╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Alter Ego

    Distribuiti

    dee-san
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 169

    Data de înscriere : 22/08/2012

    Alter Ego

    Mesaj Scris de dee-san la data de Joi 25 Oct 2012 - 10:51

    Cum scrii un eseu când nu ai inspirație?

    Scrii toate lucrurile care îți vin în minte pe moment. Eventual, una dintre ele va fi cea potrivită și te va ajuta să continui. Îți pui muzică, deschizi geamul ca să asculți cântecul păsărilor și să lași aerul curat (pe naiba) să intre în cameră; bei un ceai sau o cafea, mănânci niște ciocolată. Într-un final ai să ajungi la ceea ce îți dorești. Nu e greu. Începuturile sunt mai dificile, dar după ce începi să scrii, ideile vor veni una câte una și se vor așterne pe paginile tale.

    Cel mai rău lucru care se poate întâmpla?

    O alarmă începe să sune și se aude îngrozitor de tare, prin crăpătura ferestrei pe care ai deschis-o, deoarece s-a luat curentul (da, știu că pentru unii cel mai rău lucru ar fi că s-a luat curentul, dar în cazul de față nu-l foloseam oricum). Alarma aia nenorocită nu se mai oprește. Și că tot veni vorba de ea, ce fel de oameni pun alarmă la biserică?

    Poate asta va fi ideea de la care va porni eseul tău.

    Și ce faci dacă scrii și scrii și tot scrii, iar după ce îți arunci ochii peste rândurile umplute de cuvinte realizezi că ai scris doar prostii?

    Ai două variante: prima ar fi să rearanjezi ideile, pentru a face eseul cât de cât potrivit subiectului, iar a doua, să te culci, sperând ca seara asta să fi fost doar un vis. Și varianta pe care știm cu toții că o vei alege este cea în care mai amâni cu o zi scrierea lui.

    Am ajuns să amân mult prea mult, iar subiectul despre care trebuie să vorbesc este copilăria. Probabil de asta am amânat atât de mult. Nu știu ce să spun despre copilărie, deoarece nu pot scrie lucruri prea frumoase și nu vreau nici ca lucrarea să fie tristă. Așadar, soluția este ___________ . Bună idee. Probabil cea mai bună de până acum. Sunt un geniu.

    Aș putea începe cu o întrebare simplă: ce este copilăria?
    Majoritatea oamenilor văd copilăria ca fiind perioada cea mai minunată, lipsită de griji și de probleme, o perioadă a libertății și fericirii.

    Acestea sunt primele lucruri care îmi vin și mie în minte când mă gândesc la copilărie. Cineva mi-a spus odată că primele lucruri care ne vin în minte de obicei sunt lucrurile pe care am fost condiționați să le gândim. Ca și problema cu albastru și roz, culorile fiind atribuite băieților și respectiv, fetelor. Însă, continuând să îți pui întrebări asupra ideii, ajungi la concluzia că albastrul nu e doar pentru băieți, iar rozul nu e doar pentru fete.

    De fapt, se pare că în perioada secolului al IX-lea, fetele și băieții deopotrivă purtau haine care nu aveau un gen anume. Astfel că până la vârsta de 6-7 ani, toții copii din acele timpuri purtau rochițe (tot la acceași vârstă băieții erau tunși pentru prima dată). Apoi, pe la începutul secolului următor (1918), a apărut primul articol într-o revistă, care spunea că pentru băieți, culoarea cea mai potrivită ar fi rozul, deoarece este o culoare mai puternică, iar pentru fete albastrul, fiind o culoare delicată.

    Așadar, revenind la ideea copilăriei, care este, de fapt, părerea voastră legată de copilărie? Lăsând la o parte tot ce ați fost învățați să credeți, ce opinii aveți?

    Pentru Andy, copilăria a fost destul de ciudată. Andy e o fetiță tare ciudată. Avea șapte ani când a început școala. Majoritatea amintirilor ei sunt legate de școală. Adică, desigur, avea prieteni cu care ieșea afară; de exemplu, în timpul verii, singurele dăți când trecea pragul ușii erau ca să meargă la masă și să se întoarcă seara la culcare. Însă nu o cuprinde niciun fel de sentiment de bucurie când se gândește la asta. Chiar ea mi-a spus: „Da, am dat foc câmpului o dată; da, salvam toate pisicile părăsite de pe stradă și da, o dată am rămas blocată pe un garaj pentru că îmi era prea frică să sar, dar nu lucrurile astea contau pentru mine”. Ce a interesat-o mai mult a fost să găsească un prieten adevărat, deși într-adevăr era destul de mică și probabil nu știa prea bine ce înseamnă de fapt un prieten adevărat.

    Era genul de fată care lovea pe toată lumea. Cred că pe atunci era singura ei formă de apărare. Slavă cerului că până la urmă a învățat și cuvinte inteligente, cum ar fi  stupid sau cretin! Totuși, karma i-a răsplătit toate acțiunile. A primit multe „palme” din partea prietenilor ei, dar nu am să număr câte răni i-au făcut de-a lungul anilor, pentru că până la urmă, nu asta contează în povestioara mea.

    Lăsând deoparte neînțelegerile, a avut destule momente în care a fost cu adevărat fericită alături de colegii ei (de obicei la copiat sau la farse pe seama profesorilor). Teza la română din clasa a cincea a fost o experiență foarte interesantă pentru Andy. În timpul tezei, doamna profesoară s-a ridicat de la catedră și a rugat-o să aibă grijă de restul clasei, pentru că avea de mers până la secretariat. Imaginați-vă că în nici cinci minute (cât a absentat d-na profesoară) ea le-a rezolvat colegilor primul subiect al tezei. A riscat multe lucuri pentru ei, dar Andy nu regretă.

    Viitorul părea ceva umitor pentru ea. Voia să crească cât mai repede, încă vrea. Uneori se simțea neputincioasă, alteori ignorată. Până la urmă, cine ia în serios un copil? Însă a găsit o persoană care a susținut-o mereu, chiar și atunci când aproape se dăduse bătută. Cu toate că era dezamăgită de sine, această persoană a asigurat-o că eforturile ei nu au fost degeaba.

    Andy mi-a zis o dată „Încă nu realizezi care este puterea cuvintelor pe care le folsești” și pentru un moment, chiar nu am realizat ce îi spusesem înainte. Am învățat multe lucruri de la ea, cum ar fi că de cele mai multe ori, critica de sine nu face bine.

    Îmi pare rău,  pentru că ți-am zis de-atâtea ori că ești o proastă.



    abia aștept să observe cineva Laugh Laugh


    Ultima editare efectuata de catre dee-san in Dum 4 Oct 2015 - 13:47, editata de 1 ori

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Alter Ego

    Mesaj Scris de Reeah la data de Vin 26 Oct 2012 - 17:03

    Buna Big Hug
    Am citit tot si sincer mi s-a facut putin rau la partea cand Isolde i-a bagat siringa in ochi matusii ei Laugh)
    Descrierea a fost foarte buna si mi-a placut la nebunie, incat chiar am vrut sa ajung mai repede la final. N-am inteles alegerea lui Isolde, adica era nebuna si nu se putea opri din nimic, dar era constienta ca matusa ei dorea sa o omoare, in fine Laugh) Complicat Smile
    Astept urmatoarea ta creatie scumpo, spor la scris Kiss

      Acum este: Joi 8 Dec 2016 - 7:58