╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Trifoiul cu patru foi

    Distribuiti

    Sondaj

    Vi se pare ok să ne axăm şi pe cuplul NaruHina? Sau ar trebui să ne concentrăm mai mult asupra relaţiei diintre Sasuke Şi Sakura?

    [ 4 ]
    100% [100%] 
    [ 0 ]
    0% [0%] 
    [ 0 ]
    0% [0%] 
    [ 0 ]
    0% [0%] 

    Total voturi: 4

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Dum 14 Oct 2012 - 19:15

    Am venit cu un nou fic in colaborare cu draga mea Andy Horror. :bakk24:Speram sa va placa si nu va dam niciun indiciu, o sa aflati pe parcurs cum stau lucururile.  


      Trifoiul cu patru foi 


    Capitolul 1
    Probleme in familie




    "Sasuke, am inteles ca avocatii nostrii au ajuns la un compromis pentru procesul de divort. Nu uita ca procesul va avea loc peste doua saptamani, dar sunt sigura ca avocatul tau te tine mereu la curent. Maine cand ne intalnim sa semnam actele ai putea te rog sa o aduci si pe fiica noastra? Stiu ca ales sa stea cu tine, de aceea nu ma mai chinui sa fac cerere de custodie, dar imi este foarte dor de ea si as vrea sa o strang in brate. Ne vedem maine.”

    Ceva imi spune ca fiica noastra nu are de gand sa te vada „curva care m-ai stors de bani si doar m-ai folosit” ca sa reiau vorbele ei. Doamne nu pot sa cred ca acele cuvinte au iesit din gura propriei mele fiice. Sunt absolut sigur ca acel baiat blond cu care mai nou umbla a corupt-o in asemena hal. Oare la ce sa ma astept de la un ingamfat care mai e si capitanul echipei de baschet? Mi-am scuturat capul. Nu era momentul si nici locul potrivit sa ma gandesc la asemena lucru. Eram la serviciu iar aici aveam alte lucruri pe cap de rezolvat.

    Mi-am sprijinit coatele de birou si am inceput sa imi masez tamplele cu degetele, incercand sa ma concentrez la problemele de la servici. Dar ce parinte intreg la minte poate sa stea calm in timp ce fiica lui iese cu capitanul echipei de baschet, un descreierat, prost crescut care poate influenta in orice moment unicul sau copil! Inspira adanc Sasuke! Am aruncat privirea spre perete unde era agatat un ceas, care arata patru jumatate. Nu cred ca se va supara nimeni daca imi iau ultima jumatate de ora liber. Am pus toate actele in servieta cu gandul ca ma voi uita peste ele acasa, in liniste.

    Am luat sacoul de pe spatarul scaunului intr-o mana, mi-am desfacut 2 nasturi de la camasa lila care mai avea putin si ma strangula, am slabit nodul cravatei, apoi am luat in cealalta mana servieta si am iesit pe usa dand direct in biroul secretarei mele. Konan, pe numele ei, e o femeie de douazeci si noua de ani, prospat divortata si mamica a unui baietel de noua ani.

    - Tocmai voiam sa vin sa vorbesc cu tine, spuse ea cand ma vazu sprijinit de biroul ei.
    - Iar eu tocmai imi luam liber ultima jumate de ora.
    - Fix acelasi lucru voiam sa iti spun si sa te rog ceva.
    - Ce s-a intamplat?
    - E vorba de Pain, a spus ea oftand. Acum cateva minute m-a sunat si mi-a spus sa ne vedem sa semnam actele de divort. Dupa ce stai mai bine de zece ani cu cineva crezi ca il cunosti, dar de fapt nu e asa. Sasuke imi e asa de greu sa divortez de el, nici nu a vrut sa auda de un acord sa mai ramana, nu de dragul meu ci de al lui Aimi. Abia daca ii mai pasa de el. Iar acum cand se va termina totul, sunt sigura ca se va duce glont la parasuta aia, a spus ea incepand sa planga.

    Adevarul e ca si mie imi e greu sa divortez de sotia mea, dar e mai bine asa. Nu va mai trebui sa ii fac toate mofturile ei copilaresti. Am stat si am privit-o pe Konan timp de cateva momente dupa care am pus o mana pe umarul ei.

    - Uite sunt convins ca iti este foarte greu, dar trebuie sa fii tare pentru Aimi. Sunt sigur ca nu vrea sa o vada pe mamica lui plangand in hohote. Trebuie sa fii indiferenta ca sa nu ii dai satisfactie lui Pain, sa vada ce a pierdut, am spus in timp ce ea isi stergea lacrimile si aproba din cap. Deci ce voiai sa ma rogi?
    - Aimi trebuie sa ajunga in curand. Ai putea te rog sa il iei la tine pentru cateva ore? Prefer sa fiu singura cand ma duc sa ma intalnesc cu Pain.

    Am dat din cap semn ca putea conta pe mine. Baietelul lor invata la o scoala care se afla in fata cladirii de avocatura unde lucram. Institutia avea program After-School, iar Aimi isi petrecea acolo timpul facandu-si temele. Dupa ce se termina programul, adica la 4 jumatate, acesta doar traversa strada si venea la mama sa de unde mai apoi plecau amandoi acasa. Usile liftului se deschisera, iar de dupa ele aparu un baietel sfios cu parul portocaliu spre maroniu, cu ochi mari ciocolatii, o sapcuta, un ghiozdanel si mainile tinute la piept cercetand incaperea in cautarea mamei sale. Cand o vazu acesta incepu sa alerge spre ea, iar Konan s-a ridicat de pe scaun, s-a aplecat si si-a deschis larg bratele pentru a-l primi pe Aimi. Aceasta imi spusese ca micutul ei a devenit foarte sensibil de cand a aflat ca tatal lui nu mai vrea sa stea cu ei, de aceea trebuia sa ma port cu grija in seara asta. Dupa o imbratisare stransa si lunga acesta zambi larg si-i spuse lui Konan.

    - Ia ghici mami. La scoala se joaca,,Frumoasa adormita" si am primit rolul principal!
    - Serios? Asta e minunat dragul meu. Asculta, mami trebuie sa plece pentru cateva ore,asa ca vei sta la unchiul Sasuke, bine?
    -Bine mami.

    Konan isi saruta baietelul pe frunte, dupa care l-am luat de manuta si am pornit spre lift.

    - Spune-mi Aimi, ce ti-ar placea sa mananci la cina?


    ***


    Era trecut de ora unsprezece, iar eu ma plimbam agitat prin toata casa. Pe unde putea sa umble fata asta, la o ora asa de tarzie?! Acum cateva ore Konan m-a sunat si m-a rugat sa il tin pe Aimi in noaptea asta la mine pentru ca negocierile nu se terminasera... chipurile. Asa ca dupa ce i-am hranit si culcat puiutul ei scump, a venit vremea sa ma ingrijorez pentru propriul meu pui care nu-si mai facea aparitia. O sunasem de cateva ori, dar imi daduse ocupat de fiecare data. Aveam un sentiment ciudat in legatura cu absenta ei neobisnuit de prelungita, iar cum intuitia unui parinte nu da gres niciodata, de un singur lucru eram sigur, ca fetita mea era cu derbedeul ala blond. Cine stie pe unde o fi? Cine stie ce putea sa-i spuna fetei mele ca sa o convinga sa ia droguri! Dumnezeule Mare! De ce stau aici si imi pun toate intrebarile astea, in timp ce ea poate fi violata chiar acum de obsedatul care pretinde ca ar fi prietenul ei. M-am repezit spre usa, de unde mi-am luat de pe noptiera cheile, telefonul si portofelul insa inainte sa deschid usa un taxi parca in fata vilei. M-am ascuns dupa fereastra, si urmaream in liniste cum fata mea si prietenul ei ieseau din taxi. I-am vazut cum se apropie de vila dar s-au oprit fix in fata usii, si au inceput sa se tina in brate unul pe altul, gata sa se sarute. Bine, mi-a ajuns... trei... doi... unu.

    - Asa, e destul! Asta e usa casei mele, nu Tunelul Dragostei! Inauntru domnisoara, am spus apucand bratul fetei mele.
    - Tata, ii spuneam noapte buna lui Naruto! Nu ma mai trata ca pe un copil!

    I-am inchis usa in nas blondului, iar fata mea s-a dus glont in camera ei. Am oftat prelung, dupa care am urcat si m-am dus in biroul meu cu gandul sa ma uit atent peste dosarele unor clienti ale caror cazuri se disputa maine. Acum puteam sa ma concentrez fiindca eram acasa si eram cu inima impacata stiind ca bruneta era in patul ei si probabil in lumea viselor deja. Dar nici bine nu am deschis un dosar ca am auzit un sunet ciudat, ceva ce ma ducea cu gandul la un fosnet, sau o susoteala, poate chiar la un vuiet. M-am uitat din instinct pe fereastra si am vazut cum vantul puternic de afara batea crengile uscate, facandu-le sa se miste dintr-o parte in alta, dupa care o lumina puternica ca cea a unui blit mi se arata in fata ochilor. Se pare ca in curand va ploau. Dupa asta eram mai mult ca sigur ca acel sunet a fost de la vant. Cand ochii mei cazusera pe foi, se auzi din nou acel sunet, de data asta ceva mai tare si mai clar sa imi pot da seama ca nu era un vuiet ci suna mai mult a susoteala. Am inchis dosarul si am stat nemiscat sa ma prind ca naiba se intampla. La scurt timp dupa asta a urmat inca un sunet, apoi inca unul si inca unul mai clare si mai stridente. M-am ridicat de la birou si am iesit din incapere gata sa aflu cine nu are somn. Din instinct am intrat in dormitorul meu, unde l-am culcat pe Aimi. Baietelul dormea dus, strangand la piept o pernuta. Ce prost pot fi! Cum sa cred ca Aimi ar putea vorbi in soapta, la telefon in toiul noptii?! Plus ca daca ar fi facut asta m-ar fi rugat sa formez numarul pentru ca el e prea mic sa faca asta. Deci singura persoana care putea susoti la ora asta tarzie... Am deschis usor usa camerei fetei mele. Dupa cum banuaim, aceasta statea pe pat in pijamale, cu spatele la usa palavragind de zor cu Uzumaki. Cine altcineva putea fi?!
    - Sper ca nu esti prea suparat pe mine, pui. Promit ca maine dimineata cum ne vedem ma revansez dublu! -A urmat o scurta pauza in care mi-am marit ochii ca prostu' in targ. Dar asta nu a fost nimic fata de urmatoarele ei cuivnte care m-au socat.- Mrrr, nici nu stii ce diavolita rea pot fi.

    Dumnezeule! Nu imi pot crede urechilor. Cum a putut spune asa ceva?! Daca nu cumva... Am trantit usa de perete, m-am repezit spre ea ca o furtuna, i-am smuls telefonul din mana si l-am inchis.
    - Hinata, tu cumva ai luat droguri de esti asa o diavolita?!
    - Ce? Nu m-am atins de asa ceva.
    - Asculta aici domnisoara, sa nu indraznesti sa ma minti! Stiu bine ca Uzumaki e consumator asa ca sa te prind ca...
    - Nu te mint tata! Am fost la carnaval cu baietii. A fost si Hidan si stii bine ca e ca si un frate mai mare pentru mine, si stii ca nu vrea sa ma ating de droguri. Iar daca vrei sa stii asa de mult nu am facut-o si nici nu o voi face! Hidan poate sa iti confirme! Daca stiam ca faci asa urat mai bine alegeam sa stau cu mama.
    - Da?! Atunci ce te opreste sa pleci? Du-te sa stai cu ma-ta si cu bosorogul ei care o intretine. Dar cand o sa ai nevoie de ceva sa nu te prind ca vii inapoi. Stii bine ca eu eram cel care te ajuta si iti dadea banii de buzunar.

    M-am intors pe calcaie, gata sa plec insa nici bine nu am apucat sa ies dinc amera ca Hinata ma opri, apucandu-ma de brat. Mi-am intors pe jumatate capul si am vazut cu coada ochiului cum acesta incepu sa planga. M-am intors spre ea, am luat-o in brate si am inceput sa o mangai pe spate, in timp ce ea suspina adanc cu capul afundat la pieptul meu. Am tinut-o strans, mi-am asezat barbia pe crestetul capului ei si am inceput sa o linistesc pana cand s-a mai potolit din plans.
    - Ce ar fi sa vorbim noi putin. Ce spui?

    Hinata a dat din cap in timp ce isi stergea lacrimile semn ca e de acord, apoi ne-am asezat amandoi pe pat.
    - Tati imi pare sincer rau, nu am vrut sa...
    - Gata, gata Hinata, e in regula, stiu ca nu ai vrut. Imi cer si eu scuze, cred ca am exagerat putin, dar de cand am aflat ca Naruto i-a droguri incepe sa imi fie din ce in ce mai frica sa te las cu el.
    - Tata sunt si eu constienta ca nu e bine ce face, iar el mi-a spus ca ia numai inainte de un meci, ca sa il strimuleze. Adevarul e ca niciodata nu l-am vazut sa vina la vreo intalnire de-a noastra drogat sau sa dea semne ca ar vrea sa ia. Apropo... tu ii stii pe Sasori, Deidara si restu gastii nu? A intrebat ea schimband brusc subiectul.
    - Da, ce-i cu ei? Am intrebat somnoros.
    - Pai... hmm.. veni vorba de tine si mi-au spus ca... ca arati foarte tanar pentru un parinte care are un copil de saisprezece ani. Nu au spus-o cu rautate doar ca... ei bine, m-a cam pus pe ganduri chestia asta.

    Am inghitit in sec. Nu am crezut ca aceasta zi va veni asa de curand. Stiam foarte bine ca nu voi putea tine ascuns lucrul acela fata de ea la infinit, dar tot sunt de parere ca e prea devreme.
    -Ei bine Hinata, poate doar exagereaza, doar stii cati ani am, am spus incercand sa schimb subiectul.
    - Pai... e foarte jenanta situatia. Ideea e ca nu sunt sigura asta e tot. Stiu ca esti mai mic ca mama cu doi ani, iar cum ea are vreo treizeci si noua-patruzeci de ani tu trebuie sa ai ori treizeci si sapte ori treisezi si opt de ani, a spus ea cu convingere. Si nu e chiar atat de rau, adica si in ziua de azi mai sunt oameni care fac copii la douazeci de ani.
    - M-ai facut mai batran cu patru-cinci ani, am spus chicotind. Am numai treizeci si doi.

    A stat putin uitandu-se intr-un anumit punct, gandindu-se probabil la spusele amicilor ei si dintr-o data i s-a aprins beculetul. Acum urmeaza partea cea mai grea. A facut ochii mari cat cepele, s-a ridicat de pe pat si a inceput sa tipe disperata ca nu se poate sa o fi facut la numai saisprezece ani. Insa cum varsta nu minte niciodata, era total adevarat ce spusese. Am oftat prelung, incercand sa imi gasesc cuvintele potrivite pentru explicatiile caruia ii eram dator. Nu eram deloc mandru de asta. Am incercat sa o conving sa se potoleasca si sa se aseze la loc, insa era atat de aprinsa incat parea ca nu voia cu niciun chip sa purtam o conversatie calma.
    -Bine Hinata, iti voi spune. Totul a inceput cand i-am propus mamei tale sa fim impreuna. Desi e mai mare ca mine, cum ai spus tu, a acceptat si asa devenisem cel mai popular cuplu din liceu. Am ramas surprins ca acceptase, dar credeam ca o facuse la msito... insa nu se comporta asa, imi dadea impresia ca tine la mine cu adevarat. Apoi intr-o seara, bausem cam mult si ne-am facut de cap. Un singur weekend petrecut impreuna a sprt echilibrul nostru. Peste o luna Hanabi venise la mine disperata spunandu-mi ca e insarcinata.

    Am facut o pauza incepand sa imi amintesc acea zi. Imaginile si sunetele imi treceau rapid prin minte, fara ca eu sa le pot face fata. Cu toate astea imi aminteam fiecare secunda din acea zi. Eram doar un pusti de saisprezece ani, care ii era capul numai la distractie si nici decum la un copil. Fusesem socat cand auzisem cuvintele acelea blestemate, fusesem neputincios cand imi ceruse sa ma gandesc la o solutie pentru mica noastra problema, fusesem un las cand lasasem totul in urma si plecasem.
    -Apoi ce s-a intamplat? M-a trezit Hinata la realitate.
    - Am plecat, am spus eu inghitind in sec. Ma mutasem din oras. Timp de doi ani refuzasem sa vorbesc cu Hanabi, refuzasem ca cred ca esti copilul meu, totul pana intr-o zi de vara.


    `~Flashback~`


    Ce bine e sa fii inapoi acasa! Sa iti petreci timpul in locurile preferate! Sa colinzi vechile strazi! Nicaieri nu-i mai bine ca acasa, in orasul in care te-ai nascut si copilarit. Ii eram dator lui Itachi, fratele meu mai mare si singurul care a stiut de problema mea de acum doi ani. El a ramas in oras in tot acest timp, iar de curand ma informase ca avea vesti cum ca Hanabi si tot familionul ei se mutasera din oras. Acum puteam sa ma inscriu aici la facultate si sa imi pot trai anii tineretii fara griji. Parcul se arata in fata mea in toata splendoarea sa. Copacii mari si verzi de o parte si de alta a aleei iti dadeau impresia ca esti protejat de garzi la intrarea in "gradina regala." O boare racoroasa de vant se izbea de mine, trimitandu-mi fiori in tot corpul, iar fosnetul de matase al aripilor pasarilor se auzea in surdina, cum lopatau grabite in inaltul cer curat ca lacrimea.

    Soarele crud binecuvanta natura cu razele sale puternice. Albinele, picaturi stralucitoare de aur zumzaiau de colo-colo, fiind imbatate de parfumul dulce al florilor care defila grandios prin aer. Puteai spune ca era o zi perfecta! Insa plimbarea mea linistita a fost intrerupta brusc. O copila de cativa anisori se prinse de unul din picioarele mele. Se uita fix si fara expresie la mine, in timp ce si eu o analizam. O fetisoara rotunda cu obraji rumeni, buze micute trandafirii, nasuc mic si roz si ochii mari si sclipitori. Parul lung si stralucitor era prins in doua codite jucause, rochitica lila si vapoaroasa cu un ursulet pe ea, ii acoperea trupul firav si in picioare sandalute de aceeasi culoare. Deodata isi ridica mainile cu degetelele sale micute semn ca voia cu disperare sa fie luata in brate si sa fie alintata.
    - A cui esti tu? Am intrebat ridicand-o.

    Micuta nu a spus nimic, ci din potriva, si-a pus capul pe umarul meu ca si cand ar fi simtit ca e in bratele potrivite. Nu puteam spune ca nu imi placeau copii, bineinteles ca imi doream dupa ce aveam sa imi intemeiez o familie, insa nu acum, am doar optsprezece ani. Insa fetita asta avea ceva ce ma atragea in mod deosebit la ea. Orice copil e mic si inocent, dar ea imi parea cel mai dulce copil din cati vazusem vreodata. Era asa de adorabila cu capusorul ei pus pe umarul meu. "Oare nu o pot lua cu mine acasa?" M-am intrebat in gand, chiar daca stiam care e raspunsul. Trebuia sa ii gasesc parintii, cine stie de cat timp o cauta. De-a lungul aleei, priveam atent intr-o parte si alta, incercand sa dau de doi parinti ingrijorati si disperati, dar nu am avut noroc. Am colindat mai bine de jumatate de parc, insa nu am dat peste nimeni care sa fie in cautarea unei fetite. M-am decis sa fac o pauza si sa ma asez pe marginea fantanii arteziene.
    - Hinata! Hinata, unde esti?

    Micuta si-a ridicat capul si a inceput sa isi roteasca ochii peste tot. M-am ridicat si eu in picioare cercetand cu atentie zona. Deodata am vazut pe cineva alergand in directia noastra.
    - Mami! A tipat fetita cand persoana respectiva era aproape de noi.

    Insa brusc s-a oprit la zece metri de noi. Eram la fel de socat la ea. In fata mea statea Hanabi, ceea ce inseama ca fetita din bratele mele este...


    `~End flashback~`


    - Apoi ai ramas nu?
    - Da... am facut-o pentru tine. Abia atunci realizasem cat de importanta esti.
    - Ai fost surprins sa vezi ca ma pastrase?
    - Foarte surprins, din cate stiam eu nu te voia. Insa cativa ani mai tarziu, dupa ce ne casatorisem, aflasem ca a fost nevoita. Cand a fost la medic sa faca avort acesta ii spusese ca sunt sanse foarte mari, chiar suta la suta ca avortul sa ii fie fatal, din cauza unor complicatii. Singura solutie ca Hanabi sa fie in regula era sa pastreze sarcina. Nu prea se ocupa de tine. Ei ii pasa doar ca o intretineam suficient de bine, incat sa se marite cu mine... Acum intelegi de ce sunt asa de protector cu tine? Nu vreau sa treci prin ce am trecut eu.

    S-a asezat inapoi pe pat, dandu-mi posibilitatea de a o lua in brate si de a-i pupa crestetul capului. Stateam asa pur si simplu, si o ascultam cum suspina si ofta prelung. Stia prea bine ca acum nu mai au niciun rost lacrimile, ea nu se va intoarce miraculos si se va transforma in sotia perfecta si mama intelegatoare. Trecutul e trecut si nu trebuie sa ne facem griji pentru viitor caci vom rata prezentul.

    Poze:
    Sasuke [eh, nu e chiar ce imi doream, dar merge si asa^^]
    Hinata
    Tipu asta nu e chiar Naruto, dar imaginati-va un Naruto cu codita ^^
    [i]


    Ultima editare efectuata de catre Ella ♣ in Mar 19 Iul 2016 - 21:33, editata de 3 ori

    dee-san
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 169

    Data de înscriere : 22/08/2012

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de dee-san la data de Lun 15 Oct 2012 - 15:48

    Uau, m-ai lăsat mască O.o
    E genial. Abia aştept să pui nextul Heart
    Adică, hmm, cred că Ayumi va pune nextul, nu? Think
    Oricum, uau, îmi place foarte, foarte mult ideea de soţ divorţat. Dar :-> Abia aştept să intre Sakura în scenă, cred că va fi foarte interesantă reacţia Hinatei Laughing)
    Uau, încă o dată Laugh Aştept nextul, cu mare, mare nerăbdare Whistling

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Rose la data de Lun 15 Oct 2012 - 21:58

    Bună. Uite că am reuşit să vin şi să las acel mult dorit comentariu.
    Mare lucru nu pot spune, pentru că este un capitol curat şi frumos. De asemenea este şi un capitol foarte lung şi bogat in descriere, naraţiune şi dialog. Îmi place foarte mult că ştii cum să te comporţi, exact ca un tată de fată. Descrierea este şi ea bună, nu mai plictisit, dar nici nu a lipsit.

    Ce am să îţi reproşez: prea des laşi rând luber între fragmente şi aşa ceva nu se face! E a nu ştiu câta oară când spune acest lucru şi tot singură vorbesc. Nu ai de ce să laşi rând liber înainte sau după dialog sau să formezi un fragment de doar trei rânduri. Laşi rând liber doar când sari peste timp, când muţi acţiunea în alt loc, în unul foarte diferit. În rest poţi doar să începi de la capăt fără a lăsa un rând liber.

    Ai o idee interesantă. Sasuke atât de matur şi cu un copil. Trebuie să recunosc că nu am mai întâlnit aşa ceva până acum. Sunt sigură că o să fie un fic minunat, cu mult suspans, mister şi tot tacâmul. Hinata să fie fata lui Sasuke şi Naruto un derbedeu. Bravo. Respect!

    Spor la scris fetelor. Să ne surprindeţi, frumos, în continuare.
    La revedere!

    Ayu
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 648

    Data de înscriere : 13/05/2012

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Ayu la data de Mar 16 Oct 2012 - 10:16

    Fic nou! Love it
    Imi place mult ca l-ai facut pe Sasuke atat de matur. Agrement
    E un tata bun. Smile
    Si chiar mi-e mila de el si Hinata. Sad
    Naruto ia droguri? O.o
    Drogatuu. Down
    Puu da-r-ar moartea in el! Down Laugh
    Cand apare Sakura? Love it
    Sper ca nextul sa vina repede ca eu mor aici. >.<
    Te astept si te rog sa ma anunti si pe mine. Smile
    Te Big Hug si te Kiss


    A Y U M I

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 21 Oct 2012 - 13:06

    Buna Big Hug
    Dintre toate ficurile voastre, asta mi se pare cel mai bun. Am putut simti.. tot.
    Ma intristeaza gandul ca Sasuke a trait pana acum in minciuna alaturi de Hanabi. Hinata este foarte draguta, din cate ai zis, si nu se merita sa stea cu Naruto.
    Astept urmatorul capitol, spor la scris Big Hug

    mikydeeuk23
    Inactiv
    Inactiv

    Mesaje : 9

    Data de înscriere : 13/12/2012

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de mikydeeuk23 la data de Joi 13 Dec 2012 - 20:32

    M-ai cucerit de la primul "Am 32 de ani". Laugh
    In primul rand, rectia Hinei a fost geniala. Si faptul ca a avut-o la 16 ani este... uau. Mare cuceritor mai e Sas`ke asta :>
    Astept nextul thu Kiss Anunta-ma si pe mine. De fapt, sunt absolut sigura ca o vei face.

    VandaQ
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 164

    Data de înscriere : 29/01/2012

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de VandaQ la data de Dum 20 Ian 2013 - 11:27

    •°Quєєn Bєє°• a scris:
    Am venit cu un nou fic in colaborare cu draga mea Ayumi Michaelis. Speram sa va placa si nu va dam niciun indiciu, o sa aflati pe parcurs cum stau lucururile.

    ╔═.♥.════════════╗
    Ðя ƒeeℓ gσσd
    ╚════════════.♥.═╝

    [b]
    Capitolul 1
    Probleme in familie



    "Sasuke, am inteles ca avocatii nostrii au ajuns la un compromis pentru procesul de divort. Nu uita ca procesul va avea loc peste doua saptamani, dar sunt sigura ca avocatul tau te tine mereu la curent. Maine cand ne intalnim sa semnam actele ai putea[virgula] te rog[virgula] sa o aduci si pe fiica noastra? Stiu ca ales sa stea cu tine, de aceea nu ma mai chinui sa fac cerere de custodie, dar imi este foarte dor de ea si as vrea sa o strang in brate. Ne vedem maine.”

    Ceva imi spune ca fiica noastra nu are de gand sa te vada „curva care m-ai stors de bani si doar m-ai folosit”[virgula] ca sa reiau vorbele ei. Doamne[virgula] nu pot sa cred ca acele cuvinte au iesit din gura propriei mele fiice. Sunt absolut sigur ca acel baiat blond cu care mai nou umbla a corupt-o in asemena hal. Oare la ce sa ma astept de la un ingamfat care mai e si capitanul echipei de baschet? Mi-am scuturat capul. Nu era momentul si nici locul potrivit sa ma gandesc la asemena lucru. Eram la serviciu[virgula] iar aici aveam alte lucruri pe cap de rezolvat.

    Mi-am sprijinit coatele de birou si am inceput sa imi masez tamplele cu degetele, incercand sa ma concentrez la problemele de la serviciu. Dar ce parinte intreg la minte poate sa stea calm in timp ce fiica lui iese cu capitanul echipei de baschet[aici ar fi fost bine daca ai fi pus un semn de intrebare si ai fi continuat cu descrierea baiatului, fiindca se aglomereaza fraza si isi pierde sensul], un descreierat, prost crescut care poate influenta in orice moment unicul sau copil! Inspira adanc Sasuke![partea asta ar fi mers ca gand al personajului; ai ratat o virgula, dupa "adanc", caci este adresare directa] Am aruncat privirea spre perete unde era agatat un ceas, care arata patru jumatate. Nu cred ca se va supara nimeni daca imi iau ultima jumatate de ora liber. Am pus toate actele in servieta cu gandul ca ma voi uita peste ele acasa, in liniste.

    Am luat sacoul de pe spatarul scaunului intr-o mana, mi-am desfacut 2[doi] nasturi de la camasa lila care mai avea putin si ma strangula, am slabit nodul cravatei, apoi am luat in cealalta mana servieta si am iesit pe usa dand direct in biroul secretarei mele. Konan, pe numele ei, e o femeie de douazeci si noua de ani, prospat divortata si mamica a unui baietel de noua ani.

    - Tocmai voiam sa vin sa vorbesc cu tine, spuse ea cand ma vazu sprijinit de biroul ei.
    - Iar eu tocmai imi luam liber ultima jumate de ora.
    - Fix acelasi lucru voiam sa iti spun si sa te rog ceva.
    - Ce s-a intamplat?
    - E vorba de Pain, a spus ea oftand. Acum cateva minute m-a sunat si mi-a spus sa ne vedem sa semnam actele de divort. Dupa ce stai mai bine de zece ani cu cineva crezi ca il cunosti, dar de fapt nu e asa. Sasuke imi e asa de greu sa divortez de el, nici nu a vrut sa auda de un acord sa mai ramana, nu de dragul meu ci de al lui Aimi. Abia daca ii mai pasa de el. Iar acum cand se va termina totul, sunt sigura ca se va duce glont la parasuta aia, a spus ea incepand sa planga.

    Adevarul e ca si mie imi e greu sa divortez de sotia mea, dar e mai bine asa. Nu va mai trebui sa ii fac toate mofturile ei copilaresti. Am stat si am privit-o pe Konan timp de cateva momente dupa care am pus o mana pe umarul ei.

    - Uite[virgula] sunt convins ca iti este foarte greu, dar trebuie sa fii tare pentru Aimi. Sunt sigur ca nu vrea sa o vada pe mamica lui plangand in hohote. Trebuie sa fii indiferenta ca sa nu ii dai satisfactie lui Pain, sa vada ce a pierdut, am spus in timp ce ea isi stergea lacrimile si aproba din cap. Deci[virgula] ce voiai sa ma rogi?
    - Aimi trebuie sa ajunga in curand. Ai putea[virgula] te rog[virgula; fiindca este o adaugire] sa il iei la tine pentru cateva ore? Prefer sa fiu singura cand ma duc sa ma intalnesc cu Pain.

    Am dat din cap semn ca putea conta pe mine. Baietelul lor invata la o scoala care se afla in fata cladirii de avocatura unde lucram. Institutia avea program After-School, iar Aimi isi petrecea acolo timpul facandu-si temele. Dupa ce se termina programul, adica la 4[patru; cifrele se scriu cu litere] jumatate, acesta doar traversa strada si venea la mama sa de unde mai apoi plecau amandoi acasa. Usile liftului se deschisera, iar de dupa ele aparu un baietel sfios cu parul portocaliu spre maroniu, cu ochi mari ciocolatii, o sapcuta, un ghiozdanel si mainile tinute la piept cercetand incaperea in cautarea mamei sale. Cand o vazu acesta incepu sa alerge spre ea, iar Konan s-a ridicat de pe scaun, s-a aplecat si si-a deschis larg bratele pentru a-l primi pe Aimi. Aceasta imi spusese ca micutul ei a devenit foarte sensibil de cand a aflat ca tatal lui nu mai vrea sa stea cu ei, de aceea trebuia sa ma port cu grija in seara asta. Dupa o imbratisare stransa si lunga acesta zambi larg si-i spuse lui Konan:[doua puncte]

    - Ia ghici[virgula] mami. La scoala se joaca,,Frumoasa adormita" si am primit rolul principal!
    - Serios? Asta e minunat[virgula] dragul meu. Asculta, mami trebuie sa plece pentru cateva ore,asa ca vei sta la unchiul Sasuke, bine?
    -Bine[virgula] mami.

    Konan isi saruta baietelul pe frunte, dupa care l-am luat de manuta si am pornit spre lift.

    - Spune-mi[virgula] Aimi, ce ti-ar placea sa mananci la cina?

    ***

    Era trecut de ora unsprezece, iar eu ma plimbam agitat prin toata casa. Pe unde putea sa umble fata asta, la o ora asa de tarzie?! Acum cateva ore Konan m-a sunat si m-a rugat sa il tin pe Aimi in noaptea asta la mine pentru ca negocierile nu se terminasera... chipurile. Asa ca dupa ce i-am hranit si culcat puiutul ei scump, a venit vremea sa ma ingrijorez pentru propriul meu pui care nu-si mai facea aparitia. O sunasem de cateva ori, dar imi daduse ocupat de fiecare data. Aveam un sentiment ciudat in legatura cu absenta ei neobisnuit de prelungita, iar cum intuitia unui parinte nu da gres niciodata, de un singur lucru eram sigur:[mergeau mai bine doua puncte aici] ca fetita mea era cu derbedeul ala blond. Cine stie pe unde o fi? Cine stie ce putea sa-i spuna fetei mele ca sa o convinga sa ia droguri! Dumnezeule mare[nu era nevoie sa scrii cu majuscula]! De ce stau aici si imi pun toate intrebarile astea, in timp ce ea poate fi violata chiar acum de obsedatul care pretinde ca ar fi prietenul ei? [aici e semnul intrebarii] M-am repezit spre usa, de unde mi-am luat de pe noptiera cheile, telefonul si portofelul insa inainte sa deschid usa un taxi parca in fata vilei.[fraza asta nu prea are inteles] M-am ascuns dupa fereastra[fara virgula] si urmaream in liniste cum fata mea si prietenul ei ieseau din taxi. I-am vazut cum se apropie de vila[virgula] dar s-au oprit fix in fata usii[fara virgula] si au inceput sa se tina in brate unul pe altul, gata sa se sarute. Bine, mi-a ajuns... trei... doi... unu.[astea erau, mai bine, ganduri]

    - Asa, e destul! Asta e usa casei mele, nu Tunelul Dragostei! Inauntru[virgula] domnisoara, am spus apucand bratul fetei mele.
    - Tata, ii spuneam noapte buna lui Naruto! Nu ma mai trata ca pe un copil!

    I-am inchis usa in nas blondului, iar fata mea s-a dus glont in camera ei. Am oftat prelung, dupa care am urcat si m-am dus in biroul meu cu gandul sa ma uit atent peste dosarele unor clienti ale caror cazuri se disputa maine. Acum puteam sa ma concentrez fiindca eram acasa si eram cu inima impacata stiind ca bruneta era in patul ei si probabil in lumea viselor deja. Dar nici bine nu am deschis un dosar ca am auzit un sunet ciudat, ceva ce ma ducea cu gandul la un fosnet,[fara virgula]sau o susoteala, poate chiar la un vuiet. M-am uitat din instinct pe fereastra si am vazut cum vantul puternic de afara batea crengile uscate, facandu-le sa se miste dintr-o parte in alta, dupa care o lumina puternica ca cea a unui blit mi se arata in fata ochilor. Se pare ca in curand va ploua[greseala de tastare]. Dupa asta eram mai mult ca sigur ca acel sunet a fost de la vant. Cand ochii mei cazusera pe foi, se auzi din nou acel sunet, de data asta ceva mai tare si mai clar sa imi pot da seama ca nu era un vuiet[virgula] ci suna mai mult a susoteala. Am inchis dosarul si am stat nemiscat sa ma prind ca naiba se intampla. La scurt timp dupa asta a urmat inca un sunet, apoi inca unul si inca unul mai clare si mai stridente. M-am ridicat de la birou si am iesit din incapere gata sa aflu cine nu are somn. Din instinct am intrat in dormitorul meu, unde l-am culcat pe Aimi. Baietelul dormea dus, strangand la piept o pernuta. Ce prost pot fi! Cum sa cred ca Aimi ar putea vorbi in soapta, la telefon[virgula] in toiul noptii?! Plus ca daca ar fi facut asta m-ar fi rugat sa formez numarul pentru ca el e prea mic sa faca asta. Deci singura persoana care putea susoti la ora asta tarzie... Am deschis usor usa camerei fetei mele. Dupa cum banuaim, aceasta statea pe pat in pijamale, cu spatele la usa palavragind de zor cu Uzumaki. Cine altcineva putea fi?!
    - Sper ca nu esti prea suparat pe mine, pui. Promit ca maine dimineata cum ne vedem ma revansez dublu! -A urmat o scurta pauza in care mi-am marit ochii ca prostu' in targ. Dar asta nu a fost nimic fata de urmatoarele ei cuivnte care m-au socat.- Mrrr, nici nu stii ce diavolita rea pot fi.

    Dumnezeule! Nu imi pot crede urechilor. Cum a putut spune asa ceva?! Daca nu cumva... Am trantit usa de perete, m-am repezit spre ea ca o furtuna, i-am smuls telefonul din mana si l-am inchis.
    - Hinata, tu cumva ai luat droguri de esti asa o diavolita?!
    - Ce? Nu m-am atins de asa ceva.
    - Asculta aici[virgula] domnisoara, sa nu indraznesti sa ma minti! Stiu bine ca Uzumaki e consumator asa ca sa te prind ca...
    - Nu te mint[virgula] tata! Am fost la carnaval cu baietii. A fost si Hidan si stii bine ca e ca si un frate mai mare pentru mine[fara virgula] si stii ca nu vrea sa ma ating de droguri. Iar daca vrei sa stii asa de mult[virgula] nu am facut-o si nici nu o voi face! Hidan poate sa iti confirme! Daca stiam ca faci asa urat[virgula] mai bine alegeam sa stau cu mama.
    - Da?! Atunci ce te opreste sa pleci? Du-te sa stai cu ma-ta si cu bosorogul ei care o intretine. Dar cand o sa ai nevoie de ceva sa nu te prind ca vii inapoi. Stii bine ca eu eram cel care te ajuta si iti dadea banii de buzunar.

    M-am intors pe calcaie, gata sa plec[virgula] insa nici bine nu am apucat sa ies dinc amera ca Hinata ma opri, apucandu-ma de brat. Mi-am intors pe jumatate capul si am vazut cu coada ochiului cum acesta incepu sa planga. M-am intors spre ea, am luat-o in brate si am inceput sa o mangai pe spate, in timp ce ea suspina adanc cu capul afundat la pieptul meu. Am tinut-o strans, mi-am asezat barbia pe crestetul capului ei si am inceput sa o linistesc pana cand s-a mai potolit din plans.
    - Ce ar fi sa vorbim noi putin. Ce spui?

    Hinata a dat din cap in timp ce isi stergea lacrimile semn ca e de acord, apoi ne-am asezat amandoi pe pat.
    - Tati imi pare sincer rau, nu am vrut sa...
    - Gata, gata[virgula] Hinata, e in regula, stiu ca nu ai vrut. Imi cer si eu scuze, cred ca am exagerat putin, dar de cand am aflat ca Naruto ia[este de la verbul "a lua" care se conjuga astfel: eu iau, tu iei, el ia etc.] droguri incepe sa imi fie din ce in ce mai frica sa te las cu el.
    - Tata[virgula] sunt si eu constienta ca nu e bine ce face, iar el mi-a spus ca ia numai inainte de un meci, ca sa il strimuleze. Adevarul e ca niciodata nu l-am vazut sa vina la vreo intalnire de-a noastra drogat sau sa dea semne ca ar vrea sa ia. Apropo... [cu majuscula]Tu ii stii pe Sasori, Deidara si restu gastii[virgula] nu? [aici e cu litera mica, fiindca sunt cuvintele naratorului si nu e o noua replica a personajului] a intrebat ea schimband brusc subiectul.
    - Da, ce-i cu ei? am intrebat somnoros.
    - Pai... hmm.. veni vorba de tine si mi-au spus ca... ca arati foarte tanar pentru un parinte care are un copil de saisprezece ani. Nu au spus-o cu rautate doar ca... ei bine, m-a cam pus pe ganduri chestia asta.

    Am inghitit in sec. Nu am crezut ca aceasta zi va veni asa de curand. Stiam foarte bine ca nu voi putea tine ascuns lucrul acela fata de ea la infinit, dar tot sunt de parere ca e prea devreme.
    -Ei bine[virgula] Hinata, poate doar exagereaza, doar stii cati ani am, am spus incercand sa schimb subiectul.
    - Pai... e foarte jenanta situatia. Ideea e ca nu sunt sigura[virgula] asta e tot. Stiu ca esti mai mic ca mama cu doi ani, iar cum ea are vreo treizeci si noua-patruzeci de ani tu trebuie sa ai ori treizeci si sapte ori treizeci[greseala de tastare] si opt de ani, a spus ea cu convingere. Si nu e chiar atat de rau, adica si in ziua de azi mai sunt oameni care fac copii la douazeci de ani.
    - M-ai facut mai batran cu patru-cinci ani, am spus chicotind. Am numai treizeci si doi.

    A stat putin uitandu-se intr-un anumit punct, gandindu-se probabil la spusele amicilor ei si dintr-o data i s-a aprins beculetul. Acum urmeaza partea cea mai grea. A facut ochii mari cat cepele, s-a ridicat de pe pat si a inceput sa tipe disperata ca nu se poate sa o fi facut la numai saisprezece ani. Insa cum varsta nu minte niciodata, era total adevarat ce spusese. Am oftat prelung, incercand sa imi gasesc cuvintele potrivite pentru explicatiile caruia ii eram dator. Nu eram deloc mandru de asta. Am incercat sa o conving sa se potoleasca si sa se aseze la loc, insa era atat de aprinsa incat parea ca nu voia cu niciun chip sa purtam o conversatie calma.
    -Bine[virgula] Hinata, iti voi spune. Totul a inceput cand i-am propus mamei tale sa fim impreuna. Desi e mai mare ca mine, cum ai spus tu, a acceptat si asa devenisem cel mai popular cuplu din liceu. Am ramas surprins ca acceptase, dar credeam ca o facuse la msito... insa nu se comporta asa, imi dadea impresia ca tine la mine cu adevarat. Apoi[virgula] intr-o seara, bausem cam mult si ne-am facut de cap. Un singur weekend petrecut impreuna a sporit echilibrul nostru. Peste o luna[virgula] Hanabi venise la mine disperata spunandu-mi ca e insarcinata.

    Am facut o pauza incepand sa imi amintesc acea zi. Imaginile si sunetele imi treceau rapid prin minte, fara ca eu sa le pot face fata. Cu toate astea imi aminteam fiecare secunda din acea zi. Eram doar un pusti de saisprezece ani, caruia[merge mai bine] ii era capul numai la distractie si nicidecum[fara spatiu; cuvantul este "nicidecum"] la un copil. Fusesem socat cand auzisem cuvintele acelea blestemate, fusesem neputincios cand imi ceruse sa ma gandesc la o solutie pentru mica noastra problema, fusesem un las cand lasasem totul in urma si plecasem.
    -Apoi ce s-a intamplat? m-a trezit Hinata la realitate.
    - Am plecat, am spus eu inghitind in sec. Ma mutasem din oras. Timp de doi ani refuzasem sa vorbesc cu Hanabi, refuzasem ca cred ca esti copilul meu, totul pana intr-o zi de vara.

    `~Flashback~`

    Ce bine e sa fii inapoi acasa! Sa iti petreci timpul in locurile preferate! Sa colinzi vechile strazi! [nu era nevoie de atatea semne de exclamare]Nicaieri nu-i mai bine ca acasa, in orasul in care te-ai nascut si copilarit. Ii eram dator lui Itachi, fratele meu mai mare si singurul care a stiut de problema mea de acum doi ani. El a ramas in oras in tot acest timp, iar de curand ma informase ca avea vesti cum ca Hanabi si tot familionul ei se mutasera din oras. Acum puteam sa ma inscriu aici la facultate si sa imi pot trai anii tineretii fara griji. Parcul se arata in fata mea in toata splendoarea sa. Copacii mari si verzi de o parte si de alta a aleei iti dadeau impresia ca esti protejat de garzi la intrarea in "gradina regala." O boare racoroasa de vant se izbea de mine, trimitandu-mi fiori in tot corpul, iar fosnetul de matase al aripilor pasarilor se auzea in surdina, cum lopatau grabite in inaltul cer curat ca lacrima[cuvantul este "lacrima", nu "lacrimea"].

    Soarele crud binecuvanta natura cu razele sale puternice. Albinele, picaturi stralucitoare de aur zumzaiau de colo-colo, fiind imbatate de parfumul dulce al florilor care defila grandios prin aer. Puteai spune ca era o zi perfecta! Insa plimbarea mea linistita a fost intrerupta brusc. O copila de cativa anisori se prinse de unul din picioarele mele. Se uita fix si fara expresie la mine, in timp ce si eu o analizam. O fetisoara rotunda cu obraji rumeni, buze micute trandafirii, nasuc mic si roz si ochii mari si sclipitori. Parul lung si stralucitor era prins in doua codite jucause, rochitica[aici ar fi mers "rochita"; "rochita" deja e diminutivat, de la "rochie"] lila si vapoaroasa cu un ursulet pe ea, ii acoperea trupul firav si in picioare sandalute de aceeasi culoare. Deodata isi ridica mainile cu degetelele sale micute semn ca voia cu disperare sa fie luata in brate si sa fie alintata.
    - A cui esti tu? am intrebat ridicand-o.

    Micuta nu a spus nimic, ci dimpotriva[asta e cuvantul corect], si-a pus capul pe umarul meu ca si cand ar fi simtit ca e in bratele potrivite. Nu puteam spune ca nu imi placeau copiii[cu trei de "i"], bineinteles ca imi doream dupa ce aveam sa imi intemeiez o familie, insa nu acum, am doar optsprezece ani. Insa fetita asta avea ceva ce ma atragea in mod deosebit la ea. Orice copil e mic si inocent, dar ea imi parea cel mai dulce copil din cati vazusem vreodata. Era asa de adorabila cu capusorul ei pus pe umarul meu. "Oare nu o pot lua cu mine acasa?" m-am intrebat in gand, chiar daca stiam care e raspunsul. Trebuia sa ii gasesc parintii, cine stie de cat timp o cauta. De-a lungul aleei, priveam atent intr-o parte si alta, incercand sa dau de doi parinti ingrijorati si disperati, dar nu am avut noroc. Am colindat mai bine de jumatate de parc, insa nu am dat peste nimeni care sa fie in cautarea unei fetite. M-am decis sa fac o pauza si sa ma asez pe marginea fantanii arteziene.
    - Hinata! Hinata, unde esti?

    Micuta si-a ridicat capul si a inceput sa isi roteasca ochii peste tot. M-am ridicat si eu in picioare cercetand cu atentie zona. Deodata am vazut pe cineva alergand in directia noastra.
    - Mami! a tipat fetita cand persoana respectiva era aproape de noi.

    Insa brusc s-a oprit la zece metri de noi. Eram la fel de socat [greseala de tastare]ca ea. In fata mea statea Hanabi, ceea ce inseama ca fetita din bratele mele este...

    `~End flashback~`

    - Apoi ai ramas[virgula] nu?
    - Da... am facut-o pentru tine. Abia atunci realizasem cat de importanta esti.
    - Ai fost surprins sa vezi ca ma pastrase?
    - Foarte surprins, din cate stiam eu nu te voia. Insa cativa ani mai tarziu, dupa ce ne casatorisem, aflasem ca a fost nevoita. Cand a fost la medic sa faca avort acesta ii spusese ca sunt sanse foarte mari, chiar suta la suta ca avortul sa ii fie fatal, din cauza unor complicatii. Singura solutie ca Hanabi sa fie in regula era sa pastreze sarcina. Nu prea se ocupa de tine. Ei ii pasa doar ca o intretineam suficient de bine, incat sa se marite cu mine... Acum intelegi de ce sunt asa de protector cu tine? Nu vreau sa treci prin ce am trecut eu.

    S-a asezat inapoi pe pat, dandu-mi posibilitatea de a o lua in brate si de a-i pupa crestetul capului. Stateam asa pur si simplu[fara virgula] si o ascultam cum suspina si ofta prelung. Stia prea bine ca acum nu mai au niciun rost lacrimile, ea nu se va intoarce miraculos si se va transforma in sotia perfecta si mama intelegatoare. Trecutul e trecut si nu trebuie sa ne facem griji pentru viitor[virgula] caci vom rata prezentul.

    Critica prea multa la adresa stilului nu am. Ideea pot zice ca nu e asa originala, insa niciodata nu pot sti ce va urma; depinde de tine cum va arata ideea.
    In schimb, pot sa spun ca descrierea atmosferei e buna. Descrii frumos spatiile si personajele sunt introduse cum trebuie. Am o singura mare problema. Faptul ca ai dezvaluit prea mult inca din primul capitol. Eu una as fi fost mai incantata, ca cititor, daca pastrai o umbra de mister, ceva care sa imi starneasca curiozitatea la maxim pentru a citi si capitolul doi. Si mai este o problema: semnele de exclamare. Nu e nevoie de atatea. Asta e ca si cum personajul tipa la cititor. Poti folosi, in loc de acele semne de exclamare, cuvinte care sa descrie starea personajului. Daca era furios puteai descrie starea acestuia. Asta e la capitolul descriere sentimentala, de care nu ma declar complet mutumita. Zic ca ar trebui sa fii mai atenta la starea de spirit a personajului tau si sa nu redai acel tumult interior doar prin propozitii exclamative. Era mult mai natural sa descrii in profunzime senzatia aceea de teama combinata cu furie si neliniste a lui Sasuke.
    In ceea ce priveste naratiunea, are ritmul ei, nu pot spune. Dar, nu simti ca unele paragrafe au lipsuri? Asta e din acuza descriereii sentimentale incomplete. Te asigur ca aveai lungimea necesara capitolului daca puneai doar jumatate din idee, atat timp cat descriai starile personajelor. Plus ca, textul tau incepe, cumva, cu intriga. Adica se prezinta din start relatiile dintre personaje si iubirea "problema" dintre Naruto si Hinata. As fi vrut ca acest capitol sa faca mai intai acomodarea cu universul fictional, sa cunoastem cat de cat personajele, sa ne formam o idee in mare. Textul tau trece abrupt in actiune, nici macar nu stiu mai nimic despre viata personajelor tale. Nu zic sa te apuci sa descrii toata viata fiecarui personaj, dar cred ca ar fi fost mai potrivit ca acest capitol sa fie chiar o expozitiune a intregii lucrari. Astfel e incomplet, aproape.
    Apoi, separi paragrafele cand incepi o noua idee. In niciun caz nu inseamna paragraf trei randuri. Un paragraf trebuie sa aiba cel putin o jumatate de pagina. Si nu e neaprata nevoie sa dai dublu enter, ca sa lasi spatiu liber. E suficient sa incepi cu alineat. Textul tau e mult prea fragmentat si da impresia de dezordonat. Nici un bloc de text fara capat nu e bine sa fie, dar nici sa pui paragraf dupa trei fraze. Ai o problema cu virgulele. Ai grija ca in cazul adresarii sa o pui, pentru ca e foarte importanta. De altfel, se mai pune virgula inainte de "dar", "iar" si "ci" si in cazul enumeratiilor; astea sunt obligatorii. Si uite un sfat pentru a pune corect virgulele: in timp ce scrii, da intonatie frazei si vezi unde faci pauza. Acolo unde faci pauza, pui si virgula. Astfel iti e mult mai usor sa descoperi locurile in care trebuie pusa.
    Replicile, acum. Trebuie sa intelegi ca corpul narativ, partea de naratiune a textului, nu are nicio treaba cu gandurile personajului. Ceea ce este monolog sau parere de-a lui punem cu italic, bine? Sau ingrosat sau cum vrei tu, numai sa se diferentieze de restul textului. Exemplu: "Il vad cum traverseaza strada si se duce pe celalalt trotuar. O imbratiseaza pe fata si pare ca ii spune ceva la ureche. Simt cum furia ma copleseste si aproape ca dau intr-o criza de gelozie. Sa te ia naiba, mincinosule! " Sper ca ai inteles ce am vrut sa spun.
    Cand este o interventie a naratorului dupa o replica, se continua cu litera mica. Exemplu: "- Nu-i asa ca mergem la mare, tata? intreba fata zambitoare." Asta pentru ca daca ai incepe cu majuscula, personajul ar vorbi in continuare. Intelegi?
    Ai grija la greselile de tastare si ortografie si la unele cuvinte, pentru ca le-ai gresit forma. Daca nu esti sigura, mai bine intreaba sau, cel mai recomandat, cauta in dictionar. Si renunta la diminutive. Diminutivele dau un aer copilaros textului si mie, una, nu imi plac. Erau porpozitii asaltate de acele cuvinte diminutivate si aproape ca ma si vedeam intr-o lume ciudata a piticilor. Pentru ca toate sunt "micute". Asta nu e neaparat un sfat, caci daca tie iti plac lucrurile mici, este alegerea ta.
    Dar vreau sa te felicit din suflet, din tot sufletelul meu, pentru minunata ta descriere a parcului. A fost superba si iti recomand sa introduci cat mai multe descrieri de genul. Te ung la suflet, nu alta. <3

    Puncte de referinta:
    1. Nu te pierde in detalii, pentru ca pierzi ideea si dupa aceea, cand vei vrea sa te intorci la ea, va fi ca o sarire brusca. Cauta sa faci textul cat mai fluid, cat mai "natural".
    2. Replicile personajului trebuie sa se plieze pe personalitatea acestora. Nu forta sentimentele prin intermediul lor si nici nu folosi replici cliseice. E foarte important dialogul intr-un text.
    3. E bine sa faci capitolul mai scurt, fiindca poate atentia unor cititori nu poate fi solicitata intr-atat incat sa sa citeasca un capitol mare, ca al tau. Incearca sa gasesti o dimensiune potrivita.
    4. Nu mai trece repede prin idei si ofera-ti timp sa te gandesti la fiecare. Detaliaza intr-atat incat sa simt ca fac parte din actiune, dar nu sta prea mult la o idee, fiindca devine plictisitoare.
    5. Daca ai nevoie de ajutor, poti cere oricand si incearca sa fii obiectiva cu privire la textul tau.
    6. Continua sa scrii, sa rescrii si sa repeti procesul, pana cand lucrarea are o forma pe care ti-o doresti. Nu conteaza ca nu iese din prima, cu timpul, prin exercitiul de rescriere, vei putea sa te apropii de ideal de la prima redactare.
    7. Incearca sa lasi limbajul colocvial deoparte, fiindca un text este ceva serios - din punctul meu de vedere. De asemenea, ar fi de preferat sa nu folosesti niciun termen din argoul tau sau sa folosesti expresii. Poti exprima in multe feluri un lucru, caci limba romana ne da posibilitatea sa o facem. Si incearca tot timpul sa iti imbogatesti vocabularul. O privire peste un dictionar de sinonime ajuta foarte mult, crede-ma.

    Si, in incheiere, spun ca:
    - critic textul, nu persoana
    - aceasta critica este adresata exclusiv autorului, nu persoanei; fiindca pe autor il cunosc prin intermediul textului, insa persoana din spatele lucrarii nu o cunosc
    - pentru neintelegeri, contactateaza-ma prin pm. Nu vreau circ pe forum. Daca vrei sa ma injuri, daca ai ceva de reperosat sau daca crezi ca ceva din critica mea e neintemeiat, prin PM!
    - daca ai nevoie sa intelegi ceva, imi poti spune si te ajut cu placere
    - nu trebuie sa urmezi cu sfintenie ceea ce spun eu; fiecare are propriul stil si limbaj. Astea sunt doar puncte de baza in construirea textului. De asemenea, exemplele sunt pur si simplu exemple si nu sunt modele. Nu vreau sa faci cum spun eu sa faci, ci sa selectezi ce crezi ca ti se potriveste din critica; insa te rog sa fii obiectiva
    - nu imi retrag cuvintele, asa ca nu te astepta sa imi cer scuze pentru critica mea. O critica este o critica si ma astept sa o iei ca atare. Personal, nu am nimic nici cu textul si nici cu tine – atat ca autor cat si ca persoana. Este pur si simplu “meseria” mea.


    So, cam asta a fost. Eu va urez amandurora spor la scris si sa va tineti de fic, pentru ca ar fi pacat sa renuntati la el. Kiss-you~ ^^

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Andi la data de Sam 11 Mai 2013 - 21:57

    Capitolul 2: The Wedding

    Sakura



    “A fost odata ca niciodata…”
    Cand nepotii ma vor intreba cum l-am intalnit pe bunicul lor, cu asta as vrea sa incep. As vrea sa le spun o poveste frumoasa despre doi tineri care s-au indragostit la prima vedere, s-au iubit mult si au ales sa isi uneasca destinele pentru totdeauna. As vrea sa stam langa semineu, tinandu-l pe unul dintre nepoteii mei scumpi in brate, in timp ce ceilalti stau in jurul meu si ma privesc cu atentie. Eu le-as povesti cu dragoste despre bunicul lor, iar ochii mei ar arde de bucurie mai tare decat flacara din semineu. Ar fi frumos, cred. Tot ce pot face este sa imi imaginez, pentru ca nu se va intampla niciodata. Asta sunt eu, scriu scenarii imposibile pentru mine, in timp ce asist la intamplarile minunate din viata lor. Din pacate sunt un simplu privitor.
    - Sakura, esti gata?
    Cum spuneam, eu doar asist. Astazi este o zi importanta, prietena mea se casatoreste. Am vrut sa port o rochie verde, de o lungime decenta, dar amicele mele m-au convins, ca sa nu zic fortat, sa port aceasta rochie scurta si mulata, care avea aceeasi culoare ca si parul meu. Si ca totul sa fie si mai complicat m-au urcat pe picioroangele astea pe care ele le numesc pantofi. Nici macar nu pot sa merg cu ele. Va trebui sa ma tin tot timpul de cineva, altfel am sa cad. Nu pot sa spun ca imi displace felul in care arat, doar ca puteam sa fiu putin mai decenta.
    - Uite cat de bine arati! Toti tipii se vor da la tine. Chiar nu inteleg de ce ascunzi tot timpul sub hainele alea largi si vechi.
    Am plecat capul putin rusinata, nu obisnuiesc sa primesc astfel de complimente. Adica daca am noroc aud un “Buna treaba Sakura, te-ai descurcat bine cu pacientii” sau “Parul tau arata mai bine decat ieri”, dar foarte rar – ca sa nu zic niciodata – mi s-a intamplat sa imi spuna cineva ca arat chiar bine. Ma simteam bine in sinea mea. Si totusi, daca ma gandeam mai bine primisem complimentul de la prietena mea cea mai buna. Temari face multe lucruri ca sa ma simt bine, deci nu stiu daca o spune din politete sau nu. Dar stai, poate o sa imi spuna si vreun baiat ca arat bine. Hmm, “poate”, bine zis. Ultima data cand un tip mi-a spus ca sunt draguta a fost acum doi ani? Da, cred ca zic bine. Deci probabilitatea de a primi un compliment in seara asta, la o nunta, unde sunt o suta de fete care arata mai bine decat mine este aproape zero. Si uite cum deja m-am deprimat singura. Dar nu conteaza cum ma simt eu, astazi e o zi speciala pentru Temari, deci o sa ma bucur alaturi de ea.
    M-am uitat inca o data la pantofii cafenii, apoi m-am dus hotarata catre blonda. Am apucat-o de brat deoarece nu prea reuseam sa merg bine cu chestiile alea inalte. Ii tineam atat de strans mana incat ai fi putut spune ca viata mea depindea de asta. Ea radea de fiecare data cand ma impiedicam, dar nu ma deranja. Si eu as fi ras de ea daca ar fi fost in locul meu.

    Dupa multe pregatiri, am fost gata. Ne aflam in fata altarului. Temari si Shikamaru erau atenti la spusele preotilor, ca si ceilalti, doar eu aveam alta treaba. In calitate de domnisoara de onoare, a trebuit sa tin una dintre cele doua lumanari. Mi se spusese o sa tin drept, sa stau si eu dreapta si sa am grija sa nu imi cada din mana sau sa fac alte tampenii. Deci am incercat sa fac cum mi s-a spus, insa am comis o greseala destul de mare. Am tinut lumanarea mult prea aproape de mine. In timp ce preotul aproape isi terminase ce avea de zis si mirii urmau sa zica acel “da”, mie mi s-au inmuiat picioarele, iar privirea imi era din ce in ce mai intunecata. Nu ma simteam deloc bine. I-am spus lui Tenten sa tina lumanarea in locul meu, apoi am incercat sa ma tin de ceva, ca sa nu cad. Norocul meu a fost ca cineva a fost prin preajma si m-a luat pe sus in brate. Credeam ca mai am putin si lesin. In scurt timp eram afara din biserica, iar “cavalerul” meu m-a ajutat sa ma asez pe o banca. Am luat o gura de aer, apoi am expirat usurata. Baiatul care venise cu mine imi adusese si niste apa, pe care am baut-o foarte repede. Ma simteam mai bine. Mi-am ridicat privirea ca sa imi vad salvatorul si mi-a picat fata. De ce tocmai el? Dintre toti baietii de pe planeta asta, de ce m-a ajutat tocmai el? Nu ca as fi avut o problema cu el, el avea o problema cu mine. Mi-am strans pumnii de nervi, apoi i-am multumit printre dinti roscatului. A urmat o clipa de liniste intre noi, apoi Gaara a vorbit.
    - Ai putea sa nu ma mai tratezi asa? Am gresit, bine? Daca as putea sa schimb lucrurile as face-o. Si nu crezi ca tine de cam mult ranchiuna asta dintre noi? Poate ar fi momentul sa punem capat.
    Cred ca are dreptate, dar doar n-am sa ii spun asta. De dragul lui Temari as putea sa ma port frumos azi cu el, doar e fratele ei. Bun, cred ca e momentul sa spun ce avem de impartit unul cu altul.

    11 ianuarie 2002, cea mai importanta zi din viata mea, ziua in care am decis ca e momentul se fac o confesiune. Poate suna de parca as fi un om hotarat, dar nu sunt. Spun acelasi lucru in fiecare zi: “Astazi ma voi duce la Gaara si am sa ii spun ca il plac”. Da, in fiecare zi si jur ca nu exagerez. Il plac de cand eram in clasa a X-a, adica de jumatate de an. Acum suntem in clasa a XI-a si e posibil sa fie penultimul an in care il vad. Mi-e frica de clasa a XII-a, ma gandesc doar la faptul ca dupa ce se termina nu il voi mai vedea pe roscat. Tot weekend-ul am lucrat la o statistica legata de fetele din liceul nostru si luand in calcul faptul ca am note bune, nu sunt chiar asa urata si ma imbrac cam prost, din punctul de vedere al celorlalti, nu sunt chiar cea mai jalnica fata din scoala. In XI F sunt doua tipe foarte grase si inca trei corigente la fizica, in XI D sunt destul de multe usuratice, deci baietii se folosesc de ele, dar nu le respecta, in XI A sunt doar blonde si la propriu si la figurat, deci statistic vorbind nu pot fi eu cea mai rea fata din liceu. Deci astazi eu - tocilara clasei, care nu avusese un iubit niciodata - mi-am facut curaj sa ii spun roscatului ce sentimente aveam fata de el, chiar aveam mari sperante. Ca sa fiu sigura ca sansele mele cresc mi-am lasat ochelarii acasa, mi-am aranjat putin parul si mi-am luat o fusta mai scurta decat de obicei. Toata ziua am asteptat sa ramana singur ca sa ii pot spune ceea ce simt, insa nu am avut noroc. Intr-un sfarsit a ramas doar cu Sai si Kiba. Asta e ultima pauza, dupa ora asta putem pleca acasa. Prin urmare asta e ultima mea sansa si n-am de gand sa o ratez. Am fugit pana la baie ca sa ma uit in oglinda, chiar vreau sa ma asigur ca arat dragut. Bun, mai am cam 7 minute. Acum e momentul, trebuie sa ma duc. Trag o gura de aer in piept si ma intorc in clasa, Gaara tot nu e singur. Hmm, mi-a venit o idee. Mi-am dres putin vocea, apoi am inceput sa vorbesc.
    - Hei, Gaara, Kakashi-sensei mi-a spus ca te asteapta in biroul lui.
    Roscatul le-a spus baietilor sa astepte si a iesit din clasa. Pana aici totul merge bine. Am fugit si eu dupa el, l-am prins din urma si l-am strigat. Gaara s-a tot uitat la mine, asteptand sa spun ceva. Acum era momentul, trebuia sa vorbesc, trebuia sa spun doar cateva cuvinte.
    - Kakashi nu m-a chemat niciodata, nu-i asa?
    Ador baietii inteligenti. Chiar speram ca o sa isi dea seama ca e o minciuna. Deci cum Gaara e un tip inteligent presupun ca la randul lui isi doreste o iubita desteapta, iar eu nu dau dovada de niciun pic de inteligenta acum. Stau in fata lui si nu spun nimic. Mama mi-a spus ca daca nu pot sa spun ceva subtil, atunci mai bine e sa fiu directa. Si chiar asta am facut.
    - Cred ca te plac. Adica nu cred, sunt sigura.
    Ati avut vreodata alergie la ceva? Stiti cum e sa te inrosesti brusc si sa te intrebi de ce nu mai scapi de roseala aia stanjenitoare? Ei bine, eu stiu. Cred ca obrajii mei sunt mai aprinsi decat parul lui Gaara. Si inima imi batea mai tare decat de obicei, dar ma simteam bine. Prima mea confesiune tocmai se incheiase. Totusi Gaara ramasese tacut, dar eu am inceput sa ma simt din ce in ce mai sigura pe mine. Acest sentiment nu a durat mult.
    - Trebuie sa copiem tema la mate, ai de gand sa vii si tu? Imediat se suna.
    Gaara s-a dus imediat catre Sai. A plecat fara sa imi spuna nimic. Si eu mai aveam atatea de spus.
    Dupa ce orele s-au terminat si am ajuns acasa m-am dus direct in camera mea. Am incercat sa imi amintesc ce se intamplase. Am derulat scena aia in mintea mea de foarte multe ori. Am incercat sa interpretez cumva tacerea aia, dar nu ajungeam la nicio concluzie. Zilele urmatoare m-a ignorant complet, in timp ce amicii lui au venit cu glume de genu’: “Hei, am auzit ca a inceput sezonu’ de imperecheat la tocilare”. Faptul ca se radea pe seama mea nu era chiar asa o problema. Ce ma enerva mai mult era faptul ca Gaara nici macar nu se deranjase sa ma respinga, pur si simplu ma ignorase. Dar am avut parte de destul atentie din partea lui Sai, care imi zicea ceva de fiecare data cand ma vedea. Eram atat de dezamagita de prima mea incercare de a aborda un baiat. Adica reactia lui era inexistenta. Mie nu mi-a spus nimic, in schimb a avut grija sa le povesteasca prietenilor de mica mea incercare. Chestiile astea te marcheaza, adica de atunci nu am mai avut curajul sau mai bine spus determinarea de ai spune vreunui baiat ca am sentimente pentru el.

    Dupa ce am revenit cu picioarele pe pamant m-am uitat catre roscat. Nu se schimbase foarte mult, parea doar putin mai matur. Intr-un fel e placut sa il vad. Trebuie sa recunosc ca din cand in cand ma gandeam la el, ma rog, nu in sensul ala, imi aminteam si de momentele bune petrecute impreuna. Au fost cateva chiluri de la biologie, un chef sau doua la care am fost si am si vorbit, fapt care mi se parea extraordinar. Dar cu trecerea anilor imaginea lui devenea din ce in ce mai neclara si stearsa. Deci mi-a facut oarecum bine sa il revad.
    - Ai dreptate, am spus intr-un sfarsit cu zambetul pe buze.
    Si totusi, situatia inca era tensionata. Sau cel putin asa credeam eu. Gaara parea linistit, chiar impacat as putea spune. Poate se bucura ca nu mai suntem “certati”. Cine stie, poate chiar se simtea prost din cauza faptului ca m-a ignorant, pana la urma eram prietena lui Temari. Dar acum ca toate astea s-au sfarsit si eu sunt mai linistita. Poate dramtizez putin? Cred ca da. Tocmai am zis “da”. Fir-ar, n-am fost acolo cand Temari a spus mult aspteptatul da. N-am fost langa prietena mea in cel mai important moment. Ce prietena mai sunt si eu. Totusi nu e vina mea ca mi s-a facut rau de la lumanari. Dandu-mi seama ca il retin si pe Gaara i-am spus ca ar trebui sa se intoarca in biserica. El s-a ridicat si a intins mana catre mine, ca si cum ar fi vrut sa ma ajute sa ma ridic. Mi-am dus si eu mana catre el si m-am ridicat. Am ajuns sa il tin de brat, caci altfel m-as fi impiedicat. Chiar urasc pantofii astia. Cand eram aproape de intrare m-am intrebat de ce vreau sa merg acolo. Ce o sa vad inafara de rudele lui Temari si Shikamaru? Oameni fericiti si cupluri. Dar eu voi fi fericita intr-o asemenea atmosfera? Voi putea sa zambesc sincer si sa ma distrez alaturi de Temari restul zilei? Nu. Voi fi cea mai mare acritura posibila pentru ca nu voi suporta sa vad atatia oameni indragostiti. Stiu ce se intampla la evenimentele de genul asta. Voi sfarsi sa stau de vorba cu Kiba, cum s-a intamplat de fiecare data cand am fost amandoi la acelasi eveniment. El ma va intreba din nou de ce am venit fara insotitor, voi raspunde umilita ca nu am prieten, din nou, iar el ma va intreba: “Dupa atatia ani tot nu ai iubit?”. Ca de fiecare data, ma voi simti atat de prost incat voi incepe sa plang. De ce ma uraste atat de mult omul asta incat de fiecare data imi aminteste ca sunt singura si ca probabil asa voi mai fi mult si bine? Deci e clar, eu nu am ce cauta aici. Chiar n-as vrea sa le stric starea si altora. Temari va intelege. Oricum nu va putea sa stea cu mine, ca doar va fi in centrul atentiei. Inca e devreme, cred ca daca ma grabesc voi avea timp sa termin al treilea sezon din Dexter. Ma asteapta o dupa-amiza minunata alaturi de domnul Toto, in timp ce ceilalti se vor distra la nunta. Oare aud ce gandesc? Ma indoiesc foarte tare de asta. In fine, i-am spus lui Gaara ca nu pot continua sa traiesc asa, drama queen mode: on, si am sunat la un taxi. Sincer nu imi prea permit, dar avand in vedere tinuta pe care o aveam nu puteam sa merg cu autobuzul. Gaara m-a ajutat sa ajung la sosea, deoarece si-a dat seama ca eu chiar nu ma descurc cu tocurile alea. Dragut din partea lui, dar uite cum ma fac iar de ras. Paseam destul de incet. Incercam sa profit de momentul asta, sa stiu si eu cum e sa mergi la brat cu un baiat. Nu ma gandeam la Gaara in modul ala, dar era totusi placut. Pacat ca distanta de la biserica la sosea nu era atat de mare. Chiar nu voiam sa il mai retin mult pe Gaara asa ca i-am multumit si i-am spus ca se poate intoarce. Si asa a facut. Eu ma uitam in stanga si in dreapta sa vad daca vine odata taxi-ul ala, chiar voiam sa ajung mai repede acasa. Imi si imaginam ce duminica perfecta o sa am. O voce masculina mi-a distras atentia.
    - Te-ai schimbat mult, Sakura.
    Era Gaara, care a trebuit sa strige ca sa il aud. M-a facut sa zambesc putin. Aproape ca m-as fi dus mai aproape de el ca sa ii multumesc dar uite a ajuns taxiul. Cred ca astazi am fost omul nepotrivit la locul nepotrivit. De ce mi se intampla asta? Am urcat in masina si am rasuflat usurata. Nu eram deloc grea, dar pe tocuri aveam senzatia ca masa mea corporale se multiplicase de cel putin 5 ori. Erau de nesuportat acei pantofi. Si ca tot vorbim de insuportabil, asa e si taximetristul. Eu inteleg ca oamenii normal sunt sociabili, dar asta prea exagereaza. Mi-a pus o gramada de intrebari, pe majaritatea le-am ignorant pur si simplu, cum ar fi cea legata de relatii.
    - Sunt doctor la spitalul Sarutobi, am spus intr-un sfarsit.
    Cred ca a vrut sa spuna ceva de raposatul doctor Sarutobi, dar dandu-si seama ca eu chiar nu aveam niciun sa vorbesc a tacut si si-a vazut de condus. Daca i-as fi tratat asa si pe cei de la nunta lui Temari cred ca m-ar fi omorat cu mainile ei. Slava Domnului ca am ajuns intr-un sfarsit. I-am dat banii si i-am multumit. Mosu’ asta mi-a cerut mai mult decat ar fi trebuit, dar n-o sa saracesc eu din asta. In timp ce luam liftul am inceput sa numar ca sa ma calmez. Domnul Toto nu vorbeste cu mine cand sunt nervoasa si eu chiar vreau sa stau cu el toata ziua, deci voi depune un mic efort. Cand usile liftul s-au deschis am inspirit puternic si am zambit. Nimic nu o sa imi strice restul zilei. Mi-am dat tocurile jos deoarece nu am vrut sa imi deranjezi vecinii si cu pasi mari am ajuns la camera mea, numarul 72. Cu grija am descuiat si am pasit usor inautru. Daca domnul Toto dormea aveam de gand sa ill as sa doarma, deci nu voiam sa fac galagie. M-am dus catre camera mea si am inceput sa ma dezbrac, dar cu fermuarul rochiei se blocase a durat o vreme. Mi-am luat pijamalele favorite, apoi am inceput sa il caut pe Toto.
    - Domnule Toto, unde esti? am zis cu o voce subtire.
    O pufosenie a aparut la picioarele mele si a inceput sa mieune melodios.
    - Domnule Toto! am zis in timp ce il luam in brate. Motanul meu si rasfatat. Nu-i asa ca ti-a fost dor de mami?
    Ca de obicei am vrut sa ne pupam ca eschimosii, adica sa ne atingem nasurile, dar am uitat un detaliu esential. Domnul Toto m-a zgariat pe fata cand a simit parful lui Gaara. Nu am stat ata de aproape de el, dar Toto simte orice lucru strain. Stiam eu ca trebuia sa fac dus inainte sa ma joc cu motanelul asta rau. Super, abia astept sa imi aud colegii razand de mine. Desi speram ca Toto imi va face ziua mai buna se pare ca doar a inrautatit-o. Pai ce pot sa spun? Multumesc. Am lasat motanul jos si m-am intors in dormitor. Nici macar nu mai aveam chef de serial. M-as asezat in pat si incet-incet am adormit. A doua zi ma astepta o zi grea deci cateva ore somn in plus chiar nu stricau.


    ___________________________________________________________________________________________________________
    Hei, dupa mult timp aduc si eu nextu’. Imi pare rau ca a durat atat, nu am nicio scuza. Ce pot sa spun? Lenea e de vina. Nu am avut timp sa si corectez capitolul, deci sper ca nu are prea multe greseli. Lectura placuta! ^_^

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Pasila la data de Lun 13 Mai 2013 - 9:33

    Te iert, scumpo Kiss Dar si tu sa ma ierti pe mine, n-am nicio scuza ca am intarziat doua zile. Mda, numai si numai vina mea. Imi pare rau, dar acum sunt aici asa ca merit niste iertare. Laugh Off, dragelor, asa un fic minunat. E pur si simplu Love it : X exista vreun cuvant mai grozav decat grozav? Ficul vostru e perfect, acum am citit si mda, desigur ca sunt invidioasa. Adica, cum sa fie descrierea aia asa... superba? Nerusinatelor, si dialogul! Si dialogul si nararea au fost grozave Kiss Si ador povestea asta, mai ales imi place ca Saku lucreaza la un spital. Adica normal, trebuia sa fie original ca doar e scris de voi. N-o sa regret nici o clipa ca am trecut pe aici, e prea frumos ca sa ai regrete. Si Gaara ala, zau ca-mi venea sa-l bat. Dar apoi a spus cuvintele alea dragute si l-am iertat. Team Gaara forever Love it Si da! Stiu ca e numai o poveste, dar m-am bucurat asa mult ca Temari si Shikamaru s-au casatorit Love it Si iarasi prea multe sentimente pentru inimioara mea. Stii ca eu nu voi gasi niciodata ce e in neregula, asa ca dupa mine, e exact cum am spus mai sus, perfect! Smile Va pup scumpelor, Xo.Xo. Kiss

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Rose la data de Dum 9 Iun 2013 - 15:52

    Bună. Ştiu că merit bătută, de fapt Claudia mai are puţin şi mă ucide, dar uite că sunt aici.

    Acest capitol nu a fost plin de acţiune şi adrenalină, adică în comparaţie nu primul capitol nu a fost cine ştie ce. Era bine dacă Sakura cădea puţin peste Gaara Think să mai încingem atmosfera.
    Descrierea se mai putea, era loc şi de mai multă; mai ales în acel flashback. Adică Sakura a fost rănită şi tu trebuia să scoţi acest lucru cât mai mult în evidenţă, trebuia să utilizezi nişte figuri de stil, să accentuezi. De asemenea puteai să ne explici şi nouă de ce dânsa nu se îmbracă mai modern, de ce nu poartă tocuri, de ce se ascunde sub haine largi şi tot aşa.
    Hmmmm, partea cu "domnul Toto" îmi aduce aminte de cineva :-w E plăcut să văd că cea mai bună prietenă a lui Sakura e Temari şi nu Ino. Apropo, eu ştiam că naşii ţin lumânările, nu domnişoarele de onoare. E plăcut că începeţi să introduceţi cel de-al doilea protagonist prin intermediu unei nunţi, în acest fel scoateţi în evidenţă, cât de cât, singurătatea cu care este înconjurat personajul principal.
    Trebuie să recunosc că începutul capitolului mi-a plăcut, chiar m-a atras. Însă pe parcurs ce înaintam ai lasat-o moale cu descrierea şi nu se face aşa, trebuie intensificată.

    Bun, cred ca e momentul sa spun ce avem de impartit unul cu altul.
    Nu prea se pune aşa ceva prin ficuri. E inestetic. Te puteai lipsi de această parte cu uşurinţă.

    De asemenea după ce ai încheiat acel flahback trebuia să laşi un rand liber, ca să fie şi mai bine diferenţiat de restul textului.

    Ati avut vreodata alergie la ceva?
    Pffff, mie nu îmi plac chestiile astea: vorbitul cu cititorii prin intermediul poveştii. Mie nu mi se pare estetic şi e cam deranjat. Consideră că această poveste este un jurnal şi vorbeşti pentru tine, cu tine însăţi. Încearcă să excluzi părţile: să vă spun cum a fost, ştiţi cum este când? şi aşa mai departe.

    Bun, încercaţi ceva mai multă adrenalină şi mai mult mister.
    Fetelor vă urez spor la scrii şi o după-amiază faină.
    Pupici.



    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Reeah la data de Vin 14 Iun 2013 - 17:17

    Bună! Am aşteptat mult o urmă de viaţă pe la ficul ăsta. Mi-a plăcut foarte mult începutul, a fost cel care m-a determinat să citesc in continuare.
    Mi-a... mi-a amintit de mine. Sakura are aceeaşi viaţă urâtă ca a mea. În locul Sakurei, eu nu l-aş fi iertat pe Gaara, nimeni nu merită iertat.
    Aştept capitolele următoare, spor la scris şi multă inspiraţie! Kiss

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 21 Aug 2013 - 22:58

    Fic inchis la cererea autoarei.

    EDIT: Fic redeschis. ^^

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Vin 6 Sept 2013 - 12:33

    Capitolul 3
    Cu tata la control

    Hinata




    Sunetul sâcâitor al alarmei combinată cu vibratul telefonului mă făcu să stâmb din nas şi să mă foiesc, umblând cu mâinile prin tot patul în căutarea sursei care îmi perturbase somnul dulce şi binemeritat, având în vedere ce noapte avusesem. Ochii încă refuzau să mi se deschidă, aşa că imediat ce am oprit alarma telefonului, mi-am scufundat capul în perna pufoasă ca un fulg, simţind cum mă las moale şi somnul pune stăpânire pe mine. La scurt timp după ce am realizat acest lucru, creierul meu transmisese tot felul de semnale şi impulsuri să mă trezesc până când, practic, mi-am deschis ochii şi m-am uitat la telefon să văd ceasul. Din fericire aţipisem numai pentru încă cinci minute, aşa că am făcut efortul uriaş de a mă ridica în şezut să nu mai adorm. Am căscat lung, deschizandu-mi gura larg, după care mi-am întins mainile în sus, să le dezmorţesc puţin. Aş fi minţit dacă aş spune că am dormit ca un bebeluş. După acea discuţie de noaptea trecută în care aflasem o mulţime de secrete ale părinţilor mei, nu am mai putut să mă odihnesc calumea. Tata fusese foarte grijuliu cu mine, îmi explicase tot ce îl intrebasem, de la vremea când începuse să se întâlnească cu mama, până în momentul de faţă. Amândoi mă dezamăgiseră şi presupun că tata simţea foarte mult lucrul ăsta, poate şi din acestă cauză e aşa protector, puţin cam prea protector după gusturile mele, dar îl înţelegeam. În primii doi ani ai mei de viaţă, niciunul dintre ei nu mă dorise. Tata o lăsase pe mama singură şi plecase departe de casă, fără să privească înapoi, iar deşi mama nu mă voia, a fost nevoită să mă păstreze pentru ca ea să fie bine. Când am dat peste tati în acea zi din parc, singura amintire de când eram mică, am fost foarte fericită. În primul rând mă pierdusem de mama însă acel om pe care până atunci nu îl mai văzusem îmi dădea starea stranie că lângă el aveam să mă simt în siguranţă şi aşa a fost.
    Pot spune că a fost dragoste la prima îmbrăţişare, atât pentru mine care nu voiam să mă mai dau jos din braţele sale, cât şi pentru tata care imediat m-a iubit. Am oftat tristă şi obosită şi m-am  dat jos din pat, îndreptându-mă spre dulap. M-am uitat lung la toate hainele atârnate de umeraşe aranjate frumos şi am ales o pereche de colanţi negri, un tricou alb cu dungi gri şi pe deasupra o bluziţă neagră fără nasturi. Astăzi nu aveam deloc dispoziţia necesară să mă îmbrac într-un anume fel, doar cu ceva în care ştiam că mă voi simţi confortabil. Mi-am târât piciaorele neobişnuit de grele în acea dimineaţă, până la baie, unde am făcut un duş spre încercarea de a mă revigora. Deobicei nu fac duş dimineaţa din criză de timp, însă azi îmi permiteam să mă mişc mai lent, plus că simţeam nevoia de a mă spăla la cât de mult m-am foit noaptea trecută. Apa calduţă, părul prins într-un coc şi pielea de găină acoperită cu gelul de duş foarte parfumat, dar plăcut, nu mă făcură să mă comport ca şi cum nimic nu s-ar fi întamplat, însă mă ajutară să mă simt puţin mai bine. După ce m-am uscat, m-am îmbrăcat şi mi-am prins părul într-o coadă lungă de cal, puţin neobişnuit având în vedere faptul că eu nu îmi prindeam părul mai niciodată, dar cum am mai spus, azi nu prea aveam chef de nimic. Mi-am luat geata din cameră şi am coborât la parter, în bucătărie. Acolo, l-am vazut pe Aimi pe unul din scaune, învârtind lunguriţa în castronul său plin ochi cu cereale şi lapte, care din când în când le şi gusta. Sprijinit de blatul de bucătărie l-am zărit pe tata, într-o mână citind insistent din ziarul primit de dimineaţă, iar în cealaltă având obişnuita ceaşcă de cafea. Şi-a ridicat ochii când m-a văzut intrând şi-a lăsat deoparte tot ce făcea să mă poată cuprinde cu braţele când m-am dus direct spre el. M-a strâns cu putere, în timp ce au afişat aceeaşi faţă lungă şi tristă.
    - Te simţi bine? Nu pari deloc în apele tale, mi-a spus imediat ce mi-a pupat protector fruntea.
    - De fapt am avut şi zile mai bune. Însă voi fi bine, adică mă bucur că am aflat tot ce trebuia să ştiu, i-am răspuns ridicând obosită privirea spre el.
    - Îmi pare rău Hinata, scumpo, dar ştii prea bine că ţi-aş fi spus până la urmă tot, doar că aşteptam un moment mai potrivit... şi poate să mai creşti puţin.
    - Sunt convinsă de asta.
    - Hinata uită-te la mine, m-a îndemnat pe un ton mai indigant, ridicându-mi cu mâna bărbia. Ştiu că vestea nu ţi-a picat prea bine, dar încearcă să n-o laşi să te afecteze prea mult. Ce rost are să te frămânţi pentru ceva care s-a întâmplat acum mai bine de zece ani? Ce este important acum este că mă ai pe mine, nu? Îmi pare rău că nu îţi pot oferi familia perfectă cum sunt cele de la televizor, însă mă străduiesc să îţi fie bine. Ştiu că nu poţi uita ca prin farmec tot ce am vorbit seară trecută, însă sper să îţi revii în câteva zile.
    Mă simţeam oribil. Tata avea perfectă dreptate. După ce s-a întors şi şi-a dat seama că mama m-a păstrat din nevoie, începuse să facă eforturi să ne întreţină pe toţi. El era singurul care muncea din familie, stătea până târziu, însă puţinul timp petrecut în compania lui aproape că umpleau toate orele de aşteptare în care stăteam în pat, cu o carte în mână, gata oricând ca el să intre pe uşă cu un zâmbet larg şi să mă întrebe fericit ce poveste îmi citeşte în acea seară. Din păcate aceste scenarii nu se terminau cu bine. Cu cât aşteptam mai mult şi orele treceau, cu atât strângeam mai tare cartea in braţe şi dezamăgirea devenea mai mare, până când mama observa lampa din camera mea încă aprinsă, intra ca o furtună şi ţipa la mine cum de sunt încă trează la acea oră târzie. Îmi era ruşine să îi spun la acea vreme că mi-aş dori să vină mai repede acasă, deoarece ştiam că munceşte mult pentru noi. Mai mult o făcea pentru ca mama să îi şterpelească rapid banii, să îi cheltuiască după pofta inimii ei, iar mie abia să îmi cumpere o hainuţă nouă. Tata aflase destul de târziu lucrul ăsta, însă am fost bucuroasă că îşi punea banii într-un cont la care numai el avea acces şi începuse să meargă el cu mine la cumpărături. În ciuda efortuilor tatei de a o convinge pe mama să nu îi mai pese atât de mult de bani şi să se ocupe mai mult de mine şi de casă, mama a făcut contrariul. Începuse să se îndepărteze şi să se înstrăineze de noi. Venea din ce în ce mai târziu acasă, îngrijorându-l mereu pe tata, iar toate astea nu duceau la nimic altceva decât la discuţii aprinse şi certuri, în timp ce eu stăteam pitită într-un colţ de cameră, cu urechile acoperite, uneori plângând, rugându-mă ca totul să se termine odată. Iar după ce totul se termina, tata nu îmi ușura deloc situația. Urca imediat în camera mea, să verifice dacă eu auzisem scandalul lor, dar era imposibil având în vedere că și vecinii se scăpau și începeau să discute despre asta când eu treceam pe lângă ei în drum spre casă. De aici până când mama nu mai venea cu serile acasă nu a fost decât un pas. Ajunsesem să o aștept ore întregi să vină acasă, însă într-un final, când constatam că nu avea de gând să mai apară, îmi luam ursulețul în brațe și mă duceam în dormitorul părinților mei. Acolo, în camera luminată slab doar de lampa pe de noptiera de lângă partea lui de pat,  îl găseam mereu pe tati. Adormit, obosit și ușor trist, pe jumătate învelit. Mă durea să îl văd în halul ăsta, așa că stingeam lumina, îl înveleam și apoi mă lipeam și eu de el, să pot dormi liniștită. În fiecare dimineață eram trezită în același mod. Degetele tatei se plimbau liniștite pe fruntea mea, dându-mi părul la o parte să nu mă deranjeze, zâmbindu-mi ușor palid, dar totuși fericit și îmi spunea de fiecare dată că mă iubește.
    Nu am mai putut să mă abțin și am dat drumul lacrimilor. Am fost inspirată că azi decisesem să nu mă mai machiez deloc fiindcă acum aș fi arătat, cel mai probabil, ca un monstru cu rimelul și dermatorgraful prelingându-se încet. Tot ce se prelingea pe obrajii ușor îmbujorați erau lacrimile mele sărate, simțind cum ținusem atât de multe în mine și acum că m-am gândit din nou după mult timp la ele m-au copleșit total. Tata a reacționat imediat, cuprinzându-mă în brațele sale puternice, strângându-mă tare vrând să îmi alunge orice gând rău care a pus brusc stăpânire pe mine. Sughițam incontinuu, în încercarea disperată de a mă putea liniști și să nu îl mai îngrijorez pe tata, care îmi tot mângâia spatele și îmi pupa creștetul capului.
    - Tati te iubește, i-am șoptit șovăind.
    Dintr-o dată strânsoarea lui deveni mai intensă și își lăsă capul să se sprijine de umărul meu, realizând imediat la ce anume m-am gândit eu. Nu cred că se aștepta ca tocmai acum să îmi aduc aminte copilăria mea prea puțin fericită. Mereu îi dădusem impresia că acest lucru nu îmi afectase comportamnetul sau gândirea și așa a și fost. Acum trei ani, când mama și tata nu mai aveu nimic în comun, eu m-am hotărât îi arăt tatei -singurul cu care aveam tangență- că crescusem, mă maturizasem cât de cât și că poate avea încredere în mine de aceea mi-am aranjat gândurile și sentimentele față de copilăria mea și le-am ascuns bine de tot, într-un colț îndepărtat al sufletului meu să nu mă poată domina. Însă de seara trecută când aflasem tot ce trebuia să știu, ceva din înăuntrul meu se zbuciumase. Acum, când stau pitită în brațele tatei, mi-am dat seama că de ce mă temeam mai tare nu am scăpat. Am realizat că imediat ce au găsit oportunitatea, acele sentimente triste, oribile și care mă făceau să mă simt foarte singură au ieșit la iveală și s-au strecurat în fiecare particică a corpului meu și în această dimineață m-au forțat să cedez psihic.
    - Și Hinata îl iubește pe tati!
    Am spus-o pentru că simțeam nevoia ca el să știe lucrul ăsta. Mereu crezusem că e ciudat să le spui părinților tăi că îi iubești, dar acum nu mai conta cât de bizar a sunat acea fraza, rostită pe un ton plângăcios, ușor răgușit și trist. Simțisem cum inima tatei începe să bată puțin mai tare, ceea ce mă făcu instantaneu să mi se mai diminueze lacrimile. Mi-a dat drumul încet, mi-a privit chipul distrus și care avusese și zile mai bune și cu degetele sale mari îmi îndepărtă lacrimile rămase pe obraji, reușind cu brio o tentativă de zâmbet protector și părintesc care mă molipsise și pe mine rapid. Prin aceste gesturi îmi transmisese că nu vrea să mă mai vadă tristă și să încetez să mă mai gândesc la niște lucruri care s-au întâmplat în trecut. Deși m-au marcat destul de mult unele, tata avea dreptate incă o dată. Am respirat adânc să îmi revin după repriza de plânset, apoi am luat o portocală din coșul cu fruncte și m-am așezat pe scaunul de lângă Aimi. Micuțul începuse să se uite insistent la mine, ceea ce mă făcu să mă opresc din curățatul fructului de coaja sa. Privirea lui de cățeluș plouat îmi înmuia inima, sufletul și genunchii.
    - Și Aimi o  iubește pe Hinata! Hinata nu il iubește pe Aimi?
    Îmi venea să îmi bag unghiile în gât de nervi. Cum a putut crede dulceața asta de copil că nu îl ador? L-am în brațe după care i-am aplicat un tratament al pupicilor care presupunea toată zona obrajilor, nasului și a frunții, iar la final un sărut scurt și dulce aplicat guriței. Iubeam copiii! Mi-aș fi dorit din toată inima un frățior sau o surioară -e mult prea devreme să mă gândesc la proporiul meu copil- însă nu știu în ce măsură voi primi ceea ce îmi doresc. Divorțul dintre părintii mei a început să se învârtă semn că peste puțin timp voi avea numai un părinte. Șansele ca multe femei să înceapă să umble după tata imediat ce iese din nou pe piață, sunt foarte mari. Clanul Uchiha are darul de a stăpâni frumusețea de durată, așa că la cei treizeci și doi de ani ai săi pe care nu ii arată deloc, tatei nu i-ar fi greu să găsească pe cineva, însă sunt multe goluri care îmi strică planul. Știu foarte bine că tata mă va pune pe mine pe primul plan, plus că nu i-ar arde lui tocmai acum de întâlniri. Poate tata crede că a ascuns acest aspect de mine, dar mi-am dat seama că suferă enorm de mult după mama. Nu am crezut niciodată că va fi așa, însă aparențele sunt înșelătoare. Mi-am dat seama rapid că tata o iubise cu adevărat pe mama mea. Mereu închidea ochii când începuse să lipsească mult și fără vreo explicație, de acasă. Sperase că se va schimba, dar realizase că totul ar fi la fel așa că a decis să înainteze cererea de divort de dragul meu. Totuși nu îmi iau gândul ca într-o zi, tata să se simtă cu adevărat fericit din cauza unei anumite persoane.






    ***






    Stăteam rezemată de triunchiul unui vechi cires din curtea liceului, inspirând adânc mirosul proaspăt de ploaie. Îmi plăcea ploaia, mereu îmi dădea senzația de calm, de tihnă, de oprire a timpului. Iubeam să privesc ore în șir cum picăturile băteau în geamul ferestrei. Adoram acea mireasmă răcoroasă care mă putea relaxa usor. Curtea era destul de pustie, semn că marea majoritate priveau cu frică cerul care părea că mai este gata pentru încă o rundă de ploaie.  Am inspirant adânc, bucurându-mă de pauza liniștită, însă nu a durat mult că un braț puternic îmi cuprinse talia, iar o mână fermă îmi acoperi ochii astfel încât să nu mai pot vedea nimic.
    - Nici nu ai idee de când te caut, mi-a șoptit dulce și suav vocea pe care o puteam recunoaște dintr-o mie.
    Am zâmbit instantaneu la auzul vocii sale așa că m-am lăsat moale și m-am întos spre el. Mi-am ridicat capul să îl pot privi și să îi admir perechea de ochi de un albastru infinit. Mă pierdeam de fiecare dată când mă uitam fix și adânc în ei, până când acesta mă dezmeticea apropiindu-se lejer, dar în același timp nerăbdător spre buzele mele, așa cum a procedat și acum. Le-a atins cu vârful limbii sale, gâdulându-mă ușor, până când am fost de acord și le-am întredeschis astfel că el a putut să intre și să exploreze lăcașul secret. Eram innebunită după acea senzație de adrenalină care mi-o oferea de fiecare dată când limba mea și a lui începeau să se dueleze între ele și să incingă un joc al pasiunii arzătoare și al dorinței pure. Nu mă mai săturam de acest lucru și dacă aș fi putut, aș fi stat așa tot restul vieții mele, numai eu și el, împreună pentru totdeauna. M-a atras mai aproape de el să îmi poată simții bătăile ritmice ale inimii, care deveneau mai intense cu fiecare nouă atingere, cu fiecare nouă explorare. Brațele sale îmi înconjurau talia subțile în timp ce una din mâinile mele era asezată pe pieptul său ușor încordat, iar cealaltă se odihnea pe obrazul său fin. A continuat să mă sărute, mai mult și mai provocator decât deobicei, până când am rămas amândoi fără aer.
    - Asta e prima oară când mă săruți așa, am spus trăgându-mi sufletul.
    - Am simțit nevoia să o fac. Adică pari abătută și ai cearcăne la ochi. Nu ai dormit bine? Și asta e prima oara când te vad cu părul prins și atât de neliniștită. Ce ți s-a întâmplat? Nu vreau să crezi că mă deranjează, dar pari așa de tulburată că mă îngrijorezi. A aflat cumva tatăl tău de...
    - Nu Naruto, e în regulă, tata nu știe nimic, doar că am aflat niște lucruri care m-au cam tulburat și nu îmi pot reveni așa dintr-o dată.
    - Dar ce anume ai aflat?
    Am oftat tristă. Simțeam că subiectul fusese epuizat deja, însă Naruto nu se lăsă cu una cu două până nu am început să îi povestesc ce mă frământă așa de tare. Am luat totul de la început, de unde fusesem destul de mare încât să înțeleg și eu ce se întâmplă și i-am povestit cu lux de amănunteexact cum făcuse și tata seara trecută. Bineînțeles că a fost nevoie să chiulesc de la o oră, iar el să lipsească de la un antrenament la baschet. Credeam că nu vrea să îl piardă mai ales că în curând avea să înceapă campionatul, de aceea la început îi povesteam pe sărite, dar am fost surprinsă plăcut să văd că mă îndemna să îi povestesc totul cu mai multe amănunte să înțeleagă mai bine ceea ce simt. Așa că după aproximativ o oră de povestit în care câteva lacrimi nu le-am putut stăpâni  și le-am dat frâu liber să se prelingă încet pe obrajii ușor palizi, blondul știa deja tot ce se întâmplase. Nu mă eschivasem în fața lui și nu îi ascunsesem nimic, puteam să am încredere în propriul meu iubit. După ce am terminat, am stat amândoi nemișcați, el privindu-mă, iar eu cu capul plecat, ștergându-mi ultimele lacrimi. Nu voiam să mai plâng pentru așa ceva! Naruto m-a cuprins cu brațele, stângându-mă cu putere, în timp ce eu am reușit să îmi eliberez mâinile și să le încolăcesc în jurul gâtului său și să îmi pot lipi fruntea de umărul său, în timp ce acesta îmi mângâia spatele și îmi șoptea că în final totul va fi bine. Aveam nevoie să îl simt mai aproape, să îl simt lângă mine mai ales acum când am cu adevărat nevoie de el.  Am continuat să stăm îmbrățișați și să ne legănăm ușor un timp îndelungat, până am considerat amândoi că mă liniștisem.
    - Îmi e dor de tine, i-am șoptit sperând că nu auzise.
    - Știu... și mie îmi e dor de tine, dar știi că ne vedem rar din cauza antrenamentelor. Se apropie campionatul, iar antrenorul e disperat. Anul trecut am ieșit încă din preliminariii. Participă peste trei sute de scoli din regiune, iar antrenorului i s-a pus ideea în cap ca anul acesta să surprindem și să ajungem măcar în finală, așa că dacă ar putea ne-ar ține în sală și noaptea, plus că abia ce ne-am văzut ieri.
    - Da știu, i-am răspuns cam supărată. Doar că... în ultimul timp abia ce ne-am întâlnim numai noi doi, înțelegi ce vreau să spun?
    - Cred că înțeleg unde vrei să ajungi, a spus el parcă vrând să bată în retragere.
    - Nu vreau să par o iubită posesivă sau ceva asemănător, dar în ultima vreme, în puținul timp în care nu ești la antrenamente, mereu ne vedem cu gașca. Când a fost ultima oară când am avut o întâlnire numai noi doi? Știu că nu e momentul potrivit pentru așa ceva... doar că... ei bine, eu...
    - E în regulă, a spus blând, masându-mi cu degetul său mare, obrazul. Ai dreptate, ar trebui să petrecem ceva mai mult timp împreună. Uite am să încerc să îl înmoi pe antrenor și să îl înduplec să ne lase weekendul ăsta liberi, bine? Nu îți pot promite nimic, însă voi face tot ce pot.
    Tot ce am putut face a fost să dau din cap. Încă nu eram mulțumită de răspunsul lui, deși mă asigurase că va face tot ce îi va sta în putință ca la sfârșitul acestei săptămâni să fie liber, iar dacă și echipa îl susține atunci ar avea o sanșă ca lucrurile să iasă așa cum ne dorim amândoi. M-a luat de talie și ne-am îndreptat cu pași mărunți spre intrarea din liceu ca nu cumva să fin prinși de cineva având în vedere că ora încă nu se terminase. Restul zilei mi l-am petrecut în compania lui. Naruto era scutit să plece la antrenamentele de baschet, doar de la orele mai puțin importante, dar la materiile care sunt necesare și au o însemnătate mai indispensabilă era obligat să asiste așa cum făceam toți ceilalți. Așa că am fost fericită să îl văd în clasă, alături de banca mea, ridicându-și din când în când ochii spre mine și zâmbindu-mi ștrengar făcându-mă să mi se innmoaie tot corpul, așa cum numai el e capabil de așa ceva. La finalul orelor am mers cu el până în sala antrenamentelor și l-am sărutat. Mă simțeam sufocată de gândul de a nu-l putea vedea nici în acest weekend. Blondul a rupt brusc sărutul spunându-mi că nu ar trebui să întârzie și că mă va suna imediat ce va putea și mă va anunța dacă planul funcționase. Pentru a doua oară nu am putut face nimic decât obositul gest de a da din cap. L-am privit cum se îndepărtează de mine și intră în sală. Din urma mea auzeam numai pași repezi, râsete ușor înfundate, voci pițigăiate și foșnetul enervant creat de pampoane. La scurt timp am simțit ghiontul puternic din spate, care mă făcu să cad în genunchi de durere și pentru un moment să am senzația că nu puteam trage aer în piept. Nu era nimeni alta decât Ino Yamanaka, copilă răsfățată, de bani gata, ținută în puf și inevitabil, înfumurata majoretă șefă de asemenea și ea îndrăgostită de mică de Naruto. O zeiță a frumuseții, câștigând titlul de Miss Boboc la balul organizat anul trecut, Ino a încercat în nenumărate feluri de a-i atrage atenția lui Naruto, însă eșuase de fiecare dată.
    - Tot nu înțeleg ce vede dragul de Naruto la tine. Nici nu știu de ce mă stresez cu asta când știu că nu va mai dura mult, așa că mai bine ai profita de timpul rămas.
    Aceeași replică învechită. De fiecare dată când ne întâlneam trebuia să mă rănească într-un anume fel. Nu a mai stat să vadă cum îmi plâng de milă și s-a dus direct în sala de antrenament și am putut-o zări cum sărise la gâtul blondului. M-am ridicat fără să spun nimic, m-am întors pe călcâie și am plecat. Nu mă supărase faptul că Ino era o nesuferită care se tot dădea la iubitul meu. În mod normal aș fi făcut foarte urât știind că blondul este mereu asaltat de Ino, dar acesta mă liniștea mereu spunându-mi că nu e nimic, iar eu aveam încredere în el, mai ales că îmi și demostra lucrul ăsta. Naruto avea momentele sale de iubit tandru și grijuliu însă în ultima vreme se schimbase în iubitul cam indiferent și care face pe șeful. Știam eu că era prea frumos să fie și adevărat. Acele momente de lângă vechiul cireș n-au fost nimic mai mult decât scurte faze ale vechiului Naruto de care m-am îndrăgostit acum doi ani. Era puțin ciudat ca la paisprezece ani să simt fluturi în stomac și să fiu mereu cu ochii pe proaspătul căpitan al echipei de baschet, Uzumachi Naruto, în vârstă de șaisprezece ani. La acea vreme tot ce ar fi trebuit să îmi stea mintea era învățatul, păpușile și anime-urile, nicidecum să visez la râvnitul băiat cu părul de aur, cu ochi strălucitori și ageri și cu un corp foarte bine lucrat și dezvoltat care pusese întreaga școală pe jar având în vedere că era cel mai tânăr căpitan de echipă dintre toate fostele generații care au reprezentat liceul. Cu toate astea nu m-am putut abține deloc. Eram total fascinată de persoana lui și de atitudinea dură și matură pe care o afișa. Nu părea să-l intereseze nimic înafară de baschet, ceea ce îl făcea mai interesant și mai greu abordabil. Toate fetele își încercaseră norocul și îl invitaseră în oraș, numai că, spre dezamagirea tuturor, pe toate le refuzase politicos. Eu cred că am fost singura care mi-am dat seama că nu ar avea niciun sens să încerc având în vedere că le refuzaseră pe toate celelalte. Sașe luni mai târziu, surprinzându-mă din ce în ce mai des privindu-l din umbră, începuse și acesta în cele din urmă să îmi zâmbească cald. De fiecare dată când o făcea, mă topeam toată și ziua mea devenea instant mult mai bună și absolut nimic nu mai putea să o strice. Apoi, peste puțin timp, când ne-am surprins stând pe scările de la intrarea în liceu, doar noi doi, acesta mi-a mărturisit șovăind că ar vrea să mă cunoască mai bine. Prima mea reacție a fost să încremenesc și să îmi dau seama că el nu e decât un alt bastard care vrea ”să mă cunoască mai bine”. Dar am realizat rapid, după spusese lui, că el chiar se referise să ne vedem doar la un suc. Iar așa a început totul, cu un băiat, o fata și un simplu suc. Nu am crezut niciodată că va rezista aceasta așa zisă relație, iar toată lumea aflase de ea abia după o săptămână când întâmplător mersesem în sala de antrenament, iar el m-a luat prin surprindere îmbrățișându-mă, sărutându-mă imediat după și anunțându-mă că se duce șă se schimbe și apoi putem pleca amândoi acasă. Parcă și acum simt privirile pline de venin și ură ale fetelor care se aflau acolo și aud tastele telefoanelor, anunțând toată școala ”marea veste”. Chiar și așa, încă mi se părea absurd ca la paisprezece ani și jumătate să am o relație având în vedere că abia știam pe ce lume trăiesc, dar ceva din adâncul inimii mele îmi spunea că asta nu conteaza, ci faptul că mă simt bine în compania lui Naruto. Cred că asta era tot ce aveam în comun, plus cele câteva săruturi de ochii lumii, că în restul timpului nu ne omoram cu așa ceva, doar vorbeam și râdeam. Cu timpul ne-am maturizat și chiar am început să percepem ieșirile noastre ca pe niște întâlniri reale. Apoi, peste un an și jumătate, înainte cu câteva luni să împlinesc șaisprezece ani am hotărât că eram mult mai pregătită de a duce relația la un nou nivel. La una dintre întâlniri i-am spus scurt și direct blondului că voiam ca el să fie primul din viața mea. Bineînțeles că îl surprinsesem pe blond care rămăsese în primă fază cu gura întredeschisă și cu lingurița plină cu o bucată din prăjitura cu ciocolată la jumătatea drumului dintre farfurie și gură. De cât timp luaserăm relația în serios, nu deschisesem niciodată acest subiect intim, nici eu, nici el. Mă bucuram enorm că nu mi-a bătut niciun apropo sau să mă forțeze. După ce a aflat acest lucru tot ce a făcut a fost să îmi zâmbească sincer și să mă întrebe dacă eram absolut sigură de decizia pe care o luasem, iar răspunsul era mai mult ca sigur pozitiv. Așa că următoarele zile am lăsat totul să vină de la sine, iar Naruto pregătise totul lăsându-mi impresia că știe ce anume trebuia să facă ca lucrurile să meargă bine. Recunosc că l-am mințit pe tata si i-am spus că am rămas la o colegă pentru a lucra la un proiect pentru școală, când de fapt m-am dus la Naruto. Nu am regretat ce s-a întâmplat după, în acea noapte și nu o voi face niciodată. Mă simțise că eram încordată, deși nu voiam să arăt acea stare.  Blondul fusese atât de grijuliu și afectuos cu mine. Nici nu a adus vorba de ce anume urma să se întâmple până nu m-a simțit total relaxată și pregătită. M-a făcut să nu mă simt jenată de faptul că trupul meu gol era expus în fața sa. Toate gesturile și vorbele care mi le spusese mă făcură să simt că el chiar mă consideră frumoasă și specială așa că m-am lăsat în voia sa și nu m-am dat înapoi de la nimic. Cred că a fost cea mai specială noapte din viața mea. Nu i-am spus tatei nimic din toate astea. El știe o versiune mult mai scurtă și înflorită, cum că eu și Naruto ne știm de acum un an și am început să ieșim după ce am împlinit șaisprezece ani, adică ne întâlnim doar de cinci luni.  Chiar și așa tata nu a fost niciodată de acord cu relația apropiată dintre mine și el. Acesta nu îl înghițise deloc pe Naruto de când aflase că eram cu el și acesta era vestitul căpitan al echipei de baschet. Cu toate astea eram împăcată că știa doar o mică parte a întregii povești, iar pe restul nu o va afla niciodată.





    ***





    O bătaie în geam mă făcu să tresar speriată de pe scaun și să mă încrunt spre persoana de dincolo de fereastră. Acolo, după ușa care dădea în balconul camerei mele, arătând ușor obosit, dar cu același zâmbet fermecător care nu lipsea niciodată de pe fața lui, era Naruto. M-am repezit spre balcon, i-am deschis larg ușa și l-am lăsat să intre. De fiecare dată când voia să mă surprindă, blondul folosea ca intrare balconul, pe unde care ajungea mult mai rapid. Acesta nu mi-a spus nimic, doar m-a prins bine de mijloc, ogligându-mă să îmi pun și eu mâinile în jurul gâtului său, apoi Naruto m-a ridicat în aer și m-a învârtit de câteva ori, făcându-mă să chiciotesc după care m-a lăsat jos. Mă privi adânc în ochi continuând să îmi zâmbească și să emane o euforie neobișnuită.
    - Vești mari! Deși după ce ne vom întoarce vom face antrenamente duble, l-am înduplecat pe antrenor și l-am convins să ne lase liberi în acest weekend, a spus acesta cu un chip radios.
    Tot ce am putut să fac a fost să tip de fericire și să îi sar la gât pentru a doua oară. Îl strângeam cu putere simțind cum euforia se instalează încet și îmi cuprinde tot corpul. Blondul m-a luat prin surprindere în brațe, ca pe mireasa lui și m-a așezat cu grijă pe pat. S-a pus deauspra mea începând să mă sărute nebunește și cu o dorință sălbatică de a avea control asupra buzelor mele, în timp ce se lăsa tot mai mult peste mine, dar nu prea tare să nu mă strivească. A continuat să mă aducă în extraz numai cu săruturile sale exotcie și cu un aer senzual care mă făceau să mă simt ca o biată pisică în călduri, disperată după atenția unui motan, până când a început încet să își mărească zona de acțiune. Mi-a străbătut obrazul îmbujorat, ajungând la ureche, mușcând posesiv lobul, apoi trecând ușor cu limba peste el, din ce în ce mai jos, peste curbura gâtului, oprind săruturile când ajunsese în dreptul decolteului. Și-a ridicat privirea, căutând-o pe a mea parcă cerând permisiunea de a merge mai departe. Deși nu prea aveam eu chef de nebunii, eram mult prea încântată că îmi pot petrece marea majoritate din weekend cu iubitul meu, așa că i-am întors o privire seducătoare, mușcându-mi buza de jos, care i-a fost de ajuns. S-a ridicat în genunchi, dându-și rapid tricoul jos și aruncându-l într-un colt de cameră, după care mă ajută și pe mine să fac același lucru. A început să îmi mângâie neîncetat întreg corpul, în timp ce eu am reușit să ajung la pantalonii săi, desfăcându-i cureaua, nasturele și trăgând în jos șlițul. Acesta reușise și el să dea de încuietoarea sutienului meu și îl desfăcu, simțind cum amicul său devine din ce in ce mai nerăbdător.
    - Hinata!
    Naruto a vrut să se ridice în picioare cât mai rapid cu putință, dar s-a dezechilibrat și a căzut pe podea provocând un sunet înfundat. Eu am tras cu putere pe mine cearceaful de pe pat, încercând să îmi acopăr pieptul având  în vedere că sutienul nu mai stătea pe mine. Era de rău! Era foarte rău! Acolo, în pragul ușii, stătea nemișcat și puțin spus surprins, tata. Ce făcea el așa de drevreme acasă? Acum puteam să spun că am dat de dracu'. Am stat așa câteva momente bune, eu privindu-l stupefiată și abia mai putând respira, blondul de jos încerca pe cât posibil să nu scoată vreun sunet, în timp ce tata stătea sprijinit cu umărul de tocul ușii și medita situația. Nici nu îmi puteam imagina ce avea de gând să îmi facă pentru asta. Dacă m-ar omorî aș scăpa mult prea ieftin. A inspirat adânc, deschizând ochii și privindu-mă fix și încruntat.
    - Spune-i să se îmbrace și să plece imediat!
    Am înghițit în sec și m-am întors spre marginea patului, lăsându-mă peste saltea. L-am vazut pe naruto agitat până peste cap, incheindu-se la pantaloni, după care mă privi ușor încruntat. Nu era de ajuns că tata mă va pedepsi pe viața și mă va baricada în casă până voi avea treizeci și cinci de ani și abia apoi îmi va da voie să întâlnesc bărbați, acum și Naruto trebuia să fie supărat pe mine. Eu de unde era să știu că tata avea să vină atât de devreme acasă și nici nu era momentul să pun o astfel de întrebare. S-a ridicat, si-a pus pe el tricoul, după care zâmbi jenat, ca un prost la tata.
    - Ăăă... îmi pare bine să vă văd domnule Uchiha, a spus blondul îndretându-se încet spre ușa balconului.
    - Dacă nu vrei să îți fac vânt de pe balcon, mai bine ai folosi ușa, a continuat tata, văzând cu ochiul liber cum i s-a încorda fiecare mușchi posibil din corp. Iar pe tine te aștept în mașină, avem o mica plimbare de făcut, a spus fixându-mă cu privirea.

    Câteva minute mai tărziu mă afla în mașină, în loc din dreapta șoferului. Atât eu cât și tata nu am mai scos o vorbă, dar oricum nu aveam ce să mai spun. Orice i-aș fi zic nu mi-ar schimba deloc situația în care mă aflu, ba mai mult, cred că ar înrăutățio. Tata era foarte concentrat la drum, fiind în continuare încordat, încercând pe cât posibil să iasă din șocul avut când a vrut să intre în camera mea. Telefonul a început să sune și m-a dezmeticit puțin. Nici bine nu am apucat să văd cine e că tata a întins mână să il dau.
    - Dar...
    - Niciun dar. Îți confinsc mobilul, vei putea folosi numai telefonul fix de acasă și nu vreau să mai aud niciun cuvânt, domnișoară.
    Am oftat învinsă. Nici nu aveam cu cine să discut calm și cu înțelegere situația în care mă aflam. Totuși mă tot întrebam unde avea să mă ducă pentru că mergeam de câteva minute bune, sau doar mie mi s-a părut că timpul a trecut extraordinar de greu? Tata a oprit în parcarea unui spital clinic. Era puțin ciudat, nu vedeam nicio conexiune între spital și situația noastră. Nu e ca și când m-ar fi prins în mijlocul acțiunii și acum vrea să vadă dacă am rămas însărcinată, dar nu am mai spus nimic și l-am urmat. M-a îndemnat să îl aștept lângă lift cât el s-a dus să întrebe ceva anume la biroul de informații. După ce s-a întors, am luat liftul și am coborât la etajul al treilea. Mi-am ridicat tristă privirea și am văzut cum scria mare ”Secția Ginecologie”.
    - Poftim?! Am întrebat neputând să mă mai abțin.
    - Am spus că nu vreau să mai aud niciun cuvânt. Am venit aici pentru că am impresia că tu m-ai mințit de ceva vreme, a spus apucându-mă de braț. Cred că tu te vezi de ceva mai multă vreme cu Naruto și cred că deja ați și făcut-o, așa că în curând vom afla dacă mă înșel sau am dreptate. Mă scuzați avem și noi nevoie de o consulație.
    Tipa care trecuse pe lângă noi se întoarse și privi uimită spre tata care nu avea nicio reacție. Nu mi se putea întâmpla una ca asta tocmai mie! Mi-am îngropat fața în palme și îmi venea să intru în pământ de rușine având în vedere că tata era singurul bărbat din această secție, iar toate femeile se uitau curioase și ușor amuzate. În acest moment tot ce îmi doream era să mor.
    - E în regulă, o voi lua eu.
    Mi-am ridicat capul și am văzut cum de după ușa de lângă mine stătea o domnișoară tânără, cu ochi mari si stralucitori, parul roz si lung prins într-o coada într-o parte, revărsându-se peste umărul drept, îmbrăcată adecvat unui medic ginecolog. Mi-a întins mâna, făcându-mi curaj să intru, după care închise ușa după noi. M-a rugat să îmi dau jos blugii să mă potă examina, dar eu nu am mai putut, am cedat și am început să plâng. Doctorița a rămas fără cuvinte când m-a văzut în acemenea hal, așa că a încercat să mă liniștească. Nu îmi doream ca tata să afle totul în modul ăsta. Într-un final când am reușit să mă opresc din plâns, tot ce am putut să fac a fost să o implor să nu îi spună tatei adevărul. I-am povestit, Sakurei, după cum aflasem că o cheamă, în mare parte cam tot ce se întâmplse și am o rugam încontinuu să nu îi spună tatălui meu adevărul pentru că nu m-ar fi lăsat să îl mai văd niciodată pe Naruto. Sunt conștientă că ar încălca toate politicile spitalului și jurământul medicilor, dar în acest moment eram dispusă să fac orice. Aceasta a stat puțin pe gânduri, plimbându-și ochii în prin toată încăperea, până când privirea a căzut pe mine.
    - Bine Hinata. Nu am să îi spun tatălui tău asta, dar cu toate astea tot îți trebuie un control să ne asigurăm că  totul e în regulă, a spua aceasta zâmbind.
    Puteam să spun că pentru un moment am simțit că mă desprinsesem de lumea reala, plutind pe un norișor pufos, departe de toate lucrurile rele care au pus stăpânire pe mine azi. Restul zilei a decurs destul de normal, având în vedere că absolut nimeni nu m-a mai scos din acea stare cât de cât mai bună. Deși tata îmi spusese că mă pedepsise ca o lună întreagă să nu ies din casă și alte două nu îmi voi mai vedea telefonul mobil, pot spune că mă simțeam puțin mai bine. Sakura a fost foarte de treabă și cumsecade și l-a mințit la rândul ei pe tata că încă eram o fecioară, dar i-am promis acesteia că nu va mai auzi de tata și nici nu vom mai trece pe acolo, pentru a nu-i crea probleme. Spre seară, când tata se mai liniștise și lucra în biroul său, iar eu eram în camera mea, am auzit o bătaie în geam. L-am privit pe Naruto care încerca din răsputeri să îmi atragă de ceva timp ateția, după chipul ușurat pe care îl făcuse când îl observasem. M-am repezit spre balcon si am ieșit afară îngrozită toată.
    - Ce naiba faci aici? Dacă te prinde tata o să...
    - Nu îmi pasă. Am venit să văd dacă te simți mai bine. A aflat până la urmă?
    - Nu, din fericite am comvins-o pe doctoriță să nu îi spună tatei adevărul.
    - Serios? Asta e extraordinar... e extraodinar, nu?
    S-a uitat îngrijorat la mine, iar eu i-am zâmbit și l-am luat în brațe. Aveam nevoie de el mai mult ca oricând să pot trece peste această situație. Sper ca totul să treacă cât mai repede cu putință.



    Îmi pare rău că nu am apucat să corectez acest capitol, îmi pare rău pentru finalul cam sec, dar sper să vă placă totuși. Nu am timp să îl corectez, în curând trebuie să plec. Nu am anunțat pe nimeni, așa că cine va fi prima va fi și norocoasa.  Laugh



    Edit Andy: Am anunţat eu *acoperiş acoperiş*


    Ultima editare efectuata de catre Ella ♣ in Mar 2 Sept 2014 - 21:26, editata de 1 ori

    milu_hinata
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 15

    Data de înscriere : 04/09/2013

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de milu_hinata la data de Vin 6 Sept 2013 - 15:05

    Hello!
    Peste ce am dat eu aici? Imi place la nebunie ficul adica ideea cu Sasuke tata, Hinata fiica lui si toti ceilalti mi se pare super. Imi pare sincer rau ca nu l-am citit mai devreme si abia astept sa pui nextu. Daca poti sa ma anunti si pe mine. Oricum faza cand Saske i-a gasit pe cei doi a fost mortala...si Naruto cu replica "Incantat de cunostinta". In orice caz presimt ca Sakura o sa apara in curand in peisaj intr-un rol mai important, sau ma insel. Oricum ar fi imi place cum scrii si astept continuarea.

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Rose la data de Vin 6 Sept 2013 - 15:09

    edit. Te urăsc! Mrrrr.

    Acesta e sabotaj!   Nu se poate. Eram pe mess! Îmi puteai spune de dimineaţă că o să scrii nextul. Nooo, să vezi doar ce îţi fac eu.  
    Revin. Frumos capitol. Mi-a plăcut la nebunie, în special la final când lucrurile au devenit fierbinţi. Îmi place faptul că povesteşti din perspectiva Hinatei şi a lui Sasuke. E ceva nou şi interesant.
    Sincer, îmi pare rău pentru Hinata. Nu a avut parte de o copilărie prea dulce Sad  însă tatăl ei se străduie să aibă de toate. Pffff şi ce mamă. Dar lasă că apare Sakura. Daaaa. Apare ea şi va salva totul    Hmmm, era şi cazul să o bagi în scenă. E doctor şi încă ginecolog. Drăguţ. Şi mă bucur că a ajutat-o pe Hinata - nebună mică. I s-a cam inmuiat inima Laugh  Stai doar să afle Sasuke Laugh  Acu să vedem cum îi apropii. Mamă, mamă. O să iasă foc şi scântei.
    Naruto ce nebun mai eşti şi tu. Din cauza ta, nene. Doar a ta şi a hormonilor tăi care urlau în tine. Nooo. Nu te puteai abţine şi tu. Băh, dar nu aţi auzit de uşă încuiată? Oricum, momentul a fost penal. În special când blondul ca căzut pe podea Laugh  Eu mi-am şi imaginat secvenţa şi am început să râd Laugh  Fantastic! Bine gândit. Totuşi îi cam pasă, adică a  venit până la dânsa - la final - ca să se asigure că totul e bine. Deci acum Naruto e băiatul râvnit în şcoală. Ai cam schimbat rolurile. Mişto!

    Te-am pupăcit pisic! Spor la scris şi multă inspiraţie. Aştept nextul cu nerăbdare.

    ps: Liz, ciudă! Tot eu am fost înaintea ta. 


    Ultima editare efectuata de catre Rose <3 in Vin 6 Sept 2013 - 17:11, editata de 1 ori

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Pasila la data de Vin 6 Sept 2013 - 16:25

    ediiiiiiit
    God, de ce ma urasti?

    Dormeam, femeie nebuna! Dormeam! Asa ca nu se pune, ca nu eram on, nu a fost o batalie cinstita. Clau, o sa te pun pe foc cu legume si o sa fac o supa! 

    Gooooood! Catamai capitoloiul! :3 MAAAAAAAARE! O bat pe Andy daca nu-l face la fel de mare cel putin. Auzi, Mrs. Michaelis? Ramai fara Ricky! Oricum mi-a placut maxim, a avut tot ce am visat + PERSPECTIVA HINATEI! Deci am crezut ca mor :3 Niciodata n-am mai citit din perspectiva ei. Imi place oricum firea brunetei Think 
    Doctor ginecolog! Caaaat de tare. Asta da idee. Si uu, se cam incinge treaba la final. Asa se face mai. Si mai e cevaaaaa, copilaria aia trista... ah, m-am emotionat. Pacat, pacat. Cred ca merita ceva mai bun, nu asa... uff.
    NARUTO? Acelasi Naturo adorabil care mi-e mie sot?! E el asa jmen la scoala aia a lor? Nu pot sa cred, deci e maxim. Nu am prea citit asta, nu-mi amintesc sa fi citi pe undeva, de fapt. E o idee a naibii de buna, da ficului o culoare buna :3 Saracul, totusi a mai facut prostiuare pe acolo. Ce sa faci.. impiedicatul....  blondul, si la creier, si la par. Imi place totusi si personalitatea lui Think Asta e Naturo de care m-am indragostit Love 
    Pentru ca mi-e somn, o termin asa brusc si urat. Sper ca totusi Mrs. Horror pe care o iubesc atata sa se miste cu capitolul. Auzi, dear? O sa te stresez pana cand nici macar Ricky n-o sa te mai poata impaca! O sa scrii si nexturile or sa vina repede cat timp traiesc eu - zic asta pentru ca Rose e pusa pe omucidere, adica inorocidere. Dar nu-i bai :-j traiesc eu cat sa mai citesc din ficul asta frumos mult si bine. 
    Va pup pe amandoua! Bye, darlings! :3

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Sam 26 Oct 2013 - 10:05

    Fic inchis.

    EDIT: Fic redeschis. ^^

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Andi la data de Sam 15 Feb 2014 - 23:07

    Capitolul 4
    “This is the night you’ll regret in the morning”
    Naruto
     
     
    Viaţa devine destul de complicată atunci când prietena ta are 16 ani, iar tatăl ei e un obsedat de control, care trebuie să ştie tot timpul ce se întâmplă. Şi cu toate că mă străduiesc să rămân alături de ea, uneori îmi vine să renunţ. Doar fiindcă ne-a găsit într-o ipostază mult prea indecentă pentru mintea lui învechită, tatăl Hinatei i-a interzis să iasă din casă o lună. Şi nu ştiu cum să o ajut pe Hina să scape de pedeapsa asta stupidă. În sfârşit am şi eu un weekend fără antrenamente şi acum nu ne putem vedea. De vorbitul la telefon nici nu se pune problema. Dacă nu i l-a confiscat încă, atunci cu siguranţă îi monitorizează fiecare apel. Ah, de ce nu am întrebat-o înainte să plec dacă mai are sau nu telefonul? Totuşi, am să risc să sun. Şi în caz că răspunde tatăl ei, atunci am să improvizez ceva. Sau… poate ar fi chiar mai bine dacă ar răspunde el.
    Mi-am scos telefonul din buzunar şi am apelat numărul Hinatei. Speram să răspundă ea, în aceaşi măsură în care speram să răspundă tatăl ei. Poate asta era şansa mea să o ajut puţin pe Hinata. Bătăile inimii îmi erau puţin mai puternice decât de obicei. Speram atât de tare să n-o dau în bară, încât aveam emoţii. Într-un final, cineva a răspuns la telefon, iar eu am început să vorbesc puţin agitat.
    -          Bună, Hina. Uite, îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat mai devreme. Nu am vrut să îţi fac probleme cu tatăl tău, având în vedere că el oricum nu mă înghite. Chiar când voiam să îi schimb părerea despre mine, m-am lăsat condus de hormoni şi uite ce am făcut. Şi pe lângă asta, voiam ca prima noastră dată să fie într-un cadru mai romantic. Deci, sincer, chiar îmi pare rău că am fost un idiot.
    -          E tatăl Hinatei la telefon, amorezat stupid ce eşti! Tu ai impresia că eu voi crede o iotă din ce zici? Am fost la vârsta ta, tinere. Nu mă păcăleşti aşa uşor!
    -          Aaa, bună seara domnule Uchiha.
    -          Nu mă lua pe mine cu “domnul Uchiha”. Şi nu o mai suna pe fata mea. Telefonul ei va rămâne o perioadă la mine. Îmi e suficient că am să te văd mâine, nu vreau să te şi aud.
    Şi astea fiind spuse, mi-a închis telefonul. Totul a decurs bine. Sper că l-am făcut pe tatăl Hinatei să fie sigur că fiica sa încă mai este virgină. Hă, dacă ar şti el ce am făcut cu Hinata în pat, probabil m-ar omorî. Oricum, nu înţeleg de ce a spus că ne vedem mâine. Poate că deşi  bruneta e arestată la domiciliu, are voie să primească vizite? Asta trebuie să fie. Se pare că Sasuke nu e persoană atât de rea până la urmă. Totuşi, dacă ar şti că îi spun pe numele mic chiar şi în gând, mi-ar spune că nu am pic de respect fată de el. Ei, până la urmă ziua asta nu a fost atât de rea. Partea proastă e că aproape ajung acasă. Deşi, întorcându-mă de la Hinata, am încercat să merg cât de încet am putut. Am intrat în scara blocului şi am început să urc lent scările. Stau la etajul 5 şi normal ar fi să merg cu liftul, dar încă aştept să fiu lovit de un meteorit sau să mă răpească vreun extraterestru. Orice, numai să nu ajung în apartamentul ăla. Dar inevitabilul s-a întâmplat şi am ajuns în faţa uşii. Neavând cheile la mine, am sunat la sonerie, ţinându-mi degetele încrucişate, sperând că nu voi fi asaltat de cei doi monştrii. În scurt timp uşa s-a deschis şi în faţa mea a apărut şi Karin.
    -          Unchiule Naruto! Bine ai venit acasă!
    -          Hiroshima, Nagasaki, v-am mai spus că nu sunt unchiul vostru. Karin, ia-i te rog pe plozii tăi de aici.
    -          Numele lor sunt Hiroyuki şi Natsumi! Ţi-am mai spus că nu îţi permit să le spui aşa copiiilor mei!
    -          Dar mi-e imposibil! Se potriveşte atât de bine. Pe lângă ei tot timpul e gata să explodeze ceva. Bătrânul e acasă? spun îndreptându-mă spre camera lui.
    -          Eu nu aş face asta în locul tău.
    Dar a fost prea târziu ca să ascult sfatul roşcovanei. În camera tatălui meu nu mă aştepta nimic nou. El stătea pe pat, lângă Jirayia, uitându-se la filme destinate adulţilor. Cum m-au văzut intrând pe uşă au stins repede televizorul, de parcă eu am trei ani şi nu îmi dau seama ce se întâmplă. Mi-am dat o palmă în cap în timp ce mă uitam la DVD-urile din faţa patului. Serios, tată? Te uitai la filmele mele porno? Cum rămâne cu respesctul? Am cumpărat filmele alea din banii mei. Şi, da; ştiu că e gratis să te uiţi pe internet la ele, dar calitatea nici nu se compară!
    În cele din urmă, tata a decis să mă întrebe, bâlbâindu-se, de ce nu am bătut la uşă. Bună întrebare. De fapt, chiar regretam că nu făcusem lucrul ăla. Dar de ce să ratez un moment penibil? Şi, Doamne, sunt atât de indispus de cele întâmplate, încât nici nu mai ştiu de ce am venit aici. Oare voiam să îi cer bani? Nu cred. Presupun că voiam să îl întreb pentru a nu ştiu câta oară dacă vrea să ia vreodată cina cu mine, Hinata şi tatăl ei. Având în vedere că ne întâlnim de un an şi ceva, ar fi cazul să aibă loc şi un eveniment de genul. Sasuke şi-a exprimat de mai multe ori dorinţa de a-mi cunoaşte familia, dar de fiecare dată am inventat o scuză. Adevărul e că îmi este ruşine să ies undeva cu tata. De când mama ne-a părăsit, s-a schimbat mult, şi mă refer în sensul negativ. În loc să îmi dea lecţii de agăţat, stă ca un trist închis într-o cameră cu Jirayia, amintindu-şi de vremurile bune. Şi de-ar fi doar asta. În ultimele luni s-a apucat serios de băut. Când iese cu prietenii, eu sunt cel care merge să îl ia. Şi de fiecare dată e mai rău. Cum poate omul ăsta să aibă tupeul de a-şi mai spune tată? Eu trebuie să am grijă de el, când, de fapt, el ar trebui să aibă grijă de mine. Deci, când îl întreb dacă are de gând să iasă în public cu mine, vreau să ştiu dacă mă pot baza pe el să rămână treaz măcar două-trei ore cât timp am sta cu Hina şi Sasuke. Mi-am dres vocea şi i-am zis direct ce aveam de spus. Înainte de a-mi răspunde, mi-a făcut semn să aprind lumina, ceea ce am şi făcut.
    -          Te poţi baza pe mine, fiule, spuse acesta afişând un zâmbet larg şi plin de încredere.
    După mult timp, chiar îl credeam pe tata pe cuvânt. I-am întors zâmbetul şi am plecat din cameră, însă nu înainte de a-i spune că DVD-urile mele nu se închiriază pe gratis. Dar cum nimeni nu poate fi fericit în casa asta, imediat am auzit un plânset. Zgomotul venea din bucătărie, aşa că m-am grăbit să văd ce se întâmplă. Se pare că gemenii monştrii au spart alt pahar, iar biata Natsumi s-a tâiat cu un ciob.
    -          Dacă ai şti ce e bine pentru tine, copile, mai bine ţi-ai tăia venele cu ciobul ăla.
    Auzind spusele mele, a început să plângă şi mai tare. Între timp, Hiroyuki încerca să îşi ajute sora, iar mama-monstru îşi făcu simţită prezenţa printr-o palmă zdravănă aplicată cefei mele. M-am întors către ea, întrebând-o ce naiba am mai făcut şi de data asta. Printre lacrimi, îmi spunea să nu îi mai spun fetei sale că ar trebui să se sinucidă. Drace, cât ador să discut pe tema asta. Am rânjit puţin, iar Karin a vrut să îmi mai dea o palmă. I-am prins încheietura şi m-am uitat fix în ochii ei.
    -          De ce nu îmi dai dreptate? Când copiii ăştia vor fi suficienţi de mari încât să înţeleagă că au fost produsul unui incest, chiar îşi vor dori să nu se fi născut!
    Oh, expresia feţei sale e nepreţuită! Deşi este la fel de fiecare dată când îi amintesc. Chiar merită tot ce îi fac. Draga de Karin a fost atât de neispirată încât să şi-o tragă cu vărul ei, Nagato. Iar acesta, şi mai neinspirat, nu a avut bunăvoinţa de a folosi un prezervativ. Mama şi rudele ei idioate! De ce naiba are veri ca ăştia? Şi de ce căcat trebuie să stea cu noi, chiar nu înţeleg. Aparent, suntem singura parte a familiei care vor să mai recunoască faptul că suntem rudă cu ei. De ce nu ai avortat, Karin dragă? Deşi să îmi pun întrebări ar fi mai interesant, am decis să nu las bietul copil acoperit de propriul sânge. Căci mămica lor bună de nimic, stă în pragul uşii şi plânge datorită spuselor mele, nefiind în stare de nimic. Am luat-o pe Natsumi în braţe în timp ce eram urmărit de geamănul acesteia. M-am uitat atent la rana ei şi, măi să fie, era destul de urât. Sincer, nu prea ştiu ce să fac în situaţii de genul ăsta, aşa că l-am strigat pe Jirayia. Acesta a sosit imediat şi a preluat totul. Hiroyuki m-a tras de mânecă şi m-a fixat cu ochii săi mari şi înlăcrimaţi.
    -          Îţi mulţumesc că ai ajutat-o pe Natsumi, unchiule, dar te rog să nu o mai faci pe mami să plângă.
    Pentru o secundă, dar doar pentru o singură secundă, mi-a părut rău de ce făcusem. Dar apoi mi-am revenit destul de brusc. L-am luat pe plod de mână şi l-am dus în camera lui, repetându-i pentru ultima dată că nu sunt unchiul lui, ci verişorul de gradul al doilea. Copiii ăştia au senzaţia că le sunt unchi doar pentru că sunt mult mai mare decât ei. Ce logică lipsită de sens. Şi că tot veni vorba de camere, mulţumesc lui Dumnezeu că bunică-mea a murit acum doi ani şi nu am mai fost nevoie să împart camera cu tata! Pur şi simplu, nu mai suportam. După deces, m-am mutat în camera bunicii imediat. Nu am stat deloc pe gânduri. Chiar nu înţelegeam de ce a fost de acord tata ca Nagato şi familia lui să locuiască împreună cu noi. Ei sunt rudele mamei, iar mama a plecat! La naiba cu tine, mamă. Ai fi putut să mă iei cu tine. Au trecut cinci ani. Ar fi putut măcar să sune mai des, nu doar de sărbători şi de ziua mea.
    Şirul gândurilor mi-a fost înterupt de Nagato, care abia se întrosese de la muncă şi se întreba ce naiba se întâmplă. L-am scutit de lipsa de informaţie şi i-am spus pe scurt cam tot ce făcusem. Fără să mai stea pe gânduri şi-a înfipt mâna în gulerul cămăşii  mele, gata să îmi dea un pumn. Norocul lui a fost că a apărut tata şi l-a oprit. Spun “norocul lui” deoarece ultima dată când a încercat să mă lovească, a sfârşit cu mâna fracturată şi o vânătaie destul de urâtă la ochiul stâng. S-ar putea spune că eu sunt personajul negativ din povestea asta, dar nu e aşa. De când eram mic, toată atenţia pe care aş fi meritat-o mi-a fost luată de problema celor doi veri idioţi şi a copiiilor lor. I-a păsat cuiva că am intrat la un liceu destul de bun? Nu, pentru că în perioada aia Karin era gata să nască. A observat cineva că am mai crescut în înălţime? Nu, fiindcă cei doi monştrii abia se născuseră. A băgat cineva de seamă că eu am intrat în echipa de basket a şcolii? Normal că nu, toată lumea se pregătea pentru botezul plozilor. Nu e ca şi cum ar fi anormal să îi urăsc. Ba din contră, ura mea faţă de ei e un sentiment sincer, care s-a dezvoltat în subconştientul meu, iar încetul cu încetul am ajuns să fiu astfel. Un nemernic şi jumătate care îşi face familia să sufere. De parcă mi-ar păsa! Doar uitându-mă la haosul din jurul meu îmi face inima să tresalte de bucurie. Karin încă plânge, iar tata nu a reuşit să îl convingă pe Nagato că ar trebui să nu se pună cu mine. Având în vedere că am făcut destule pentru seara asta, cred că ar trebui să plec.
     
    După ce mi-am schimbat hainele şi mi-am salutat familia, am plecat. Am luat primul taxi pe care l-am văzut şi m-am dus la locul în care trebuia să mă întâlnesc cu Deidara. Se pare că urmează să fie un concert în seara asta, iar blondul nu are de gând să îl ratăm. Într-un fel, chiar mă bucur că Hinata e pedepsită. Acum pot ieşi puţin şi cu băieţii, plus că ea nu se dă în vânt după concertele rock. Nu vreau să spun că nu vreau să îmi petrec timpul cu Hina, doar că uneori o ieşire de genul ăsta îmi face bine.
    -          Iubiţeeeel!
    -          Dă-te jos de pe mine, poponare!
    Doamne! Urăsc când Deidara face glume gay cu mine! Nu era suficient să mă strige în felul ăla, m-a şi luat în braţe, apoi a încercat o tentativă de sărut. Toate glumele au o limită. Iar, uneori, blondul se cam întrece cu gluma. În mare parte e vina mea. Acum câteva luni am fost la un majorat. După ce am băut mai mult decât am putut duce, m-am dus într-o cameră. Acolo era întuneric şi am văzut o persoană cu păr lung, deci am presupus că e o fată. Fără să gândesc, m-am dus la ea şi am sărutat-o. Am încercat să îi pipăi sânii, dar am văzut că nu are deloc. Abia când mi-am dus mâna mai jos mi-am dat seama că nu era o fată, ci un băiat. Deidara mai exact. Şi cumva, mintea mea încerca să îmi dea semne să mă opresc, dar cum blondul era mai beat decât mine, am continuat să se ne sărutăm. Trebuie să recunosc că sărută destul de bine, din câte îmi amintesc. Şi, da, Hinata ştie. Fiindcă la un moment dat a venit să mă caute şi m-a găsit în pat cu Dei. Fir-ar ea să fie de iubitoare de yaoi. În loc să ne dea jos unul de pe celălalt s-a uitat la noi şi a făcut şi poze! Cum a putut? Totuşi, după ce am scăpat amândoi de tricouri şi Deidara a încercat să îmi dea jos pantalonii, iubita mea a intervenit în sfârşit. Doamne, nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi putut întâmpla!
    -          Şi ce trupă zici că vine?
    Era şi timpul să sparg liniştea. Totul devenise destul de stânjenitor şi ciudat. Deidara a redevenit şi el serios şi mi-a răspuns la întrebare.
    -          Cred că Valkyria sau ceva de genul. Şi vezi că suntem doar noi doi. Restul găştii a refuzat să participe la un „concert satanist”.
    -          E în regulă, frate. O să ne distrăm şi fără ei.
    Şi aşa am făcut. Am intrat împreună în club. Uneori mă simt ciudat aici. Adică, sunt şi eu fan de trupe de rock şi metal, dar chiar nu simt nevoia de a-mi lăsa barbă sau de a avea părul lung. Se pare că din cauza faptului că nu îndeplinesc condiţiile menţionate anterior, cei de aici tind să mă judece puţin şi să îmi spună că nu sunt un rocker adevărat. Păi am spus eu cumva că vreau să fiu unul? Lăsaţi-mă să mă bucur de muzica pe care o ador şi vedeţi-vă de treabă voastră, bărboşi ciudaţi ce sunteţi. Desigur că Deidara se integrează mai bine decât mine cu pleata lui uriaşă. Măcar pe mine nu mă confundă nimeni cu o fată. Dar n-am să-i spun asta şi lui Deidara, căci se supără destul de tare când fac comentarii răutăcioase de genul ăsta.
    După ce ne-am aşezat la o masă, blondul s-a dus până la baie, iar eu am fost la bar să iau nişte beri. În timp ce aşteptam, am fost surprins să fiu îmbrăţişat de cineva. Dacă ăsta e Deidara şi iar începe cu glumele lui proaste, îmi bag picioarele în el concert şi merg acasă. Pregătit să trântesc o striclă de bere goală în capul respectivei persoane m-am întors să văd cine naiba e. Slavă Domnului că nu am băut nimic, căci aş fi scuipat tot ce aveam în gură.
    -          Ino? Ce naiba faci aici?
    Deci nu iar, nu iar! Fata asta umblă după mine de când ne ştim. Nu mai suport. Mă simt spionat şi hărţuit. Nici măcar nu are ce căuta aici. Minorii nu au voie să intre, deci probabil i-a făcut ceva servicii celui de la intrare. Cum scap de ea acum? Sau, mai bine zis, cum a aflat că sunt aici? Dacă aflu că netotul de Deidara are vreo treabă cu asta, jur că îl omor.
    -          Păi am auzit că o să fie un concert tare, cu tipi drăguţi. Am fost chiar dezamăgită de tot ce am văzut pe aici, până am dat cu ochii de tine.
    M-a strâns şi mai tare în braţe. Super. Seara abia a început şi deja vreau să plec. Poate dacă o supăr, o să mă lase în pace.
    -          Dacă vrei să ţi-o tragi cu cineva, să ştii că Deidara e încă pe la baie şi sunt sigur că nu te-ar refuza.
    Astea fiind spuse, m-am smucit din îmbrăţişarea ei, am luat berile şi m-am întors la masă. Mă rog lui Dumnezeu să scap de fiinţa aia enervantă pentru restul serii. În timp ce îl aşteptam pe blond, care nu se grăbea deloc, toţi cei care treceau pe lângă mine îmi aruncau priviri care spuneau „Oare ce caută ăsta aici?”. Când vor învăţa oamenii să treacă peste aparenţe? Pun pariu că ascult muzică mai „brutală” decât jumătate din cei de aici. Doar pentru că nu mă îmbrac în haine negre, nu înseamnă că sunt în plus în locul ăsta. Rockeri retardaţi. După vreo jumătate de oră, timp în care am terminat ambele beri, a apărut şi Deidara. Cât de lungă a fost coada la baie?
    -          Scuze, dar am dat peste o tipă roşcată când ieşeam de acolo şi ea se uita destul de insistent la mine şi, ei bine...
    -          Tu chiar ţi-ai tras-o într-o baie infectă cu o necunoscută? Eşti sub orice critică! Nu ai standarde deloc?
    -          Dar tipa chiar era drăguţă. Şi avea sâni mari.
    Mooor pe dinăuntru. Chiar sunt prieten cu un asemenea idiot? I-am dat un pumn în umăr şi l-am trimis să mai ia nişte băutură. Îm scurt timp s-a întors cu o sticlă de vodkă şi două păhărele pentru shot-uri.
    -          Nu! Pleacă de aici cu asta. Avem antrenament mâine. Dacă bem prea mult şi nu ajungem la timp, Guy-sensei se va supăra iar pe noi.
    -          Dar puţină vodkă nu va supăra pe nimeni. Haide, doar un shot.
    Ca un idiot ce sunt, am fost de acord. Am dat un shot, apoi încă unul, apoi încă unul, până s-au făcut vreo cinci. Concertul a început şi el în scurt timp şi ne-am apropiat de scenă. Tipii ăştia erau destul de buni. Nu e chiar genul meu de muzică, dar cred că îmi place.
     
    O oră şi jumătate mai târziu, concertul se terminase şi toată lumea pleca acasă. Mai puţin Dei şi eu, care ne-am întors la masa noastră, nu înainte de a mai lua câteva beri. Sticla de vodkă era terminată de mult timp. Am desfăcut berea, am luat o gură şi imediat mi-a venit să vomit. Am fugit până la baie şi am scuipat tot ce aveam în gură. Deidara striga după mine şi întreba ce am păţit, dar l-am ignorat. Îi explic eu când mă întorc. Pot spune, că după mult timp mi s-a făcut şi mie rău de la alcool. Mă rog, vodka a  fost de vină, dar berea i-a pus capac. M-am splălat pe faţă cu puţină apă rece şi m-am uitat în oglindă. Sunt atât de beat, încât nici măcar nu îmi văd bine propria reflecţie. Ar trebui să îmi fie ruşine sau să fiu mândru că nu am intrat în comă? Eu, personal, cred că ar trebui să fiu mândru. Gândind pozitv, deja arătam mai bine. Ia să vedem, pot măcar să stau drept? Hmm, depinde ce se înţelege prin drept. Eu cred că poziţia corpului meu e acceptabilă. Fiind convins că sunt cât de cât bine, m-am întors la masă, unde Deidara stătea de vorbă cu o brunetă. Nu mai suport. Tipul ăsta e ca un magnet pentru tipele în călduri. Asta poate şi din cauza faptului că pe faţa lui scrie „sunt liber şi disperat”. Când eram amândoi singuri, era chiar amuzant să agăţăm tot felul de tipe, dar în cazul de faţă, se distrează doar el, şi mie clar nu îmi convine. După ce mi-am repetat replica în minte de câteva ori, m-am dus hotărât la ei.
    -          Ascultă, domnişoară, tipul ăsta deja a avut parte de ceva acţiune în seara asta, iar eu am prietenă. Eşti amabilă să ne laşi în pace ca să ne putem termina şi noi berile?
    -          Iartă-l pe prietenul meu, a băut prea mult. Noi o să plecăm acum. O seară bună!
    În timp ce vorbea, tot zâmbea şi râdea ca un idiot. M-am uitat urât la el şi i-am spus că nu plecăm nicăieri până nu terminăm ce mai avem de băut, chiar dacă eu nu mai puteam să beau. Tipa se uita urât la noi, iar eu încă insistam asupra faptului că mai aveam de gând să stau.
    -          Uite, băieţi, dacă nu plecaţi de bună voie voi fi nevoită să îi rog pe bodyguarzi să se ocupe de voi şi nu cred că vă doriţi asta.
    Când m-am uitat către uşa de ieşire şi am văzut ce matahale stau acolo, am renunţat să mai opun rezistenţă şi am plecat cu Dei imediat. După ce am ieşit blondul mi-a dat un pumn în umăr şi a început să mă înjure. Se pare că tipa cu care nu am vorbit tocmai frumos este fata patronului. Am înghiţit în sec şi m-am bucurat că nu am călcat-o pe nervi mai mult. Îmi şi imaginam cu ce feţe ajungeam mâine la antrenamente, după ce tipii ăia ne băteau bine de tot.
    În  timp ce mă uitam în stânga şi în dreapta după un taxi, căci mi-era mult prea lene ca să sun, am observat ceva destul de ciudat. Ino, mai beată decât noi, era ajutată de un tip dubios să meargă către o maşină roşie, destul de scumpă. Îi dau un cot lui Dei şi îi spun să se uite şi el în direcţia aia. Oricât de mult aş detesta-o pe fata asta, nu aş putea să dorm bine ştiind că o las pe mână unui ciudat.
    -          Dar ce putem face, omule? Abia ne ţinem pe picioare. E posibil ca tipul ăla să nu fie singur. Abia am scăpat de o bătaie. Hai să nu forţăm nota.
    -          Nici vorbă! Cine ştie ce i se poate întâmpla? Nu o lăsam aici, chiar dacă e ultimul lucru pe care îl facem.
    Ok, acum chiar e clar că ceva nu e în regulă cu mine. Mama ei de băutură. Încercând să par curajos, aproape am dat impresia că mi-ar păsa de Ino. Şi chiar n-aş vrea să se întâmple asta, fiindcă sincer să fiu, doar pe copiii lui Karin îi urăsc mai mult decât o urăsc pe blondă.
    L-am împins pe Deidara către maşina tipului şi mi-am dres vocea. Trebuie să par treaz şi convingător.
    -          Hei, Ino, ne faci şi nouă cunoştinţă cu amicul tău?
    Amândoi s-au întors simultan către noi. Şi, o Doamne, Ino se şi ţinea de tip. Cât o fi băut fata asta? Deşi am fost mai mult dezgustat decât flatat, m-am simţit mulţumit de faptul că Ino a sărit imediat în braţele mele. Adică, şi în starea asta îşi amintea că eu sunt o persoană destul de importantă pentru ea, chiar dacă eu n-am să-i răspund niciodată la avansuri. Totuşi, ce a spus în continuare chiar m-a enervat.
    -          Iubire! spuse blonda în timp ce îşi pusese un braţ în jurul gâtului meu. Uite, tipul ăsta e Kabuto, şi arătă cu degetul spre el. E un fel de căutător de talente. Mi-a spus că aş putea să joc într-un film dacă merg în seara asta la el acasă. Şi în maşina aia ne aşteaptă viitorul meu impresar, domnul Orochimaru. O să am o carieră de succes, în timp ce Hinata aia a ta va fi o prăpădită de cântăreaţă răguşită. Ha!
    Doamne fereşte! Fata asta e atât de obsedată, încât ştie şi ce planuri de viitor are Hinata? Jur că seara asta devine din ce în ce mai ciudată. M-am uitat urât la Deidara, el s-a uitat urât la mine şi apoi ne-am uitat împreună urât la acel Kabuto. Blondul a făcut un pas către el, iar ochelaristul deja se panicase puţin.
    -          Uşurel, băieţi. Nu vreau probleme! Domnişoara nu ne spusese că e cu cineva.
    -          „Cineva”? zise Deidara jignit. Naruto nu e o persoană atât de banală! El şi Ino se vor căsători luna viitoare şi tu vii acum să le faci probleme? Ai văzut-o două minute singură şi te-ai gândit să îi promiţi nu ştiu ce prostie ca să o convingi că meargă la tine? Bine că am găsit-o la timp! Îţi dai seama că puteai distruge viitorul acestor tineri îndrăgostiţi? Dacă stau să mă gândesc, chiar mi-e ruşine de faptul că facem parte din aceeaşi rasă. Acum pleacă şi lasă-ne, omule jalnic.
    De ce nu am un perete de care să mă lovesc cu capul? Felicitări, Dei. Tocmai ai atins nivelul maxim de prostie! Ştiu că atunci când e beat spune tot felul de lucruri stupide, dar asta e prea de tot. Eu şi Ino, viitor cuplu căsătorit? În ce viaţă? Numai gândul mă sperie.  În timp ce Deidara şi Kabuto continuau cu baliverenele, eu mi-am dat seamă că mai auzisem undeva numele, de mai devreme. Orochimaru, Orochimaru, cine e acest Orochimaru? Apoi mi-am amintit. Din câte îmi zisese Jirayia, tipul ăsta e un fel de producător de filme pentru adulţi. Mulţumeşte-mi, Ino. Tocmai te-am salvat de la o viaţă mizerabilă. Mă rog, nu că ce face ea prin liceu e prea diferit, dar măcar nu e şi filmată.
    Într-un sfârşit, Deidara şi celălalt tip au terminat de vorbit, iar eu am văzut un taxi. Ne-am urcat toţi trei în el şi am dus-o mai întâi pe Ino acasă. Ce bătaie o să-şi de la tatăl ei pentru beţia din seara asta. După ce am lăsat-o la scara blocului, i-am spus şoferului adresa lui Dei. Chiar nu voiam să dorm la mine acasă. Hmm, e trei fără un sfert. Doamne, ajută-ne să ajungem mâine la timp la antrenament!
    _______________________________________________
    Ştiu că am prea mult dialog şi că nu am postat de mult şi nu am chiar nicio scuză. O să anunţ pe toată lumea mâine, acum mai am puţin şi aodrm pe tastaturp.


    Ultima editare efectuata de catre Chemaţi poliţia! in Joi 20 Feb 2014 - 20:36, editata de 1 ori

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Rose la data de Dum 16 Feb 2014 - 10:57

    edit
    Bună! 
    Mă bucur că ai postat. Chiar începusem să uit ideea :-w Dar văd că voi două povestiți dintr-o mulțime de perspective, mai urmează și Sakura. E interesant, oarecum. Așa cunoaștem gândurile fiecărui personaj și e plăcut să văd că nu vă axați doar pe un cuplu. 
    Ok, Sasuke exagerează, dar sincer mi-a plăcut răspunsul lui Laugh și Karin e verișoară cu Naruto? o.o Povestea asta ia întorsături ciudate, dar îmi place :x Aveți idei chiar bune și le expuneți chiar bine. Nu mă așteptam ca tatăl lui Naruto să fie un alcoolic sau Karin să aibă copii cu Nagato o.o Nooo. Am să notez în calendar. 
    De ce prevăd că această salvare a lui Ino o să îi facă probleme lui Naruto? T.T De ce? T.T Deidara, el și ideile lui tâmpite. Căsătoriți? o.o Ce geniu! Se vede că a băut mult prea mult Laugh Cum bre? o.o No. Și faza de la majorat a fost super simpatică Laughing I-a uite ce făcea Hinata cât timp aia doi se sărutau pe acolo. Tsk! 

    Vă pup și vă urez spor la scris! 
    Noapte buna! Kiss

    Heaven's Calling
    Membru
    Membru

    Sex : masculin

    Mesaje : 321

    Data de înscriere : 22/07/2013

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Heaven's Calling la data de Sam 19 Iul 2014 - 16:58

    Cât de lung a fost, credeam că nu se mai termină. T.T Anyway, biata Hinata! o.o A avut mare noroc cu Sakura. ^^" Un mod ciudat de a intersecta cele doua povești, îmi place. o.o Ăăăă... de ce s-au gândit să o facă tocmai în camera Hinatei? o.o Holy crap! x.x
    Sper să aduceți next repede și să mă anunțați când postați, spor la scris! Big Hug

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Trifoiul cu patru foi

    Mesaj Scris de Pasila la data de Dum 27 Iul 2014 - 10:48

    Multumesc ca am fost anuntata. Da, ma simt excelent ca nu ati uitat sa ma anuntati, ma bucur ca v-ati amintit de draguta de Eli, cea care ii enerveaza pe toti atat de tare cat sa nu primeasca un pm: nasoalo, am pus un capitol. 
    [-( O sa va dau nana! :-L *mai ia o gura de cereale* si...si... o sa fur toate dulciurile de pe pamant si o sa le ascund si voi o sa suferiti, da, asa o sa fac, ce plan bun....
    Oricum, revenind, chiar ma super bucur ca draguta de Mrs. Michaelis s-a gandit sa posteze si dansa acest capitol, care, precum am sperat acum ceva timp, a fost chiar mare.
    Ce fericire ca ficul asta nu a ajuns la inchise, sper sa il terminati. Asa, cu viteza melcului turbat pe care o detineti.

      Acum este: Mier 7 Dec 2016 - 18:16