╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Accidentul

    Distribuiti

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 3 Ian 2013 - 17:03

    Bună! Ahh, Doamne, eşti minunată! Nici n-ai idee cât de mult îmi luminezi zilele când văd un capitol nou de-al tău! Ohh, ohh, Sasuke vrea să aştepte până după nuntă? O.o Uite, măi, ce băiat deştept... Are scrupule, are conştinţă! Şi o vrea pe Sakura pentru totdeauna? Da, normal că o vrea. :x Şi căsătoria este doar peste două zile? O.o Deci Sakura va fi curând doamna Uchiha! Şi atunci va avea şi sărăcuţul Sasuke undă verde!
    Şi or să fie şi copii? Normal că da... :x Încă o chestie deabea - de abia. Sunt două cuvinte, iar ,,abea,, parcă se foloseşte doar în anumite zone, parcă era cuvânt de origine olteană Think
    Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie!

    Debb, sunt prima! Winner

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Joi 3 Ian 2013 - 17:21

    Deea o sa te bat intr-o zi (D) T_T De ce mereu ?! Eu trebuia sa fiu prima ! Am si rugat-o pentru amandoua sa aduca next-ul si tot tu esti prima? (D) sa vezi ce-ti fac. Revenim. A fost un capitol care chiar mi-a creat o stare placuta M-a facut chiar sa zambesc. Totul era invelit intr-o atmosfera foarte placuta, imi si imaginam ca sunt acolo. Chiar mi-a facut placere sa citesc si totusi pe Sasuke tot il deranjeaza faptul ca viitoarea lui sotie este virgina o_o dar cred ca o sa iba curaj sa o faca si pe-asta :-j Ma mir ca data nuntii este atat de apropiata, doar doua zile, God sunt atat de nerabdatoare Imi si imaginez imaginea perfecta a nuntii celor doi A fost super, si dupa cum vezi incerc sa ti-o zic prin toate cuvintele posibile xD Dar crede-ma, pe Deea o bantui la noapte, asta imi ia locul mereu x( Las' ca vede ea (D) Ai auzit Deea? (D)

    De abia astept urmatorul capitol
    Spor la scris si multa imaginatie ! La multi ani !

    andreea.z
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 26

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de andreea.z la data de Vin 4 Ian 2013 - 3:58

    Va multumesc ! Si am adus un nou capitol. Blush Kiss Va pupacesc .
    Capitolul 10

    Ceremonia a fost exact cum planuisem. Fratele lui nu ajunsese. Si parintii mei erau putin sceptici avand in vedere ca nici o ruda din partea mirelui nu venise. Nimeni nu se agitase pentru ca ei stiau ca noi eram logoditi deci stiau ca avea sa urmeze si nunta cat de curand. Nu a fost nunta pe care si-o doreste orice fata, dar a fost nunta pe care mi-am dorit-o mereu. Nu am vrut sa port o rochie de mireasa, dar Sasuke a insistat sa imi cumpere una. Dupa nunta ne-am retras toti acasa. Kakashi ne astepta deja acolo. Nu a vrut sa mearga pentru ca in dimineata aceea nu se simte prea bine.
    -A mers totul bine?
    Nimeni nu il auzise prea clar, dar eu am dat din cap radiind de fericire. Atmosfera apasatoare devenise mult mai usor de suportat dupa dimineata asta. Imediat cum am ajuns acasa,ceilalti s-au imprastiat.
    -Sakura, te rog sa urci sus.
    Fara sa mai incapa discutie, ma apuca de mijloc, tarandu-ma pana sus. De cum am intrat el ma privi vinovat. Nu am vrut sa discutam acum, asa ca am intrat in dus si am stat destul de mult pregatindu-ma psihic pentru ce avea sa urmeze. Am iesit, intr-un final gasindu-l la fereastra,asteptandu-ma. Ma privi imediat ce am inchis usa baii si am ramas ceva timp uitandu-ne unul la altul. Stresul isi facu aparitia, iar chipul lui nu mai era la fel de senin.
    -O sa plec.
    Ma asteptam sa spuna asta intr-un fel. Doar ca era prea repede, probabil. Nu am putut sa il mai privesc o vreme. Am pastrat linistea, de teama ca daca voi incerca sa spun ceva, voi tipa. Am inceput sa asez lucruri buimaca. Eram absenta, nici nu imi amintesc ce asezam sau de ce. Unele dintre ele erau chiar la locul lor, dar eu le mutam doar ca sa le pun inapoi.
    -Nu ma trata asa.
    M-am intors brusc spre el.
    -Asta meriti.
    -Ti-am spus, nu o fac pentru ca vreau ci pentru ca trebuie.
    -Asta nu e scuza. Nici faptul ca nu stiu cu ce te ocupi nu este o scuza!
    Tonul vocii mele incepu sa creasca, iar el se enerva din ce in ce mai tare.
    -Ti-am spus, nu e treaba ta.
    -O, ba da, este treaba mea. Pentru Dumnezeu sunt sotia ta!
    -Nu chiar, spuse el traversand camera spre mine,dar o sa rezolv asta chiar acum.
    -Ce vrei sa faci? L-am intrebat, facand un pas in spate speriata.
    -Sa iti arat ce inseamna sa fii sotie. Nu doar cu numele.
    Ma lua de maini si ma arunca pe pat. Am cazt pe spate si am incercat sa fug, dar el ma prinse de dedesubt imediat.
    -Vrei sa te amesteci unde nu ti-e locul? facu el ranjind. Ei bine locul tau e in patul meu.
    Ma trase mai aproape de el. Ma privi serios o vreme apoi spuse grabit.
    -Inainte sa incepi sa imi manevrezi viata, doamna Uchiha, trebuie sa inveti sa ma manevrezi pe mine.
    -Esti crud,am spus aruncand scantei de furie din ochii verzi. Da-mi drumul.
    -Nici gand iubito.
    -Si nu-mi spune iubito. Nu sunt una din femeile cu care iti petreci tu serile.
    -Cu siguranta ca nu esti. Crezi ca daca ai fi fost, ti-as fi suportat purtarea? In pat nu conteaza aerele. Si deocamdata, domnisoara Sakura, nu m-ai impresionat.
    Buzele lui brutale se lipira de ale mele. Coplesita de furie, eu ma zbateam sub el lovindu-l cu pumnii peste spate si umeri, dar loviturile nu aveau absolut niciun efect. El, insa, se plictisi repede de ele si imi prinse ambele incheieturi cu o mana. Ridicandu-mi bratele deasupra capului mi le tintui cu degete lui puternice. Nasturii zburara cand trase de bluza mea si imi deschise sutienul cu un gest asemanator. Mana lui libera imi cuprinse unul din sani.

    ***

    Ii simtea bataile inimii in palma. Ii transmitea un mesaj vital creierului sau. Ridica brusc capul. Proptindu-se deasupra ei, ii privi chipul. Rasufla la fel de greu ca el si ceea ce vazu pe fata ei nu era nici repulsie, nici teama, ci dorinta. Gura lui o intalni din nou pe a ei. Dar de data asta, sarutul era cu totul altfel. La fel de infometat, la fel de salbatic, dar mult mai putin brutal.

    ***
    O alta emotie lua nastere in mine. Din despicatura dintre coapse, caldura incepu sa se ridice in cercuri din ce in ce mai largi. M-am zbatut sa imi eliberez mainile, nu pentru a fugi de el, ci pentru a participa la acel furtunos schimb de saruturi. Cand el imi dadu drumul mainilor, eu le-am infipt in parul lui negru, rasucindu-mi degetele prin el pentru a-i tine gura lipita de a mea. El isi lasa capul in jos sarutandu-mi gatul cu atata pasiune incat lasa urme pe piele ma delicata. Cand a fost gata, l-am simtit mai aproape de mine ca niciodata.
    -O sa-ti fac rau?
    -Nu stiu.
    Iti pasa?
    -Nu.
    Ma penetra cu mare grija, apoi incurajat de mine continua cu o miscare iute. Se lasa greu pe mine rasufland cu putere suierator in urechea mea.
    -Te doare, Sakura?
    -Nu.
    Nu simteam durere.
    -Imi pare rau.
    -Pentru ce?
    El rase usor ridicandu-si privirea in ochii mei. Ma privea compatimitor de parca tot nu stiam ce pierdusem.
    -Scumpa mea fetita inocenta si pretentioasa.
    Ochii lui erau acum plini de afectiune. Am adormit asa, extenuati. Seara cand ne-am trezit, el inca statea langa mine cu ochii deschisi privindu-ma. Asa in intuneric, l-am vazut cum se framanta.
    -O sa pleci, asa-i?
    A trecut o vreme pana sa imi poata raspunde. Apoi ma saruta pe frunte.
    -O sa plecam. Ti-am spus ca o sa te iau cu mine.
    I-am strans mana cu putere. Eram fericita, fericita ca il aveam acolo.
    -Azi?
    -Da.
    Imi mangaie obrazul apoi se indrepta spre baie. A lasat in urma zgomotul apei curgand. Mi-a lasat mie impresia ca locuiam cu cineva si ca acel cineva era sotul meu. Ma familiarizasem cu patul impartit cu el, cu mirosul lui, cu prezenta lui. Am inchis ochii, asteptand ca el sa iasa si sa ma intorc la apartamentul meu micut, pe strada bibliotecii mele, unde incepuse totul.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Reeah la data de Vin 4 Ian 2013 - 6:46

    Ohh, Doamne! Si aici te opresti si tu?! Dar nu inteleg, ce face Sasuke de este atat de stric secret? Si inca ceva, capitoloul asta a fost mirific, parca ar fi fost o micuta scena sin cartile Sandrei Brown. Si ohh, am impresia ca Kakashi o iubeste pe Sakura mai mult ca pe o sora sau o prietena, saracul de el...
    Si n-am inteles comportamentul lui Sasuke inainte de noaptea nuntii - brutal - si dupa - foarte afectuos. E normal? Si cum adica ce a pierdut? Daca el e om de incredere, n-a pierdut nimic...
    Astept urmatorul capitol, spor la scris si multa inspiratie!

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Vin 4 Ian 2013 - 12:05

    Wow, deci pana la urma au facut nunta ;]] Mi se pare ca (,) Kakashi nu a mers pentru alt motiv, nu pentru ca se simtea rau, dar e fratele ei nu? adica ar fi ciudat sa fie indragostit de propria sora. Cand am vazut ca au inceput sa se certe incepusem sa ma emotionez, cand a aparut subiectul cu cearta atunci aam inceput sa ma gandesc la slujba secreta a lui Sasuke. De ce nu vrea sa ii spuna cu ce se ocupa? I-a spus ca e legal Think dar nu cred. La inceput i-a spus Sakurei ca nu are nevoie de o alta incurcatura Think Am impresia ca celelalte incurcaturi erau de la munca. E ciudat comportamentul lui atunci cand vine vorba de servici. Think Lasa ca aflam noi (D) Nu mi-a venit sa cred urmatoarea scena o_o A vrut sa o violeze, dar se pare ca pe parcurs s-a mai linistit. Ti-am zis eu ca o sa treaca si peste asta xD Ma bucur ca a fost tandru si a tinut cont de faptul ca ea e virgina xD Oricum, sunt tare, tare curioasa sa aflu ce o sa se mai intample, asa ca asept cu nerabdare urmatorul capitol, sa nu ne lasi cu ochii in soare da? Smile

    Debbie kiss you Kiss
    Spor la scris si multa imaginatie ! Smile

    PS: Sa faci cat mai multe capitole ca sa o prind pe Deea din urma sa fiu si eu prima (D)

    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 1942

    Data de înscriere : 09/09/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Domino la data de Vin 4 Ian 2013 - 14:57

    imi place fiicul tau, mi-a captat atentia. Titplul e totusi putin ca anost, dar tu sti de ce l-ai ales, important e sa aiba legatura cu povestea. Imi place cum povestesti parca ai fi Sandra Brown. Cand ti-am citit ultimul capitol , mi-a trecut acelasi gand prin minte ca si lui Debbie. Esti noua Sandra Brown. Ctesti carti de ea? Si eu am doua sau trei acasa, si credema decate ori le deschid mise face tot mai cald cu fiecare pagina citita Blush
    Pai, ce imi place cel mai mult sunt replicile, sunt alese. Adega ce raspunsui au inapoi personajele. Imi plac astfel de replici "cool". Cica, treaba ta e in patul meu sau ceva de genul. Belea. Laughing
    Sa vii cu nextul,

    andreea.z
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 26

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de andreea.z la data de Dum 6 Ian 2013 - 4:02

    Imi pare rau ca nu am postat mai repede. Va rog sa ma iertati ! Blush Am venit cu un nou capitol ca sa ma revansez. nervos Kiss
    Capitolul 11

    Caldura. Caldura lui de care ma lipsisem atat de mult timp. Sa ii vad corpul facand umbra pe holul apartamentului meu. Desi eram casatoriti, locuiam separat. Ma aducea mereu acasa de la lucru si imi era deajuns ca petreceam timpul liber impreuna. Poate parea ciudat nu? Cum unii dintre noi ne multumim cu atat de putin. Dar o parte din el ramanea mereu la mine, dupa ce el iesea pe usa invechita. Poate o lasa inconstient sau poate asta vroia, cert e ca inca ii simteam prezenta ore bune dupa ce pleca. Imi repeta mereu ca sunt sotia lui. Uneori era fara noima, alteori parea ca vrea sa se asigure pe el ca e asa. Imi oferea cadouri scumpe ca sa compenseze lipsa lui, chiar daca nu recunostea. Nu deschideam subiectul de a sta impreuna niciodata la intalnirile noastre. Evitam pe cat posibil o cearta care ar putea strica putinul timp petrecut impreuna. Trecuse o luna de la casatorie cand am aflat. Era fericit, ceea ce mie imi ajungea. Nu contau durerile si greturile din timpul sarcinii, atata timp cat ii purtam copilul. Vizitele au incept sa se inmulteasa dupa ce a aflat ca va avea un copil. Situatia dintre noi era mai buna, ne apropiam. Intr-o zi intrase pe usa, umpland casa mea de magia lui. Era entuziasmat si afisa pe chipul sau un zambet larg.
    -Cum te simti?
    Ma saruta e frunte apoi cobora spre buzele mele dornice sarutandu-le trandu. Facuse asta de mii de ori si totusi de fiecare data dadea impresia ca e prima oara. Se apleca si imi saruta pantecele care iesea deja in evidenta.
    -Mai dureaza mult? Ochii lui se ridicara spre mine, iar mainile atinsera usor burta.
    -Nu fuge nicaieri Sasuke, e prea nerabdator sa isi vada tatal.
    Zambi putin apoi se ridica, indreptandu-se spre geamul bucatariei. Stand acolo, cu mainile in buzunarul pantalonilor de la costum, blocand lumina sa intre pe fereastra si nevazandu-ma cum il admiram, parea ca nu o sa se miste niciodata din locul acela.
    -Imi pare rau.
    Nu am stiut cum sa reactionez pentru un moment, apoi m-am indreptat spre el si am lasat mana sa se odihneasca pe umarul lui.
    -Nu ai de ce. Esti un om minunat.
    -Vreau sa fiu un tata minunat, un sot minunat.
    -Esti. Esti cel mai bun tata pe care il va avea copilul acesta si un sot bun.
    -Sakura, te minti pe tine si ma minti si pe mine. In curand copilul va veni, iar eu nu voi putea sa lipsesc cum fac acum. Nu ma intrebi niciodata unde plec mereu, iti e frica, vad asta. Nu sunt nici macar un sfert din ce ar trebui sa fiu.
    Se intoarse brusc spre mine, apoi ma ocoli asezandu-se pe scaun.
    -Nu aici ar trebui sa locuiesti, ar trebui sa fii cu mine.
    Nu puteam sa il mint. Avea dreptate.
    -Ne mutam la mine.
    -Sasuke, nu ma intrebi nimic?
    -Nu vrei sa locuiesti cu mine?
    -Sigur ca vreau, meritam macar sa-mi zic opinia in legatura cu asta.
    Se ridica in picioare punandu-si mainile in piept si apropiindu-se de mine, lua o pozitie serioasa.
    -Te ascult, atunci.
    -Pai...da...ma mut cu tine.
    Am trecut pe langa el, dorindu-mi sa par furioasa si hotarata. El rase de mine, tragandu-ma de mana. Ma lipi de corpul lui sarutandu-mi toata fata, apoi am inceput sa rad lasand toate grijile deoparte.
    -Nu o sa pot sa iti dau niciodata un cadou pe masura celui daruit de tine. Imi mangaie abdomenul protector.
    -Esti aici nu?
    -Da.
    -Multumesc pentru cadou.
    Imi mangaie crestetul, apoi ma saruta plin de dorinta, zambind.
    Aerul de afara parea mai rece. Imi deschise portiera si imi asezase centura de siguranta. Apoi aseza bagajele in portbagaj.
    -Ce o sa faci cu apartamentul?
    -Probabil nu o sa il vand, detine amintiri.
    Motorul porni, iar noi ne strecuraram pe stradutele inguste. Imaginile fugeau sub ochii mei. Avea sa locuiesc cu el, sa il aud meru, sa il vad mereu. Stiind ca va fi mereu cu mine, m-am linistit.
    -Te simti bine?
    -Da.
    -Esti galbena.
    -E doar de la aer.
    -Aerul imbujoreaza oamenii, nu-i fac sa arate asa.
    Indrepta oglinda spre mine, aratandu-mi imaginea. Femeia care ma privea era palida, cu cearcane ce ii inconjura ochii. Verdele lor era sters, straveziu. Nu aratam bine, buzele mele se albisera. Am stat asa mult timp privindu-mi reflectia. Cand am oprit, m-am uitat pe geam, realizand ca eram in fata unui spital.
    -Am spus ca ma simt bine.
    -Doar ai spus.
    Ma conduse pe holurile spitalului, apoi un doctor ma privi ingrijorat. Am intrat in camera de consultatii. Aerul era imbibat cu mirosul pastilelor. Imi adresa cateva intrebari necesare, apoi ma intinse pe pat, incercand sa auda bataile inimii copilului meu. Incerca odata, apoi inca odata si inca odata. La nesfarsit. Becurile de pe holul spitalului erau neclare acum, desi stand intinsa pe targa as fi putut sa spun ca era singurul lucru pe care il vedeam. Targa se misca cu viteza. Chipul lui aparu langa mine prinzand-ma de mana si sarutandu-mi fruntea fugar. Apoi targa a trecut mai departe. Inca ii vedeam ochii inlacrimati cand am ajuns in sala.
    Am adormit lin, nesimtind durere, oboseala sau somn. Pleoapele mele se inchisera pur si simplu. Capul imi cazuse intr-o parte. E ca atunci cand dormi. Pentru tine pare doua ore, dar in realitate tu dormi o noapte intreaga. Asa a fost pentru mine cand am realizat. Ei credeau ca daca tin ochii deschisi traiesc, dar eu defapt duceam un somn adanc, in intuneric si liniste.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 6 Ian 2013 - 8:18

    Bună! Draga mea, eu una aştept next-urile, nu e nevoie să le pui aşa de des, pentru că ştiu că e greu. Doame, Sakura este însărcinată, iar acum este bolnavă? Eu am înţeles că copilul era mort şi trebuia scos din pântecele Sakurei... Iar Sasuke cum poate fi aşa? Să nu aibă grijă de ea şi să o lase în continuare singură, în apartamentul ei... Iar eu care voiam să aflu unde stă Sasuke, pentru că mă aşteptam ca Sakura să aibă parte de uimire, dar în loc de asta au paste de spital, Sasuke cu ochii înlăcrimaţi şi probabil un copil mort. Îmi dau seama că Sakura va fi distrusă după asta, săraca de ea, sunt sigură că amândoi aşteptau copilul ăsta.
    Aştept următorul capitol, spor la scris şi multă inspiraţie!

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Dum 6 Ian 2013 - 12:36

    Whaaaaat ?! O_O Deci să încep cu începutul xD Am fost chiar surprinsă când am aflat de copilul Sakurei, dar eram şi fericită ştiind că acum va avea şi un copilaş adorabil de la Sasuke, dar e imposibil ca doi oameni căsătoriţi să stea despărţiţi. O ţinea departe de el ca să ce? Ca să nu afle mai multe despre el sau ceva? E soţia lui, God, ar trebui să aiba grija de ea, nu să lase o femeie însărcinată singură într-un apartament, nu se poate descurca singură. Atunci când i-a zis că o va duce la el, chiar am crezut asta, dar se pare că a ajuns la spital. Evident, şi el era îngrijorat de starea ei, deci nu-l învinovăţesc, dar tot trebuia ca până acum să stea la el acasă ca să o poată supraveghea mai mult. Imediat ce ai spus că doctorul căuta bătăile inimii copilului pe care clar nu le găsea, atunci am fost sigură că Sakura a pierdut sarcina O_O Dar de ce ? O da, pentru că soţul i nu a avut destulă grijă de ea şi de copil. Şi totuşi mi-e milă de el, nu e cel mai drăguţ lucru să-ţi vezi persoana iubită înaintând pe o targa, înconjurată e doctorii care o duc rapid într-o încăpere în care nu ştii ce se va întâmpla, e destul de nasol -_-
    Oricum, am iubit acest capitol Şi îl aştept cu nerăbdare pe următorul xD
    Debbie kiss you !!
    Spor la scris şi multă imaginaţie

    andreea.z
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 26

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de andreea.z la data de Mar 8 Ian 2013 - 1:33

    Capitolul 12
    -Cum se simte?
    -Sta pe un pat de spital, la naiba, cum crezi ca se simte?
    Auzeam vocile celor doi vag, pierdute. Nu erau aproape de mine. Lumina din camera era stearsa, iar cei doi stateau aproape de usa asteptand. Imi simteam parul ingreunat de stratul de umezela care nu se uscase. Buzele imi erau uscate.
    -Avem oaspeti necunoscuti.
    Cuvintele ieseau stoarse, strecurandu-se printre dinti. Sasuke se apropie de mine si imi mangaie obrazul. Ma privea compatimitor. Am vrut sa imi asez mana peste a lui, dar nu am reusit sa imi adun destula putere pentru a o misca.
    -Deci, cine este?
    Isi intoarse privirea spre el, facandu-i semn sa se apropie. Silueta inalta si eleganta se indrepta spre noi. Abia cand s-a apropiat am vazut chipul lui, atat de palid si perfect.
    -El e fratele meu Itachi.
    Nici unul din noi nu reactiona pentru cateva secunde. Parca asteptam ceva sau doar ne asteptan unul pe altul. Apoi el isi scoase o mana din buzunarul pantalonilor si o atinse pe a mea. Atingerea a fost fugara, dar calda, protectoare. Se uita in ochii mei, lasandu-ma sa ma adancesc in imaginea perfectiunii lui. Semanarea era izbitoare, dar el era mult mai mult. Apoi mi-am adus aminte de ceilalti doi ochi care ma priveau.
    -Unde e?
    -Nu a putut supravietui.
    Vocea lui ma facu sa ma intreb cum suna vocea fratelui sau.
    -Nu au putut face nimic?
    -A fost prea tarziu.
    In vocea lui se citeau discordante. Era acel glas pe care il ai inainte sa plangi. Se intoarse intr-o parte, vazandu-i doar profilul, care fu acoperit de maini.
    -Imi pare rau ca...nu am putut sa iti dau cadoul. Nu am putut sa il vad asa, stand pe marginea patului meu, plangand, distrus. Imi pare atat de rau, e vina mea. Eu...eu nu am putut.
    Isi intoarse chipul spre mine. Ochii lui isi stransera lacrimile. Ma saruta pe frunte, apoi ma stranse in brate. Era rece, caldura dintre noi disparuse.
    -Nu trebuie. A fost un...accident.
    Vocea ii redevenise calma, dar dura. Apoi se ridica si imi spuse ca va veni sa ma vada in cursul zilei de maine. Avea de rezolvat ceva important. Nu am avut timp sa spun nimic. A inchis usa in urma lui si ma lasat singura. Era atat de distant. Incat ma racise si pe mine. Ma simteam descumpanita. Preferam sa ma gandesc la asta decat sa imi aduc aminte de pierderea mea. Nu il tinusem mult in mine, dar fusese parte din existenta mea. As fi vrut sa ii aud ganguritul in astfel de momente, sa imi aduca aminte ca ceva ne unea. Nu doar inelul rece de pe deget. Am adomit, gandidu-ma ca ar fi trebuit sa simt mai multa durere, dar nu a fost asa. Am suferit in noaptea aceea, dar nu la fel de mult pe cat ar fi trebuit. Dimineata ma simteam mai bine, puteam sa ma misc,dar nu puteam sa merg. Doctorii imi spusesera ca va trebui sa mai stau inca o zi pana voi fi gata sa merg acasa. El nu venise, nici dimineata nici la pranz, nici seara. Am asteptat, am astetat, dar nu, el nu avea sa vina. Primisem un buchet de flori, prin care isi cerea scuze ca nu a ajuns si ca maine va veni sa ma ia acasa. Florile ma inveselisera. Isi adusese aminte. Era destul ca eu sa stiu ca el, orinde e, isi aduce aminte de mine. A doua zi, a intrat pe usa. Priveam mirata, dar la vederea lui am ramas un moment blocata. Nu venise, il trimises pe fratele sau, care imi zambise din usa.
    -Buna.
    -Te-a trimis pe tine?
    -De asta sunt aici. Va veti vedea acasa, a spus ca ii pare rau, dar nu a terminat inca.
    Venise langa mine si ma ajutase sa ma ridic cu toate ca eu stateam imbracata pe marginea patului. Imi lua mana in mana lui si mi-o stranse tare.
    -Nu-ti face griji, daca ar fi putut ar fi venit.
    L-am privit o clipa apoi el ma conduse spre iesire.
    -Stiu.
    Stiam ca ar fi venit, asa imi spuneam mereu cand nu il vedeam cu zilele. Pe atunci preferam sa ma mint singura decat sa infrunt adevarul. Ajunsesem sa cred ca el chiar nu putea sa ajunga sa ma vada si ca pe mine nu ma afecta cu nimic. Credeam ca acele cadouri scumpe dovedeau faptul ca el se gandea la mine. Dar nu fusese asa sau cel putin asa cred. Ma privisem in treacat intro oglinda de pe holul spitalului. Eram lipsita de forta, iar parul, stand strans intr-un coc era murdar. Cearcanele aratau cat plansesem cu o seara in urma. Iar daca ochii straluceau acum putin era de la faptul ca si acum lacrimile stateau sa cada. Afara, el imi deschise portiera masinii lui si ma aseza cu grija. Porni motorul si masina incepu sa curga lin pe strazile fleoscaite.
    -Imi pare rau ca iti ocup timpul.
    Nu stiu de ce spusesem asta, dar mai apoi mi-am dat seama ca imi doream sa aud vocea lui. Era o voce calma, cu tonalitati line. Era ca o melodie pe care speram sa o aud. Speram ca el sa spuna ceva si in sfarsit imi linisti auzul.
    -Nu eram ocupat.
    Profilul lui era atat de linistit. Imi zambi pret de cateva secunde, apoi ochii lui se intoarsera la trafic. Masina se opri in fata unei alei de castani imprajmuita de un gard inalt.
    -Sasuke ti-a trimis asta.
    Apoi imi intinse o cutie de catifea. Inauntru, se odihnea pe materialul inchis un colierd de perle. A zambit, multumita ca imi dovedise inca o data ca eu existam pentru el. El ma privi, apoi imi deschise portiera ajutandu-ma sa cobor. Casa nu ma uimi, ma umili, facandu-ma sa ma simt ca un nimic intr-o cutie cu diamante. Cat timp am mers pe alee am avut timp sa admir goliciunea si suprematia gradinii. Atunci am inteles de ce ma luase aici. Credea ca asa se va revansa pentru lipsa sa. Gandurile mi s-au eliberat, il iubeam. Era o dragoste nebuna, bolnava. Nu conta daca ma calca in picioare, daca ma seca de puteri. Vroiam atat de mult sa ii reprosez ce ma deranja, dar apoi cadeam pe umarul lui, iar el ma mangaia. Ma mangaia cu vocea, cu mana, cu privirea. Atunci ma simteam secatuita de puteri, neputincioasa. Imi dadeam seama ca o facuse intentionat, dar nu vroiam sa ii tulbur privirea, stiam ca avea sa plece daca ii spuneam ceva. Asa a facut mereu. Chiar si acum, cateodata as vrea sa mai simt oboseala imbratisarii lui.

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Mar 8 Ian 2013 - 1:36

    Deea, cine-i prima acum haaaa?
    Ok, deci, a fost un capitol surprinzator. Aproape ca nu-mi venea sa cred ce se intampla. Biata Sakura, si-a pierdut copilul T_T, dar mi-e mila si de Sasuke, voia atat de mult sa aiba un fiu sau o fiica Am observat ca a aparut Itachi in peisaj, bineinteles, Itachi fiind cel intelegator cel bun, care i-a si luat locul fratelui sau, care apropo, vad ca si intr-o situatie ca asta, el lipsea Sa vezi ce-i fac . Cand Sakura a vrut neaparat sa inceapa o conversatie cu Itachi am inceput sa ma intreb daca se va indragosti de el sau e doar o chestie de prietenie Think Sunt chiar curioasa sa aflu asta Think Revenind la Itachi, mi se pare un prieten foarte bun pe care il poate avea Sakura si cred ca se vor apropia foarte mult atunci cand Sasuke nu are acel timp, dar stiu ca vor fi doar prieteni ^^ sau poate nu? o_o Asta o sa aflu doar in next Laugh. So astept next-ul cu nerabdare, vezi ca am inceput sa fiu si eu prima? xD Ne vedem la next Smile
    Debbie kiss you ! Kiss
    Spor la scris si multa imaginatie

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mar 8 Ian 2013 - 21:30

    Bună seara, scumpo! Îmi pare bine că ai postat următorul capitol, chiar dacă desfăşurarea eventimentelor a fost tristă, foarte tristă. Mă bucur totuşi că am putut simţi totul ca la carte, sinceră să fiu... e chiar primul tău fic? Sasuke este rece şi distant cu Sakura imediat după ce aceasta pierde copilul? De ce? Oare nu se gândeşte că unul dintre factorii pentru care a pierdut copilul ar putea fi indifereţa lui? Chiar există şi această variantă, femeia însărcinată nu trebuie să se simtă neglijată.
    Îl trimite pe Itachi? Doamne, ce crud nemilos, cum îşi permite? Nu pot să cred...
    Deci Sasuke locuieşte într-o vilă care o face să se simtă umilită, aştept următorul capitol, spor la scris şi multă inspiraţie! - Ca să ştii, am citit capitolul la 6: 15. Smile

    andreea.z
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 26

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de andreea.z la data de Joi 10 Ian 2013 - 0:52

    Multumesc mult! Blush :thx:
    Capitolul 13
    Imi placea aici, in cele 24 de ore pe care le-am petrecut aici m-am familiarizat cu toate lucruile. Sasuke, desi promisese ca ne vom vedea acasa, nu a aparut pana acum. Zapada incepuse sa se topeasca. Vroiam sa plantez in gradina trandafiri, camelii si lalele. Gradina era goala, pustiita. Ma gandeam ca va fi greu sa ajung la biblioteca de aici. Dar era un loc frumos. Casa, in stil victorian, scarile din piatra si holurile inalte, ma copleseau. Am avut timp sa ma plimb prin fiecare camera, dar una era incuiata si m-am gandit ca poate e biroul unde lucra el. Stand acum aici langa ceasca de cafea aburinda, meditand la viitor, la faptul ca imi pierdusem un copil, mi-am dat seama ca era o liniste deplina in toata casa. El nu era in casa. Apoi am auzit masina parcand pe pietrisul din fata. Nu m-am ridicat, stiam ca e el. Am auzit usa deschizandu-se. Radea. Rasul lui molipsitor era insotit de unul mai subtire. Pasi lor se sincronizau pe pardoseala.
    -Sakura! Sakura draga.
    Incepuse sa fuga in drum spre camera unde ma aflam eu. In urma lui, ca un ecou se auzeau ceilalti pasi fugari. Cand ajunse se opri brusc privindu-ma. Ochii mi se umplura de lacrimi la vederea acelui chip. Dar am ras. Am ras din suflet cand el incerca sa para detasat. Sa apropiat, zambind.
    -Imi pare rau ca nu am fost aici.
    Imi saruta fruntea si fiecare pleoapa. Apoi cobora spre buzele mele dornice. Le stinse cu sarutul lui apasat, tandru, umed.
    -Imi e dor de tine.
    Imi sopti la ureche, facandu-ma sa inchid ochii si sa oftez.
    -Vreau sa iti arat ceva.
    Se ridica si se intoarse spre usa. Era nerabdator si fericit.
    -Hikari!
    Cu rochita alba pana la genunchi, tinand in mana un corn de inghetata si miscandu-si piciorusele invelite in ciorapeii albi, patati in genunci de inghetata, se strecura pe langa el facand putin zgomot cu pantofiori negri lacuiti. Ma privi captivata, dar simplu, de parca m-ar fi cunoscut de mult timp. Pasi pana la mine in salturi indraznete. Imi intinse mana,dadu-si capul pe spate. Coditele negre se miscara armonios. I-am strans mana micuta in mana mea. Era atat de catifelata. Isi muta ochi albastri catre el intrebator, iar acesta dadu afimativ din cap cu un zambet larg.
    -Hikari.
    -Sakura. Cati ani ai?
    -Voi implini in curand 9 ani, tati a zis ca vei incepe cu intrebari prostesti. A zis ca daca nu incetezi o sa iti indopam gura cu inghetata, de asta am pastrato.
    Chipul ei se lumina sub zambetul copilaresc. In schimb eu am schitat un zambet micut si instinctiv ochii alunecara spre Sasuke. Ea ma trase de pantaloni.
    -Vei merge cu mine in camera Sakura?
    -Imediat.
    -Hikari, dute prima si pregateste jocurile.
    Vocea lui era entuziasmata pentru Hikari, care iesise in fuga. Toata furia mea se canaliza asupra lui, iar chipul lui deveni serios imediat.
    -Javra!
    Se indrepta spre mine cu bratele intinse, dar se vedea ca si pe el il frustra purtarea mea.
    -Sakura...pot sa explic.
    -Da, asa e. Mereu ai putut. Dar acum nu trebuie, nu e nevoie. Am inteles totul!
    -Nu tipa la mine.
    -Sasuke ai un copil, probabil si o sotie sau mai stiu eu ce harem in spatele tau si tu imi ceri sa nu tip la tine! M-ai mintit de la inceput. Apari acum cu un copil spunandu-mi ca e al tau.
    -Linisteste-te. Putem sa ne calmam?
    Era atat de degajat. Nu puteam suporta faptul ca imi zdrobea fiecare farama de existenta din mine fara ca macar sa fie constient. Palma mea lasa o urma rosiatica pe obraz. Ma usturau si pe mine degetele. Dar ma ustura mai tare pieptul de la suspine. Ma simteam calcata in piciore. S-a apropiat de mine si m-a luat in brate.
    -Calmeaza-te.
    Imi ridica capul in palme sale si mi-l fixa bine astfel incat eu sa nu scap. Buzele lui imi cercetara fiecare coltisor. Era dornic si dorinta asta inflorea si in mine cu fiecare atingere. Imi mangaie coapsele, plimbandu-si mana pe spatele meu. Ma trase aproape de el, muscandu-mi usor gatul. Mi-am prins picioarele in jurul trunchiului sau. Aroma lui se strecura in fiecare por. Ma intinse pe masa si intra in mine dulce. Era atat de usor. Mainile mele isi indoiara degetele in parul lui negru.
    -Mergem sus?
    Ma ridica si imediat am simtit patul lasandu-se sub greutatea noastra.
    -Esti atat de dulce.
    Daca data trecut a fost rapid, acum rabdarea lui ma uimi. Mana lui imi trase tricoul pste cap, lasandu-mi sani liberi. Imi acoperi tot corpul cu sarutari dulci, armoniose. Am cotinuat asa pana seara tarziu. Statea deasupra mea privindu-ma si mangaindu-mi obrazul.
    -Trebuia sa mergem sa ne jucam cu Hikari.
    Vocea mea suna ragusita si obosita.
    -O sa o accepti?
    -E un copil minunat si e al tau, cum ai putut sa crezi ca nu o voi accepta?
    -Esti atat de buna cu mine.
    Ma lua in brate, strangandu-ma langa el.
    -Te-a socat faptul ca am o fica?
    -Sincer. Da!
    El se apleca spre mine. Soptindu-mi seducator.
    -Imi pui la indoiala potenta?
    Am rosit si am incercat sa rad de o asemenea intrebare.
    -Bineinteles ca nu.
    -Vrei sa mai fac o demonstratie?
    -Sasuke! Am incercat sa-l mustrez. Pur si simplu nu mi te puteam inchipui in rol de tata.
    El paru suparat.
    -Ce este cu mama lui Hikari?
    -Nu ti-am spus despre nici una din ele pentru ca nu voiam sa ai idei preconcepute.
    Hikari era cu siguranta un copil din flori, dar eu n-as fi judeat niciodata cu cruzime un copil.
    -Ei bine, Sakura, este o stricata, intelegi? Era la indemana oricand. De obicei sunt mai atent, dar intr-o seara m-am imbatat putin si a ajuns in patul meu.
    Eu eram incapabila sa ii sustin privirea.
    -Mi-a cerut bani pentru avort, dar eu voiam sa ii ofer o sansa la viata. Am asteptat nou luni. Acele noua luni au fost cele mai teribile din viata mea. Cateodata regretam si voiam sa o alung pe cateaua aia din viata mea. Apoi ma gandeam la copil si acest lucru mi-a dat putere sa o mai suport pe mama inca o zi si inca o zi, pana s-a nascut Hikari.
    Un zambet ii aparu pe chip cand se gandi la ea.
    -A meritat Sasuke. Doamne cat e de frumoasa!
    El rase auto-ironic.
    -Stiu ca pare o nebunie, dar imi doream sa am copilul meu, indiferent cine ar fi fost mama lui.
    Ma simteam bine acum ca era aici cu mine. Putea sa imi marturiseasca orice. Nu ar fi contat in acel moment. Am adormit asa, imbratisati. Era placut sa simt mainile lui in jurul meu. Cateodata imi aduc aminte fiecare detaliu anost a relatiei noastre. Fiecare bataie de inima simtita pe spatele meu. Fiecare sarut, atingere, privire. Toate imi par vii chiar si acum dupa atatia ani.

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Joi 10 Ian 2013 - 1:10

    O_O Sasuke are alt copil ?! God, la asta nu ma asteptam O_O Bomba ! ._. Sakura avea si motiv sa fie suparata pentru ca fusese mintita, iar el ar fi trebuit sa-i zica mai devreme de copil. Sper ca micuta sa o placa pe Sakura, nu stiu relatiile cu mama ei reala, dar sper sa se inteleaga cu Sakura Se pare ca Saku l-a iertat repede pe Sasuke, desi el a lipsit atata si nu prea a ingrijit-o ceea ce e anormal. Dupa ce sotia ta pierde un copil si se simte atat de rau, stai langa ea indiferent, dar el nuuu, el face pe dos. Defapt, ea nu sta cu ea nici cand ii e bine Cei doi au o relatie destul de ciudata, dar atata timp cat Sakura nu e afectata e totul ok xD
    Scuze ca e un comentariu atat de scurt, next time o sa fie mai lung xD
    De abia astept urmatorul capitol
    Spor la scris si multa imginatie


    Ultima editare efectuata de catre Debbie in Joi 10 Ian 2013 - 21:55, editata de 2 ori

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Reeah la data de Joi 10 Ian 2013 - 7:55

    Buna! Ohh, Doamne, nu ma asteptam ca Sasuke sa mai aiba un copil acum sincer, saraca Sakura... Cred ca s-a simtit oribil cand a aflat. Si cred ca si jignita pentru ca mereu Sasuka i-a ascuns cate un lucru. Sincer, eu in locul ei as fi plecat. Ma bucur ca cel putin Sasuke este un baiat matur si intelepet, bravo lui, daca ar avea putin mai multa grija de Sakura ar fi superb.
    Astept capitolul urmator, spor la scris si multa inspiratie!

    andreea.z
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 26

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de andreea.z la data de Vin 18 Ian 2013 - 0:52

    Va rog din suflet sa ma iertati ca postez asa tarziu, dar a durat mult pana sa imi vina ideea asta. O sa ma pun pe treaba va promit nervos Bici . Uitati un nou capitol Kiss !
    Capitolul 14

    Sa ii vad ochii albastri, senini si energici in fiecare zi, ma linistea. O vedeam alergand cateodata pe holuri, fluturandu-si rochita si lasand in urma ei parfumul unei copile simple. Hikari, era un copil minunat. Sa o am langa mine in fiecare zi era ca o binecuvantare, parul ei negru incadrand in bucle razlete si neascultatoare, o fata imbujorata, piciorusele delicate,mainile ei ce executau din cand in cand miscari elegante, de cele mai multe ori involuntare, toate acestea imi devenira familiare. O tineam pe piciorele mele in timp ce imi explica cum tatal ei ii cumparase o clama frumoasa din Castilion. Pot sa imi aduc amine si azi vocea aceea suava. Cum as putea sa uit.
    -Sakura, am nevoie de ajutorul tau.
    Corpul lui Itachi se strecura pe usa. Lasand-o jos pe Hikari si dand-ui drumul spre unchiul ei, m-am ridicat gata sa ies din camera. El o aseza pe Hikari cu mare grija pe pat si iesi. Acum cand imi aminesc, incaperea in care ne aflasem atunci era insorita. Parfumul lui umplu repede incaperea si vazandu-i statura inalta si impunatoare, fusesem magulita. Nu, stiu sigur ca in aceea camera, in aceea zi si cu aceea impejurare, nu i-as fi refuzat nimic. Rase pentru cateva secunde asezandu-se pe un scaun tragandu-ma de mana langa el.
    -Ce o sa iti cer o sa fie amuzant.
    L-am privit intrebator, curioasa. Se ridica in picioare in fata mea, intimidandu-ma.
    -Vreau sa fii sotia mea pentru o perioada de timp.
    M-am indepartat, pocnind-ul. Vroiam sa ies din camera, dar el ma oprise.
    -Nu intelege gresit. Am cunoscut o fata care, crede ca sunt casatorit.
    -De ce i-ai spus asta?
    -Vroia un tip serios si m-am gandit ca daca ii spun asta o sa ma apropii mai repede de ea.
    Ma privi neputincios.
    -De ce m-ai rugat tocmai pe mine? Sunt sotia fratelui tau, la naiba.
    Ma trase mai aproape de el, desfacandu-si buzele aproape de urechea mea.
    -Am auzit ca te pricepi la astfel de jocuri, soptise usor, dandu-mi suvitele de pe gat. Si da, o Doamne cat sunt de constient de faptul ca esti sotia lui Sasuke.
    Mainile lui se plimbara usor pe spatele meu. Imi mirosi gatul, facandu-ma sa tremur.
    -Esti minunata Sakura si daca nu as sti cat voi raspunde in fata lui Dumnezeu, doar pentru privirile pe care ma obligi sa ti le arunc, as fi fost in tine de mult.
    Tremuram, iar picioarele nu mai puteau tine toata greutatea corpului meu. Ma ajuta sa ma asez pe scaun, apoi se indeparta impingand paharul cu apa spre mine.
    -Regret ca fac asta. E fratele meu si tin la el, dar am nevoie de ajutor si tu esti singura care poti sa faci asta. Nu promit ca nu o sa te mai ating vreodata, pentru ca as minti, dar poti fi sigura ca o sa incerc.
    Apoi iesi, trantind usa in urma lui. Am stat ore bune acolo, negandindu-ma la nimic. Cand m-am uitat la ceas, am iesit din camera si am ajuns jos. Nu stiu cum am mers pana acolo si nici cand a ajuns el acasa. Dar stiu ca m-am trezit in imbratisarea lui. Ma saruta dornic, muscandu-mi buzele. Seara aceea fu prima seara in care nu am mai simtit atingerile lui la fel ca inainte.
    -Sa intamplat ceva?
    -Nu, nimic.
    Se lasa pe spate nervos.
    -Sakura, stiu ca nu sunt exact asa cum vrei tu, dar...
    Nu l-am lasat sa continue. Nu voiam sa se invinovatesca el. M-am aplecat peste el, sarutand-ul usor.
    -Tu esti perfect pentru mine. Nu ai nici o vina. Esti tot ce mi-am putut dori vreodata.
    Atunci am hotarat ca nimic nu va schimba asta. Chiar daca dimineata avea sa plece, lasand locul gol, chiar daca era rece uneori, nu conta. Avea sa il iubesc mereu pe el.
    -Te iubesc.
    Soaptele lui bantuira mult prin incapere, facand ecou. Nu am putut sa adorm decat spre dimineata. Nu stiam cand avea sa inceapa jocul si nici daca voi iesi cu bine din asta, dar stiam ca nu il voi lasa pe Itachi sa imi fure fericirea. Nu as putea sa spun ca a fost un somn usor, dar cand m-am trezit am intins mana ca in fiecare dimineata spre locul lui. Stiam ca nu va fi acolo, dar desi si acum stiu, tot fac asta. M-am ridicat si m-am dus spre fereastra. In camera aceea domnea linistea diminetii, colonia lui si prezenta lui. Ma simteam vinovata dintr-un motiv anume. Am iesit de acolo, intalnindu-ma cu Hikari. Ma linisti cu zambetul ei.
    -Mama, tati mi-a spus ca azi mergem sa mancam impreuna.
    -Eu nu stiam niminc despre asta, iubito.
    Ea zambi, facandu-ma si pe mine fericita. Era uimitor cat de mult semanau. Le ofeream amandurora o dragoste egoista. Dar ii iubeam mai mult ca pe mine. Si asta nu avea sa inceteze nici azi. "Eu nu stiam nimic despre asta, iubito." Cuvintele acestea se plimbara mult prin mintea mea. Nu, eu chiar nu stiam nimic.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Reeah la data de Vin 18 Ian 2013 - 6:20

    Buna, draga mea ! Am asteptat mult capitolul asta, insa actiunea si Itachi ma fac sa cred ca totul se duce de rapa. Ce e in capul Sakurei? Nici macar nu trebuia sa accepte sa-l ajute, Sasuke se va supara, trebuia doar sa-i dea o palma si sa se duca inapoi in camera ei. Sasuke imi da impresia ca are pe alta din comportamentul lui schimbat.
    Astept capitolul urmator, spor la scris si multa inspiratie!

    *DeEa*
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 30

    Data de înscriere : 08/02/2012

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de *DeEa* la data de Sam 19 Ian 2013 - 11:26

    Deci... Imi place foarte mult ficul tau... Agrement Il ador la fel ca si pe celelalte ficuri de pe acest forum, pe care am apucat sa le citesc....
    Imi place cum descri sentimentele si cum descri personajele, ce sa mai zic, imi place cum descrii totul. Este minunat... anunta-ma si pe mine cand aduci nextul... Hi!

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Sam 19 Ian 2013 - 13:01

    Wonderful ! Love it A fost atat de frumos Love it chiar mi-am schimbat parerea despre Itachi Love it E un nesimtit puturos x( cum poate sa-i ceara asa ceva sotiei fratelui sau ? Cum poate sa fie atat de batut in cap incat sa ceara un asemenea lucru? sa se dea Sakura drept sotia lui ha? ce nemernic. Dar ea de ce a acceptat? Cum a zis si Deea, trebuia sa-i dea o palma si sa plece, iar Sasuke imi da impresia ca ascunde ceva, ceva important. De ce o fi fost atat de suparat? si de ce vine mereu, dar mereu atat de tarziu? Think Sper ca are un motiv bun :-w. Oricum, mi-a placut mult capitolul si de abia astept next-ul Love it
    *hug* spor la scris si multa imaginatie Kiss

    andreea.z
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 26

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de andreea.z la data de Dum 10 Feb 2013 - 20:53

    Capitolul 15

    Ferestrele inalte ale bibliotecii lasau loc razelor soarelui primavaratic. Printre rafturi era liniste, se mai auzea din cand in cand cate un zgomot provocat de filele cartilor. Nu mai fusesem de mult la servici, dar asta nu insemna ca ma dezobisnuisem de locul acesta. Sasuke ma dusese dimineata aici si avea sa se intoarca dupa mine seara. I-am spus de nenumarate ori ca nu am nevoie de el ca sa ajung acasa intreaga, dar el insista ca sunt impiedicata si apoi inchise subiectul. Clopotelul de deasupra usii de la intrare se misca provocand un zgomot micut.
    -Hei, Sakura eram in trecere si m-am gandit sa-ti fac o vizita!
    Bratele lui era indesate in buzunarele pantalonilor negri de la costum. Avea un zambet vag pe chip si ochii ii straluceau, facandu-ma sa ma intreb daca si ai mei erau la fel.
    -Itachi esti intr-o biblioteca!
    Se apropie de pupitrul meu.
    -Doamna bibliotecara Uchiha este foarte dedicata meseriei ei.
    L-am privit pe sub ochelari rautacios.
    -Da, este.
    -Am venit sa te anunt ca nu mai trebuie sa facem asta.
    -Sa facem ce?
    -Sa mai fii sotia mea. E prea periculos si tu esti aparent fericita cu Sasuke. N-am de gand sa stric asta.
    -Ma bucur ca esti atat de matur incat sa realizezi asta.
    -N-am spus ca am terminat cu tine.
    Se apleca peste masa privindu-mi mainile cu degetele incrucisate pe care domnea inelul cu diamant negru. Apoi isi ridica privirea catre mine.
    -Ai niste ochii magnifici.
    -Multumesc.
    -De ce tu si Sasuke nu ati facut un alt copil pana acum?
    -Nu e problema ta.
    -O, haide Sakura te-am adus de la spital atunci cand el si-o tragea cu cine stie ce tarfa, e clar problema mea.
    -Nu-ti permit sa vorbesti asa despre sotul meu!
    -Sotul tau? Doar cu numele.
    -Iesi afara!
    Ma privi cateva secunde apoi imi intoarse spatele, indreptandu-se catre usa. A iesit la fel de repede pe cat a intrat. Am ramas uimita, dar calma in scaunul meu. Mainile imi tremurau. Nu puteam sa accept ca Itachi imi vorbise asa despre sotul si mai ales fratele lui. Mi-am ridicat ochelarii mai bine si nebagand de seama cat de tare ma strangea cocul am inceput sa lucrez. Ecranul calculatorului imi fugea prin fata ochilor. Nu puteam sa continui asa.
    -Continui tu aici te rog?
    -Bine. Ar fi indicat sa te intorci acasa.
    -Asa voi face.
    I-am zambit politicos colegei mele si mi-am strecurat bratele in palton. Aerul de afara era proaspat, dar vantul batea aspru pe strazi. Am luat-o pe drumul meu obisnuit. Se intuneca usor, iar pana sa ajung la chioscul din coltul blocului felinarele se si aprinsera. Am intrat in magazin de unde mi-am luat traditionala prajitura cu ciocolata. Mi-am adus aminte cum am cazut in fata magazinului si am zambit vag. Acum ca imi adusesem aminte parca ma durea din nou genunchiul. Tocurile mele joase faceau zgomote incete pe scarile intunecate. M-am oprit in fata usii si am introdus cheia, lasand-o sa se izbeasca de perete. Am intrat sfioasa in hol si m-am descaltat, dandumi jos paltonul. Aerul din vechile camere ma invalui. Am luat o farfurie si m-am asezat pe canapeaua mea. Era atata liniste in toata casa. Priveam tavanul prafuit si ma gandeam ca acum cateva luni el statea pe aceeasi canapea asteptandu-ma. Era atat de bine sa fiu din nou aici.
    -Te relaxezi?
    Statura lui inalta proptindu-se in usa si zambetul strengar de pe chip imi facura obrajii imbujorati. Am dat din cap in semn ca da si el se aseza pe fotoliul din fata mea.
    -Iti e dor de vechiul apartament?
    -Mereu o sa imi fie. Cum de ai terminat asa repede azi?
    -Trebuia sa vin sa te iau.
    -Nu vreau sa fiu o povara pentru tine.
    -Nu esti.
    -O sa imi spui vreodata cu ce te ocupi?
    -Crede-ma nu vrei sa stii.
    -Sunt sotia ta.
    -O sa fii mereu.
    Isi aprinse o tigara si inhala lejer fumul, dandu-l afara relaxat, lasandu-l sa pluteasca intre noi.
    -Ce voia azi Itachi?
    -Nimic. A trecut sa vada ce mai fac.
    Ma privi sceptic o clipa, dar apoi trasaturile fetei i se relaxara.
    -Imi pare rau ca nu sunt mereu langa tine.
    -Ai mai spus asta deja.
    -Stiu.
    Se facu liniste in toata camera, iar el nu ma pivea. Tragea lacom din tigara si privea pe geam.
    -E prea mult pentru mine.Vocea mea suna ragusita.
    -Voi veni mereu la tine, la voi.
    -Asa e. Ochii mei ii urmareau suvitele negre de par.
    -Te iubesc.
    -Si eu.
    Veni langa mine si imi culca capul pe umarul lui mangaindu-ma, apasandu-si buzele pe tampla mea.
    -Odihneste-te Sakura.
    -Pleci maine?
    -Probabil.
    Mi-am ridicat capul brusc, agitata.
    -Pleci asa-i?
    -Nu pot sa raman.
    -Nu vrei.
    -Bineinteles ca vreau.
    -Atunci ramai.
    -Voi ramane.
    -Si maine dimineata ma voi trezi cu tine?
    -Da.
    Ma saruta si ma conduse in dormitorul micut, intunecat. Eram atat de relaxata aici, cu el.
    -Promiti?
    -Promit.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 10 Feb 2013 - 20:54

    Buna! Doamne, de cat timp astept un capitol... :x Te iubesc, mai! Itachi asta e ciudat, insa ii multumesc ca numai are nevoie de Sakura pentru misiunea lui. Si acum, de unde pana unde stie el ca Sasuke si-o tragea c-o c**** cand el a venit dupa ea la spital ? Are dovara ? Si in ce domeniu lucreaza Sasuke ? Am eu o banuiala, dar nu ma pronunt acum.
    Astept capitolul urmator, spor la scris si multa inspiratie!

    *DeEa*
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 30

    Data de înscriere : 08/02/2012

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de *DeEa* la data de Lun 11 Feb 2013 - 15:38

    Ce capitol minunat.
    Ai idee cat timp l-am asteptat? Sper ca Sasuke sa nu mai fie asa de misterios, sa ii poata spune rozaliei unde lucreaza. Precis Itachi o vrea pe Sakura si vrea sa-i desparte pe cei doi... Sa ai parte de multa inspiratie si mult noroc la scris.

    Sa m-a anunti si pe mine cand postezi nextul, ca data trecuta num-ai anuntat Crying
    poate treci si pe la ficul meu. Se numeste iubire fara sfarsit Smile

    andreea.z
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 26

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de andreea.z la data de Dum 10 Mar 2013 - 16:41

    Imi pare rau ca nu am adus capitolul mai devreme, dar anul acesta am examen si e mai mult de invatat. Sad Va rog sa ma scuzati Crying !!

    Capitolul 16
    -M-am gandit ca e mai bine asa. Va avea o educatie buna si mult mai multe avantaje.
    -Dar e departe de noi. Cum va rezista? N-ar putea sa invete acasa ca si pana acum?
    -E copilul meu si vreau ce e mai bun pentru el.
    -E si copilul meu si am putea angaja un profesor bun si pentru acasa.
    Se ridica facand scaunul sa scartie, apoi se indrepta spre scari.
    -Nu voi lipsi mult. O vei putea vedea peste un an sau doi.
    Urca relaxat, lasandu-ma in urma. Spatele lui era rigid si drept, iar zgomotele facute de pasii sai erau ascutite acum. Afara era soare si Hikari cobora infasurata intr-o manta alba. Pe cap si chip avea pusa o bucata de matase care lasa sa se intrevada parul negru mai lung ca niciodata pe care il taragea dupa ea pe gresia rece. Nu ii puteam vedea ochii si nici distinge chipul de matasea alba, dar mainile ii atarnau pe langa corp si isi taraia picioarele alene pana la usa. Sasuke era in spatele ei si o conducea.
    -Te rog nu o lua de langa mine.
    -Daca nu o iau acum te voi pierde si pe tine.
    Iesi pe usa si se indrepta spre masina. In urma lor, rotile ridicau praful de pe aleea larga. Mi-am indreptat capul, ridicandul si am intrat in casa. Stiam ca avea sa nu o mai vad mult timp de azi inainte si asta imi facea mai mult rau decat mi-as fi imaginat. Ma atasasem de Hikari, era copilul meu si nu intelegeam de ce il rapeste de langa mine acum. As fi vrut atat de mult sa o mai vad o singura data, sa ii vad ochii albastri senini, mersul in salturi jucause si razlete cu pasi micuti si stangaci. Dar toate astea disparusera acum doua saptamani cand se intoarse Sasuke acasa si intrase in camera ei spunand ca nimeni nu mai avea voi sa stea langa fica lui. Nu stiam ce are. Dar o proteja mai mult decat oricand. Nu am avut voie sa ma apropii de ea sau de camera ei pe care o mutase in anexa stanga a casei. Era partea in care nimeni nu fusese de mult timp. Acum pasii mei ma conduceau spre locul acela. M-am oprit la usa fostei camere a copilei. Jucariile Fusesera lasate ca la inceput. Patul facut si hainele ordonate frumos. Ma simteam cuprinsa de remuscari. Usa se tranti in urma mea si m-am indreptat spre anexa stanga. Aerul era inchis aici si linistea domnea pe coridoarele secundare si pe cel principal. Intre usile camerelor se afla, prafuit si uitat de timp cate un tablou cu stramosii familiei, uitati de mult. In capatul holului era chipul unei doamne cu parul prins in coc. Nu mi-am putut da seama ce culoare avea, deoarece tabloul era de mult timp si culorile se stersera, anii punandu-si amprenta. Ochii ei ma priveau cu blandete si fericire, iar smaraldul de la gatul ei statea asezat frumos pe pieptul alb al tinerei doamne. Era atat de multa liniste.
    -Ea e mama.
    Itachi statea rezemat de perete in spatele meu privind tabloul cu nonsalanta.
    -A fost o femeie frumoasa.
    Glasul meu suna ragusit, dar cu admiratie. El pufni dand drumul unui ras calm.
    -A fost?
    -Asa am spus.
    Isi aseza mainile incrucisate si se desprinse de perete.
    -Nu ai mai fost in partea asta a casei, asa-i?
    -Niciodata.
    -Nu te-a interesat asa mult ce se afla aici?
    -Nu m-am gandit niciodata in felul asta.
    -Atunci? Trebuie sa ai vreun motiv pentru care te intereseaza acum.
    Ochii lui mimara un ichnet de uimire si de inocenta.
    -Vroiam sa vad camera lui Hikari.
    -De ce nu te duci sa o vezi?
    -Nu stiu unde e.
    Ma simteam umilita si impinsa in jos de tonul vocii lui. Stia ca nu aveam cum sa stiu unde e aceea camera si de aceea ma intrebase.
    -Cred ca va trebui sa verfici toate camerele.
    Zambise gata sa izbucneasca in ras. M-am repezit sa incerc prima usa, apoi si a doua.
    -Sunt incuiate nu?
    -Toate.
    M-am uitat putin de-a lungul holului apoi la toate acele usi incuiate in care nu avea cum sa intre nimeni. Itachi ma urmarea cu privirea lui iscoditoare.
    -Nu stiu cum de ti-ai inchipuit ca poti sa vii in partea asta, unde nimeni nu are voie, si sa gasesti toate usile deschise gata sa fie vizitate. Nu ma asteptam la asta de la tine Sakura.
    Ma privi cu o dezamagire prefacuta gata sa ma umileasca. Am trecut pe langa el si am iesit din holul anexei coborand jos.
    -Stii ce ma mira si mai mult? Faptul ca sotul tau iti ascunde lucruri in propria casa. Si stii ce? Locuiesti intr-o casa in care nu ai voie sa intri in anumite camere Sakura. Ai interdictie in casa ta.
    Glasul lui facea ecou pe scari. Tipa in satele meu.
    -Asta nu e problema ta.
    Am intrat in camera mea. Avea dreptate. Cand se va intoarce Sasuke avea sa vorbesc cu el despre asta. Eram sigura ca imi va da cheile camerelor si totul se va linisti.
    -Alo!
    -Sakura, cheama-l pe Itachi si iesi afara din camera.
    -Sunt aici Sasuke.
    -Itachi lucrurile ies de sub control. Toti sunt revoltati.
    -Ti-am spus ca e prea mult.
    Inchise telefonul si iesi in graba, parasind camera si casa. Se intamplau atatea lucruri despre care eu nu stiam nimic. Imi faceam iluzii ca totule bine, cand de fapt intamplarile erau chiar in fata mea fara sa le pot observa.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 10 Mar 2013 - 16:56

    Bună, draga mea! Big Hug Eşti scuzată, deoarece ştiu cum e pentru că şi eu am examen. În fine, capitolul a fost foarte frumos, însă nu-l înţeleg pe Sasuke absolut deloc. De ce Sakura, care -i este soţie, nu ştie atâtea lucruri ? N-are dreptul ? Itachi a pus punctul pe i, totuşi într-un mod destul de dureros. Mă aşteptam ca Sakura să aibă altă reacţie, dar tot timpul a fost calmă. Aştept următorul capitol, spor la scris şi multă inspiraţie! Big Hug

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Accidentul

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Lun 11 Mar 2013 - 19:26

    Hi, darling ! Mii de scuze că nu am mai comentat, dar nu am pierdut niciun capitol xD
    Ca deobicei, Andreea apare cu un capitol briliant şi ne dă pe toţi pe spate, right? Măi, măi, măi, dar acum chiar am rămas surprinsă. Cu toate că ai nişte idei superbe şi un stil de a descrie pe care apropo, eu îl ador, mă enervează cât de greu vin aceste capitole :-w. Mă crezi că în fiecare zi intru să vad dacă ai pus capitolele ? Mereu mă tot întreb, ori n-a pus capitolul, ori sunt eu defectă şi nu-l văd Think Ai noroc cu examenul, altfel nu mai aveai scuză :-w. Acum, lăsând la o parte fiţele mele Laugh pot să-ţi spun că tu dragă ar trebui să te faci scriitoare. Adică, de ce nu scrii o carte? Tot ce scrii tu ne impresionează pe toţi.
    Boon, acum să mai zic ceva şi despre ideile tale briliante.
    Sasuke ăsta devine din ce în ce mai ciudat. Ce e cu omul ăsta? De ce vrea să o ţină pe Hikari departe de Sakura? Puteam sa jur că se înţeleg Think. Şi interdicţia asta stupidă, cum naiba să îi interzică să meargă în propria casă? Pe acolo ai voie, pe dincolo nu, ce-i asta? Acţiunile lui Uchiha mă pun pe gânduri.
    Bineînţeles că Mr. Itachi nu putea lipsi din scenă. A apărut el cu aroganţa lui hă? Mă enervează că încarcă să o calce pe Sakura pe coadă, încearcă să o ia peste picior şi să o facă să se simtă prost. "Ai interdictie in propria casa", are dreptate, nu e corect, dar n-ar trebui să se bage, vrea să-i arate ceva lui Sakura, dar totuşi o ţine departe. Ca şi cum îi dai o bomboană şi după i-o iei.
    Însă ultimele propoziţii m-au umplut de întrebări. Ce lucruri ies de sub control? Care "toţi" sunt revoltaţi şi de ce? Ce este prea mult? Luminează-mă tu că eu nu ştiu xD
    Deci, în marea mea concluzie, a fost un capitol minunat şi abia aştept să văd ce se va întâmpla în următorul.

    PS: Succes la acel examen xD

    Your 1st fan,
    Jose

      Acum este: Mar 6 Dec 2016 - 14:08