fraza asta este mult prea lunga, trebuia sa o imparti ca sa poata suna mai bine si sa nu fie plictisitoare.] Dupa scoala, am mers pana la cimitir, vroiam [Forma corecta este "voiam] sa vorbesc cu mama, cu Robert. De dragul lor, voi incerca sa fiu altfel.

    ***

    Trecuse [Forma corecta a verbului e "Trecusera" deoarece este la timpul perfect simplu la plural] aproape 2 luni de cand viata mea revenise cat de cat la normal, in fiecare zi Christian era mai aproape de mine, Denii se indepartase, se comporta de parca nici nu ma mai cunostea. Din cauza lui Damon, cred ca din vina lui ea nici nu ma mai baga in seama, viata se schimbase nu stiu daca in bine sau rau, dar se schimbase. Aveam prietenii noi, si incercam sa ma bucur cat mai mult de ultimile luni de liceu. Am in fata mea un amalgan de sentimente, ura si iubirea se ciocnesc intr-una, nici una nu ma lasa sa traiesc asa cum vreau eu. Razbunarea are in mine ca un foc, incet dar sigur, relatia mea cu 'tata'[Spatiu]se mai imbunatatise, Chris m-a sfatuiese sa vorbesc cu el si sa-l ascult, sa ii acord lui David o sansa, incercan sa il ascult, sa fiu calma, dar .. [Imi explici de ce ai lasat propozitia in aer? Pe langa faptul ca ai lasat-o in aer, a mai fost si foarte lunga si pana la sfarsit te-ai pierdut]
    - Anastasia, pot sa intru? Vocea suava a lui Christian m-a aduse la realitate. Inchid repede jurnalul,[Nu era nevoie de virgula] si il ascund sub perna. I-am deschis usa,[Fara virgula] si am vazut niste trandafiri superbi.
    [De la capat pentru ca este o noua linie de dialog]-Acestea sunt pentru tine! Imi ridic privirea la el, si ii ofer cel mai dulce zambet al meu, dupa care ii sar in brate. Se dezechilibreaza pentru cateva secunde, dar isi revine imediat.
    -Multumesc, dar cu ce ocazia mi-ai adus acestii[Nu se dubleaza "i"-ul] trandafirii? m-a dau in fata usii si il las sa intre, ii i-au trandafiri din mana si m-a duc la baie s-a pun apa in vaza.
    -Pai sti azi eu cred ca e ziua ta, si nu puteam sa uit de asta, asa ca am venit sa te i-au in oras, in 20 de minunte sa fii gata -vroiam sa protestez dar el nu a acceptat nici un 'dar'.

    Christian's point of view

    Asteptam de mai mult de jumatate de ora si Anastasia inca nu era gata, oare nu va veni? Inca 5 minunte si ma duc dupa ea. In aceste cateva luni, mi-am dat seama ca e o persoana speciala, e puternica, curajoasa, uneori copilaroasa, uneori prea matura. E perfecta, ea e ca o regina, fara nici un defect, nu inteleg cum de nu am putut observa asta pana acum. Pentru ea as renunta la tot, nu am simtit niciodata in viata mea, ceea ce simt pentru ea, am devenit prieteni, am invatat sa respect, ma gandesc la ea zi si noapte, de cand am intalnit-o am vazut ceva special in ea. Cum ar fi,[Fara virgula] cu ea totul e perfect.

    Bun sa trecem la citica.

    Titlul si idee: Nu pot sa spun ca e unul dintre cele mai inspirate titluri, dar e simpatic. In ultimul timp am inceput sa ma gandesc si eu ca titlurile ar trebui sa fie in romana, deoarece scrii in romana si nu in alta limba... oricum asta e parerea mea... deocamdata nu vad mare asociere intre titlu si context, si nici despre idee nu pot sa spun ca e foarte originala. Asta nu e mare paguba pentru ca se poate veni pe parcurs cu ceva de la tine, o idee putin diferita, putin nebuneasca. Bine, nu te sfatuiesc sa deviezi de tot de la subiectul principal si sa nu ma faci nicio asociere cu titlul, spun doar ca inainte sa mai scrii un capitol ar trebui sa iti pui in ordine ideile pe care le ai in minte si sa te gandesti ce anume sa insurui in capitolul respectiv. Un nou capitol nu se face din scurt si scrii la el incontinuu pana cand cheful dispare sau inspiratia. Necesita timp si atentie ca sa poti asterne ideile ordonat si sa se imbine armonios. Daca ai face acest lucru capitole ar iesi, cel ma probabil, mai lungi si mai captivante.

    Dialog: Ei bine in acest capitol nu ai exagerat cu dialogul, insa un text nu e format doar din naratiune. Incearca sa il faci mai dinamic, sa pliezi personajele pe replicile lor.

    Descrierea: Personajul este mereu in actiune, intr-o continua miscsare ceea ce determina neobservarea lucrurilor din jurul sau, fiind mereu derutat, frustat si confuz, toate actiunile fiind facute pe loc, iar deciziitle luandu-le din scurt. Asta se intampla pentru ca tu nu ii acorzi timp sa mediteze si sa analizeze toate circumstantele. Trebuie sa te pui in pielea personajului, sa ii dai o forma si o personalitate proprie, de aceea exista descriere. In primul rand pentru a incetini actiunea personajelor, si in al doilea rand pentru a descrie sentimentele unui personaj si/sau ambianta in care se afla. Dupa cum spuneam descrierea este de doua feluri si vom incepe cu prima.
    Descrierea ambiantei, a atmosferei in care se afla personajul. Asta tine de tot ce vede, ce miroase, ce aude, tot ce are un impact asupra personajul. In primul rand trebuie sa precizezi spatiul si timpul, insa nu intr-un mod sec si precis, ci trebuie imbinata cu naratiunea, ca povestea sa curga lin. Dupa ce aceasta etapa e rezolvata, trebuie sa fi pregatita sa descri fiecare loc si fiecare obiect care intra in contact cu el folosind diferite procedee artistice. Nu te sfii sa ultilizezi epitete, personificari, comparatii sau chiar metafore [astea sunt mai grele, dar daca le folosesti pe celelalte va fi foarte bine]. Nu iti imaginezi ce impact pozitiv am avea daca intr-o propozitie ai adauga un epitet aparent banal, dar care sa schimbe aspectul intregii propozitii. Tot secretul consta in punerea unor cuvinte la locul potrivit in propiztie, ca aceasta sa capete un aspect cat mai placut. Dupa cum spuneam trebuie sa descrii fiecare obiect ce intra in contact cu el, insa nu numai obiecetele pot avea un efect ci si alte personaje noi, pe care de asemenea trebuie descrise. Incearca sa te dezveti sa prezinti un personaj dupa aspectul fizic, pentru ca este banal. Axeaza-te mult pe expresiile si desturile pe care le face. Acestea ajuta foarte mult in conturarea caracterului personajului respectiv. Nu sari peste niciun detaliu, fiecare este important in felul sau.
    Acum al doilea timp de descriere este cea sentimentala. Aceasta se baseaza mult pe sentimentele si trairile personajului, din cauza asta este si mai dificila. Trebuie sa fi atenta la ce crede personajul, sa fii una cu el, sa ii simti trairile si emotiile ca tu sa transpui in text si ca descrierea sa para cat mai apropiata de realitate. Cand personajul tau simte o emotie puternica, pune cat mai multe cuvinte care duc spre acea stare si nu te sfii sa te folosesti de mimica personajului, deoarece cu cat emotia este descrisa mai bine, cu atat cititorul va avea mai multa placere sa citeasca si chiar sa il faci sa se simta ca traieste, odata cu personajul, emotia respectiva.

    Naratiunea: Debitul naratiunii este foarte rapid la tine. Actiunea este fugarita, unele propozitii nu au sens ceea ce determina ca cititorul sa urmareasca foarte greu firul actiunii. Nu te mai grabi asa, lasa ideile sa gurga lin. I-a ideile una cate una, descrierele cat mai amplu, dar ai grija sa nu fie prea amplu ca apoi cititorul sa se plictiseasca. Combina fiecare mod de expunere astfel incat sa faci o punte de trecere intre idei. Nu incerca sa mai faci fraze extraordinari de lungi pentru ca pana la final te pierzi. Pui mult prea multe detalii intr-o singura propozitie, de aceea pierzi ocazii foarte bune sa descrii anumite sentimente sau personaje. De exemplu aici:

    whitecoffe a scris:
    Trecuse aproape 2 luni de cand viata mea revenise cat de cat la normal, in fiecare zi Christian era mai aproape de mine, Denii se indepartase, se comporta de parca nici nu ma mai cunostea.

    Aici ai pierdut foarte multe ocazii de a descrie. Im primul rand puteai sa traspui sentimentele Anastasiei fata de Christian. Sa o faci sa isi puna intrebari. De ce s-a apropiat brusc de ea? Ce urmareste de fapt? Sa o faci sa se simta confuza, dar in acelasi timp curioasa de comportamnetul lui Christian. Iar al doilea lucru pe care puteai sa il descrii, erau sentimentele fetei fata de singura ei prietena. Sa expui acel sentiment de pierde al unui prieten, de tradare, din cauza relatiei fetei cu acel baiat. Ultimul lucru pe care vreau sa ti-l mai spun aici, este faptul sa nu mai lasi niciodata propozitia in aer. Cititorul nu poate ghici ce e in mintea personajului, nu poate ghici la ce se gandeste.

    Greselile de ortografie/Aspect: Am observat ca ai o problema cu "ma" si "m-a". Pumpkin Pie ti-a explicat mai sus cum e cu ele. Plus ca nu stii exact cand se dubleaza "i"-ul si cand nu. Le faci mai mult pe ghicite. Informeaza-te mai bine inainte, decat sa scrii gresit. Am vazut ca mai ai probleme si la conjugarea verbelor si incearca sa nu pui mai multe timpuri in aceeasi propozitie. Daca incepi cu timpul prezent, termini propozitia tot la prezent. La aspect nu mai am ce spune pentru ca vad ca ai inceput sa centrezi numai titlul, ceea ce e bine.

    P.S. In primul rand imi pare rau ca amintarziat asa de mult cu critica, iar in al doilea rand te-as ruga sa nu mai ceri critica imediat ce ai postat al capitol. Evolutia nu se observa de la capitol la capitol, ci abia dupa 3-4 capitole.

    ○Aida○
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 52

    Data de înscriere : 07/05/2012

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de ○Aida○ la data de Sam 1 Iun 2013 - 10:39








    Imi cer scuze ca am aparut asa de greu cu nextul, dar nu prea am avut timp Blush dar acum am revenit Angel sper sa va placa Big smile
    ____________________________________________________________________________________________
    [justify]

    - La naiba, stau si astept aici de 45 de minunte si ea nu are de gand sa apara! lovind cu piciorul canapea, plin de nervii, dezamagit Christian se duce in camera Anastasiei pentru a vedea de ce nu mai coboara. In sufletul lui se dadea o lupta apriga, o iubea pe Ana, dar putea sa ii zica macar ca nu vrea sa vina, nu sa il faca sa astepte o ora fara ca sa vina, il durea, era prima oara cand se indragostise de o fata, ii stia fiecare preferinta, o trata ca pe o printesa, oare nu era bine? Ea nu are aceleasi sentimente pentru el? Mii si mii de intrebari se infiltrau in mintea lui Chris. Ajuns in fata usii de la camera Anei, intra fara sa stea pe ganduri.
    -Anastasia! striga, dar nu primeste nici un raspuns. Panica isi puse amprenta pe sufleul sau, daca a patit ceva? A cautat peste tot, dar nici urma de ea. Fara nici o speranta se duce inapoi in camera sa, asteptand..
    '-Ajutoor Chris!' Speriat se ridica in sezut si priveste buimac prin camera, e a doua seara in care se trezeste cu fata Anastasie in gand si ea il striga sa o ajute. Doua zile de cand ea disparuse, asa constatase politia. Nici pe Deni nu o mai vazuse de ceva timp. Doua zile in care el nu putea sa dorma, se gandea mereu la ea. Renuntase la iesit cu prietenii, incerca sa o gasesca el singur, dar nu stia de unde sa porneasca, vroia doar sa fie bine, macar pana ce ajunge el la ea. Frumoasa lui era in pericol, dar cine i-ar putea face rau? si de ce? Ea era timida, nu se lua de nimeni, era dulce nu se certa cu nimeni.
    -Daca il gasesc pe cel care a rapito il omor, jur!
    Gonind pe strazi cu viteza, Chris o vazuse pe Deni cu Damon, un tip rece, dar se pare ca ea il iubea, Ana nu avea o parere una despre el, imi zice tot timpul sa o indepartez de el , pentru ce ii face rau, dar ea nu vedea asta, crede ca orice face el e bun, dar nu e asa. Poate ca are dreptate, dar nu am mai vazuto asa de fericita pe Denii de mult timp.Nu prea am reusit sa vorbesc cu ea, pentru ca mereu e Damon si asta imi cam ingreuneaza situatia. Intr-un fel Ana avea dreptate, el o indeparteaza de noi. Parca nici macar nu ii pasa de faptul ca Anastasia a fost rapita.In astea doua zile, iar cand aduceam in mica noastra discutie de 'Buna! Ce faci?' vorba de Ana imi raspundea 'Si ce? E mare! Singura se baga in probleme, nu trebuie sa o salvez mereu? Si oricum ea mereu fuge!' si cu asta discutia noastra era terminata. Desi pare fericita e mereu cam ingrijoarata, si se sperie cam repede, oare ce a patit si ea? Dar gandu' ca Ana e rapita imi acapara toata minte, nu pot sa ma ocup si de Denii acum.
    Zilele treceau si nimeni nu stia nimic de Anastasia, tatal ei ajuta si el la gasirea ei, dar nici nu rezultat, Chris si el era dezastati, iar Wanda avea incredere in Anastasia, stia ca ea se poate apara singura, tot timpul a fost puternica, nimeni nu ii poate face vreun rau.




    Anastasia's point of view


    Imi aleg rochia si intru in baia s-a fac un dus, dupa care s-a ma pregatesc de ziua mea, am 18 ani sunt majora ce bine! Si Chris scumpul meu, il iubesc, ma gandesc la el in fiecare moment al zilei, nu am crezut niciodata ca o sa ma inteleg asa de bine cu el, dar se pare ca aveam mai multe lucruri in comun, decat s-ar fi gandit cineva. Iubesc senzatia ca cineva tine la mine, si eu la el, nu mi-as dori nimic mai mult. Dar lasam gandurile pe mai tarziu si acum revin la apa cristalina ce se prelinge pe corpul meu imblasamat in aroma de crini, preferati mei dupa trandafiri. In cateva minunte toata spuma de pe corpul meu se duce, lasandu-mi corpul curat. Imi i-au cu grija rochia mov pe tine, era lunga pana la glezne, mama imi zicea mereu ca o domnisoara trebuie sa aiba doar rochii in a sa garderoba. Parul il las ca cada usor pe umerii mei albi, dar machiajul consta doar in mascara si putin gloss. Simplu si frumos, decat strident si deloc frumos. Mama mi-a lasat toate detalili astea in jurnalul sau. Se iubeau foarte mult, urma sa mai am un fratior dar mama nu a rezistat nasterii si odata cu ea , a murit si baiatul. Dar lasam la o parte gandurile negativiste, pentru ca astazi e ziua mea.
    Deschid usa s-a ies, dar cineva ma prinde de brat si nu ma lasa de plec, cand m-a intorc sa vad, ceva tare m-a loveste in cap, si cad in bratele sale. M-a trezesc ametita intr-un loc umed, peretii era plin de mucegaii si nu era deloc aierisita, parca eram intr-un beci, uitat de vremea, dar se auzeau valurile marii. M-a aflu intr-un depozit. Dar cine m-a rapit si de ce? Oare cat timp am lesinat? Simt cum capul imi explodeaza, incerc sa tip dar cuvintele nu ies din cavitatea mea bucala. Ce s-a intamplat cu mine?

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 13 Iun 2013 - 19:04

    Bună, draga mea! Mă bucur că ai adus capitolul următor.
    Nu-mi vine să cred că Chris chiar ţine la Anastasia, nu mă aşteptam să fie a tât de devastat de dispariţia ei.
    Şi, totuşi, ce se întâmplă cu ea?
    Cine a răpit-o şi de ce?
    Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie! <33

    ○Aida○
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 52

    Data de înscriere : 07/05/2012

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de ○Aida○ la data de Joi 5 Sept 2013 - 23:23

           
    Heii, scuze pentru asteptare si pentru next scurt Blush , dar pana maine stiam ca  voi uita ideea ce nu ma lasa sa dorm, asa ca am decis sa o postez. Sper sa va placa!



    _____________________________________________


    Capitolul 8








      'Sunt plina de mine, sunt plina de tot ce ma inconjoara si de tot ce nu exista. Sunt la fel ca toamna,sadica, imi place sa privesc cu ochii reci viata oameniilor ce se scurge in fata mea. Cum dispare din ei, fiecare urma de grai, cum isi pun viata in mainile unor necunoscuti doar pentru a le fi bine,doar pentru cateva zile, saptamani sau unii norocosi pentru lunii.. Dar pana la urma toti isi vad viata fugim din corpul sau. - Acelaşi biletel in buzunarul victimei înspaimanta oraşul de cativa ani, cele mai multe crime se petrec toamna, atunci cand criminalul se simte parasit, uitat de lume şi încearcă sa fie din nou în atenţia oamenilor. Oare acest bilet semnifica ceva? De fiecare data, în faţa unei cladiri cu geamuri oglindă, ea ucide, inca nu se stie daca o face din placere sau pentru ca e nevoită. Nevoie de sange o consuma, in fiecare zi apar noi cadavre pline de taieturide cutit in zona abdominala, iar ochii, sunt de fiecare data aceeasi nuanta.. Albastru-cenusiu.'

                               Acelaşi anunţ apare de fiecare data când este găsit un om mort, ucis cu brutalitatea de ea, la marginea unui drum fără 'sfârşit'. De 5 ani, cautat acel criminal in serie si degeaba.. De fiecare data când sunt mai aproape de el.. dispare. Timpul a trecut şi încă nu am dat de Anastasia, am cautat-o fără a găsi vreo dovada ca ar fi în viata sau ca ar fi moarta. Gândul ca ar putea păţi ceva m-a face sa uit de tot ce ma tine legat aici şi să încep eu singur să cutreier întreg pământul doar pentru a ma asigura ca e e bine. Dar viata mea s-a schimbat de când ea a plecat.. Acasă, am tot ceea ce am spera sa am ,dar daca în locul ei ar fi Anastasia totul era şi mai minunat. 
                                Tania, o fiinţă  pe atât de mica şi de gingaşă pe atât de curajoasa. Ne-am cunoscut atunci când eram în impas, atunci când era disperat. Ea lucra deja în Politie, doar ca se ocupa cu fel si fel de criminalii, ea ii înfrunta direct, trece prin ce ei trec. Îşi iubeşte munca, mai mult decât viata. E un criminolog special, parul acela ca focul, tuns bob îi încadrau faţa perfect, iar ochii.. sunt atât de asemănătorii, dar în ai săi nu vad teama, nevoie de a o proteja cineva, ea e sigura pe tot ce face.. fata de Ana, care e exact contrariu.   Sunt zile în care abia reuşim să ne vedem, amândoi fiind ocupaţi, uitând unul de altul, ne afundâm în munca ce ne consuma fiecare strop de viaţa ce ne este alocat din trupul nostru. Răsfoind ziarul de mii si mii de ori in cautarea unui subiect interesant, nici nu imi dau seama de timpul ca a zburat pe lângă mine. e  12:20, am ieşit din mult din tura mea de noapte, dar prefer sa rămân aici decât sa ajung acasă şi sa ma gândesc din nou la ea. La aceea fată care ma topit cu a ei privirea plina de timiditate, eram în gimnaziu când am vazut-o pentru prima dată, era speriată, ochii ei de cel mai frumos safir, luminau în faţa mea iar buzele.. îi tremurau de fiecare dată când era întrebată ceva. Cred ca m-am îndragostit de ea, de la prima privire. Dar am fost mult prea laş pentru a accepta ce simt pentru ea.. Totul a fost prea târziu, am pierdut-o ca un prost şi nu pot face nimic pentru a aduce înapoi acel mic surâs de soare. 
                            'Hei lasa-mă! Nu te cunosc, de ce nu ma laşi în pace?Cine eşti? Te-am făcut ceva rău?' Da, atunci mi-a facut cel mai mare rău posibil, m-a făcut sa ma îndragostesc de ea şi să nu o mai pot uita niciodată.  Mă ridic repede de pe scaun, am nevoie de aer. Salut in trecere pe colegii fără a mai sta la 'poveştii' cu ei şi ies afară. Aerul rece de toamna se loveşte de chipul meu somnoros, făcând ca fiecare celula din corp să se trezească la viaţa. Cu pasii repezi mă îndrept spre maşina ce m-a aşteptă in frigul ce pune stapânire pe oraş.
             - Hei, vezi pe unde mergi! O voce cristalina se auzea în spatele meu. Nu ai auzit de scuze, idiot ce eşti! vocea încă se mai auzea in surdina, era asa de stresanta, obligându-ma sa îi răspund
              - Cuvânt nou? Tu l-ai inventat? o întreb înainte sa intru în maşina. Vocea se pare ca încetase de mult timp.. Oare am vorbit singur? Gata, trebuie să încetez să mai vorbesc singur, chiar dacă uneori e nevoie să ma sfătuiesc cu persoane mai inteligente. Pornesc motorul şi plec în goană de la Sectie. 
                   Dacă într-adevar criminalul vrea sa ne spună ceva prin ceea ce scrie?










                       Noapte de toamnă şi cerul negru ma anunţa începerea unei noi 'aventurii'. De când am fost ţinută in acel loc, in care oamenii se omorau pe ei pentru a câştigă ceva mai mult, am decis să fac şi eu la fel, să ucid mi-a intrat in sange. Nu pot rezista fără a auzi ultimul strigat de ajutor, fără a vedea cum sângele se împraştie si se formează lacul în care o să înoate pentru ultima dată el-ea... Niciodată nu vor reuşi să mă prindă. Luna înca mai ocup spatiu său divin în mijlocul întunericului. Ochi mei ca marea în miljocul furtunii, privesc prin fereastra unei camerei, tot ceea ce oamenii, uită sa observe.


    ○Aida○
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 52

    Data de înscriere : 07/05/2012

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de ○Aida○ la data de Sam 14 Dec 2013 - 0:05

    Capitolul 9 





    Liniște.. atât auzeai într-un cartier ca această. Confuziile, disperările, amintirile mă înnebunesc, simt cum ultima clipă e aproape, atât de aproape. Azi l-am văzut, era așa frumos... așa cum ar trebui să fie. Uneori îmi e dor de el, un dor nebun care mă secă de puteri, dar după tot ce-am făcut nu cred că m-ar putea ierta.
    - Ea e de vină pentru tot, pentru moartea sufletului meu! Închid pentru câteva secunde ochii și îmi las capul să se odihnească pe spătarul scaunului. Un fior îmi cuprinde întregul corp,dezechilibrându-mă. Contactul cu suprafața rece mă reduce din nou la realitate. Încet, târându-mă pe podeaua uzată de anii care au trecut neiertători peste ea, în final ajung la așa zisul meu pat.

    Târâtă, bătută și plină de vânătăi ajung în fața ei, căzându-i la picioarele acoperite de niște bocanci negri, asemănători cu cei care se poartă în armată, cerând din priviri ajutor, dar fără rost. Ea a fost cea care m-a ținut aici timp de 5 luni, în care am suportat bătăi peste bătăi care încă își au amprenta pe corpul meu firav. Mâinile sale îmi ating părul, începând a ma trage de el, până când am ajuns în fața ei. Era o persoană frumoasă, ochi mari și negri se potriveau de minunea cu tenul său fără imperfecțiuni, buzele îi erau pline și acoperite  de un ruj roșu aprins, iar părul castaniu îi cădea valuri peste jacheta albastră.
    -Vrei să te las în pace? vocea ei mă speriase, făcându-mă să tremur de frică. La reacția mea spontană, ea mări intensitatea cu care mă trăgea de păr. Îți e frică?! Așa ți trebuie un vierme că tine, nu poate să facă pe șefa cu mine! Dacă m-ai vrei ca persoanele la care ți să rămână în viața, va trebui să faci ce zic eu! cuvinte ce îi ieșeau pe gură, mă făceau să tremur din ce în ce mai tare. Uitându-se preț de câteva secunde la mine, îmi zice atât venin din voce: Va trebui să omori pentru asta! 
    La auzul acestor cuvinte, inima îmi bătea tare, foarte tare, iar respirația îmi era sacadată, acel fior pe care îl simțisem la primele sale cuvinte, revine mai amplificat, iar lacrimile roiau pe chipul meu fără o destinație anume. Frică, atât simțeam, dar nu pentru mine ci pentru ei... pentru cei pe care îi iubeam Chris, tata, David și Denii, doar la ei mă gândeam, așa că am reacționat, stăpânindu-mi tremuratul din voce acceptând propunerea sa, cu condiția să nu se atingă de nimeni. M-a mințit mi-a omorât tatăl în fața mea, îmi repetam în minte că așa ceva nu e posibil dar am văzut cu ochii mei balta de sânge în care el și-a petrecut ultimile clipe de viața, strigând după ajutor, dar în zadar nimeni nu îl putea auzi.



    - Un vis! Doar un vis! boabe de transpirație alunecau pe chipul meu palid, pierzându-se în final pe tricoul negru ce îmi acoperea trupul rece.  Mă ridic din pat, dându-mi jos materialul ce îmi încălzea trupul, ștergându-mi cu el chipul pătat de sudoare. Cu pași mărunți pornesc către baie... 
     Casa în care locuiesc era una destul de modestă, ușor de observat, dar cine ar crede că aici s-ar putea ascunde un criminal, nimeni, nu-i așa? Cei ca mine se ascund că niște cârtițe, dar eu nu voi face niciodată asta! Baia, singurul loc în care îmi las cugetările de o parte, asta e mica mea excapadă din rațional. Stropii leneși se plimbau jucăuși pe întreagă suprafața curățându-mi  trupul acoperit de spumă. 
         Ajunsă de unde am plecat îmi plimb privirea prin cameră căutând ceva anume... bingo! Telefonul care zăcea pe podeau îmi lumina într-una semn că cineva mă apelase, dar am să îl las până mâine, acum nu am chef de nimeni. Traversând rapid camera, de parcă cineva m-ar urmări, ajung la ușa de la balcon. O deschid încet, aceasta răspunzându-mi cu un scârțit scurt. Lăsându-mi privirea să se piardă pe cerul întunecat și plin de stele care mă atrăgeau într-un mod deosebit, dar luna era cea care îmi lumina privirea, era una specială avea o culoare roșiatică, care mă ducea cu gândul la sânge.

    Dacă m-ar fi întrebat cineva acum câțiva ani, dacă aș fi în stare să ucid, răspunsul ar fi venit prompt, ar fi fost un 'Nu' tare și clar, dar acum lucrurile s-au schimbat, acum a devenit una dintre prioritățile mele. Liniștea ce mă înconjura  a fost spartă de sunetul apelului telefonic. Ajung repede la telefon și răspund fără a mă m-ai uita să văd cine e cel care mă apelase.

     -Alo? vocea mea  fiind singură ce se auzea ca un ecou în camera întunecată.O vocea își făcuse prezență printr-un tușit. Câteva secunde am rămas nemișcată, doar inima se mai auzea, bătând într-un mod alert.
    -...
    ____________________________




    Scuze pentru întârziere :''> dar am uitat... nervos 
    Sper să vă fi plăcut. 



    XOXO. Pe dată viitoare Kiss

    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 5559

    Data de înscriere : 18/11/2011

    Re: Viata in schimbare..

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Joi 2 Ian 2014 - 18:14

    @○Aida○ a scris:
    Capitolul 9 





    Liniște.. atât auzeai într-un cartier ca această. Confuziile, disperările, amintirile mă înnebunesc, simt cum ultima clipă e aproape, atât de aproape. Azi l-am văzut, era așa frumos... așa cum ar trebui să fie. Uneori îmi e dor de el, un dor nebun care mă secă de puteri, dar după tot ce-am făcut nu cred că m-ar putea ierta.
    - Ea e de vină pentru tot, pentru moartea sufletului meu! Închid pentru câteva secunde ochii și îmi las capul să se odihnească pe spătarul scaunului. Un fior îmi cuprinde întregul corp,dezechilibrându-mă. Contactul cu suprafața rece mă reduce - readuce - din nou la realitate. Încet, târându-mă pe podeaua uzată de anii care au trecut neiertători peste ea, în final ajung la așa zisul meu pat.

    Târâtă, bătută și plină de vânătăi ajung în fața ei, căzându-i la picioarele acoperite de niște bocanci negri, asemănători cu cei care se poartă în armată, cerând din priviri ajutor, dar fără rost. Ea a fost cea care m-a ținut aici timp de 5 luni, - nu mai trebuia să pui virgulă aici - în care am suportat bătăi peste bătăi care încă își au amprenta pe corpul meu firav. Mâinile sale îmi ating părul, începând a ma trage de el, până când am ajuns în fața ei. Era o persoană frumoasă, ochi mari și negri se potriveau de minunea cu tenul său fără imperfecțiuni, buzele îi erau pline și acoperite  de un ruj roșu aprins, iar părul castaniu îi cădea valuri peste jacheta albastră.
    -Vrei să te las în pace? vocea ei mă speriase, făcându-mă să tremur de frică. La reacția mea spontană, ea mări intensitatea cu care mă trăgea de păr. Îți e frică?! Așa ți trebuie un vierme că tine, nu poate să facă pe șefa cu mine! - aici nu te-ai exprimat tocmai bine. Forma corectă era "Aşa îi trebuie unui vierme ca tine, nu poţi face pe şefa cu mine" sau "Aşa îi trebuie unui vierme ca tine care nu poate pe şefa cu mine", depinde ce doreai să spui. - Dacă m-ai - forma corectă este "mai" împreunat - vrei ca persoanele la care ți să rămână în viața, va trebui să faci ce zic eu! cuvinte ce îi ieșeau pe gură, - fără virgulă - mă făceau să tremur din ce în ce mai tare. Uitându-se preț de câteva secunde la mine, îmi zice atât venin din voce - "îmi zice cu atâta venin în voce" - : Va trebui să omori pentru asta! 
    La auzul acestor cuvinte, - fără virgulă - inima îmi bătea tare - cred că mai corect ar fi sunat "inima începe să îmi bată foarte tare" - , foarte tare - dacă doreai să accentuezi bătăile inimii sale ai fi putut să repeţi cuvântul "foarte", nu şi cuvântul "tare" - , iar respirația îmi era sacadată, acel fior pe care îl simțisem la primele sale cuvinte, - fără virgulă - revine mai amplificat, iar lacrimile roiau pe chipul meu fără o destinație anume. Frică, atât simțeam, dar nu pentru mine ci pentru ei... pentru cei pe care îi iubeam - două puncte, căci urmează o enumeraţie - Chris, tata, David și Denii, doar la ei mă gândeam, așa că am reacționat, stăpânindu-mi tremuratul din voce acceptând - ar fi sunat mai bine "stăpânindu-mi tremuratul din voce îi accept propunererea" şi nu mai puneai "sa"-ul ce urmează - propunerea sa, cu condiția să nu se atingă de nimeni. M-a mințit - virgulă - mi-a omorât tatăl în fața mea, - ar fi fost mai potrivit să pui punct aici şi să începi o propoziţie nouă - îmi repetam în minte că așa ceva nu e posibil - virgulă, înainte de "dar" se pune mereu virgulă - dar am văzut cu ochii mei balta de sânge în care el și-a petrecut ultimile clipe de viața, strigând după ajutor, dar în zadar - virgulă - nimeni nu îl putea auzi.



    - Un vis! Doar un vis! boabe - acest "boabe" sună cam ciuat după părerea mea. Cred că ar fi fost mai bine dacă ai fi spus "picături" - de transpirație alunecau pe chipul meu palid, pierzându-se în final pe tricoul negru ce îmi acoperea trupul rece.  Mă ridic din pat, - fără virgulă -  dându-mi jos materialul ce îmi încălzea trupul, ștergându-mi cu el chipul pătat de sudoare. Cu pași mărunți pornesc către baie... - aceste puncte de suspensie sunt inutile. Ele se utilizează deobicei când autorul ar fi vrut să mai spună ceva, însă se abţine sau cu scopul de a lăsa cititorul în suspans, la sfârşitul textului - 
     Casa în care locuiesc era una destul de modestă, ușor de observat, dar cine ar crede că aici s-ar putea ascunde un criminal, - era mai bine dacă puneai semnul întrebării aici - nimeni, nu-i așa? Cei ca mine se ascund că - ca - niște cârtițe, dar eu nu voi face niciodată asta! Baia, singurul loc în care îmi las cugetările de o parte, asta e mica mea excapadă -escapadă - din rațional. Stropii leneși se plimbau jucăuși pe întreagă suprafața - virgulă - curățându-mi  trupul acoperit de spumă. 
         Ajunsă de unde am plecat îmi plimb privirea prin cameră căutând ceva anume... - fără puncte - bingo! Telefonul care zăcea pe podeau - podea - îmi - fără acest "îmi" - lumina într-una - virgulă - semn că cineva mă apelase, dar am să îl las până mâine, acum nu am chef de nimeni. Traversând rapid camera, de parcă cineva m-ar urmări, ajung la ușa de la balcon. O deschid încet, aceasta răspunzându-mi cu un scârțit scurt. - aici ar fi trebuit să pui virgulă şi să legi aceste două propoziţi - Lăsându-mi privirea să se piardă pe cerul întunecat și plin de stele care mă atrăgeau într-un mod deosebit, dar luna era cea care îmi lumina privirea, era una specială avea o culoare roșiatică, care mă ducea cu gândul la sânge.

    Dacă m-ar fi întrebat cineva acum câțiva ani, - fără virgulă - dacă aș fi în stare să ucid, răspunsul ar fi venit prompt, ar fi fost un 'Nu' tare și clar, dar acum lucrurile s-au schimbat, acum a devenit una dintre prioritățile mele. Liniștea ce mă înconjura  a fost spartă de sunetul apelului telefonic. Ajung repede la telefon și răspund fără a mă m-ai - din nou, forma corectă este "mai" - uita să văd cine e cel care mă apelase.

     -Alo? vocea mea  fiind singură - singura - ce - care - se auzea ca un ecou în camera întunecată.O vocea își făcuse prezență printr-un tușit. Câteva secunde am rămas nemișcată, doar inima se mai auzea, bătând într-un mod alert.
    -...
    ____________________________




    Scuze pentru întârziere :''> dar am uitat... nervos 
    Sper să vă fi plăcut. 



    XOXO. Pe dată viitoare Kiss

    Cam astea au fost greşelile de ortografie, tastare şi exprimare pe care ţi le-am găsit. Dacă am omis ceva îmi cer iertare. 
    Acum haide să vorbesc puţin despre celelalte criterii. Mi se pare că la titlu ai fi putut lucra puţin mai mult. E adevărat că are legătură cu conţinutul textului, însă ceva mai misterios şi mai captivant ar fi dat un alt aer fic-ului, căci conţinutul lui este foarte frumos. Nu spun că aceste nu este bun, însă eu aş spune să te mai gândeşti puţin la el. De asemenea, nu văd rotul punctelor de suspensie el.
    Ideea în sine mi se pare destul de interesantă. E ceva ce ai întâlni într-un fic de acţiune, ceea ce mie una îmi place. Cât despre originalitatea ei pot spune decât că am întâlnit câteva fic-uri de acest gen, însă depinde cum îţi structurezi tu ideile şi sper ca la final să îmi schimb părerea. ^^
    Naraţiunea putea fi şi mai bună. A fost ok, însă m-aş fi bucurat dacă ai fi descris puţin mai mult acea cameră din vis, sau chiar şi camera ei. Ajută-ne să ne imaginăm mai bine locul acţiunii, dar asta deja ţine de descriere. Ai avut descriere, însă puteai folosi mult mai multă. De exemplu după acel vis, când ni se spune că de acum misiunea ei în viaţă este de a omorî. După mine a omorî pe cineva nu îl poate lăsa pe criminal chiar indiferent, asta depinde de context. Ne puteai spune mai mult  despre cum dacă o întrebai înainte dacă ar fi omorât pe cineva ar fi spus nu, iar acum e nevoită să omoare oameni mai mult sau mai puţin inocenţi. Sunt sigură că transformarea aceasta drastică a modului său de viaţă ar fi marcat-o puţin.
    În următoarele capitole încearcă să pui mai mult accent pe descriere. Nu te teme că prin descrierea sentimentelor imaginea personajului va fi stricată, sunt convinsă că (,) chiar şi cel mai periculos criminal simte ceva atunci când omoară persoane. (: Pe de altă parte, mi-a plăcut cum a decurs acţiunea. Nu ai grăbit nimic, ceea ce foarte bine. Felicitări.
    Aş vrea totuşi să îţi reciteşti capitolele de mai multe ori înainte să le postezi. Nu ai chiar foarte multe greşeli de tastare, însă am observat că de două ori ai făcut aceiaşi greşeală de ortografie, aşa că haide să îţi dau două exemple ca să îţi arăt când se folosesc "mai" şi "m-ai", deşi sunt sigură că deja ştii.
    "Nu mai vreau să merg la cinematograf, am prea mult de învăţat." - mai = adverb 
    "M-ai întrebat ceva?" - aici se vede că "m-ai" scris cu cratimă poate fi despărţit într-un pronume (mie, m) şi un verb. 
    Acordă mai multă atenţie cratimei, este importantă.
    Şi de asemenea, ai mare grijă la folosirea punctelor de suspensie, ţi-am spus în timp ce corectam capitolul unde trebuie folosite.
    De asemenea, reciteşte de mai multe ori capitolele ca să vezi dacă ai greşeli de exprimare. Şi încearcă să nu mai faci frazele atât de lungi, ai să te încurci la un moment dat în idei şi sincer, e obositor şi pentru cititor câteodată. 
    Cu estetica văd că stai foarte bine. Ador faptul că scri cu diacritice, deşi ai grijă pentru că pe alocuri le mănânci şi câteodată schimbi înţelesul unui cuvânt. Şi ador litera aceea mărită de la începutul capitolului, dă foarte bine.


    Ei, cam asta ar fi critica mea colosală. Pot spune ca o concluzie că îmi place foarte mult fic-ul tău şi cred că (,) cu puţină muncă ai putea deveni şi mai bună decât eşti acum. Dacă ai vreo neclaritate te aştept să îmi spun prin pm - locul nostru de bătălie Laugh - şi te rog să mă scuzi că am ajuns aşa târziu cu critica, ţi-am explicat ce s-a întâmplat.
    O seară plăcută şi succes la scris în continuare. *hug*

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:56