╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Distribuiti

    Kittyx
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 15/07/2012

    Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Kittyx la data de Sam 6 Oct 2012 - 18:39

    Hello forum...n'aveam ce face asa ca m'am mai apucat de un fic desigur tot in colaborare cu Ale .Sper sa va placa ^^

    Cap 1:Eeh...??E Posibil??! (Ralu pov)

    -Raluuuu!!! Aud dintr-o data o voce cunoscuta care ma
    trezeste din somn.



    -Prezenta….raspund putin buimacita.Ma intorc spre stanga si
    observ persoana care m-a striga:Alexandra prietena mea.Am ajuns in
    tabara?? Intreb eu



    -Nu chiar dar nu mai avem mult,raspunde Alexandra.


    -Atunci de m-ai trezit?! tip eu nervoasa ca m-a trezit din
    somn….Urasc cand cineva ma trezeste din somn…Revenim..tip asa de tare incat ma
    aud si cele 2 profesoare…Damn it Raluca, iar ai facut-o…Le zambesc dulce stiind
    ca ma asteapta o predica, dar sunt oprita din zambind de Alexandra care imi
    spune:



    -Pai Dumy m-a pus sa te trezesc. Nu apuc sa intreb de ce ca
    imi zice: Ai sa vezi imediat. Cateodata am impresia ca citeste ganduri..



    Deodata se intuneca totul in jurul nostru si toti tipa “uuuu”.


    -Am intrat in tunelul lung despre care ne vorbea Dumy,spune
    ea.

    Toti scoatem telefoanele ca sa facem atmosfera mai interesanta. Poc!! Ne-am
    speriat toti iar soferul ne spune ca am facut pana... Exact atunci se face putina
    lumina…Aleluia…Si  ce ciudat acum ne
    aflam intr-un fel de pestera.Sunt sigura ca am mai vazut locul asta undeva…



    -Ale nu ti se pare cunoscut locul ? o intreb eu.


    -Ba da…spune ea inca fascinata de locul acesta. Dar e
    posibil oare ? Cred ca e doar o coincidenta...spune aceasta.



    -Atentie toata lumea, facem o mica pauza pana schimba
    domnul sofer roata toata lumea jos din autocar
    si nu va indepartati prea mult.



    -Coincidenta sau nu eu merg sa verific,vii si tu? spun eu
    zambind diabolic.



    -Da normal ca vin, raspunde ea inca uimita de pestera.


    Dupa 10 minute de mers prin pestera ajungem pe un coridor
    foarte intunecos asa ca folosim celularele pentru a face lumina. Din intamplare
    auzim niste tipete asa ca ne speriem,dintr-un impuls necunoscut m-am repezit
    spre usa
    dinspre care se auzeau vaicarelile,crezand ca unul din colegii de autocar au
    probleme.Sunt oprita rapid de Ale care imi face semn sa nu fac niciun zgomot.
    Amandoua ne punem cu urechile pe usa si ascultam.Dupa ceea ce se
    aude par a fi…Akatsuki torturand pe cineva?!..In momentul acesta ii multumesc
    Alexandrei ca m-a oprit. Vocile s-au oprit,se aud pasi..nici nu ma mira avand
    in vedere ca rasul isteric al colegilor nostri se aude tare si clar.Eu si Ale
    ne uitam speriate una la alta stiind de ce sunt in stare akatsuki. Ne tragem
    amandoua mai aproape de peretele de langa usa
    astfel incat ne lipim de el. Ne mobilizam exact la timp caci usa se deschide cu zgomot iar pe ea
    ies faimosii akatsuki. Unul dintre ei se opreste si se intoarce. No shit,am
    fost descoperite X_X. Membrul se apropie iar noua mai sa ne sara inimile din
    piept de frica. S-a apropiat asa de mult incat inchid ochii.Peste cateva secunde
    se aude zgomotul usii trantite. Deschid ochii cu frica si observ o umbra in
    departare. You kidding me?...S-a intors sa inchida usa ?! Pe bune?! Eu si Ale rasuflam
    usurate. Se pare ca cineva acolo sus ne iubeste. Deodata linistea este
    spulberata de niste tipete azurzitoare. Ma uit la Ale sperand sa nu fie vorba
    despre ceea ce cred eu,dar speranta mi-a fost spulberata cand Ale imi afirma
    ideea. Ne hotaram sa plecam de aici cat mai repede. Ne furisam incet si cu
    grija pe holul lung si intunecos.Intr-un final ajungem la capatul
    holului,credeam ca nu se mai termina. Eu si Ale ne oprim brusc cand in fata
    noastra apare cea mai stupefianta imagine. Toti colegii nostri, pana si
    profesoarele chiar si soferul stau intinsi pe jos intr-o balta enorma de
    sange.Neputand sa ne mai abtinem eu si Ale izbucnim in plans.



    -Spunem ca e doar un cosmar,te rog…se aude vocea trista a
    Alexandrei.



    -Poate ca m-ai au puls,poate ca inca sunt in viata unii
    dintre ei..ii raspund eu in timp ce ma indrept spre Dumy ca sa verific daca mai
    are puls. Inchid ochii apoi ii deschid si ii indrept spre Alexandra care inca
    era traumatizata de imaginea socanta. Dau negative din cap,iar ea cade din
    picioare. Ma reped sa o prind si reusesc.



    -Hai sa iesim din locul asta nenorocit…aud vocea Alexandrei
    care incearca sa se calmeze. Inchidem amandoua ochii ca sa ne calmam.Reusim
    putin pana cand o voce se aude din spatele nostru:



    -Cine sunteti voi? M-au trecut fiorii cand am auzit vocea.
    Deschidem amandoua ochii si ne uitam in spate speriate. In spatele nostru se
    afla toata organizatia Akatsuki,iar mie din reflex imi scapa o injuatura:



    -Holy shit!! Din nou Ale salveaza situatia,nu asteapta sa ni
    se puna aceeasi intrebare a doua oara si raspunde:



    -Eu sunt Alexandra iar ea e Raluca, spune cu o voce putin
    fricoasa.



    -Ce cautati aici? Se aude din nou vocea groasa a lui Pein.


    -Am ajuns aici din intamplare.Mergeam cu autocarul in drum
    spre tabara in care urma sa ne petrecem vara si deodata am trecut printr-un
    tunel ,apoi am ajuns aici.



    -Omorati-le si pe ele,se aude din nou vocea lui
    Pein.Vazandu-l pe Hidan care se apropie de noi cu un zambet malefic eu si Ale
    sarim ca arse si tipam:



    -Stati!!Pein il opreste pe Hidan care a facut o fata de “Hai
    frate incepeam si eu sa ma distrez” si spune:



    -Dati-mi un motiv sa nu va omor.Fara s-a stau pe ganduri
    spun:



    -Ei bine stim destul de multe despre voi.Incruntandu-se, ne
    ordona:



    -Dovedi-ti! Nu apuc sa deschid gura ca imediat o aud pe
    Alexandra:



    -Ei bine voi sunteti Deidara,Sasori.Tobi,Zetsu,Kakuzu,Hidan,Kisame,Itachi.Konan
    si Pein si faceti parte din organizatia numita Akatsuki care are ca scop
    capturarea Bestiilor cu una sau mai multe cozi.



    -Atat stiti?


    -Stim si ca peste 3 saptamana Sasori urmeaza sa se
    intalneaza cu un spion al vostru  care e
    cu ochii pe Orochimaru,stim mai multe…spun eu cu putina tarie.



    -Hmm…Konan arata-le camera lor,spune Pein. La auzul acestor
    cuvinte eu si Ale ne bucuram putin.O urmam pe Konan pana cand aceasta se
    opreste in dreptul unei usi si ne spune ca aceasta este camera noastra. Ale
    intra prima ,iar eu o urmez. Inchid usa
    si privesc in jur:2 paturi,o noptiera,un dulap si …o…usa?..Ale fara sa mai astepte intra
    pe acea usa
    si spune:



    -Avem si baie.Nu stiu ce faci tu dar eu fac un dus.


    -Ok,eu merg sa-mi iau bagajul din autocar.In drum spre usa se
    aude din baie:



    -Ia-l si pe al meu te rog,geanta mov cu patratele.Merg pana
    cand ajung in sufrageria care wow era curata,ce repede au curatat cadavrele
    colegilor nostri de aici…Iar pe canapea stateau Deidara,Itachi,Kisame si Kakuzu si se
    uitau la TV-ul
    pe care nu-l remarcasem prima data,fiind in graba inca de cand am pus piciorul in pestera
    asta. Nu-i bag in seama imi continui drumul pana cand aud vocea lui Deidara:



    -Unde te duci,hm?


    -La autocar sa iau gentile cu haine,spun plictisita.


    -Vin cu tine,mai spune el. Ajungem la autocar si incep sa
    caut cele 2 genti care se pare ca suntem puse tocmai in spate,vocea lui Deidara
    sparge gheata:



    -Deci cum spuneai ca te numesti?


    -Raluca.


    -Si cati ani ai?


    -O sa fac 18 peste cateva luni.


    -Aha.


    -Le-am gasit,tip eu de bucuri speriindu-l pe saracul
    Deidara. Deidara i-a geanta mai mare si mergem amandoi spre asa presupusa mea
    camera,pardon a mea si a lui Ale.Intram iar eu observ ca Ale tot n-a terminat
    dusul. Dupa ce Deidara lasa geanta jos ii spun un “multumesc” dulce si pleaca.
    In sfarsit,Ale iese din dus…Aleluia!...Intru si eu sa fac un dus.Intotdeauna ma
    relaxeaza un dus cu apa rece cand sunt incordata.Dupa 10 minute de dus ies din
    baie cu prosopul in jurul corpului.Observ ca Ale s-a imbracat intr-o rochita
    rosie de vara ,fara bretele si niste papuci de plaja,negrii.Merg spre valiza si
    imi iau  niste haine.Ma imbrac cu un
    maieu verde,niste pantaloni foarte scurti negri si
    o pereche de tenisi verzi. Caut o priza,priza,priza…A! uite-o! Si sunt
    chiar 2.Ce bine. Ii fac semn Alexandrei ca am gasit 2 prize.Ne bagam amandoua
    feoanele in prinza si incepem sa ne uscam fara prea multa galagie.Dupa 5 minute
    am terminat..Inainte sa iesim pe usa Ale imi spune:



    -Hai sa facem o promisiunea…oarecum…


    -Huh?


    -Sa nu dam detalii despre locatia lui Naruto.


    -De accord. Batem palma
    si iesim.Cobaram lent scarile. Ajungem jos si toti se uita ca la masini straine
    la noi. Nu ma pot abtine si scot un mic chichotit.Intr-un final ajung si
    ceilalti doi:Konan si Pein. Si incepe plictiseala.Timp de 3 ore n-am facut decat sa raspundem
    la interogatoriul lui Pein omitand desigur partile cu Naruto.Huh, n-au fost
    decat intrebari de baza momentan.Plictisite de la atatea intrebari o rugam pe
    Koan sa ne faca turul bazei ,iar ea accepta cu placere.Dupa 2 ore de mers
    incontinuu am aflat ca baza are o baie calda ( dinaceea din naruto),3 sali de
    antrenament,bucataria care e destul de mare,si desigur ca ne-a spus ca n-avem
    voie in camerele celorlalti fara acordul lor.Eh…Mergem in sufragerie ne uitam
    la ceas,ora 7.Mergem plictisite in camera noastra.Caut in valiza dupa niste
    snacks-uri ….In sfarsit! Le-am gasit! Pun punga intre mine si Ale si ne apucam
    sa mancam.La un momendat ne oprim. Ne plictisim asa ca mergem in sufragerie.Ceasul
    indica 7 jumatate. Deodata Konan anunta ca e gata masa.Cum noi am mancat deja
    si nu ne mai e foame,ne asezam pe canapea.Dupa jumatate de ora ne plictisim de
    butonat telecomanda si plecam in camera.Ajunse in camera eu ma asez in pat iar
    Ale face inventarul.Inchid ochii si ma gandesc la familia mea,la casa mea. Un
    scartait enervant ma intrerupe.



    -Ce naiba faci?


    -Cred ca ar trebui sa vezi asta,spune Alexandra. Imi deschid
    ochii si imi indrept privirea spre Ale care tocmai deschisese un sertar si avea
    niste foi in mana. Merg aproape de ea si imi sar in ochi 2 titluri mari:”Alexandra” “Raluca”.



    -Numele noastre,soptesc eu.E posibil?


    -Poate e doar o coincidenta,spune Ale.Imi scapa privirea mai
    jos la datele de nastere, exact data mea de nastere.



    -Nu prea cred.Uite,spun in timp ce arat spre datele noastre
    de nastere.



    -Datele noastre de nastere…sopteste ea.Ne-am uitat una la
    alta apoi din nou la foi.Ceva nu era in regula aici…



    -Ce fac ei cu datele noastre?intreaba Ale


    -Nu stiu,dar daca n-am ajuns din greseala aici?Niciuna
    dintre noi nu spune nimic.Dupa cateva ore de inspectat ni s-a facut somn asa ca
    ne-am schimbat in pijamale si ne-am pus la somn.


    Ultima editare efectuata de catre Kittyx in Sam 8 Mar 2014 - 17:52, editata de 1 ori

    Kittyx
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 15/07/2012

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Kittyx la data de Sam 20 Oct 2012 - 14:46

    Cap 2- O zi ciudata... (Ale pov)



    Dimineata a venit repede.M-am ridicat din pat lenesa,din
    cauza oboselii.N-am dormit toata noaptea gandindu-ma la acele hartii.Ma uit in
    dreapta si observ ca Ralu inca doarme asa ca imi iau niste pantaloni scurti cu
    steagul americi pe ambele parti si un maieu gri si plec in baie.Dupa ce-mi
    termin toaleta de dimineata,ies din baie.O remarc pe Ralu stand pe marginea
    patului ei, gandindu-se la ceva. Deodata ma intreaba:



    -Nici tu n-ai putut dormi?


    -Nu prea,gandul imi zboara mereu la acele hartii si mii de
    intrebari imi inunda capul.Spune un “si mie la fel “ si intra in baie luandu-si
    cu ea niste pantaloni gri cu buzunarele roz,de trening,scurti si un tricou
    roz.Dupa vreo 15 minute iese din baie imbracata desigur.Ne hotaram sa mergem
    jos asa ca eu imi iau o jacheta bej pe mine iar ea isi ia o bluza de trening
    gri cu inimioare negre.Ne incaltam:eu cu niste adidasi cu multe capse,iar ea
    niste tenesi negri cu sireturi roz.Coboram scarile si ajungem in sufragerie.Ce
    ciudat, nu e nimeni.Ma uit la ceas si observ ora 10.



    -Ce matinali sunt,ii spun eu Ralucai.


    -Sa stii,raspunde ea si incepem sa chicotim.Deodata se aud
    stomacelele noastre care zbiara ca vor de mancare asa ca ne indreptatam spre
    bucatarie. In bucatarie i-am gasit pe Konan,Itachi si Hidan. Konan pregateste
    masa.Dupa ce ne analizeaza Hidan,din cap pana in picioare ne spune:



    -De ce v-ati imbracat asa
    ca nu e parada modei si dati-i o
    mana de ajutor lui Konan ca altfel mai stam aici vreo 2 ore.



    Imediat Ralu riposteaza:


    -Pentru cineva ca nu prea are simtul modei comentezi cam
    mult stii?Apropo daca ne imbracam pentru parade modei eram mult mai elegante,si
    o ajutam pe Konan pentru ca ne e prietena nu pentru ca zici tu.



    La auzul acestor cuvinte Hidan era deja in lupta din priviri
    cu Ralu.”Tom si Jerry” gandesc eu si scot un mic suras. Me bag intre cei doi
    desi stiu ca poate o sa ma omoare si pe mine.



    -Hai sa o ajutam pe Konan,Ralu. Eu am luat-o pe Ralu iar
    Itachi il tine pe Hidan.Pe masura ce terminam de facut mancarea,intrau si membrii
    acestei organizatii, ultimul ca intotdeauna fiind Pein.Eu ma asez intre Itachi
    si Hidan iar Ralu intre Deidara si Sasori stand in fata mea.Ralu si Hidan inca
    se mai luptau din priviri atragandu-le atentia lui Deidara si Kakuzu.Incercam
    sa ii fac semn Ralucai sa se calmeze dar fara sa ma vada ceilalti.Ea nici macar
    nu-si lua ochii de la
    Hidan.Termin prima asa ca merge sa salvez situatia.O iau pe
    Ralu de mana iar ea cu o fata nervoasa imi zice:



    -Hei!Aproape castigasem.Ajungem in camera.Reusesc sa o mai
    calmez pe Ralu,dar ea ma bombardeaza cu o intrebare:



    -Crezi ca ar trebui sa intrebam despre acele documente?


    -Poate ca avem dreptul sa stim ce e cu ele,spun eu.


    -Dar pe cine sa intrebam?


    -Pai sa fim serioase,Pein nu ne-ar spune Kakuzu nici atat, Konan
    si Sasori nu cred.Deidara,Hidan,Tobi,Kisame nu cred ca stiu absolut nimic.Deci
    singura solutie pe care am avea-o este Itachi.



    -Hai sa mergem atunci,zice ea.


    -Ce?!Stai pu….Dar nu apuc sa mai spun nimic ca ma trage de
    mana spre dormitorul lui Itachi. Ajungem in fata lui, batem la usa si …nimic….



    -Poate nu e in camera,spun eu.


    -Poate n-a auzit,intra!


    -De ce eu ?


    -Pentru ca dintre noi doua tu ai mai mult potential sa obtii
    un raspuns,riposteaza ea.



    -Daca omul se schimba..?


    -Oricum tot vei vedea asa ceva cand te vei indagosti deci…Nu
    apuc sa mai zic nimic ca ma impinge in camera.Camera era goala.Intru cu teama
    ca poate sa ne prinda cineva aici.Ma uit pe birou si remarc niste hartii.Incep
    sa le citesc si vad ca scrie despre cum sa distrugi Konoha.



    -Vine cineva,sopteste Ralu.repede sub pat.


    -Pe bune?Patul e cel mai vizibil,mai bine in sifonier,ripostez
    eu.Dar desigur degeaba ripostez caci Ralu ma trage sub pat exact la timp,caci
    pe usa intra Itachi.Simt in mana niste foi.Cred ca n-am mai apucat sa le las
    jos.Ii vad picioarele lui Itachi indreptandu-se spre sifonier….lol..O vad pe
    Ralu aruncandu-mi priviri cu subinteles:”Ti-am spus eu”.Bine bine mai ai si tu
    dreptate uneori.Itachi pleaca din camera.Noi iesim repede de sub pat si plecam
    imediat ce auzim pasii indepartandu-se.Ajungem tefere in camera.Iar Ralu se
    uita intrebator la foile pe care inca le tin in mana.Oooops,le-am luat cu
    mine.Vreau sa le duc inapoi dar Ralu ma opreste spunandu-mi ca e prea
    periculos.



    Dupa atata pericol am nevoie de o gura de aer si se pare ca
    si Ralu la fel.Pun foile in ghiozdanul meu si plecam.Trecem de sufragerie si
    ajungem in bucatarie in care Hidan inca mai era, Ralu a vrut sa se opreasca
    sa-i zica ceva dar nu am lasat-o eu.I-am spus lui Deidara care era cu Hidan in
    bucatarie deasemenea ca mergem afara.Am iesit pe usa bacatariei si ne-am
    indepartat putin de baza.Ralu sparge gheata si ma intreaba:



    -Ce era cu acele foi?


    -Distrugerea Konohei, spun eu scurt si la obiect.Ne asezam
    pe iarba moale si admiram perisajul.Deodata simt ceva intepator la nas,am vrut
    sa ma uit la Raluca
    dar n-am mai apucat ca lesin,ultimul lucru pe care l-am vazut fiind o mana alba
    si neingrijita.









    Ma trezesc intr-o camera luminata doar de o lumanare.Ma uit
    in jur si o vad pe Ralu inca lesinata.O trezesc.Dupa care sunt bombardata cu
    intrebari:



    -Unde suntem?


    -Intr-o camera.


    -Asta vad si eu dar a cui sau care camera?


    -Nu stiu.


    -Ei bine,atunci sa aflam.


    -Nu,eu nu vreau ultima oara curiozitatea ta ne-a adus in
    fata akatsuki-lor



    -Ultima oara curiozitatea mea ne-a salvat vietile altfel ne
    aflam si noi langa prietenii nostrii. “Ah urasc cand are dreptate” gandesc eu.
    Deschide usa
    si dam de un hol luminat cat de cat…Stai putin holul acesta.



    -Ralu…?


    -Da,ne aflam in ciubul sarpelui,raspunde ea.


    -Hai sa vedem unde duce holul,spune ea cu un zambet
    strengaresc pe fata.



    -Ce?Daca ne vede cineva?Bine…Avem dreptatul la o explicatie
    ,de ce ne aflam in locul asta slinos! zic eu.



    Mergem si mergem si iar mergem….”Frate ,holul asta nu se mai
    termina”.Dupa vre-un sfert de ora de mers dam de o sala intunecata,rau de
    tot.In intunericul asta nu se observa decat 2 ochi rosii. Shit! 2 ochi rosii?!
    Ma uit la Ralu,ea
    se uita la mine.Ne intelegem din priviri ca trebuie sa fugim cat mai repede.



    -La 3,zic eu. 1…2…3! Si amandoua fugim cat ne tin picioarele
    fara sa ne mai uitam in spate.La un moment dat ma simt prinsa de jacheta.Ma uit
    in spate cu frica si observ ca netotul de uchiha ne-a prins.Egoistul ne
    intreaba cine suntem si cum am ajuns aici.Amortite amandoua de frica nu reusim
    sa zicem nimic ca apare Orochimaru si catelusul sau fidel, Kabuto. Ne ia pe
    amandoua de maini si pleaca obligandu-ne si pe noi sa plecam in urma lui. Ne
    aruncam una alteia priviri disperate gen: “Ce o mai vrea si nebunul asta de la
    noi” sau “ Acum unde ne mai duce,alta camera intunecata?”.Si ca sa vezi ce-am
    ghicit, ne tranteste pe 2 scaune de la masa din camera asta intunecata in care
    ne-a adus. Deodata rupe tacerea cu un indemn:



    -Pentru binele vostru,spuneti tot ce stiti.Ma uit la Ralu,disperata.Ea n-avea
    treaba, il privea dusmanos pe Orochimaru ,iar privirea ei spune ceva de genul:
    “ N-am de gand sa-ti spun nici moarta!”.Am inceput sa plang ca sa nu o las pe
    Ralu sa-i spuna ce-mi spune mie privirea ei,sperand sa nu fi aflat ca am ajuns
    prin acel portal si ca am gasit tacticile akatsuki si sa las impresia ca am
    ajuns din greseala.



    -Eram cu prietenii intr-o pestera iar akatsuki ne-au gasit
    si ne-au omorat prietenii,iar noi am fugit ca sa scapam.. “Mincinoasa mica ce
    esti” gandesc eu.Ma uit la cei 3 pe rand,Orochimaru pare a crede,Kabuto pare
    exact opusul iar Sasuke…ce pot sa zic..e Sasuke! Asta n-are emotii…



    -Mergeti in camera voastra! Ordona Orochimaru. Plecam rapid.
    Din nou intuneric.Mergem si mergem….Parca nu se mai termina…Intr-un final
    ajungem in camera noastra si trantesc usa.



    -Acum ce facem?intreab eu asezandu-ma langa Ralu in pat.


    -Cum adica ce facem?Asteptam.


    -Ce asteptam? Moartea?!


    -Nu…Asteptam sa vina akatsuki sa ne salveze!


    -Pe bune?Akatsuki?strig eu.


    -Daaa..


    -Tipii aia au obtinut ce vroiau de la noi,deci practic e
    inutil sa speram.



    -Eu cred ca o sa vina dupa noi…..Stam si iara stam. Lumanarea
    se stinge brusc de un vant.Niciuna nu o baga in seama.Continuam sa ne contopim
    cu intuneriul…. Asteptand cu rabdare clipa cand sarpele asta slinos ne va
    omora….






    Usa se deschide cu un scartait enervant,pe ea intrand
    Kabuto.N-am idée cat e ceasul sau cat timp am dormit, daca e zi sau e noapte.Revenind
    la Kabuto
    acesta ,ne face semn sa-l urmam.Mergem stresate de multe intrebari,dupa el.Dupa
    inca o tura de mers pe culoarul infinit si intunecos ajungem in aceeasi camera
    de ieri.”Alt interogatoriu?” gandesc eu.Orochimaru era deja in camera.



    -Pentru ca nu avem incredere in voi,ei vor fi gardienii
    vostri,pentru a nu evada,spune aceasta.Mergem din nou in camera.Din nou ni se
    face pielea de gaina pe culoar.O ciupesc pe Ralu,acesta era semnalul nostru de
    a comunica intre dusmani,de cand eram mici.Ea se uita la mne si ne intelegem
    din priviri “Ce facem?” intreaba ea.” Cred ca ar trebui sa scapam de
    gorile..”ii transmit eu, “ Bun,dar cum?”. Din buzunar scot subtil un kunai pe
    care l-am luat ieri,si de care nu i-am zis.Ea se uita ciudat la mne,privirea ei
    spunand :” Ce vrei sa faci cu ala?”.Nu apuc sa ii transmit nimic ca unul dintre
    gardieni imi cuprinde mana cu kunai-ul si imi ia kunai-ul.Imediat ajungem in
    fata usii.Val vartej gorilele ne trag inauntru.



    -Hei care-i…dar nu apuc sa spun nimic ca unul dintre
    gardieni se uita insistent la decolte-ul meu.Ce ma enerveaza perversii!



    -Da-ti bluza jos! spune pe un ton poruncitor perversul.


    -What the fuck?!...spun eu uimita. Imediat tipul isi
    indreapta mana spre mine si in 2 secunde se aude ca si cum ar fi rupt ceva.Ma
    uit in jos si observ ca bluza mea era sfasiata.O vad pe Ralu ca vine sa ma
    ajute dar o prinde de mana celalalt tip.Ii spune ca avem niste paraziti si
    deasemenea sa-si dea bluza jos.Ne uitam una la cealalta uimita.Barbatul
    continua:



    -Nu va speriati suntem noi,Deidara si Itachi.Si scuze pentru
    bluza dar Itachi e foarte impulsiv.Ralu isi da bluza jos,iar cei doi isi pun
    cate o mana chiar deasupra decolteurilor noastre iar cu cealalta mana fac un
    fel de semn.Cei doi incearca sa evite sa se uite mai jos de mana lor.Dupa ce
    zic niste cuvinte pe care noi nu le-am inteles. Isi iau mainile si se intorc
    spunandu-ne ca ne putem imbraca.”Eu cu ce ma imbrac?”.



    -Daca vrei iti dau eu bluza mea de trening,spune Ralu
    zambindu-mi.



    -Nu, multumesc, am jacheta,ce insirata am fost sa mi-o iau,
    ii zic eu. Ma inchei la jacheta si ma ridic.



    -Ar trebui sa plecam cat mai avem timp,spune Itachi
    neafisand vreo emotie.Toti iesim pe usa si ne facem nevazu-ti in
    intunericul holului.

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 16 Ian 2013 - 16:34

    Bună ! Hmm, n-am mai citit nimic scris de tine, dar îmi place. Ce-i drept, n-am citit prea multe ficuri cu Akatsuki. Ar trebui să ai mai multă grijă la greşelile de tastare, pentru că au fost foarte multe. Ai grijă şi la font-ul pe care-l alegi, deoarece mie mi-a fost foarte greu să citesc. Cel mai bun font este negrul. Oh, credeam că ăia vor să le violeze, nici decum că sunt chiar salvatori, cam pervers Itachi ce-i drept, dar nu-i nimic.
    Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie !

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Vin 8 Mar 2013 - 14:11

    Fic inchis din cauza inactivitatii. Daca doresti sa il redeschizi, imi dai un pm si se rezolva. ^^

    EDIT: Fic redeschis. Spor la postat. ^^

    Kittyx
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 15/07/2012

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Kittyx la data de Vin 14 Feb 2014 - 20:20

    Multumesc Claudia,acum sa trecem la treaba cu discursul,desi nu sunt prea buna la asa ceva. Nu stiu daca fic'ul are sau nu fani,insa eu si prietena mea, Alexandra, tot vom posta. Deci am luat o mica...mare...pauza in care sa mai evoluam din punct de vedere literar. Ce-i drept, uitasem complet de acest fanfic.....insa acum cateva zile l-am redescoperit si am fost de acord cu Ale sa il redeschidem, mai ales ca avem destul de multa imaginatie si nu prea mai avem ce face cu ea. Speram ca am reusit sa mai evoluam. Aaa da, si pentru cei care sunt interesati de fic, capitolele vor aparea de obicei vinerea. Sport la citit  Smile .

    Capitolul 3 ( Ralu pov)



           Am deschis usa spre hol si am pasit in intuneric,urmandu-i indeaproape pe baieti.
    Singurul lucru care se distingea in acel intuneric erau ochii rosii si nepasatori ai lui Itachi.
    In fata noastra se distingea o lumina.Pasii celui care venea spre noi rasuna ca un ecou in holul intunecat si gol.Imediat am fost trase de baieti in cea mai apropiata camera fara sa realizam.Au inchis usa fara zgomot.Am rasuflat usurate cand am vazut cum pasii misteriosului cu lanterna se indeparteaza, insa a mai durat cateva momente ca sa ne revenim din soc. Odata ce am lasat un spatiu considerabil intre noi si cel care trecuse mai devreme am iesit si ne-am continuat drumul spre libertate. Tensiunea crestea cu cat ne apropiam de iesire.Baietii deja erau in alerta maxima chiar daca nu vroiau sa o arate .Nu pot spune cat mai aveam dar odata ce am facut un pas in fata si sa gasim o raza sparta de lumina o alarma a sunat iar atunci am simtit cum imi fuge pamantul de sub picioare. Baietii ne-au tras in spatele lor si si-au scos armele.
    -Daca ma gandesc mai bine, asta e un antrenament excelent, a spus Itachi.
    In fata noastra apare Orochimaru insotit indeaproape de catelusul sau fidel,Kabuto.Toti ne-am luat pozitia de lupta. Iar eu si Ale incercam sa ne protejam una pe alta chiar daca nu reuseam decat sa parem ca ne batem intre noi pentru propiul mormant.Itachi i-a atacat pe cei doi cu mingiute de foc. Desigur s-au ferit. Itachi le distragea atentia in timp ce Dei pregatea pasarea de zbor. Deodata au aparut doi serpi din negura din spatele celor doi. Principalele tinte fiind noi. Cand baietii au vazut cei doi serpi,era deja prea tarziu sa se mai miste deoarece pasarea lui Dei explodase iar serpii aveau deja o viteza neomeneasca.

    (Ale pov)
     
    Am simtit cum sangele imi urca prea repede, prea rece, prea gros. Inima imi batea tare facandu-ma sa ma sufoc iar atunci ceva s-a rupt in mine si mi-am indreptat instinctiv mainile spre cei doi serpi. Un val de apa a pornit spre ei apoi a inghetat si i-a lovit din plin. M-am uitat in dreapta mea la fata care era in stare de soc. Se uita mirata cand la mine cand la ramasitele serpilor.Deidara ne-a luat pe sus pana la pasarea lui exploziva in timp ce itachi inca se batea. Cu un ultim atac a imprastiat cenusa in aer si a sarit pe pasare alaturi de noi.

    (Ralu pov)

    Deja incepusem sa recunoastem detaliile din jurul bazei noastre cand am auzit-o pe Ale intreband cu vocea inca nesigura :
    -De ce ne-ati zis sa ne dezbracam ?
    Pentru cateva momente nimeni nu a spus nimic, iar cand credeam ca nu ne vor raspunde, vocea lui Dei a spart linistea:
    -Pentru a va tine in viata. Pe tricourile voastre erau niste gandaci care daca va intepau sufereati o moarte lenta si in agonie.
    -Inteleg, am spus lasand din nou linistea intre noi.
    Am ajuns la baza si imediat cum am intrat konan a cerut explicatii pentru felul in care aratam si pentru cele intamplate.Am inceput sa-i povestim de cand am fost adormite pana cand am reusit sa scapam dar desigur am omis incidentul cu gheata .Cand am terminat toti erau seriosi si nimeni nu scotea niciun cuvant.Itachi s-a dus direct spre camera lui.Alexandra s-a dus sa isi un alt pulover din camera,insa a revenit la timp pentru ca Pain parea a spune ceva serios.
    -Ar trebui sa incepeti sa va antrenati,se pare ca este inevitabil sa fiti atacate.Avetii ideea de elementele de baza?
    -Um...nu..am raspund amandoua cu vocea stinsa.
    -Atunci va vom invata noi,antrenamentul incepe maine dimineata la 8, iar profesorii voi fi : Alexandra se va antrena cu itachi si tobi,iar Raluca va fi antrenata de sasori si hidan.
    -Ceee?! sarim eu si Hidan ca arsi de ceea ce tocmai am auzit.
    -Nu-i corect,de ce trebuie sa o antrenez eu? riposteaza Hidan
    -Nu-i corect,de ce trebuie sa ma antreneze el? am tipat eu.
    Am incetat sa ne mai plangem in momentul in care Pein si-a indreptat privirea feroce spre noi.Am plecat impreuna cu Ale in camera,jenate de privirile membrilor din aceasta organizatie criminala. Am urcat inspre camera noastra si acum in sfarsit puteam sa lamuresc cu ea ce se intamplase .Dar se pare ca pana la urma nu o sa fac asta pentru ca Itachi statea cu niste foi in mana pe patul Alexandrei rosu de furie "Asta nu o sa iasa bine „ mi-am spus.
    -Repede fugi si ascunde-te undeva inca nu ne-a vazut .S-a uitat la barbatul din fata sa care era cu ochii pe foi.Si ai grija sa vii dupa ce pleaca .Am o vaga impresie ca o sa iasa urat, a adaugat inainte ca eu sa apuc sa protestez.
    Tot ce am apucat sa mai vad a fost cum Itachi remarca prezenta cuiva in camera iar Alex se pune in fata mea,eu fiind mai scunda,inainte sa fug intr-o camera la intamplare.Prima usa pe care am vazut-o,am intrat si m-am asezat pe pat,oftand greu si gandindu-ma la ceea ce avea sa se intample cu Alex.M-am afundat in ganduri cand deodata linistea a fost spulberata de zgomotul unei usi deschise.M-am uitat la usa camerei ,nimic, instinctiv am verificat si usa baii din care iesea un corp de baiat superb,cu un prosop in jurul taliei.Mi-am indreptat privirea spre vinovatul care ma facuse sa ma inrosesc,nimeni altul decat blondul cu ochii albastrii,Deidara.
    -Hm? Ralu...ce cauti aici?? Ai venit sa ma intrebi despre antrenament?
    -Ah...eu...am incercat sa spun luandu-mi privirea de la corpul lui, eu nu...scuze ! am spus si am iesit repede din camera inainte ca sa lesin acolo.
    Mergeam inca rosie pe hol ,directia? camera in care se afla Ale. Spre surprinderea mea era singura,si parea trista:
    -Hei, ce s-a intamplat?
    -Ce sa se intample....i-am incalcat teritoriul pradatorului si a inceput sa faca urat ...
    -Pai cum asa? Am intrebat curioasa.
    -A gasit foile cu datele noastre si desteptu’ a crezut ca am intrat eu in camera lui sa le iau. Am inceput sa tipam unul la altul...si s-a terminat cam urat.
    -Lasa nu mai fii suparata,doar stii cat de rece e itachi de obicei...
    -Da, e rece, dar nu e tot una cu brutal…
    -Itachi e Itachi, am incercat eu sa o inveselesc,fara reusita.
    -Da si din pacate eu nu am cum sa-l schimb nu ?
    -Niciodata nu spune niciodata, oricat ar fi o inima de inghetata tot se va gasi cineva ,candva sa topeasca toata geata de pe sufletul sau.
    -Un joc de carti ar mai taia din tensiune,nu? Am spus.
    -Da ..si ar fi un mod bun sa te pot bate,a spus intinzadu-se.
    -Sa te vad daca poti, i-am raspuns cu un zambet smecher.
    Alex a luat cartile si am coborat jos in bucatarie. Cand am trecut prin sufragerie, Deidara ne-a intrebat ce facem iar noi i-am raspuns simplu ca ne vom juca carti in bucatarie. Cand am ajuns, Konan discuta cu Pein si Kakuzu despre ceva neinteresant.Deidara ne-a urmat in bucatarie,astfel ajungand sa joace carti cu noi. Interesati de jocul nostru de carti, a trebuit sa le explicam si lor regulile,pe langa blondul care n-a inteles din prima. Fiind mai multi am decis sa schimbam jocul. Le-am explicat baietilor si lui Konan regulile jocului "Killer preda-te * " si ne-am inceput partida de joc. Jocul a inceput, iar spre surprinderea mea, am nimerit judecatorul. Asteptarea ca cineva sa-mi faca cu ochiul parca nu se mai termina...Intr-un final,am primit semnaluul de la Alexandra si am strigat catre ceilalti ca sunt moarta.Deidara a sarit in picioare tipand Alexandrei sa se predea.
    -Deci,cine imi pune provocarea? A intrebat ea plictisita.
    -Te duci sus frumusel si il chemi pe Itachi la joc...am spus cu un zambet malefic.
    -Chiar atat de tare ma urasti? A intrebat ea.
    Am ras. Ea s-a indreptat spre scari. Am asteptat 10 minute apoi s-au auzit voci din ce in ce mai tare venind din directia scarilor:
    -Te rog !
    -Nu !
    Replicile au continuat asa iar la baza scarilor s-au aratat cei doi,fata trangandu-l de brat pe brunet.
    -Ce se intampla aici ? s-a auzit vocea lui Hidan .
    -Alexandra incearca sa-l aduca pe Ita la un joc de carti, a spus blondul de langa mine.
    -Aha mult noroc , a spus sarcastic si s-a asezat la masa
    -Tu ce crezi ca faci? am intrebat
    -Ma alatur jocului. Ale si asa o sa reuseasca sa-l traga la anu’ aici asa ca o sa joc eu in locul ei.
     -Nici sa nu te gandesti, am protestat eu.
    -Usor, o si tu mai bine ai incepe sa te porti frumos avand in vedere ca o sa te antrenezi cu mine.
    -O sa ma purt frumos cu tine cand o sa poti zbura !
    -Alooo putin ajutor aici?! a tipat Ale si toti ne-am intors capetele spre ea. Acum era mai rau ca inainte, nu i se vedea decat piciorul.
    -Bine tu poti juca daca o ajuti sa-l aduca in joc, a spus Dei
    -Dar nu-i corect! am tipat
    -O haide, altfel o sa stea toate noaptea ca sa-l traga si fara folos, mi-a reprosat blondul.
    -Bine, am cedat.  Hidan s-a dus si a reusit sa-l ia pe Itachi si sa-l puna pe un scaun intre el si konan.
    Am continuat sa mai jucam cateva jocuri dar cu provocari plictisitoare pentru ca valetul pica mereu la Itachi.... Se facuse destul de tarziu asa ca asta era ultimul joc pe care il faceam ...
    -Killer preda-te! a tipat blondul la Ale si aceasta a dat cartea pe fata.
    -Mai are rost sa intreb la cine e valetu’? a spus plictisita.
    -Da! am spus zambind diabolic.
    -Imi urasc viata, a spus si a picat cu capul pe masa Toti am inceput sa radem mai putin brunetul care se uita urat la ea.Ce-as mai vrea sa-i schimb privirea aia de pe fata ..Si atunci mi-a picat fisa
    -Te provoc sa il saruti pe domnu’ suparat de viata pentru 5 minute, frantuzeste, am spus sprijinindu-mi capul in palme. Pentru cateva momete a ramas cu privirea „sa vezi ce-ti fac”.
    -Daca nu vrei poti sa-i arunci lui Hidan cu ceva in fata,i-a sugerat blondul de langa mine. Dar pana sa neg eu, ea a fugit pana in bucatarie si cand s-a intors i-a aruncat o placinta in fata lui Hidan
    -Wtf femeie?! a inceput sa tipe in timp ce frisca curgea pe el
    -Nee, nu se pune, eu trebuia sa dau provocarea, am spus si i-am facut semn fetei sa faca provocarea impusa.
    -Stiam, dar doream sa vad cum ii sta cu frisca in fata, a spus Dei si am inceput sa radem mai putin Hidan care s-a dus nervos sa se curete.
    Exact cum ma asteptam,Ale s-a indreptat spre......


    Si da....va lasam in suspans.....

    Kittyx
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 15/07/2012

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Kittyx la data de Vin 21 Feb 2014 - 19:58

    Capitolul 4 (Ale pov)



    M-am indreptat spre baiatul cu ochii de onix. Inima a inceput sa-mi bata asa tare incat ma temeam ca ceilalti puteau sa o auda. Sangele incepuse sa mi se urce in obraji iar mainile sa-mi tremure. Nu imi vine sa cred ca aveam sa il sarut ...Hmm sau poate nu ? Cand am ajuns in dreptul lui l-am privit in ochi si l-am sarutat...l-am sarutat pe frunte. Dupa ce am strans cartile, am mers fiecare in camera lui si casa a fost cufundata in liniste .
    -Stii… s-a auzit vocea lui Ralu care se intorsese de la dus. Ce s-a intamplat in tunelurile subterane?
    -Nu stiu...pur si simplu am simtit cum ceva s-a rupt apoi dezlantuindu-se.Nu eram constienta de ce fac, era instinctiv ca si cum era parte din mine.
    -Inteleg. a spus asezandu-se pe pat
    -Devine din ce in ce mai ciudat
     -Stiu, dar ia partea buna .
    -Care ? am intrebat curioasa.
    -Daca e vreodata sa patim ceva poate ne putem folosi de puterea asta a ta, mi-a spus zambindu-mi.
    -Si daca nu o pot controla ?
    -Daca ai simtit ca e instinctiv inseamna ca e ceva din tine. Incearca sa o iei ca ceva extins a persoanei tale.
    -O sa incers, am spus fixand un pahar de pe noptiera cu privirea.
    -Haide, incearca. m-a indemnat Raluca
    M-am ridicat si am inceput sa imi induc sentimentele care le-am simtit atunci: frica,adrenalina ,extaz ,dorinta de a trai….si s-a intamplat. Exact ca atunci, am simtit cum imi ridic mana si am deschis ochii fix in punctul cand emotiile erau concentrate .Am auzit un tipat sugrumat de la Ralu si atunci am observat ca nu numai paharul era inghetat ci si peretele camerei pe care se afla patul.
    -Cred ca nu a fost totusi o idee buna am spus intorcandu-ma. Iar acum a fost randul meu sa tip. La fel ca acel perele era si restul camerei.
    -Categoric nu a fost o idee buna, a spus Raluca venind cu doua feoane la mine.
    -Stai, poate o pot face sa dispara.
    -Nu! Poate o sa o inrautatesti mai bine hai sa ne apucam de incalzit, a spus aruncandu-mi un foehn.
    -Ah, asa o sa ne ia toata noaptea lasa-ma sa incerc, am spus pentru a suta oara.
    -E a mia oara cand iti spun, nu! a tipat si brusc aerul s-a incalzit atat de tare incat a topit gheata.
    -Bun ..se pare ca am rezolvat treaba cu gheata, am spus zambind.
    -Da...
    -Stii cred ca ar trebui sa ne culcam s-au intamplat multe azi, am spus si ne-am bagat amandoua la somn.

    A doua zi a sosit prea repede pentru gustul meu .M-am ridicat lenesa din pat si eram singura. Nici urma de Ralu. Mi-am luat o pereche de pantaloni scurti rosii si un maieu negru si am coborat jos acolo era Itachi.
    -In sfarsit!  credeam ca nu te mai scoli, a spus rece brunetul.
    -Am intarziat 5 minute, am spus uitandu-ma la ceasul de pe mana.
    -Da 5 minute pe care le vei recupera cu siguranta a mai spus si a plecat din casa.
    L-am urmat.Am mers pe un petic verde nu departe de casa unde urma sa ma antrenez cu Tobi si cu Ita . Dar se pare ca atunci cand am ajuns pe iarba nu era decat Tobi care impletea o bratara de flori
    -Hei Tobi unde-i Uchiha ? am intrebat apropiindu-ma de el.
    -Nu..nu stiu, a fost singurul raspuns primit.
    -Ok...si incepem antrenamentul ?
    -Dap, a spus ridicandu-se in piciore.
    -Stii…. a spus tobi uitandu-se in alta parte. Asta e pentru tine, a spus intinzandu-mi bratara din flori pe care o impletea cand am ajuns.
    -O, tobi, e minunata, mersii, am spus si i-am dat un pupic pe masca.
    -Hihi.. a inganat dupa care s-a prabusit.
    -Tobi ! Tobi ridica-te ! am tipat si i-am tras o palma care a rasunat in toata padurea.
    -Nu mama, am fost baiat cuminte !a tipat tobi revenindu-si. Unde sunt ?
    -Ai lesinat si trebuia sa ne antrenam.
    -Poi atunci sa incepem a spus si a inceput sa-mi explice miscarile de baza.
    Pot spune ca nu erau asa grele. Se rezuma la lovituri, eschive, si atacuri, dar fara arme sau jutsuri . Am trecut la practica, incercam sa il lovesc pe Tobi care se ferea cu usurinta. "Dansul" nostru a tot continuat pana cand am reusit sa-l lovesc consecutiv,atunci laudandu-ma:
    -Inveti repede.
    -Mersii, am spus rosind putin.
    -Haide incearca sa ma ataci.
    -Ummm bine, am spus nesigura pe mine.
    Am alergat spre el si am inceput sa lovesc cu pumnii si cu picioarele marind de fiecare data viteza.Am sarit sa-i dau un pumn, el s-a ferit, iar eu am folosit sansa ca sa il lovesc cu piciorul in stomac.
    -Ai reusit sa ma lovesti deci ai facut un progres mare asa ca zic, sa incetam antrenamentul.
    -Da mersii ca nu te-ai ferit, am spus si am plecat sa-mi iau rucsacul.
    Ceva nu era bine. Aveam senzatia stranie ca sunt urmarita. M-am uitat in dreapta si in stanga mea si nu era nimeni. Doar iarba si cateva floricele. Un falfait de la aripile unei pasari m-a facut sa ma intorc si sa imi pazesc chipul de un kunai. Se pare ca Uchiha avea pofta de bataie. In fata mea se afla Uchiha, care ma  tintea cu o  privire feroce. Inima imi batea cu putere, iar intrebarile : „De ce ma ataca?” , „Am facut ceva ce l-a suparat?”, „Ce e cu el?” nu-mi dadeau pace. Smulgandu-ma din gandurile mele,brunetul ma loveste dur in stomac, o lovita plina de furie, facandu-ma sa scuip sange.  Spre bucuria mea picioarele ii erau aproape asa ca am sarit sa il lovesc in picior, lucru care l-a facut sa se departeze putin, dar imediat mi-am rotit celalalt picior la nivelul capului sau. Ar fi fost o lovitura buna daca nu mi l-ar fi prins cu mana .A profitat ca imi tinea piciorul si a sarit sa ma traga inspre el ,dar imi saltasem si celalalt picior reusind sa-l lovesc in fata si facandu-l sa-mi dea drumul. Nu se asteptase la asta, pe fata lui se citea mirarea, insa si-a revenit repede la privirea furioasa. Pana si eu nu ma asteptasem la asta. Se pare ca instinctul animalic de bataie din mine, s-a trezit. Dar gata cu joaca, brunetul era nervos. Am vazut cum vine inspre mine facand semnele pentru stilul foc asa ca am fugit sa contraatac cu gheata. Mi-am ridicat mainile spre marea bila de foc care venea cu viteza spre mine. „Nu trebuie sa-i arat!” mi-am spus si m-am trezit in mijlocul razei sale de actiune cand Tobi a sarit sa ma ia de acolo....


    Bun, am terminat inca un capitol, acum am o mare curiozitate, daca citeste cineva acest fic sau il postez degeaba. In concluzie, vreau sa spun ca nu m-ar deranja niste pareri....daca fic-ul e bun, daca ideea pare interesanta...daca ii place cuiva fic-ul...Desigur, ca orice autor, ma intreb asta....

    Kittyx
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 15/07/2012

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Kittyx la data de Vin 7 Mar 2014 - 20:13

    Da.......ei bine am intarziat o saptamana cu capitolul pentru ca mi-a fost foarte lene....Dar am reusit sa-l fac de data asta.

              Capitolul 5 ( Ralu pov)


    “In intunericul holului rece se auzeau pasi, niste pasi foarte calmi,controlati. O usa se deschide, zgomotul usii trantite rasuna pe tot coridorul ca un ecou. Singura sursa de lumina din camera era lumina lunii care dadea viata umbrelor. Cu ajutorul luminii argintii se distingeau in intunericul camerei doi barbati. Un barbat brunet cu parul lung, purtand vestita capa Akatsuki si un barbat blond cu parul mediu si ondulat.
        -Acum,da-i drumul, s-a auzit o voce groasa venind dinspre barbatul ce purta pelerina.
    Din gura blondului au iesit niste cuvinte pe care nu le-am putut intelege, iar cu mainile a facut niste simboluri. Dintr-o data, toata camera era inghetata, in peretele din fata lor au inceput sa se desfasoare niste imagini,imagini cu niste fete. Cei doi erau total captivati de imaginile ce se derulau pe peretele de gheata. Usa camerei s-a deschis brusc.
    -Orochimaru ! s-a auzit un strigat dinspre usa. Barbatul brunet s-a intors lent, fata de blond.”
    -Huuh !! m-am trezit speriata, aproape tipand. Eram transpirata toata. “ Un cosmar…” am gandit in timp ce priveam in camera. Alexandra dormea in patul de langa mine, foarte profund, “ Deci nu am trezit-o”. M-am indreptat mana spre telefon pentru a vedea cat este ora. Mobilul s-a aprins indicandu-mi ora 3 noaptea.
    -Uff ! am inganat prabusindu-ma pe perna moale. Nereusind sa-mi scot imaginile si visul din cap, am inceput sa ma foiesc in pat. Fiindu-mi frica ca o voi trezit pe Alex, am plecat din camera. M-am indreptat spre bucatarie. Am pasit lenes pe pardoseala bucatariei, am mers la un raft de unde am luat un pahar pe care l-am umplut cu apa. Am luat o inghititura apoi m-am asezat pe un scaun. Am inceput sa sorb lacoma din pahar uitandu-ma in jur. Privirea mi s-a oprit in dreptul unui lucru….mai bine zis in dreptul cuiva. Am scuipat automat toata apa, aproape inecandu-ma.
    -Ce cauti aici la ora asta?! Am tipat usor, dar si intrebandu-ma cate ore trecusera de cand ma trezisem..
    -E abia ora 7…..si papusile nu dorm, mi-a replicat Sasori pe un ton rece.
    -Ah….da….corect…am spus vag. Am plecat din bucatarie uitandu-ma la roscatul care se holba la mine…
    -Ora 7….ar trebui sa fac un dus….si apoi mananc ceva…M-am indreptat lenes spre camera, aveam destul timp. Am intrat incet in camera,incercand sa n-o trezesc pe “frumoasa adormita” , mi-am continuat drumul pana la bagajul de haine imense pe care il adusesem in excursia in care trebuia sa fiu acum. Mi-am scos din geanta o pereche de pantaloni sport pana la genunchi negri cu diferite dungi verzi, un maieu negru mulat si o jacheta sport asortata cu pantalonii sport. Am intrat cu grija in baie. Mi-am lasat hainele si am intrat in dus. Era asa relaxant….insa am fost trezita din feerie de scene din visul meu. “ De ce era Orochimaru cu acel baiat, cine era acel baiat…si mai ales de ce in peretii de gheata au fost aratate imagini cu mine si alexandra din viata noastra normala…”. Am iesit din dus si m-am imbracat. Mi-am prins parul cret in coada,incercand sa-l descurc si sa-l mai indrept. Iesind din baie, m-am uitat la ceasul telefonului care indica faptul ca mai am exact un sfert de ora pana la ora stabilita. Am luat telefonul si l-am ascuns bine in buzunarul secret al gentii mele de voiaj. Am iesit discret din camera. Din nou am ajuns in bucatarie…unde surprinzator nu era nimeni. Mi-am luat un mar din cosul cu fructe si am inceput sa-l savurez. Dupa ce am terminat marul , si-a facut aparitia sasori…cu fata lui obisnuita de “no feeling”. M-am uitat la el,apoi mi-am indreptat privirea spre fereastra,privind soarele cum rasare. El continua sa se holbeze la mine. Timp de 2 minute a continuat, stanjenita de privirea lui, mi-am intors privirea spre el. Privindu-l direct in ochii lui rosii. Dandu-mi seama ca ma blocasem in ochii lui, mi-am intors repede ochii,rosind in obraji. Inca simteam cum ma fixa cu privirea. In final si-a facut aparitia si Hidan. N-a spus nimic….doar incepuse si el sa ma priveasca….”Okay….am ceva pe fata…sau care e faza? E cumva ziua: hai s-o privim pe asta pana se enerveaza?” .
    -Si….aveti de gand sa ma invatati sa ma bat sau….stam aici pana la anu’?
    N-au spus nimic,doar s-au uitat unul la altul apoi mi-au facut semn sa-i urmez. Am mers afara pana am ajuns intr-o padure. Hidan mi-a explicat, mai bine de o ora, despre tot ce trebuie sa stiu despre miscarile de baza in taijutsu.
    -Hai sa vedem ce  ai priceput, sa trecem la practica, a spus, rostind ultimele cuvinte pe un ton malefic.
    -Acum? Adica….credeam ca exersam fiecare miscare in parte…am rostit repede cuvintele. Barbatul s-a napustit repede asupra mea cu ajutorul coasei. N-am avut timp decat sa ma gandesc cum sa na feresc de aceea coasa care era indreptata amenintator asupra mea. M-am ferit cat am putut de repde,dar se pare ca nu era destul de repede pentru ca am fost atinsa de coasa pe spate. “ Sper ca nu e adanca” m-am gandit eu. Mi-am scos un kunai si ripostat. Tipul era mult mai puternic ca mine asa ca bararea coasei cu ajutorul kunaiului nu a functionat. Inca o rana a fost lasata pe mana mea.
    -La naiba ! Ai de gand sa ma tatuezi pe tot corpul? l-am intrebat ironica. Pe fata lui se putea citi ca asta nu e joaca, aici era o lupta pe viata si moarta, iar daca nu gasesc repede o iesire, probabil voi sfarsi ca sacrifiuciu pentru Jashin. Am continuat sa ma feresc, nu gaseam absolut nici o ocazie ca sa atac. Incetul cu incetul ranile se adunau pe corpul meu,hainele imi erau taiate….Eram impinsa tot mai in spate, de cate ori incercam sa ma ripostez. Pe langa faptul ca trebuia sa gandesc rapid pt ca baiatul asta nu se juca cu mine, facea tot posibilul sa ma omoare, mai trebuia sa ma feresc si de trunchiurile copacilor. Inca o data arma ucigasa a fost indreptata spre mine asa ca m-am dat in spate. De data asta nu m-am asigurat daca in spatele meu nu era nimic. M-am lovit de ceva tare, am vazut cum prin mine tocmai a trecut Tobi. Vazand cum bruta aceea cu coasa venea rapid spre mine, mi-am ridicat mainile ca sa ma protejez, neavand alta solutie. Mi-am intors capul:
    -Alex! Ralu! am spus amandoua in acelasi timp.
    -Upsi….s-a auzit de undeva vocea lui tobi. Sasori l-a oprit repede pe Hidan care tocmai era sa ma lase fara maini. In timp ce rasuflam usurata, am intrebat:
    -De ce miroase a fum?
    -Tu de ce crezi?, s-a auzit vocea fetei. Era diferita fata de mai devreme…..acum avea…..arusuri pe corp! Incercam sa-mi dau seama de ce era arsa pe partea din fata a corpului,partea buna e ca nu are arsuri asa grave si ca parul nu ii este ars.
    -Ce s-a intamplat? am intrebat. In drum spre casa saraca fata mi-a explicat tot ce s-a intamplat si vice versa. Am intrat in baza, urmate indeaproape de Hidan si Itachi, iar in spatele lor,roscatul si mascatul. Itachi a intrat in camera cu expresia lui obisnuita, fata de Hidan care avea un zambet de invingator pe fata….Pe cand eu eram plina de zgarieturi si vanatai ,iar colega mea de bataie era arsa pe jumatate din corp…iar din cand in cand mai expira niste fum.
    -Antrenament, a zis Alexandra inainte ca cei din camera,care se holbau la noi,sa intrebe ceva. Konan a luat-o de mana pe Alex si a dus-o intr-o camera ca sa-I trateze ranile. Cum ranile mele nu erau asa critice, mi-am continuat linistita drumul pana la camera. Mi-am luat haine de schimb si am fugit in baie. Am dat drumul la apa sa se incalzeasca. M-am uitat la oglinda, vanataile aratau ingrozitor pe pielea mea alba, unele rani parea adanci insa ceea ce m-a socat nu era corpul meu, care arata ingrozitor, ci parul meu. Nu mi-a venit sa cred cand m-am privit in oglinda, jumatate de par era taiat. Paream scoasa dintr-un film de groaza. Vanatai si taieturi pe tot corpul, eram murdara pe fata si pe deasupra parul meu nu mai avea nicio forma.”Probabil in timp ce ma antrenam cu Hidan, n-am remarcat cand acesta ca acesta mi-a taiat parul.”. Nu puteam sa-mi las parul in halul acesta…Desi tineam foarte mult la parul meu lung si ondulat, am pus mana pe un kunai. L-am intins spre prima suvita, inima imi batea tare, mana mi s-a oprit exact cand sa tai suvita. Nu puteam face asta….M-am uitat in oglinda:
    -Daca nu poti trece peste o amarata de taiere a parului, cum te astepti sa rezisti in lumea asta salbatica?! Aici nu mai esti Raluca! Aici esti doar un om, nu ai nume, nu ai identitate, nu ai familie! am tipat spre oglinda. Am reluat in mana kunai-ul si am inceput cu lacrimi in ochi sa tai din par.
    -Ralu ?! Esti bine, de ce strigi? S-a auzit vocea Alexandrei de pe cealalta parte a usii.
    -Sunt…bine…am incercat sa spun.
    -Ok…..a zis fata cu vocea stinsa.
    Dupa ce am umplut podeaua cu par castaniu, m-am uitat in oglinda. Rezultatul nu era cine stie ce, insa era mai bine decat inainte. Am facut repede un dus, dar am avut grija sa-mi ud si parul. M-am imbracat rapid cu o pereche de colanti 3 sferturi si un maieu larg si am iesit din baie. Am aruncat trening-ul distrus.
    -Ralu….?
    Mi-am concentrat atentia spre locul din care se auzea vocea, se pare ca alegerea mea a socat-o. Inca nu ma descarcasem de tot. Fata s-a indreptat spre mine si m-a luat in brate. Am raspuns imbratisarii lasand lacrimile sa curga.
    -Sunt alaturi de tine, linisteste-te, a incercat sa ma calmeze tanara.
    Am rupt imbratisarea si mi-am sters lacrimile, abia acum remarcasem ca avea mainile si picioarele bandajate.
    -Konan a zis ca trimite pe cineva sa te ajute sa dezinfectezi ranile.
    Dintr-o data pe usa camerei noastre a intrat Sasori, se pare ca el era  rezerva lui Konan. Alexandra m-a lasat singura cu el scuzandu-se ca se duce in bucatarie sa manance ceva pentru ca n-a avut timp inainte de antrenament.

    Kittyx
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 15/07/2012

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Kittyx la data de Vin 14 Mar 2014 - 21:25

    Bun, am revenit cu un alt capitol, si sunt in culmea fericirii ca am scapat si saptama asta de ascultare la latina...Ca sa va zic pe scurt profa e ca o vrajitoare care se fardeaza mereu cu verde la ochi si care tot ce vrea la ora e sa-ti dea 4.....Acum sa trecem la ale noastre.

    Capitolul 6 (Ale pov)



    I-am lasat pe cei doi in camera si am inceput sa colind prin casa. Arsurile inca ma enervau la fiecare incordare a muschilor, dar Konan spusese ca am avut noroc, altfel eram moarta .”Mda….doar ca norocul, in ultima vreme, apare sub cele mai ciudate forme..cum ar fi sa supravietuiesc unei bombe de foc”. Nici nu observasem ca am ajuns in bucatarie decat atunci cand l-am vazut pe Tobi la masa jucandu-se cu un telefon. "Telefonul meu ?!".
    -Tobi, ce faci cu ala? am intrebat zmulgandu-i-l din mana.
    -Al meu ! a inceput sa tipe atat de tare incat a fost nevoie sa il daram si sa ma sui peste el cu o perna ca sa-i acopar gura.
    -Daca ti-l dau promiti ca nu mai tipi si nu spui nimanui ?
    -Aha a murmurat si m-am dat usor de pe el dandu-i telefonul.
    -Tobi are masinarie vorbitoare! Tobi are masinarie vorbitoare
    -Tobi .Taci !Sss !
    -Tobi a ... Am sarit din nou cu perna la el si a tacut automat.
    -Tobi ce te-am rugat eu pe tine ?!
    -Tobi sa nu spuna de masinaria vorbitoare si sa nu mai tipe...Oooi am inteles .Tobi a facut galagie.
    -Da si daca Tobi mai vrea masinaria vorbitoare trebuie sa nu mai spuna la nimeni ai inteles?
    -Tobi inteles, a spus si a sarit pe unul din scaunele de la masa ."Ah baiatul asta e mai rau ca un copil."
    -Aaa vrea sa ma manance! a spus aruncand telefonul pe jos.
    -Nu! am sarit sa-l prind si noroc ca am jucat handbal ca altfel nu as fi vazut cum sa reusesc sa-l prind.
    -Inca o data! a tipat Tobi.
    -Nu te mananca, am primit un mesaj. "Hm, de la Ralu ."Poti sa vii in camera, Sasori a plecat si ai grija sa nu iti vada cineva telefonul".
    -Mda…. cum sa nu.
    -Nu-mi mai dai…aa… telefanul?
    -Telefonul Tobi, cu" o " si nu, trebuie sa plec. Am urcat inapoi in camera ascunzand telefonul sub haine.
    -Cum te mai simti?
    -Bine, a spus uitandu-se pe pereti.
    -Sigur esti bine ? Pari putin....mai mult absenta.
    -Sunt bine nu-ti face griji, apropo tu ai avut telefon la tine? Din cate stiam eu il pusesei in geamantan.
    -Mda se pare ca Tobi a vrut sa sape dupa comori si l-a gasit...Serios, tu n-ai auzit zarva de jos ?!
    -Nu.
    -Off, ce bine, asta mai imi trebuie sa ne mai ia si telefoanele..
    -Fetelor ! s-a auzit vocea lui Konan. Haideti la masa!
    -Huh e deja ora mesei? a intrebat Ralu.
    -Asa se pare. Am mers sa ne schimbam, bine mai mult Ralu, pe mine ma durea prea rau pentru a ma schimba.
    -Vrei sa te ajut eu ? m-a intrebat venind de la baie.
    -Te rog.
    Cu chiu cu vai am reusit sa ma imbrac cu o rochie de vara care se lega la spate pentru a-mi fi mai usor cand ma imbrac sau dezbrac Am mers la bucatarie unde ceilalti ne asteptau, Raluca a prins un loc langa Hidan iar eu langa Itachi .Cred ca toate lumea se astepta sa ne ferim de ei pentru ca se uitau la noi ca la felul 14.
    -Da mai bine faceti o poza, ar dura mai putin! am tipat iar toti s-au reintors la farfuriile lor.
    -Ah Ale, hai sa-ti mai dau cu crema, cred ca au inceput sa te doara din nou, m-a rugat Konan. "Da parca au incetat vreodata".
    -Sigur, am spus si m-am ridicat fiindca arsurile chiar devenisera insuportabile.
    -Nu, a spus rece Itachi atragand atentia celorlalti. Lasa-ma pe mine si asa nu imi e foame. -Cum vrei, atata timp cat arsurile nu mai degaja atata caldura, mie imi e indiferent cine le trateaza, am spus rece.
    Am mers in camera lui in locul camerei modeste si cu cateva medicamente unde ma tratase Konan.
    -Asaza-te pe pat.
    I-am urmat sfatul si m-am asezat pe pat. Nu era cine stie ce camera.Un pat, un birou, un sifonier si o baie mica alaturi. Totusi ar parea mai mult ca o camera mortuara cu tot negrul din camera daca nu ar avea o caldura ciudata si specifica ei. A venit la mine cu o crema si cu multe pachete cu gheata.
    -Tu cum crezi ca pot sa-ti dau cu crema daca stai cu aia pe tine?
    -Tu cum crezi ca ma pot dezbraca daca m-ai ars ca naiba?
    S-a incruntat si a venit sa-mi deafaca rochia dar mai intai s-a ocupat de bandajele vechi care imi acopereau mainile si picioarele. M-am asezat pe pat cu fata in sus bucuroasa ca aveam bustiera mea fara bretele si o pereche pantaloni scurti pe care o pastrasem pentru orice eventualitate. Nu stiu din ce era facuta crema aia dar era minunata .Fiecare miscare transmitea pe pielea mea unde reci calmand-o si facandu-ma sa ma simt asa de bine. Aproape ca si uitasem de prezenta lui care in alte situati probabil m-ar fi jenat .Muschii mi se relaxasera atat de tare incat puteam adormi acolo, el inca intinzand acea crema mentolata pe pielea mea.
    -Gata ? am intrebat redevenind constienta ca totusi asta era din vina lui, iar furia incepuse sa ma mistuie usor.
    Mi-am tras piciorul si i-am multumit inainte sa ma ridic de pe pat fara alte comentarii si sa ma reintorc in camera mea.
    -Unde crezi ca te duci imbracata asa ? m-a intrebat inca rece si cu fata lui vesnica care imi facea furia sa creasca.
    -In camera si nu vreau sa se intinda crema, am spus rece inca fiind cu spatele la el.
    -Stai aici ! a spus mai mult rastit.
    -Nu mersi, mi-a ajuns ca m-am ars o data pe ziua de azi, am spus fiind gata sa astept raspunsul sau, dar nu a venit. S-a dus la dus iar eu am vrut sa ies din camera. Dar ce sa vezi…era inchisa.
    -Mda bine jucat ! am tipat pentru a fi sigura ca m-a auzit si m-am asezat in pat cu atentie pentru a nu-i face lenjerie tot una .
    Atmosfera aceea calda si inexplicabila din camera impreuna cu sunetul picaturilor de apa de la dus si cu racoarea pe care o emana crema de pe pielea mea m-au facut sa adorm pentru cateva zeci de minute. Am auzit cand a iesit de la baie si scosese un sunet de uimire cand m-a vazut . "Mda de parca nu tu inchisesei usa". Am vrut sa ma ridic si sa plec cu scuzele de rigoare si cu o ultima replica acida in legatura cu usa daca nu m-ar fi invelit cu plapuma alba a patului, plima de parfumul sau si n-as fi adormit la loc. Cand m-am trezit in camera era intuneric si liniste. M-am dat jos iar el nu era de cealalta parte a patului si nici in camera pentru ca nu mai simteam nici o prezenta acolo. Am iesit din camera si tot ce am gasit a fost iar intuneric . "Nu imi pasa ca e pestera dar odata si odata o sa le pun un intrerupator".
    -Ce-i cu tine treaza la ora asta?
    M-am uitat in directia de unde venea vocea, fara sa identific cine era pana sa ii vad parul roscat.
    -Sasori.…
    -Trebuia sa fi in camera ta, ce cautai acolo?
    -Am fost sa imi trateze arsurile, dar s-a apucat de farse si a inchis usa pana sa se duca la dus. Cred ca pana la urma am adormit, iar cand m-am sculat nu mai era nimeni acolo.
    -Inteleg a spus rece. Acum du-te in camera, e prea tarziu ca sa umbli singura printre umbre.
    -Ok....
    „Sincer nu ma asteptam la asta ,dar sincer la ce ma puteam astepta? Ce altceva putea spune? Desi raspunsul si aluzia la umbre a fost destul pentru a-mi face parul de pe gat sa se ridice.” Ceva nu era bine aici. Inafara starii ca stam cu niste criminali, cineva sau ceva ne urmarea.. "Ah as vrea sa las observatiile de detectiv in materie de casa groazei pentru dimineata cand nu o sa mai fie intuneric." Deodata am simtit cum ceva m-a prins de mijloc si ma imobolizat. Iar pentru cateva momente am simtit cum pamantul pleaca cu mine. Mi-am revenit rapid si am fugit spre camera. Am ajuns la o usa si sper ca era a mea. Dap. Lumina micii veioze era aprinsa, iar Raluca inca dormea."Sper ca nu si-a facut prea multe griji". Am lasat schimbatul pe maine si am mers la telefonul din dulap. Nici un mesaj desigur ...Am vrut sa ma ridic si sa merg la baie, dar chiar atunci melodia telefonului a rasunat in camera. Am sarit si cu un implus mecanic am raspuns. Era mama si era bine. Am inceput sa vorbim despre acomodare si cat de dor ne era. Lacrimi imi curgeau pe chip in tacere, iar atunci am simtit o noua prezenta in camera .
    -Da mami si eu abia astept sa ne vedem. Desi stiam ca nu o sa mai fac asta vreodata. Am inchis si m-am intors. Desigur ca statea acolo, doar ca nu era o fiinta, doar o cioara mare si frumoasa. „Cum a intrat aici?”  Mi-am intors capul pentru a vedea daca Ralu inca mai doarme, dar nu mai era acolo. Pe pereti erau desene pictate cu rosu care se scurgeau usor de pe ei. Animale ucise, oameni pe un camp de trandafiri albi manjiti de adn-ul acelor fiinte. Aceasta imagine a luat locul dormitorului. Aproape ca puteam simti mirosul corpurilor si a sangelui in acea arsita data de soarele rosu de deasura, daca un vant rece nu s-ar fi pornit.
    -Este un vis, haide sti ca nu-i adevarat, mi-am spus vrand sa ma trezesc din acel cosmar. Trebuia sa fie mana cuiva la mijloc si stiu si a cui. Nu era o presupunere chiar ma urmarise cineva. Am inceput sa intensific aerul rece din jurul meu, iar cosmarul parea din ce in ce mai departe si mai ireal. Cand am revenit la realitatea ii puteam vedea ochii rosii fara sa fiu afectata. Nu ii vazusem niciodata asa de aproape erau aproape sinistri dar complicati si frumosi.
    -Pe tine nu te-a invatat mami sa nu te iei de domnisoarele dragute ?! am spart tacerea dupa ce mi-am intors capul ca sa evit contactul vizual. Se uita la mine fara sa inteleaga ce tocmai se intamlase.
    -Cum cum ai facut asta ?! Daca la inceput arata speriat si nedumerit acum revenise la expresia lui obisnuita si fara sa exprime alt sentiment decat indiferenta.
    -Si ce anume am facut? am spus prefacandu-ma ca nu stiam de sharinganul sau.
    Dar nu cred ca a mers. Acum ochii sai de onix ii fixau pe ai mei si din nou un val de racoare mi-a invadat trupul dandu-mi de stire ca nu ma simteam chiar foarte comod asa
    -Ar fi cazul sa plec, am spus si mi-am continuat drumul spre camera mea. Camera noastra nu avea nimic in plus decat raza de lumina a lunii pe jumatate pline, iar Raluca se afla in patul ei. „Oare stia de telefon, dar cum? Desigur… Tobi…chiar ma miram sa nu-l fi auzit nimeni ...dar de ce nu mi l-a luat daca tot a auzit de el?”
    -Mda si se pare ca s-a zis cu somul ala dulce pe care il vroiam.

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Pasila la data de Lun 17 Mar 2014 - 23:33

    Iti iubesc ficul.
    Am citit astazi mai mult de 15 ficuri, si in sfarsit am dat de cel care voiam. Cautam ceva scris de cineva care e la inceput, dar cu idei excelente, cu putina experietenta, in astfel de situatii se nasc ideile cele mai frumoase. Imi place ficul tau. E asa de interesant. L-am citit cu sufletul la gura. In afara ca ma topesc cand aud de Akatsuki si de Sasori - AH, SASORI - imi place ca ... nu am mai citit asa ceva pana acum. E ... grozav. Te rog, spune-mi ca bagi si ceva scene, o sa mor pe scaun de la atata tensiune in aer. Astept cu nerabdare urmatorul capitol si te anunt ca ma declar fanul tau # 1.

    Kittyx
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 15/07/2012

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Kittyx la data de Vin 21 Mar 2014 - 20:09

    Bun, deci am revenit cu capitolul 7, dar inainte de asta: Draga Ann Carter, sincere multumiri pentru parere, atat din partea mea cat si din partea Alexandrei, ne bucuram ca-ti place, chiar ne-ai inseninat saptamana. Apropo, si eu si Ale ne topim de asemenea cand auzim "Akatsuki", bine eu ma topesc si cand aud de Sasori, ce coincidenta Laugh.

    Capitolul 7 (Ralu pov)



    -AAAAHH! am tipat trezindu-ma din somn.”Acelasi vis,nu pot sa cred….”.M-am uitat la fata care dormea langa mine, ei bine se pare ca tocmai o trezisem.
    -Ce s-a intamplat? A intrebat aceasta frecandu-se la ochi. Se pare ca venise din mica ei expeditie din camera brunetului, cam tarziu ce-i drept, dar o inteleg.
    -Nimic, scuze ca te-am trezit, un simplu cosmar, culca-te la loc, am incercat sa ma scuz.M-am asezat inapoi pe perna, sperand sa pot adormi. Clar, ca intotdeauna dupa ce sunt trezita, nu mai pot adormi. Ma uit la ceas ora 7. “Ok, mai stau o jumatate de ora si apoi ma ridic din pat.”. Am intins mana spre telefonul asezat pe mica masuta dintre cele 2 paturi. Imediat ce l-am adus in fata ochilor, am modificat luminozitatea ca sa nu o deranjez pe Alexandra. Am fixat castile si am dat drumul la K-pop. In urechile mele rasunau acum versurile melodiei Face cantata de una din trupele mele favorite, Nu’est. Schimbam melodiile in timp ce minutele treceau. Mi-am aruncat privirea asupra ceasului mic din partea dreapta a ecranului: 7:27. “ Asta e pe ziua de azi, gata.”
    -Alex, trezeste-te, am spus cu jumatate de gura.
    -Ce…? a spus aceasta inm timp ce isi ridica lenes capul din perna.
    -Trebuie sa ne pregatim de antrenament, si trebuie sa infulecam ceva ca sa avem putere, hai trezeste-te….am avertizat-o somnoroasa.
    -NUUUU ! a protestat ea in timp isi afunda fata mai mult in perna.
    -Scoala femeie!! am tipat la ea. Nici macar nu m-a bagat in seama. Am inceput sa trag de un colt al cearceafului cu care era invelita. S-a aparat apucand partea opusa a cearceafului. Ok….am continuat asa timp de 5 minute, cum amandoua aveam aceeasi forta, nu prea existau multe sanse de castig favorabile mie, asa  ca am renuntat. Am dat drumu’ cearceafului si am plecat in baie cu un maieu negru de schimb si o pereche de pantaloni mulati negrii, foarte flexibili. Dupa ce am terminat cu spalatul pe fata si pe dinti, am trecut la un dus care sa-mi limpezeasca mintea. “Ia stai putin,un dus, asta e !”. am iesit repede din dus si m-am imbracat in viteza. Am dat drumul dusului si am sarit repede pe usa baii. Am aterizat pe umar, m-am simtit ca si cum as fi intr-un film de actiune. Jetul de apa a nimerit fix in patul fetei care inca dormea.
    -Ia de aici ! am tipat victorioasa.
    Fata s-a sculat repede din patul care tocmai era ud leoarca. Venea fix spre mine cu o privire ucigatoare.Am indreptat jetul de apa spre fata ei, dupa ce am crezut ca ii e de ajuns, am intrat fulger in baie si am oprit apa.
    -DE CE AI FACUT ASTA ?! tipa Alexandra.
    -Poi….am crezut ca ai nevoie de o racorire urgenta, adica asta am citit din ochii tai.
    -Lasa-te de cititul in ochi ca nu e de tine, mi-a reprosat aceasta in timp ce trecea pe langa mine spre baie cu un maieu roz si niste pantaloni de trening scurti mov. Dupa ce a trantit usa de la baie, mi-am intors privirea spre paturile noastre, si am realizat ca amandoua era ude. “ Asta o sa ia ceva munca, cum nu avem timp acum, le vom curata cand venim.” . Am mers la valiza mea, si am inceput sa caut acolo ,cele 2 batoane cu cereale pe care le luase pt cand voi sari micul dejun.
    -Cauti ziua de ieri? A intrebat Alexandra iesind din baie. Nici macar nu remarcasem cand s-a oprit apa.
    -Nu, caut….Uite-le ! am spus in bucurie aratandu-I cele 2 batoane.
    -Cereale? A intrebat aceasta ridicandu-si o spranceana. I-am inmanat unul dintre batoane. Am iesit din camera in timp ce desfaceam batoanele. Pana am ajuns jos din acele batoane mai ramasese doar ambalajele.
    -Le duc eu la gunoi, a spus fata in timp ce i-am dat si ambalajul meu. S-a dus spre bucatarie, iar eu m-am asezat pe ultima treapta a scarii.
    -Am venit prea devreme am intrebat vazand ca nu e nimeni.
    -Nu cred, ba chiar am intarziat 5 minute, mi-a raspuns Ale indicand-umi ceasul din sufragerie. S-a asezat langa mine pe treapta.
    -In bucatarie nu era nimeni….
    -Oare sa fi uitat de antrenament? Am intrebat nesigura pe mine.
    -Imposibil, doar e o placere sa ne chinuie, m-a lamurit fata de langa mine care incepea sa devina nervoasa din cauza asteptarii. O vad cum isi da ochii peste cap in timp ce se stramba. Incep sa chicotesc datorita fetei pe care tocmai o facuse. Incep sa fredonez un cantec si sa dau din picior pe ritmul melodiei.
    -Nu mai bate din picior, ca uite cum se aude ecoul in linistea asta, imi ordona Alexandra nervoasa.
    -Linistea…mai bat o data din picior, liniste…hm…..daca e liniste asta nu inseamna ca toata casa e pustie? imi vine mie o idee.
    -Heeeiii……. striga fata, heeeeiii se aude ecoul ei. Clar. Deci suntem singure in toata casa asta….?
    -Da…
    -Ne-au abandonat aici ?! tipa aceasta, desigur urmata de ecoul ei.
    -Nu cred….adica daca doreau sa scape de noi, ne omorau…si cel mai sigur in somn…o linistesc eu.
    -Da…cred ca ai dreptate. Si atunci unde ar putea fi ei si noi de ce am ramas acasa?
    -Probabil vreo misiune…din care se intorc repede…Pe de alta parte avem tot locul asta pt noi , i-am spus facandu-i din sprancene. Instinctiv am zambit malefic amandoua, a urcat scarile probail ducandu-se in camera si s-a intors cu telefoanele noastre in maini. Mi l-a inmanat pe al meu si mi-a facut din ochi. Am mers si ne-am facut comode pe canapea. In timp ce ea statea turceste pe partea ei de canapea, eu stateam cu capul in jos, intotdeauna mi-a placut sa stau asa. Am butonat la telecomanda vreo jumatate de ora. Nimeni....si nimic nu se auzea in baza inafara de televizor.
    -Ce plictisitor, ii spun in timp ce ma asez normal pe canapea. M-am ridicat de pe canapea cu scopul de a ma duce in camera, cand am ajuns la baza scarilor am observat ceva in camera, ceva ce nu observasem pana atunci, coasa lui Hidan…
    -Oii, uite, o indemn pe Ale sa se uite in directia in care degetul meu arata. Eram fascinata cum aceea coasa formidabila nu era in mana stapanului sau. Ne-am apropiat amandoua de coasa si ne-am holbat la ea. Am intins vrajita, mana spre ea, dar Alex m-a plesnit peste mana atentionandu-ma sa nu o ating.
    -Dar…..doar o data…o implor cu o fata de catelus si niste ochisori mari si rugatori.
    -Ahh, bine !
    “Yesss!” gandesc eu invingatoare. Din nou intind mana spre coasa si o pipai sa ma asigur ca nu visez. Era reala, foarte reala, mi-am pus mainile pe ea si am cantarit-o. Era superba. Alexandra era si ea vrajita de coasa. Brusc imi vine o idee. Imi desfac parul prins in coada si il dau pe spate tinandu-l cu mana.
    -Cu cine seman? Am intrebat eu cu zambetul pana la urechi.
    -Cu Hidan, desigur, spune ea foarte sigura pe sine. Haaa, Ralu ! Esti geniala, revin imediat ! imi spune si pleaca spre scari. In 2 minute se afla inapoi cu o trusa de farduri in mana.
    -Ce ai de gand sa faci? am intrebat-o.
    -Ai sa vezi, m-a lamurit ea.
    A luat din trusa o oglinda si un creion negru de ochi.  A inceput sa se creioneze pe obraji, n-am inteles de ce, dar cand m-am uitat mai bine am inteles ce avea de gand sa faca. Dorea sa arate ca Itachi. Si-a prins parul cu un mot lasand libere in fata, 2 suvite.
    -Eeeh? Cum arat? M-a intrebat aceasta.
    -Arati fashion, si arati ca Itachi, varianta feminina, insa mai trebuie sa lucrezi la expresia rece, i-am raspuns si am izbucnit amandoua in ras. Intamplator avea la ea si o cutie cu gel de par, desi nu foloseste. A scoso si mi-a geluit parul dandu-l pe spate.
    -Iti mai trebuie doar o expresie nebuna si gata, mi-a zis si din nou un val de ras a rasunat in toata casa.
    -Pune niste muzica, m-a indemant aceasta. Am cautat melodia lui Maroon 5- Move like jagger.
    Am inceput sa dansam si sa fredonam melodia, desigur e inca nu lasasem coasa jos. Pe langa faptul ca eram complet afone, nici macar sa dansam nu stiam, dar asta era partea amuzanta. Din nou a alergat in sus pe scari si a revenit in cateva minute, tinand in mana un kunai.
    -Hai sa ne jucam ! mi-a sugerat.
    Desigur, am fost de acord si am inceput sa ne prefacem ca ne luptam. Chiar daca coasa era mult prea grea pentru mine, continuam micul teatru, imi placea sa o tin in mana. ‘Mi-ar mai trebui o capa neagra cu gluga si m-as putea preface ca sunt moartea”. In micul nostru joc, paream a fi niste nebune, de fapt chiar eram. Obosite dupa o jumatate de ora de teatru, am cazut frante pe podea.
    -Ce-i aia? am intrebat curioasa indicand un punct rosu pe tavan.
    -Nu stiu….am primit raspunsul din partea fetei.
    La o privire mai atenta am observat ca parea a fi un sharingan.
    -Vezi si tu ce vad si eu? Am intrebat nesigura de ce raspuns doream sa aud.
    -Da…
    -Craaa, s-a auzit dinspre tavan.
    -Cioara lui Itachi, am spus amandoua in acelasi timp. Cioara a inceput sa zboare deasupra noastra. M-am ridicat de pe podeaua rece si am incercat sa prind cioara.
    -Cioara aceea afurisita n-are de gand sa ma lase sa o prind ! am spus bosumflata.
    -De ce mai inceri cand stii clar ca nu o poti prinde?
    -Dar…..speranta moare ultima !
    Cioara aceea doar s-a jucat cu mine, si m-a obosit si mai rau. M-am lasat pe genunchi. Cioara a inceput sa zboare deasupra fetei care zacea pe podea. Facea cercuri in aer, si cobora mai mult asupra fetei cu fiecare cerc. Alexandra, instinctiv a ridicat mana stanga iar cioara s-a asezat pe ea.
    -Tu glumesti?! m-am rastit la cioara.
    -Uite asa se face, cu elegant dom’ne, ce atata alergat dupa cioara, nu tu trebuie sa mergi dupa cioara, cioara trebuie sa vina dupa tine, mi-a reprosat adolescenta cu un zambet triumfator.
    -Deci nu cred ! Ori pasarea aia te confunda cu Uchiha, ori e setata sa faca asa.
    -Cred ca a doua varianta, mi s-a facut foame, hai sa vedem ce gasim de mancare.
    Am mers in bucatarie si in timp ce Alexandra statea pe scaun si mangaia cioara, eu cautam la intamplare prin sertare.
    -Huh? Ce e asta? Am intrebat luand o sticla dintr-un dulap. I-am luat micul capacel si am mirosit sticla. “Miroase ciudat”…
    -Alex, ia miroase si tu, vezi, poate iti dai tu seama ce e, ca eu nu stiu.
    I-am intins sticla fetei ca sa o miroasa.
    -Nu-mi miroase cunosc…m-a lamurit in timp ce mirosea si ea ciudata substanta.
    -Poate e otrava ! am spus.
    -Hai sa o testam pe pasare, a zis fata in timp ce mi-a luat sticla din mana si a fortat pasarea sa bea.”Asta e ciudat…..si mai ciudat e faptul ca pasarea si-a deschis singura ciocul…”. Am urmarit indeaproape pasarea, amandoua, dupa ce a terminat de baut. Nu parea a fi patit nimic. Asa ca am zis sa incercam si noi bautura. Ale a baut prima. Apoi mi-a inmanat sticla. Am luat o inghititura si am inceput sa ma stramb.
    -Cat de acra e, ce crezi ca e?
    -Probabil e alcool, a spus fata in timp ce punea sticla la loc.Ne-am jucat cu pasarea pana a venit pranzul. Eram atat de plictisite incat zaceam pe scaunele din bucatarie, intinse pe masa.
    -Mi-e dor de mama, am inceput sa ma plang.
    -Si mie…Hai sa le sunam daca tot nu e nimeni prin preajma, a sugerat fata.
    -Ce idee buna.
    Am scos telefoanele din buzunar.
    -Nu e semnal….
    -Hai afara ca poate e, am spus.
    Am iesit afara, unde aveam o liniuta. A mai aparut inca una in cateva secunde. Alexandra deja apelase, iar eu cautam inca numarul mamei. Din soarele arzator de afara totul s-a transformat in intuneric. Mi-am ridicat privirea. In fata noastra stateau Akatsuki. Aparusera de nicaieri, dar pareau foarte nervosi unii. O voce tunatoare care mi-a ridicat firele de par de pe spate, s-a auzit:
    -Tradarea trebuie pedepsita…..cu moartea.


    Si da.....ne-am obisnuit sa lasam fanii in suspans Laugh

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Pasila la data de Vin 21 Mar 2014 - 21:10

    NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU.
    Nu puteti face asa ceva. Va zic eu ca nu e posibil.
    Mi-a dat maxim capitolul asta.
    Amuzant. Dragut. Mare. Suspans. Ceva sadic. E bun. 
    De ce sunt singure? De ce nu au voie cu telefoane mobile? DE CE? Asta-i tortura. Va iert numai daca postati maine urmatorul capitol. 

    Diana Andrada
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 81

    Data de înscriere : 12/06/2013

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Diana Andrada la data de Mar 25 Mar 2014 - 20:27

    Hei!! Deci, ti-am citit ficul si e GROZAV!!! La paretea cu testatul continutului din sticla pe cioara a fost prea tare.Am ras pana m-a durut burta. Si partea in care Itachi nu a lasat-o pe Ale sa plece si a invelit-o mi se pare atat de romatic. Eu cred ca ei doi vor face Buru-buru. Si Ralu cu Deidara (parerea mea). Si imi place suspansul. Credeam ca Ale si Itachi o s-or faca pana acum, dar nu, ceea ce imi place pentru ca ar fi fost prea devreme. Oricum, abia astept sa vad ce urmeaza. Te rog mumuos sa ma anunti cand pui next-ul. Spor la scris.

    Kittyx
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 15/07/2012

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Kittyx la data de Vin 28 Mar 2014 - 21:26

    Buna, am revenit cu nextu' ca in orice vineri :3, dar inainte, ne-am bucurat enorm miercuri cand am vazut ca a mai aparut un fan al fic'ului. Si pentru ca-mi place sa scriu si sa povestesc, sa va spun, eram pe facebook, vorbeam cu Alexandra gandidu'ne la capitol si eram plictisita dupa o zi de miercuri de scoala, nu aveam chef de nimic, dar deodata ma anunta Ale ca a mai aparut un fan si eram ceva gen: Minti! :O. Hai ca nu va mai retin, uitati aici nextu', spor la citit Kiss.

    Capitolul 8 ( Ale pov )



    -Tradarea trebuie pedepsita…..cu moarte! "Moar-te".Vocea lui pain a strapuns linistea facandu-ma sa fiu constienta de cel mai important lucru pe care il ignorasem atata timp ..stateam cu niste asasini profesionisti, iar orice miscare gresita ne putea aduce sfarsitul.O miscare ca si asta. Din instinct am tras-o pe Raluca in spatele meu. Stiam ca nu ii va palcea, dar ce era important acum era ca macar una din noi sa supravietuiasca.
    -Haha ce dragut! Micuta fetita face pe eroina! a tipat Hidan arogant in timp ce si-a pus coasa la gatul meu. Sti… asta nu e o jucarie, iar noua nu ne place sa ne jucam cu fetitele,a spus si si-a repezit coasa spre mine.
    O simteam pe Ralu cum vroia sa sara in fata mea. „Ce mai conteaza daca afla de puteri”am sarit si eu cu mana, dar strigatul lui Konan ne-a oprit pe amandoi.
    -Ajunge! Indeparteaza-te de ele, Hidan! a spus Konan.
    Hidan s-a intors la barbatul cu parul portocaliu care parea sa priveasca prin mine.
    -Baieti, sunt doar niste mobile, nu incercam sa plecam pe ascuns sau altceva, doream doar sa ne sunam parintii, sa le auzim vocile, am incercat sa le explic sperand sa inteleaga.
    -Propun sa votam pentru soarta acestor fete, s-a auzit vocea unei fete, Konan.
    -Sa votam?! E o pierdere de timp! Sunt doar ni….
    -Hidan! a tipat Pain, vocea sa inghetandu-mi sangele in vene, Konan are dreptate. Sa votam ,dar va spun, eu o sa raman neutru. Hidan?
    -Nu! Haha o sa simtiti in curand taisul coasei mele, a spus incepand sa rada malefic si lingandu-si buza de jos. Corpul imi tremura, „ah ce as mai fi luat-o la fuga ,dar nu pot, nu o pot lasa pe Raluca aici”. Mi-am strans pumnii reusind sa opresc tremuratul si lacrimile care mi se oprisera in ochi. O simteam cum si ea tremura la randul ei in spatele meu. Trebuie sa fiu puternica. Atunci am chemat gheata si un aer recea m-a invaluit facandu-ma sa ma simt mai calma.
    -Kisame? a intrebat Pain facandu-ma sa redevin la realitate.
    -Nu.
    -Itachi ?
    Si-a indreptat privirea inspre mine. Ochii aceia de onix ma masurau din centimetru in centimetru facandu-mi picioarele sa se inmoaie. Ah cat as fi vrut sa pot sa ii spun ceva care sa ne salveze, dar nu puteam, asta era crudul adevar.
    -Itachi ? a intrebat din nou Pain, dar se vedea ca isi pierdea rabdarea.
    -Eu votez sa traiasca.
    Am incremenit. Orice l-a facut sa spuna asta trebuie sa fie foarte important.”Ce a aflat el mai exact?”.Gandul acesta mi-a facut trupul sa tremure din nou, iar nici gheata nu ma mai ajuta da data asta.
    -Konan ?
    -Si eu votez sa traiasca.
    -Kakazu ? 
    -Ah, cum nu am ce profit sa scot de la ele, spun nu.
    „Shimatta!”. Era trei la doi pentru ei,  iar acum au mai ramas doar Sasori , Tobi , Deidara si Zetsu. „Iar daca iese egalitate…daca iese asa ....ce se va intampla cu noi ?”
    -Tobi ?
    -Eu vreau ca fetele dragute sa traiasca a spus acesta
    -Zetsu?
    -Nu, a spus scurt dupa care s-a retras intr-un loc intunecat.
    -Deidara?
    -Sa ramana in viata.
    Acum era acum. Hidan deja incepuse sa se apropie iar nimeni nu facea nimic pentru a-l opri. Konan si restul care votasera pentru noi se incruntasera sau isi lasasera capul in jos. Hidan a inceput sa vina cu coasa inspre noi cand mana lui Sasori i-a taiat calea. Am simtit cum inima mi se opreste pentru un moment.„Serios voteaza ca sa traim sau vrea ca noi sa murim de mainile lui?”. Ii simteam privirea, dar nu imi era menita mie ci fetei din spatele meu care acum era calma si privea cu capul inainte."Da, asa e Ralu .Fiecare erou moare cu zambetul pe buze. " mi-am spus si am scapat un chicot care a facut ca toate privirile sa fie atintite asupra mea.
    -Sasori?! A intrebat mirat pana si Pain.
    -Lasa-le sa traiasca, a spus rece.
    -Cred ca glumesti! a tipat Hidan. Sunt doar niste simpli oameni, de ce sa le suportam toate prostiile?!a tipat dupa care s-a repezit cu furie la noi. Mai avea doar 3 cantimetri pana la fata mea cand Deidara a aparut si l-a prins de gat.
    -Am hotarat ceva. Nu te apropia de ele! a spus rece Deidara.
    -Ah, a spus Pain intorcandu-se cu fata la noi. De acum, Itachi si Sasori se vor ocupa cu supravegherea si antrenamentele lor. Fara ajutoare sau altceva. Nimeni nu o sa le conteste orice hotarare sau  sa le interzica ceva in legatura cu fetele. De acum ei hotarasc ce o sa li se intample! M-am facut inteles?!
    -Dar, Pain? a vrut sa spuna Konan pana ce o privire taioasa a lui Pain sa o sageteze. Astfel a sfarsit prin a spune un simplu „inteles” ca ceilalti.
    „Stai !Stop cadru tocmai a spus ca de acum suntem proprietatea baietilor!”. M-am uitat repede la Raluca care si ea s-a incruntat. Nici eu, nici ea nu vroiam sa fim proprietatea nimanui! Acum frica imi parasi trupul si furia si-a facut loc in sufletul meu. Nu acceptam ca cineva sa ma considere proprietatea lui si eram sigura ca si Raluca simtea la fel.
    -Sasori, a spus Itachi catre roscatul care a dat din cap afirmativ.
    Imediat totul s-a intunecat. Cand am putut vedea putina lumina a fost cand m-am sculat in camera noastra care se pare ca avea chiriasi. Cioara lui itachi statea pe noptiera dintre paturi privind spre o mica papusa care semana cu o mica fetita si care statea pe cealalta margine a noptierei. „Mda si eu care sperasem sa fi fost un cosmar” M-am ridicat in fund maturand camera din priviri. Nimic nou inafara de cele doua fiinte ..bine o cioara si o marioneta care stateau.
    -Ah! am tipat.
    Patul era inca ud iar acum asa erau si hainele mele.
    -Mda se pare ca e greu sa vezi ca paturile sunt ude fleasca! a tipat Raluca care tocmai iesea de la baie.
    Se pare ca si ea avusese parte de o a doua baie pe ziua de azi. M-am ridicat lenesa din pat si m-am dus sa ma schimb. Am luat repede o pereche de pantaloni de pijama si un maieu si m-am intors la Raluca care strangea cearceafurile ajutata de Deidara care tocmai intrase in camera.
    -Hei.
    –Hei Ale, a spus acesta cu zambetul pe buze si a venit inspre mine. Ce e cu fata asta pe tine? M-a intrebat aproape chicotind.
    -Huh?
    -Ce are fata mea? Amandoi au inceput sa rada si sa se uite unu la altu.
    -Ce e ma?! Voi nu aveti televizor acasa si incepeti sa radeti de oameni?!
    -Ma Ale tu vrei sa te duci la razboi fara sa ne spui? a spus razand Ralu.
    Am mers sa ma uit in oglinda si aratam ca scoasa dintr-un tufis. Parul in toate partile si creionul era intins pe fata in dungi negre. Am inceput si eu sa rad si m-am spalat. Cand am iesit, Dei ne-a luat pe amandoua si ne-a pus sa stam pe jos.
    -Am o surpriza pentru voi asa ca stati cuminti acolo.
    -Sti ne-a cam ajuns cu surprizele pe ziua de azi, a spus Ralu, iar eu am sustinut-o.
    -O sa treaca ceva timp pana o sa mai vreau altele, am zis.
    -Oh prostii, asta o sa va placa, a scos din haina un bat de copac de varful caruia era asezat orizontal un kunai si de capatul aceluia un altu’ vertical, si-a gelat parul dandu-l pe spate, la gat avea un lantisor identic cu al lui Hidan, doar ca mai mare si din lut, si si-a luat o fata de copil bolnav mintal. Noi incepusem deja sa radem. Ne-am prins deja de dorea sa ne arate asa ca i-am luat din mana "coasa"  si Ralu s-a prefacut ca vrea sa o atinga, iar eu i-am dat peste mana.
    -Asa dai dai!Ce nu ,nu o lasa ! Nuuuu! a tipat.


    *Undeva afara*
    (Din pespectiva lui Itachi)
    „Inca nu imi vine sa cred ca am spus Da .Daca nar fi ceva cu fata asta care sa ma enerveze atat de tare si sa ma sece in timp ce caut acel ceva ar fi murit de indata !Ce e cu fata asta ?!”.Afara era racoare iar peste tot numai intuneric ..nimic nou .Mi-am auzit camaradul necuvantator venind fin cer si mi-am ridicat mana pentru ai oferi sprijin.Se pare ca Dei face pe mascariciul.”Ce naiba le fac fetele astea lui konan ,dei si mai ales tie.”.M-am uitat la cioara de pe mana mea.”Cum de te-a facut sa te asezi pe mana ei ?!”.
    -Nu poti dormi, Itachi ? a intrebat roscatul aparand din spatele meu.
    -Nu-i treaba ta. In plus presupun ca ai un motiv bun pentru care le-ai salvat de la moarte . -Acelas motiv ca si tine..poate mai puternic.Eu sunt o papusa dar ceva e ciudat la ele Din cati oameni am vazut nu era niciunul carea sa rada si sa sara asa cand urma sa moara.
    -I-ai uitat pe cei din Konoha Sasori? am intrebat pastrandu-mi tonul rece desi stiam ce vroia sa spuna.
    -Ele nu sunt ninja .Si in plus cum au disparut serpii aia atunci? a intrebat roscatul privind in gol.
    De asta ii acceptam cateodata compania .Nu vorbea mult era rece si nu privea inpoi desi suferea.
    -Cred ca tocmai ne-am semnat sentinta cu ele, am spus vrand sa plec.
    -Dar oare e in sensul rau al cuvantului….? a zis cand vroiam sa plec.
    Chiar daca nu era o intrebare simteam cum ceva din mine vroia sa dea un raspuns ,un raspuns pe care l-am infranat si am plecat. „Sunt doar niste copile si imediat cum se va ivi situatia nu voi mai da inapoi din a le omora.”

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Pasila la data de Sam 29 Mar 2014 - 11:05

    Deci am inceput sa dau ficul vostru sa-l citeasca toata lumea. Ma saluta cineva pe mess, ma intreaba ce fac, eu il iau in primire. "Vrei sa citesti un fic super marfa? Mori de ras si e interesant, mai ceva ca Ian Somerhalder". Si uite asa ficul vostru incanta din ce in ce mai multe persoane. La cel putin 8-9 le-am dat eu. Sustinatori aveti, chiar daca commurile nu se vad - majoritatea nu au cont aici sau le e lene sa dea comm, dar le place ficul. 
    Revenind la capitolul asta, e incantator. Deci am crezut ca mor acolo de suspans. Da, nu, da, nu, nu, da, da, poate, sigur da. VOI ATI VRUT SA FAC STOP CARDIAC?! Poate va punea Lucifer sa le omorati pe tipe ca va luam si la bataie. Asa. Si Doamne, ce spaima am tras cand am citit: Sentinta la moarte. Ma ganeam ca urmeaza un discurs lung in care explica de ce ar muri. Acesta este un alt caz in care faceam crize, adica, sa moara SASORI? Sau ITACHI? BASTARD ! 
    Asa, si ca veni vorba, tot eu i-am zis Dianei de fic. Da, da, stiu, ma laud mult, dar ce sa-mi si faceti? Mereu am visat sa-mi fie ridica o statuie din cartofi prajiti. 
    Va pup si abia astept nextul si ideile voastre trasnite ! :3 poate imi dati si mie pm cu id-ul vostru. 
    Poopaye!

    Diana Andrada
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 81

    Data de înscriere : 12/06/2013

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Diana Andrada la data de Dum 30 Mar 2014 - 15:10

    Merci ca m-ai anuntat. E atat de tareeeeeeeeeee!!!! Eram sigura ca vor supravietui si ca Itachi va fi de partea lor. Dar totusi, cum sa fie proprietatea baietilor? Il omor pe Pain! Dar mi se pare dragut totusi. Si ca le urmareste ca sa vada daca sunt bine. Cat de romantic!!!!!! Si de ce ma rog baietii nu isi dau seama cand se indragostesc? Ata e, se mai intampla, ce sa si faci? Oricum, abia astept urmatorul capitol. Spor la scris!  Kiss

    Kittyx
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 15/07/2012

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Kittyx la data de Vin 4 Apr 2014 - 22:38

    Credeam ca nu mai reusesc sa postez samana asta, a fost asa incarcata....si am fost si putin lenesa..dar am avut motivatie asta-seara sa scriu....Scuzati-mi greselile de tastare. Deci aici este:

    Capitolul 9 (Ralu pov)


    -AAAAAAAAAAH!! Am tipat trezindu-ma din acelasi vis.
    -Ralu? Din nou un cosmar? A intrebat fata de langa mine, frecandu-se la ochi.
    -Ah…da….
    -De 3 nopti ai cosmaruri, sigur esti ok?
    -Da nu-ti face griji.
    -Pe de alta parte cat e ceasul? A intrebat fata somnoroasa.
    M-am intins in cautarea telefonului, imediat ce l-am gasit, am apasat un buton pentru a lumina ecranul telefonului.
    -Ora 7…
    -Ar trebui sa ne pregatim, nu?
    -De fapt nimeni n-a zis nimic de antrenament deci…..
    -Corect, la somn cu noi, a spus in timp ce si-a tras patura pe ea si s-a intors cu spatele la mine. Mi-am adancit si eu fata in perna sperand sa mai pot adormi.
     
    *Peste cateva ore*
     
    M-am trezit brusc din cauza unei dureri imense la frunte. Mi-am deschis ochii si singurul lucru pe care l-am vazut a fost parchetul, nu simteam sub mine patul, nici macar cearceaful care trebuia sa fie deasupra mea. M-am fortat sa ma ridic cu ajutorul bratelor si sa ma desprind de parchet. M-am uitat in camera. Am deschis larg ochii cand am vazut cum Itachi i-a tras patura de sub pat Alexandrei. “ Banuiesc ca acelasi lucru l-am patit si eu…..”. Alexandra nici macar nu s-a miscat, brunetul statea cu cearceaful in mana uitandu-se nervos la fata care dormea bustean. A plecat din camera lasand usa deschisa. Mi-am dat suvita de pe fata oftand:
    -Putea sa ne scoale mai finut….
    M-am ridicat in picioare dezechilibrandu-ma putin din cauza buimacelii, mi-am intors corpul si capul la 90 de grade pentru a-mi lua hainele de schimb. Am vazut o pelerina neagra cu un cap roscat care se holba la mine. Mi-am frecat ochii crezand ca visez cu ochii deschisi, cand imaginea a devenit mai clara, conturul lui Sasori si-a facut aparitia. Am deschis gura larg crezand ca e o iluzie, dar era acolo, real…..si se holba la mine !
    -De cat timp stai acolo? Am intrebat nervoasa, de fiecare data ma enervez cand lumea se holbeaza la mine.
    -De cand am intrat cu Itachi in camera si s-a oferit sa va trezeasca.
    -Sa ne trezeasca? De ce sa ne trezeasca?
    -Pentru ca n-ati venit la antrenament si e deja pranzul.
    -Ia stai putin, de ce nu l-ai oprit cand a dorit sa ne trezeasca?
    -Am vrut sa va vad expresiile cand sunteti trezite asa.
    M-a lasat masca, “ciudatule……………”, nu ma asteptam la un astfel de raspuns, statea acolo, linistit pe podea fara sa prezinmte vreo emotie…
    -Ok……dar de antrenament nimeni n-a zis nimic, am ripostat. Itachi a intrat furios in camera cu un pahar cu gheata. A luat 2 cuburi, i-a ridicat bluza Alexandrei la spate si a bagat linistit cuburile in bluza. Dupa 1 minut, fata se trezeste brusc strigand incontinu “Rece”. Tremura si incerca in acelasi timp sa scoate din bluza cele 2 cuburi, arata ca o maimuta. M-a bufnit rasul vazand-o iar pe Itachi l-a calmat. Si-a ridicat bluza repede de cateva ori astfel incat cuburile sa cada. “Ma intreb daca i-a remarcat pe cei doi.” S-a intors cu ochii inchisi spre mine spunandu-mi:
    -Ralu, termina cu glumele astea.
    Si-a deschis ochii in timp ce s-a intors spre usa.
    -Ce cauti tu aici?! a intrebat rusinata dandu-si seama ca s-a vazut ceva ce nu trebuia sa se vada. Fata ei s-a colorat intr-un rosu aprins, probabil din cauza furiei si a rusinii. M-a cautat in camera cu privirea, iar cand m-a vazut, a devenit si mai rusinata, remarcand si cel de-al doilea baiat ascuns in camera. S-a rusinat si mai tare. Itachi nu afisa decat o expresie calma. Cat despre Sasori….el parea sa nu simta nimic…
    -Aveti 5 minute la dispozitie sa va imbracati pentru antrenament, ne-a anuntat Itachi rece.
    Cum eu eram mai aproape de valiza, am luat la intamplare niste haine. Iar Alexandra a atacat sifonierul care era aproape de ea, de asemenea luand cateva haine cu bratele, la intamplare. A venit spre mine si m-a luat de mine, jumatate din hainele pe care le luase au cazut imediat ce si-a ridicat mana. Am fugit repede amandoua in baie, pentru ca stiam ca atunci cand Itachi spunea ceva, asa trebuia sa facem. Am lasat hainele sa cada pe podea si ne-am ales repede din gramada de haine. Ale s-a imbracat cu niste colanti lungi negrii si un tricou larg crem. Mi-am luat si eu repede pe mine niste colanti trei sferturi negrii si un maieu mulat tot negru. Ne-am spalat repede,  desi a trebuit sa sarim peste dusul zilnic de dimineata. Ada si-a prins repede parul in coada, iar eu mi-am pieptanat parul meu scurt…Inca nu eram obisnuita cu el. Am iesit in graba din baie, si am vazut cum Itachi era gata sa intre peste noi in baie. Probabil am depasit putin termenul limita. Vazandu-ne ca suntem gata, a pornit inaintea noastra indrumandu-ne. Am iesit din camera pe holul intunecat. Abia acum remarcasem cum aratam. Mergeam intr-un sir indian, condus de Itachi, urmat de Alexandra si apoi eu. Sirul se termina cu Sasori. “ Parca am fi escortate afara dintr-un local in care tocmai am deranjat….”. Am trecut in graba  prin bucataria goala. Baietii ne-au adus intr-o padure, aproape de baza. Itachi a scos de nicaieri 2 hartii.
    -Huh? Am spus amandoua nedumerite.
    -Hartii de chakra, pentru a trece la urmatorul nivel, trebuie sa va activati sistemul de chakra si vom folosi aceste hartii sa vedem daca v-ati activat, si ce fel de chakra aveti, ne-a lamurit Sasori care statea linistit pe iarba.
    Itachi ne-a inmanat
    Hartiile si am asteptam sa vedem daca se intampla ceva. A mea a luat brusc foc si s-a transformat in cenusa. M-am uitat la Alexandra si la hartia ei care tocmai devenise uda. Ne-am indreptat privirile spre cei doi. Nu pareau impresionati….
    -Deci cumva v-ati activat sistemul de chakra, a zis Itachi. Acum incercati sa va adunati chakra in picioare.
    -Cum ar trebui sa facem asta?? Am intrebat nervoasa ca nu ne dadeau indicatii.
    -Simplu, iti aduni toata chakra si o indrepti spre picioare, a raspuns Sasori.
    Era fara speranta…nu aveau de gand sa ne ajute.
    -Si dupa ce adunam chakra in picioare, ce facem? A intrebat Ale.
    -Incercati sa mergeti pe scoarta copacilor, ne-a lamurit Itachi.
    N-am mai comentat nimic, ne-am uitat una la alta si incercat sa adunam chakra. La inceput n-am simtit nimic…Am inceput sa ma concentrez din ce in ce mai tare si sa-mi imaginez cum se aduna chakra in mine, cand am crezut ca sunt gata, am trimis-o spre picioare. Mi-am facut curaj si am inceput sa alerg pe scoarta copacului, spre mirarea mea, a functionat, mergeam pe copaci, dar din cauza distragerii mele fericite, scoarta s-a scrapat. Iar eu am fost nevoita sa ma retrag. Am cazut in picioare, dar m-au durut incheieturile, nu eram obisnuita cu caderea in picioare de la distante. Mi-am privit munca de pe scoarta copacului, reusisem sa ajung pana la a doua creanga, dar era un copac destul de inalt. M-am uitat la Alexandra, care imi zambea, era randul ei sa incerce. Si-a inchis ochii si s-a concentrat asupra chakrei. Cand a crezut ca e gata, si-a luat avant si a alergat spre copac. A pus piciorul pe scoarta, l-a pus si pe al doilea, si a cazut…pe mana…M-a bufnit rasul, nu m-am putut abtine.
    -T-t-te-ai….lovit…? am incercat sa spun printre rundele de ras.
    -Da, ma doare mana…a spus aceasta pipaind partea lovita. Nu mai vreau sa incerc, a refuzat fata.
    -Haide, mai incearca, a spus rece brunetul.
    -Nu pot.
    -Pentru ca nu incerci si te zmiorcai intr-una. Ea poate, poti si tu.
    -Eu nu sunt ca ea.
    -Atunci esti complet nefolositoare!
    -Taci din gura!
    -Nimeni nu imi spune sa tac! a tipat ridicand-o cu mana la gat pe copac.Ar fi trebuit sa te omor cand am avut ocazia,a adaugat acesta. M-am uitat la Sasori, nu parea ca avea de gand sa se bage, asa ca trebuia sa fac ceva. Tensiunea se simtea in aer, iar roscatul doar se uita. „Daca intervin direct e posibil sa o incasam rau….”. „As putea incerca sa il distrag cu puterea asta a mea…dar daca ma concentrez prea tare ce se va intampla…?”. Nu mai era timp de gandire, Alexandra ramanea fara aer, am ridicat automat mana, am incercat sa induc sentimentele de nervozitate maxima si am sperat sa reusesc sa’l furnic un pic pe mana astfel incat sa elibereze fata. Inima imi batea din ce in ce mai tare, toate sperantele mele si probabil si ale Alexandrei erau aici, in incercarea mea de a o salva.
    -Faaasss! s-a auzit dintr-un tufis.
    Toti ne-am indreptat atentia spre acel tufis. Itachi i-a dat drumul Alexandrei si s-a intors spre tufis. Nu eram eu de vina, tufisul nu luase foc, deci eram nevinovata. Mi-am lasat repede mana in jos si m-am dus spre Alexandra care abia mai putea respira. Sasori s-a ridicat de jos, gata de orice inamic. Itachi era aprins, foarte nervos. Din tufis a iesit un micut iepure alb, s-a indreptat putin spre Itachi, apoi a fugit inapoi in tufis. “Da……te inteleg….buna alegere.” Alexandra si-a mai revenit putin, acum putea respira. Itachi s-a intors spre noi. Se uita furios la Ale, iar fata se uita sfidator la el. A facut doi pasi spre noi, revenisem la atmosfera tensionata.
    -Sasori-senpai, ce zici daca mergem sa luam si noi pranzul, voi va mai odihniti, noi ne recapatam puterile…avand in vedere ca am sarit peste micul dejun…., am zis repede, inainte ca Itachi sa avanseze si mai mult.
    -Hm, bine, a spus roscatul plictisit. Am mers in baza, directia bucatariei. Am luat loc cu pe scaune, Itachi a plecat spre scari, iar Sasori s-a dus in sufragerie pentru a vorbi cu Pein. Ramase singure in bucatarie, am cautat mancare cu privirea. Konan a intrat in bucatarie si probabil prezicand ca ne e foame, a scos dintr-un dulapior o farfurie cu onigiri. I-am multumit, ne-a zambit dulce si a plecat. Noi am inceput sa mancam. Deidara a intrat brusc in bucatarie, a venit langa mine, si m-a luat de mana tragandu-ma afara, si lasand-o pe Alexandra mirata de gestul lui.
    -Deidara, ce se intam….
    -Ce a fost aia? a intrebat imediat ce a inchis usa in urma mea si s-a asigurat ca nu e nimeni prin preajma.
    -Ce a fost ce? am intrebat mirata nesttind la ce se refera.
    -Ce a fost cu aceea mana pe care ai ridicat-o, ce aveai de gand sa faci? a intrebat lasandu-ma masca. “De unde stie? Sa-i fi spus Sasori? Nu….in sufragerie era doar Pain….Sa-i fi spus Itachi? Imposibil….Deidara a intrat pe usa din bucatarie care da afara….Atunci ce e cu asta?”. Am inceput sa ma prefac ca nu stiu:
    -Ce mana, la ce te referi, doar mancam cu mana asta…..
    -Mana pe care ai ridicat-o spre Itachi atunci cand ai vazut cum o strangea pe Alex de gat. Eram intr-un copac in apropiere.
    Am ramas socata la auzirea cuvintelor.”Mi se paruse mie ca e ceva ciudat cu acel iepure, ochii lui erau ciudati, deci era iepurele lui. El a salvat-o pe Alex. Dar a vazut ca aveam de gand sa actionez……acum ce ar trebui sa fac, sa continui sa ma prefac ca nu stiu, sa mint, sau sa fug....?”

    Diana Andrada
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 81

    Data de înscriere : 12/06/2013

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Diana Andrada la data de Sam 5 Apr 2014 - 20:54

    Prima! YEY, HIHIHI, am luat-o pe AnnCarter!!!!
    Si acum capitolul: Cat l-am asteptat. A fost o motivatie buna cea care te-a facut sa scri si sa iti treaca lenea(oricare a fost ea, o felicit). Capitolul este genial(ca si restul). Chiar ma intrebam daca nu o sa le trezeasca baietii cand o sa vada ca nu isi fac aparitia la antrenament, dar nu credeam ca le vor trezii asa, bine, habar n-am cum vor proceda, dar a fost prea tare(mai ales partea cu gheata). Si in nici un caz nu ma gandeam ca Itachi o sa fie calm dupe ce o sa le trezeasca, credeam ca va fi nervos(baietii sunt un adevarat mister, dar si noi fetele, recunoaste). Mi se parea mie dubios cum a aparut iepurele ala la tanc, fetele trebuie sa aiba mai multa grija, ceva imi spune ca o sa iasa urat daca se afla. Sunt neglijente, adica Ale era sa se demaste de 2 ori(cand vroia sa se apere de Itachi atunci cand a ars-o, si cand Hidan vroia sa le omoare), iar la Ralu a fost prima data, dar......, a vazut-o Deidara.....Abia astept sa vad ce inventeaza. Spor la scris. Bye.

    Kittyx
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 15/07/2012

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Kittyx la data de Vin 11 Apr 2014 - 10:41

    Capitolul 10 (Ale pov)



    Stateau de ceva timp afara si ma rodea prea tare curiozitatea ca sa stau linistita pe scaunul din bucatarie unde nu se auzea nici musca, ca si in restul casei. „Zau daca n-as sti cine sta cu adevarat aici as crede ca e parasita.”. Am inaintat pana la usa bucatariei si m-am pus pe ascultat. „Trebuia sa stiu ca e ceva cu iepurele ala. Se pare ca atunci cand esti sugrumat, nu prea esti atent la detalii. Ar trebui sa fiu mai atenta.” Am pus sa urechea sa ascult din nou, dar chiar atunci vocea lui Pein a rasunat atat de tare in linistea aceea sumbra incat era sa scap un tipat daca nu mi-as fi astupat gura. Se pare ca il striga pe Dei ,care a trantit usa si a fugit spre etaj disparand in numai 5 secunde.
    -Ce s-a intamplat? a intrebat Ralu intrand si ea in casa.
    -Se pare ca au o intrunire secreta undeva intr-o pivnita intunecata impreuna cu sobolani si vampiri.
    -Vorbeam serios…
    -Si eu. Cu ei nici nu stii la ce sa te mai astepti, am spus si am inceput sa radem.
    Am urcat sus in camera noastra.
    -Cum te mai simti? m-a intrebat dupa ce ne-am asezat in pat.
    -Bine. A fost mai mult socul, am spus rece. Uram sa-mi reamintesc desi fusese acum o ora.Uram ca nu l-am lovit. Uram ca eram asa slaba, asa maleabila. M-am incruntat.
    -Intr-o zi o sa ii intorc gestul. Nu o sa mai poata sa se atinga de noi.
    -Ale....
    -Nu, serios. O sa le intorc tuturor favorile. Vor plati pentru asta, am spus si i-am zambit. Se uita confuza la mine desi stia ca eram in stare, nu vroia sa ma vada ca ajungeam ca ei. Prin minte probabil ii treceau o multime de idei, dar nu a mai spus nimic .
    -Atunci o sa te ajut, a spus dupa o vreme rupand tacerea.
    -Sa scap de ura sau sa ii distrug? am intrebat uitandu-ma la ea.
    Linistea s-a lasat din nou, iar eu, desi stateam linistita in pat simteam ca o sa explodez.
    -Eu o sa dorm putin, simt cum o sa-mi explodeze capul, am spus si m-am intors cu fata la usa camerei. Am inceput sa plang in liniste desi stim ca planul meu poate nu va reusi, ceva ma impingea sa ma tin de el. Ma durea gatul, eram speriata si vroiam acasa.Undeva in sirul gandurilor am adormit. Un strigat ascutit m-a facut sa sar ca arsa. Cioara lui Itachi era nelinistita si zbura prin camera. Ceva nu era bine. Am vrut sa o scol si pe Raluca, dar chiar atunci Itachi a daramat usa, sculand-o in locul meu. Era transpirata toata si privea derutata in camera, Itachi a sarit sa ma ia de mana, iar din instinct am insfacat ghiozdanul de langa pat. M-a tras din camera in timp ce Sasori a saltat-o pe Raluca in spatele lui fara a spune nimic. Alerga efectiv pe scari si era sa ma impiedic de 3 ori daca nu m-ar fi strans tare de mana. Puteam auzi pasi lui Sasori care intr-o secunda a sarit pe langa noi si a iesit afara.
    -Urca-te, a spus incordat Itachi si mi-a facut semn spre spatele lui.
    Ceva se intampla. Nu ii mai vazusem asa incordati, de la incidentul cu sarpele. Am sarit in spatele lui si a alergat afara. Viteza era cu mult mai mare decat puteam eu sa fug, iar asa in numai 3 minute l-am ajuns pe Sasori din urma care zbura printre crengi.
    -Tine-te bine.
    -OK, am spus si mi-am stans mainile in jurul gatului sau fara sa il sufoc. A fost o senzatie ciudata cand s-a inaltat pe scoarta copacului si a inceput sa sara alaturi de Sasori pe crengi. Pentru un moment i-am intalnit privirea fetei care devenise la fel de incordata si de indignata ca si mine. Trebuie sa imi amintesc sa o intreb ce patise azi-dimineata. Am mers pana in, mijlocul padurii unde copacii erau mai desi nelasand lumina soarelui sa intre. Aerul era rece si umed. In curand avea sa ploua. Ne-au lasat jos si am inceput sa inspectam. Nicio cale de scapare fara sa te pierzi prin desisurile astea. Nu dupa mult timp niste tufisuri au inceput sa se miste, iar de acolo au iesit Kisame si Deidara.
    -Ceilalti au ajuns deja? a intrebat Sasori.
    -Nu, sunt inca pe drum, dar nu mai au mult. Se pare ca Pain a aranjat deja lucrurile, a spus blondul alaturandu-ni-se.
    -Ar trebui sa mergem, a spus Kisame.
    -Ce se intampla? am intrebat asteptandu-ma desigur sa nu primesc niciun raspuns.
    -Ne schimbam ascunzatoarea, a spus Kisame.
    Eu si Raluca ne-am uitat una la alta si abia atunci am constientizat ca lucrurile ca si telefoanele noastre ramasesera acolo.
    -Si lucrurile noastre? a intrebat Raluca.
    -Nu va faceti griji de ele o sa va gasim noi ceva cu care sa va imbracati, in plus cred ca Konan se va ocupa de asta, a spus cu zambetul pe buze Dei.
    Ah daca nu mi-as fi luat rucsacul acum am fi fost in mare incurcatura ..la cate informatii se afla in el nici nu vreau sa ma gandeasc ce ar fi facut acel cineva cu ele daca le-ar fi gasit. Ne-am urcat in spatele baietilor si am continuat sa alergam printre crengile copacilor. Drumul a durat mai bine de 2 ore si sincer incepea sa mi se faca rau. Raluca adormi-se pe spatele lui Sasori. Probabil era si din cauza vremi. Erau nori si in acea padure deasa de care nu mai scapam era al naibii de racoare asa ca mi-as fi dorit sa fi apucat sa imi iau si altceva pe mine. In curand, asta insemnand dupa alta ora pierduta, am ajuns la marginea unui sat unde baieti ne-au pus sa ne dam jos. Se pare ca si Ralu se sculase si arata mai bine acum. Dei ne-a impartit niste cape negre si ne-a sfatuit sa ne ascundem parul.
    -De aici vom merge in echipe, a spus Sasori in timp ce isi schimba capa akatsuki cu una neagra cu gluga ca si a noastra. Itachi, Alexandra si cu Kisame formati o echipa, iar Raluca, eu si cu Deidara alta. Ne intalnim la punctul nostru, nu iesiti in evidenta si nu va pierdeti de noi, a spus uitandu-se cand la mine cand la Ralu. “Stai asta inseamna ca o sa fim singure o bucata mare de timp.”. Am sarit sa o imbratisez pe Ralu dupa care ne-am indepartat la insistentele lui Kisame ca e o pierdere de timp si ca trebuia sa ne grabim. Cerul deja era gri si fulgere rasunau peste tot. Oameni se imboldeau unii in altii sa scape de ploaia torentiala care urma sa vine. Cu greu am reusit sa ma tin dupa cei doi care nu aveau nicio problema cu asta. Usor picaturile au inceput sa cada dezlantuind multimea care s-a napustit asupra mea facandu-ma sa cad.
    -Doamne ce oameni zici ca ploaia ii poate topii. Baieti ?!
    „Nu cred am ramas singura in mijlocul multimii.”. Am incercat sa-mi fac loc prin multime si sa-i gasesc pe cei doi, dar nu am reusit. Eram singura in mijlocul unui sat, la cuca macai fara telefon si fara sa cunosc pe nimeni. „Ziua asta nu poate fi „mai buna” de atat!”. Ploaia curgea pe pamant din ce in ce mai tare. Hainele imi erau fleasca, iar frigul imi intrase pana in maduva oaselor. Pe strazi nu mai era nimeni. Poate mai aveam ceva bani prin rucsac, imi pot lua ceva cald. Mi-am luat rucsacul si tot ce gasisem fusesera 20 de yeni. Se pare ca si banii se schimba, si din pacate nu aveam nici cea mai mica idee cat insemna asta.
    -Domnisoara! a strigat un barbat in varsta de 65 de ani din usa unui magazin. Haideti inauntru, pun pariu ca sunteti uda pana la piele.
    M-am uitat in jur desi stiam ca pe strada nu mai era nimeni si am intrat in micul magazin cu vechituri al barbatului. Era cald si primitor. Magazinul avea aproape orice, de la mobila, pana la jurnale in piele, carti, ceasuri, o sumedenie de lucruri frumoase.
    -Uitati, a spus dandu-mi o cana cu ciocolata calda.
    -Va multumesc, sunteti foarte amabil.
    -Oh, draga, nu as spune tocmai acest lucru doar ca imi place sa ajut domnitele la ananghie, a ras usor si a plecat dupa tejghea. Poti sa te duci sa te uiti, unele din vechiturile astea sunt chiar magice.
    -Magic, nu imi reamintiti.
    Am inceput sa hoinaresc prin magazin pana ce am dat de un frumos colier. Era in forma de lacrima de cristal alba si avea un lichid argintiu in ea. Cel mai mult m-a atras lanticul care era in forma de fulgi.
    -Nu-i asa ca sunt minunate?
    -Minunate?
    -Da. Lantisorul are o dublura.

    Mi-a arata un lantisor identic numai ca era rosu si lanticul avea o vapaie.
    -Sunt asa frumoase.
    -Stiti, cred ca vi le pot da.
    -Nu se poate, e prea mult.
    -Insist. Oricum, mai ganditi-va pana va aduc o cutie in care sa le puneti.
    Am admirat in continuare lanticurile. Erau minunate si se potriveau de minune cu mine si cu Raluca. Am vrut sa ma intorc spre casa cand in fata mea a aparut...

    Diana Andrada
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 81

    Data de înscriere : 12/06/2013

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Diana Andrada la data de Vin 11 Apr 2014 - 20:33

    Cine????? Cine a aparut? Iubesc cand bagati suspans, ma face mai nerabdatoare. Sper doar ca batranelul sa nu pateasca nimic. Si pun pariu ca acele coliere sunt predestinate sa fie ale lor, sau sunt o capcana, dar cel mai probabil hestia cu predestinatul. VREAU next-ul. ACUM. VREAU. Pacat de telefoane. Si abia astept sa vad cine i-a facut sa plece din ascunzatoare( poate a fost Orochimaru).

    CrystalShadow
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 25

    Data de înscriere : 13/04/2014

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de CrystalShadow la data de Lun 14 Apr 2014 - 15:36

    Ador ficul tau. Are comedie, drama si actiune. A trecut ceva timp de cand am citit ficuri Akatsuki si sunt putine in romana. Ne face sa-i vedem pe Akatsuki altfel decat sunt prezentati in Naruto Shippuden.
    Oricum, ador certurile dintre personaje. Mai ales cand ele se prosteau cu coasa lui Hidan sau cand au folosit cioara lui Itachi ca si experiment. 
    Imi place mult ce scrii tu aici si sper sa aduci next-ul repede!

    Kittyx
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 15/07/2012

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Kittyx la data de Vin 18 Apr 2014 - 12:12

    Credeti-ma ca e asa o fericire cand vezi ca cineva iti apreciaza munca. Ne bucuram ca va place.

    Capitolul 11 (Ralu pov)



    Imediat ce fata a plecat, i-am urmat si eu pe cei doi baieti. Sasori ne-a anuntat ca trebuie sa ne grabim, asa ca am marit pasul. Saream din creanga in creanga, in spatele baietilor. Un sunet ascutit trece pe langa ureche, trezindu-ma la realitate din gandurile mele. In aria mea vizuala se vede cum un kunai tocmai a fost aruncat spre mine, insa am avut norocul de a scapa, iar kunaiul s-a infipt intr-un copac. Cei doi baieti s-au intors spre atacatori. Expresiile lor pareau sa indice ca se asteptau la asta. Brusc Deidara a incetinit ajungand in spatele meu. Cand am vrut sa ma uit in spate la atacatori, Sasori m-a tras de mana, continuand sa sara. Inca o data am fost nevoita sa ma grabesc. Nici macar nu m-am putut uita in spate. Singura explicatie primita de la roscat, a fost faptul ca se va ocupa Deidara de ei. Am continuat sa urmez ordinul primit, gandindu-ma la cine ne-ar putea ataca.
    -Sen….incep sa spun pierduta in ganduri in timp ce pasesc stangaci pe o creanga.
    ….pai….continui in timp ce imi pierd echilibrul si “zbor” prin aer, pe spate. Ultimul lucru pe care l-am putut vedea a fost expresia socata a roscatului cand s-a intos spre mine. Eram in cadere libera. In orice moment puteam sa ma lovesc de pamant, iar inima sa-mi inceteze. Pe ultima mea creanga a aparut Sasori, vizibil nervos, a intins mana dupa mine. Am incercat sa-i apuc mana, insa era prea tarziu, degetele noastre doar s-au atins. Pe fata mea se vedea disperarea de a fi salvata. Distanta dintre noi se marea cu fiecare secunda, si  o data cu ea orice urma de speranta de salvare pierea.. Baiatul si-a ridicat privirea de la mine, iar buzele lui au inceput sa se miste formand propozitii. Degeaba, nu intelegeam nimic, nu mai auzeam nimic in jurul meu, nu mai stiam notiunea timpului, am inchis ochii,  ramanand fara speranta. “Probabil tocmai vede urmaritorii, nici macar nu ne-am prea distantat de ei. Sunt asa nefolositoare si impiedicata….”. Zburam prin aer intrebandu-ma  cat timp mai am de trait, 1 minut? 47 de secunde? 10 secunde? “Nu ma asteptam sa mor astfel, credeam ca am sa mor intr-o batalie sau o sa mor de mana acestor criminali, nicidecum sa mor din neatentie….” M-am oprit din cadere, dar zburam din nou. “Un inger ma poarta spre rai?” ma intrebam, nesigura daca e bine sa deschid ochii. Mi-am facut curaj si am deschis unul dintre ochi, chipul celui care ma tinea strans in brate nu se vedea din cauza soarelui. Nu stiam daca sunt vie sau moarta. Mi-am deschis larg amandoi ochii si am intins o mana spre chipul umbrit. Am pipait fata, nesigura pe mine.
    -Te simti mai bine? Ma intrebat o voce cunoscuta.
    -Dei…dara? Am intrebat speriata si surprinsa.
    Chipul s-a intos spre mine. Umbra de pe fata lui a disparut, lasand la iveala niste ochii de un albastru pur, ceresc. Ce s-a intamplat?
    -Nu stiu decat ca ma bateam si am fost strigat de Sasori, iar cand m-am intors, mana lui indica ferm spre tine, mai aveai putin si faceai contact cu pamantul. A spus ca se ocupa el de ei, asa ca iata-ma aici dupa ce te-am prins. Ar trebui sa ne prinda din urma cat de curand.
    -Huh?
    -Ai lesinat timp de 10 minute. Probabil din cauza socului.
    Nu am putut acumula pe moment tot ceea ce se intamplase, dar un lucru stiam sigur, traiam. Am rasuflat usurata. Niciodata nu am fost mai bucuroasa ca acum. Precum prezisese blondul, Sasori si-a facut aparitia langa Deidara. Inca sareau pe crengi.
    -Si-a revenit? A intrebat neluandu-si privirea de la drum.
    -Da, am raspuns eu.
    -Ce s-a intamplat cu ei? A intrebat curios blondul.
    -S-au retras. Probabil au primit ordine noi, dar ca sa fim siguri ca nu ne mai urmaresc, ne vom opri in primul sat. E posibil sa dam de Itachi si Kisame.
    Inca eram in bratele blondului. Soarele care inainte stralucea, acum era acoperit de nori negrii.
    -Probabil o sa ploua, ne-a anuntat blondul uitandu-se la cer.
    “Sper sa nu.”.
    Orele au trecut o data cu inaintarea noastra prin padure. Insa spre nefericirea mea, norii cei negrii nu au disparut. De nicaieri s-a auzit un tunet care mi-a facut parul de pe spate sa se ridice. Poarta satului in sfarsit se vedea. Doar cateva minute ne mai desparteau de intrarea in oras. Din cer au inceput sa curga mici picaturi de apa.
    -Se pare ca ne oprim la un han, ne-a anuntat Sasori.
    Am intrat usor in orasul pustiu. Toata lumea se ascundea de ploaie. Primul han pe care l-am vazut, ne-am retras in el.
    -Se pare ca va ploua ceva asa o sa ramanem aici peste noapte, a spus roscatul.
    -Poti sa ma lasi jos, Deidara……i-am spus blondului care inca nu-si daduse seama ca era timpul sa ma lase jos.
    M-a lasat usor jos. Abia acum remarcasem ca toti eram uzi din cap pana in picioare. Hainele si capele negre se mulau perfect pe noi. Sasori s-a dus la receptie, in timp ce noi priveam cum ploua afara. Ne-a facut semn sa-l urmam. Am urcat pana la etajul 2, intr-o camera pe dreapta. Sasori a inchis usa in urma noastra. Nu m-am putut misca din prag. Analizam atent camera: o usa ce probabil duce spe baie, o fereastra cat peretele, si 2 paturi. “ doua paturi?! Dar noi suntem trei……..”. Mi-am ridicat privirea spre baieti, gata sa-I intreb de ce sunt numai doua paturi. Baietii tocmai isi dadeau capele jos. Acum se putea observa si mai bine cat de bine se mulase materialul pe ei. Fara sa realizesc, am inceput sa-l examinez atent pe roscat. Pantalonii se mulau perfect pe picioarele lui, pe talia lui. Am urcat cu privirea mai sus de pieptul lui. Din parul sau se scurgeau picaturi de apa, pe fata si pe podea. Si-a scuturat capul, exact ca un caine. Picaturile zburau in orice directie. Cu un gest foarte seducator, si-a trecut mana prin par verificandu-i umiditatea. Temperatura corpului meu crestea fara sa-mi dau seama. Revenind la realitate, am incercat sa-l intreb pe Deidara. Acesta tocmai isi desprindea parul ud. Pletele blonde i-au cazut pe spate, din par scurgandu-i-se apa. Materialul bluzei era perfect mulat pe abdomenul lui, lasand la iveala un corp de indvidiat. Am pus instinctiv mana la nas, cand mi-am dat seama ca imi curg nasul. Am intrat brusc in baie, atragandu-le atentia baietilor. M-am uitat in oglinda, imi curgea sange din nas. “Ahhh, grozav….”. Am incercat sa opresc sangerarea cu niste servetele.
    -Ce ai patit? A intrebat blondul care a aparut in dreptul usii.
    A inceput sa curga si mai mult sange. Rosie la fata din cauza rusinii, mi-am bagat capul sub jetul de apa rece, mintind ca sunt bine. Apa rece chiar ma calma, iar incetul cu incetul, sangerarea s-a oprit. Cand am fost sigura ca nu mai curge sange, mi-am ridicat capul de sub robinet. M-am uitat atenta in oglinda, parul scurt imi era lipit de fata pe lateral. Mi-am luat un prosop si l-am asezat pe cap, tamponand parul ud. Am iesit din baie, sigura ca nu imi mai sangereaza nasul. Intr-un colt al camerei se aflau pelerinele ude. Sasori era lipit cu capul de fereastra enorma, privind absent afara. Deidara se asezase jos la bustul gol, bluza lui era aruncata undeva in camera. Se juca cu explozibilul lui. Cand m-a vazut, mi-a zambit dulce, facandu-ma sa zambesc. Afara incepuse sa ploua si mai dens, iar din cand in cand, mai aparea cate un fulger. Un sunet infricosator s-a auzit din cer, facandu-ma sa ma refugiez in cel mai apropiat colt al camerei, protejandu-mi capul cu mainile si atragandu-le atentia baietilor. S-au intors amandoi spre ferestra plictisiti. Deidara s-a reintors la joaca lui cu uleiul, intorcandu-si privirea spre mine.
    -Ralu?
    N-am raspuns, eram speriata, eram paralizata. Strigandu-mi numele a doua oara, l-a facut pe roscat sa-si intoarca si el privirea spre mine. Parea putin fascinat, sau poate mi se parea mie. Blondul a venit mai aproape de mine, intrebandu-ma ce am. Un alt tunet s-a auzit. M-am ghemuit si mai mult in colt.
    -Ti-e frica de tunete? a intrebat baiatul din dreptul meu.
    Am incercat sa-i raspund, dar cuvintele nu doreau sa iasa, se opreau in gat, obligandu-ma sa tac. Blondul a intins mana spre mine. Mana lui ma mangaia pe cap, exact ca un parinte.
    -E ok, Ralu, nu are cum sa ajunga aici, a incercat sa ma calmeze.
    Lacrimi se adunau in ochii mei in timp ce ii vedeam privirea blanda adresata-mi. "Acel sunet nu prevesteste nimic bun...." Una cate una, se scurgeau pe fata mea. Privind acei ochi blanzi parca puteam vedea trecutul in ei.
     
    Acum 13 ani....
     
    -Papa, o sa inceapa sa ploua?

    -Probabil, hai sa ne grabim acasa, ne asteapta mami, mi-a raspuns barbatul afisand cel mai dulce zambet din lume. Mi-a deschis portiera masinii, m-am urcat pe bancheta din spate in timp ce el s-a urcat la volan. A inceput sa conduca linistit.

    -Si ce vrea printesa mea de ziua ei? M-a intrebat dulce.

    -Vreau o testoasa de plus, i-am raspuns naiva, si lasandu-ma purtata de imaginatia mea.

    -Cat de mare sa fie? A spus incepand sa rada suav.

    -Atata, i-am raspuns gesticuland cu mainile.

    S-a uitat la mine in oglinda, inca zambindu-mi. Mi-a spus ca o sa-mi ia una si mai mare. Pe parbriz au inceput sa se adune picaturi de ploaie. Barbatul a pornit stergatoarele, a marit viteza si luminile, afara era intuneric total.

    -Se pare ca incepe sa ploua, iti e frica de fulgere sau tunete?

    -Nu mi-e frica papa, ti-am mai spus ca nu mi-e frica, i-am raspuns  bosumflandu-ma ca mereu ma intreba acelasi lucru cand ploua, stia bine ca nu imi e frica.

    -Bine printesa, sper ca ti-ai pus centura.

    Am dat afirmativ din cap. Din cand in cand se vedea fulgere, dar nu se auzea nici un tunet.

    -Si cum a fost astazi la scoala, m-a intrebat intorcandu-se spre mine. Deodata s-a auzit un tunet, iar in lumina farurilor a aparut o masina chiar pe banda noastra.

    -PAPA! i-am strigat aratandu-i spre masina din fata noastra.

    S-a intors brusc si a evitat in ultima secunda impactul, dar a pierdut controlul masinii. Automobilul se rotea incontinu’. Totul era negru in fata noastra cand s-a oprit din rotit. Un alt tunet s-a auzit iar un fulger ne-a luminat vederea. Acum vedeam mai clar unde ne aflam, si nu-mi placea deloc. Eram pe marginea unei prapastii, iar masina se misca din cand in cand. Mi s-a taiat respiratia, am inceput sa plang. Papa a incercat sa se intinda dupa telefonul din geanta lui. Geanta era aruncata de pe scaunul de langa sofer in fata, mult in fata. A ajuns la telefon si a format repede un numar, cerand ajutoare. A inchis telefonul anuntandu-ma ca vor veni in jumatate de ora, iar tot ce trebuia noi sa facem era sa stam linistiti. Plangeam in hohote, speriata, in timp ce papa incerca sa ma linisteasca, spunandu-mi ca totul va fi bine. Un alt tunet s-a auzit iar masina a inceput sa se clatine tot mai mult in fata.

    -Printeso, deschide portiera si sari cat de repede poti.

    -Papa?

    -Doar fa-o, mi-a spus in timp ce isi intorcea capul la mine si imi zambea dulce.

    Am deschis portiera cu teama si am iesit afara. Tot spectacolul fiind luminat de un alt fulger. Ultimul lucru pe care l-am putut vedea a fost zambetul lui dulce, iar masina s-a rasturnat in prapastie. Cand au ajuns ajutoarele, le-am spus tot ce stiam si am intrebat disperata, ce s-a intamplat cu papa. Singurul raspuns primit pentru o fetita de 5 ani, era doar faptul ca s-a dus intr-o calatorie lunga, si ca isi daduse seama ca greutatea mea nu putea echilibra masina....

    Diana Andrada
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 81

    Data de înscriere : 12/06/2013

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Diana Andrada la data de Dum 27 Apr 2014 - 13:07

    Buna. Iertati-ma ca am venit atat de tarziu cu virgula comentariul, dar in vacanta am fost la tata unde nu am PC si nu ma pot conecta de pe telefon. Oricum, imi place la nebunie capitolul. Nu imi vine sa cred ca Ralu a trecut printr-o trauma asa urat, parea o tipa puternica, fara vreo teama. Dar e mult mai interesant asa. Si cine ii urmarea? Si de ce a lesinat asa dintr-o data? Abia astept next-ul. Spor la tastat.

    Radovka
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 12

    Data de înscriere : 19/04/2014

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Radovka la data de Dum 4 Mai 2014 - 19:34

    Hei, eu sunt Alexandra si vreau sa va spun sa ma bucur mult ca va place mica noastra poveste.Iata urmatorul capitol si spor la citit!

    (Ale pov )

    Cand m-am intors eram gata sa ii sar de gat blondului din fata mea crezand ca este Deidara ,dar nu era.Baiatul cu parul blond carliontat si mediu ,cu ochii de un albastru inghetat asemeni unui cristal rar era un simplu locuitor al satului,nu unul din cei mai cautati sasini.Am respirat adanc ,i-am spus un buna rece si am inaintat spre casa de marcat .Imediat ce am trecut de el o senzatie subita de adrenalina combinata cu emotie si ....hmm frica m-a strabatut facandu-ma sa imi intorc privirea la baiatul cu ochii de gheata ,care asemeni mie avea o privirea fixa si inmarmurita.
    -Ohh domnisoara se pare ca la-ti cunoscut pe filu meu Kael .Este un baiat bun desi nu prea are maniere.Kael nu te mai uita asa la fata o sperii
    -Nu e nimic sincer am spus afisand un zambet stramb 
    "Da lasati-l asa pot sa nu ma mai simt vinovata ca i-am incalcat promisiunea lui Ralu de a nu ma mai uita insistent la oameni "
    -Nu ,tatal meu are dreptate.Eu sunt Kael incantat de cunostinta.
    -Si eu la fel am spus intinzandu-i mana .
    -Stii se obisnuieste sa iti spui si tu numele.a spus Kael ducandu-se sa ii ia locul tatalui sau pentru a impacheta lantisoarele
    -Nu prea imi spun numele oricui 
    -Poi de unde sti ca eu sunt oricine .Poate stiu mai multe decat crezi despre tine 
    -Hahaha cum ar fi ? am intrebat ridicand sceptica din spranceana
    -Ca esti o fata de treaba careia ii sta de minune cu acest lantisor si careia ii va face placere sa o conduc acasa a spus in timp ce imi punea lanticul la gat si din fericire pe cel bun 
    -Kael are dreptate ar trebui sa te duca acasa mai ales ca inca ploua si nu stii niciodata cand apare ceva din umbre a spus batranelul
    Mi-am intors privirea spre geam si ce sa vezi inca ploua..."Ahh vremea nu tine cu mine azi "
    M-am reintors catre cei doi si ochii batranului mi-au dat fiori pana in maduva oaselor.Ochii aceia caprui cu tente galbene ca ochii unei pisici erau de-a dreptul plin de nebunie."Poate totusi ar trebui sa plec"
    -Eu cred ca o sa plec am spus si am luat lanticurile de pe masa dupa ce i-am salutat politicos si am respins orice insistenta de a ma conduce Kael.
    -In sfarsit am spus tranagand in plamani aerul proaspat 
    -Credeai ca scapi asa usor de mine ? 
    -Kael !?
    -Ti-am spus ca nu te las sa mergi singura in plus ai nevoie de o umbrela 
    -Bine..
    "Damn ..dupa ce ca o sa ajung decapitata de Itachi pentru ca am fugit daca o sa mai ma vada si cu el o sa am parte si de o moarte lenta.Imi urasc viata"
    -Esti bine ? s-a auzit vocea lui Kael 
    -Da ! Perfect !am spus repede revenind la un zambet stramb
    -Si unde mergem ?a intrebat baiatul revenind la o fata serioasa
    -Poi de fapt sunt cu familia in trecere si m-am pierdut de ei.Asa ca o sa ma duc sa ii gasesc
    -Ai idee unde ar putea fi ?Sa luam tot satul la picior o sa dureze o vesnicie
    -Stai !Sa mergem ?Nu prea cred .Iti multumesc de intentie ,dar nu am nevoie de probleme si o sa merg singura.
    -Cum adica probleme ?a intrebat ridicand din spranceana 
    "Bravo tuto "
    -Poi ai mei sunt foarte stricti in legatura cu baietii si nu am chef probleme cu ei 
    -O haide o sa inteleaga a spus si m-a tras de mana ca sa o i-au la fuga 
    Cu cat acopeream o arie mai mare frica imi crestea in vene .Nici nu vreau sa ma gandesc ce i-ar face Aka daca l-ar vedea langa mine.
    -Nimic cunoscut ? a intrebat pentru a suta oara baiatul primid desigur acelas raspuns,un dat negativ din cap
    -Auzi ...-l-am oprit - de ce ma ajuti ? 
    -Hmm sa spunem ca poate candva o sa am si eu nevoie de o favoare si poate o sa poti sa mi-o inapoiezi a spus privind intr-un punct fix
    -Ei bine , sa sti ca nu o sa pot sa ti-o intorc am spus rece crezand ca pot scapa de el mai repede ,dar nu.... m-am inselat
    -Eu n-as crede asta a spus Kael dupa care a luat-o inainte lasand liber ploii sa ajunga la mine .
    "Tipu asta imi da fiori...."
    Am mers inca jumatate de ora pana ca inevitabilul sa se intample .Din multimea de oameni se puteau deslusi doua siluete cu pelerina neagra .Erau ei .
    -Ah Kael, i-am gasit am spus si i-am aratat spre un cuplu nu departe de noi .O sa plec acum pa .! am dat sa plec ,dar acesta m-a prins de mana.
    -Stai ..aceia nu sunt sateni a aratat fix spre cele doua siluete .Nu te las singura mai ales ca nu stii ce criminali sau evadati sunt.
    "Serios omule lasa-ma in pace !"
    -Ma tras de mana pana aproape de cuplul din fata noastra cand o silueta a vrut sa se intoarca si m-am panicat .
    L-am tras pe Kael cu fata spre mine si cu spatele la siluete si ...l-am sarutat.
    Buzele ii erau moi si carnoase.Am vrut sa ma departez ,dar m-a strans mai aproape de pieptul lui .Acel sarut nevinovat s-a schimbat in unul frantuzesc. Obrajii imi luasera foc si euforia ma cuprindea cu fiecare secunda.A fost nevoie de toata forta mea sa ma indepartez de el .
    -Scuze a fost vina mea acum plec am spus si am luat-o la fuga lasand-ul sa ma strige .
    Am ocolit pana sa ajung in fata siluetelor cu pelerina si cand sa dau nas in nas cu ei si sa suport ce urma .......

    Diana Andrada
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 81

    Data de înscriere : 12/06/2013

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Diana Andrada la data de Dum 11 Mai 2014 - 12:59

    A prins-o din urma Kael, nu? Sau tot ceva dubois. Tipul ala are ceva. Hmmmmm, nu sunt sigura ce, dar are. O sa aduca belele. Saraca Ale, macar a luat lantisoarele si a avut parte de un sarut si ceva imi spune ca i-a placut. Abia astept sa vad ce se intampla in continuare. Spor la tastat.

    Radovka
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 12

    Data de înscriere : 19/04/2014

    Re: Evadare din realitate(Akatsuki fan fic)

    Mesaj Scris de Radovka la data de Dum 1 Iun 2014 - 21:55

    Hei .Eu si Raluca vrem sa va multumim pentru cele 1045 vizualizari si lui Ann ,Dianei si lui Crystal pentru mesajele care ne-au inseninat zilele .Multumim mult dragelor !
    Bun .Deci vom face un capitol special in care vom patrunde in culisele Evadare din realitate .Si partea cea mai tare e ca noi filmam cu o camera ascunsa in sapca pentru ca nimeni sa nu stie.
    -Da vor avea o mare surpriza cand vor afla
    -Asa e (ras malefic ).Apropo pe parcurs o sa apara o voce care ei bine o sa povesteasca ca in oricare capitol pentru ca voi sa ne puteti vedea miscarile si reactiile .
    -Ah haide ca deja i-ai plictisit si daca mai stam mult o sa pierdem toata actiunea.
    -Ah da-mi pace Ralu !.Vrei sa inteleaga si ei ceva ?
    -Ah bine ,doar grabestete .
    -La cat de dimineata e asta e cea mai mare vitaza 
    -E ora 9!
    -Raluca, la mine ce e pana in1inseamna dimineata. Credeam ca te-ai obisnuit cu asta !
    -Eu si reatul care inca mai primim un neata si la 7 seara .
    -Ei haide cine o lungeste acum?!
    -Doar porneste o data camera aia si hai sa mergem.
    -Ok .Si ca tot esti asa nerabdatoare o sa incepem cu Hidan ,marea ta iubire 
    -Haide Alexandra!
    -Bine ii dau drumul!Nu trebuie sa sari asa ...
    Alexandra a dat drumul camerei si fetele au inceput sa strabata studioul pana au ajuns la cabina lui Hidan
    -Ah chiar crezi ca ar trebui sa le aratam asa ceva?
    -Stai chill. Stiu ca pot face fata la asta. In plus trebuie sa ii pregatim pentru ce ii asteapta in sezonul 2 a spus Alexandra si a impins usor usa cabinei.
    Aceasta s-a deschis cu un usor scartait iar fetele au intrat in mucuta camera in care se gasea doar un pat cu multe haine pe el .
    -Hidan !a strigat Raluca
    -Negrii ! Am venit! Poti sa te reintorci din locsoru in care te joci cu coasa ! a strigat Alexandra uitandu-se sub pat 
    -Haha, sa sti ca oricat ar fi el de slab nu poate incapea intr-o gaura cam cat un corp de soarece 
    -Mai Ralu tu n-ai vazut ce poate face ! Bili a reusit sa arunce cu popice in el si s-a destramat in oase ,deci poate .
    -Sunt desene normal ca poate ! a tipat Raluca
    -Ah daca spui tu...Negri!!!
    -Sunt in baie !
    -Ar fi bine sa fii imbracat altfel o sa manuiesc si eu coasa aia si nu stiu daca mai iesi intreg
    -Ah Alexandra esti o dulceata ca de fiecare data. a spus Hidan iesind afara cu un halat pufos si albastru pe el si a sarit sa le ia in brate.
    -Oo Negrii are sentimente ...a oftat Alexandra 
    -Cand o sa incetezi sa ma mai sacai cu personajul ala din desene animate ....Nu sunt Negri si nici voi Bili si Mandy ,clar?!
    -Hei daca te mai uiti o data la mine cand spui de Bili te omor
    -Nu e frumos ca o domnisoara sa vorbeasca asa.Eu nu vreau sa ne suparam dar..
    -Aoleu terminati o data .Voi vreti sa ma inlocuiti in film si nu stiti cum ?! a spus Raluca cu zambetul pana la urechi
    -Stai calma nu ma ating de Negri am spus si i-am ciufulit parul abia dat cu gel
    -Yac, am gel pe mana!
    -Ah Alexandra am stat atat sa-l fac sa arate asa...
    -Putin imi pasa de paru tau mana mea are o cutie de gel pe ea
    -Poi banuiesc ca trebuie sa iti multumesc a spus uitandu-se iar in oglinda din baie.Acum sunt mortal si natural
    -Raluca ! 
    -Ce ?
    -Tine-ma !a tipat Alexandra gata sa sara la gatul lui Hidan ,care ii zambea usor si ii facea cu mana in timp ce fetele ieseau afara 
    -De ce esti rau cu el ?
    -Ah Ralu nu stiu ..doar ca atunci cand ii vad moaca nu ma mai pot controla.Sangele imi urca la cap si inima imi bate tare si daca nu sar sa-i dau una turbez ! a tipat Alexandra facand sa rasune in tot holul ecoul vocii ei
    -Si cand te gandesti ca stai 11 ore cu el...Stii a inceput sa cam imi placa a spus Raluca razand malefic
    -Mrrrrr
    -Tocmai...tocmai ai marait la mine ?!a intrebat Raluca punandu-si mainile in solduri
    -Nu .... a lasat capul in jos .Cred ca ar fi timpul sa mai mergem .a spus Alexandra si a luat-o la alergat 
    Fetele au continuat sa mearga pana au ajuns in camera de macheaj unde Itachi isi facea ultimele retusuri 
    -Hei straini !a spus Itachi zambindu-i cald Alexandrei
    -Hei !au spus amandoua in cor
    -Cu ce ocazie pe aici ?E inca -s-a intors ca sa se uite la ceasul de pe telefon-10 .Uau tu treaza la ora asta cum e posibil asa ceva ?!a spus izbucnind in ras alaturi de Raluca
    -Radeti voi radeti ,dar cand veti ajunge cu ditamai cearcanele o sa va para rau
    Cei doi au suras usor iar Itachi s-a reintors la machiajul sau
    -Raluca !?
    -Ce-i?
    -Ce-s alea ?!a tipat in soapta Alexandra aratand spre un umeras cu haine agatat de perete
    -Aa stii chestiile alea cu care te imbraci pe nume haine .Ai si tu pe tine .
    Alexandra s-a lovit cu o mana peste frunte inabusind o injuratura .
    -Te rog spune-mi ca nu-s ale lui 
    Raluca a facut ochii mari si pentru prima data au vazut pieptul gol al baiatului
    -Iacc pune ceva pe tine ,pune ceva pe tine !! a tipat Alexandra incepand sa arunce cu haine in Itachi cu ochii inchisi
    -Sss-t..ai .Opa! a tipat Itachi facand-o sa-si dechida ochii
    -Port pantaloni, dar sa stii ca nu m-ar deranja sa scap de ei daca ma ajuti a spus zambind pervers.
    -Daca te atingi de mine ..
    -Ce ?a spus acesta tragand-o de mijloc la abdomenul sau
    -Asta a spus si l-a lovit in punctul sensibil 
    Atunci Alexandra a luat-o pe Raluca de mana si au fugit pe usa care dadea spre o mica bucatarie.Dar se pare ca au dat din lac in put.
    In bucatarie se aflau Konan si Pain fiind prea prietenosi unu cu altul .Mana lui Pain se afla pe coapsa lui Konan in timp ce ii saruta gatul iar fata era in extaz
    -Ce nai...iac luati-va o camera ! a tipat Raluca facandu-i pe cei doi sa se departeze 
    -Oh lasa-i si tu in ..
    -Hei eu ii las da nu unde manac in fiecare zi ! a tipat Raluca facandu-se rosie la fata de nervi
    -Ei macar stim sigur unde nu vom mai manca spus Alexandra facandu-i pe cei doi sa roseasca si mai mult .
    -Ce ziceti daca ati pleca si noi ne-am schimba locul si sa nu mai aducem vorba de asta niciodata ? a propus Pain rosu la fata 
    -Ah, ati face bine sa nu ciripiti nimic !a tipat Konan dupa care l-a tras pe Pain din bucatarie 
    -Ce ciudati...
    -Si cand te gandesti ca isi joaca asa bine rolurile a spus Raluca oftand.Mai bine continuam sa mergem poate mai dam peste cineva .
    -Cineva care nu are chef de monopoli 
    -Bine spus
    -Hei mai dati si voi pe la munca ?a spus Deidara facandu-le pe fete sa se intoarca si sa ii zambeasca larg 
    -Hei suntem aici nu?
    -Mda am avut ceva probleme ? a spus Raluca incercand sa gaseasca o scuza buna 
    -Probleme ? a intrebat blondu-l ridicand din spranceana 
    -Nimic serios a adaugat putin agitata Alexandra Doar stii probleme de fete
    -Da .Stii perioada aia a lunii cand ..
    -Stop!Nici nu vreau sa aud ca mi se face rau .
    -Pai bine atunci noi am plecat a spus Raluca 
    -O si in locul tau eu mi-as gasi alt loc de mancat .Pain si Konan au fost aici inainte si vroiau sa joace monopoli
    -Vrei sa spui ca .. a intrebat blondul lasand sa-i cada prajitura pe care a luat-o de pe masa 
    -Noi am plecat a tipat Ralu si i-a facut cu mana 
    -Parca nu trebuia sa-i spunem .. a mustrat-o Raluca pe Alexandra dupa ce s-au indepartat de bucatarie
    -Ei lasa ca-i trece A spus Alexandra facandu-i cu ochiul .In plus scorpia aia ne-ar fi dat si la stirile de la ora 1 daca eram in locul ei!
    -Poi banuiesc ca ai dreptate
    -Vezi ?Acum mai semeni cu mine 
    -Hai sa mai vanam pe cineva !Cine stie ce mai gasim pe aici .
    Fetele s-au intreptat spre platou trecand astfel prin o mica camera de zi .La prima vedere aceasta era goala si putin sinistra din cauza luminii care aproape nu patrundea prin draperia de la fereastra.Cand fetele au trecut prin dreptul canapelei doua maini au tras-o pe Raluca .
    -Aaa !Tipatul Ralucai a invadat camera astfel facand-o pe Alexandra sa alerge pana la geam si sa-l descopere.Draperia odata indepartata a lasat lumina sa patrunda in camera ,descoperindu-l astfel pe atacatorul fantoma .
    -Ahh, inchide naibi geamurile alea ca imi dau dureri de cap !s-a plans un baiat roscat cu ochii caprui si cu corpul desenat asemenea unei papusi
    -Ah iara ti-oi luat animalu ala mort pe cap ? a spus intr-un hohot de ras Alexandra
    -Razi cat vrei .Dar ce avem noi aici ?S-a reintors catre Raluca care se afla sub corpul bine lucrat al acestuia 
    -Date de pe mine ! A spus aceasta nervoasa gata sa sara si sa-l loveasca 
    -Ah daca as face asta care ar mai fi distractia a spus si a coborat cu mana de pe fata fetei pana pe gat dupa care pe piept in linie treapta .Nervii Ralucai cresteau cu fiecare atingere.Nu putea crede ca nu putea sa-l loveasca, sa-l dea la o parte ,sa nu il lase sa o atinga in felul ala.
    -Inceteaza a tipat Alexandra. vrand sa sara la el cand cainele acestuia ,Sasha ,a sarit pe ea daramand-o 
    -Mai bine acum .
    Raluca se zbatea sub corpul baiatului ,dar fara rost.Statura lui si corpul de doua ori cat al ei o facea sa nu fie mai mult de o foiala pentru el.
    -Shh pisicuta ,nu musc a spus acesta vrand sa se apropie de gatul fetei cand o voce furioasa l-a anuntat ca intarziase prea mult la filmari 
    -Pacat ,dar se pare ca va trebui sa o lasam pe alta data .Baiatul s-a ridicat lasand-o pe Raluca sa faca si ea acelas lucru. A incercat sa -l loveasca ,dar acesta a fentat-o prinzand-o de maini.Una aflandu-se suspendata in aer iar una fortata la spatele sau 
    -O era sa uit !.A sarutat-o rapid pe buze dupa care s-a facut nevazut pe usa .Odata ce acesta a iesit Sasha a lasat-o pe Alexandra sa se ridice si sa inceapa sa injure facand-o pe Raluca ca izbucneasca in ras.
    -O sa ma razbun eu pe cap de rosie !O sa vada el !Numai sa astepte!
    -Hai hai gata Ale ! Stii ca eu sunt prima la rand a spus cu o voce aspra inca resimtind nervii.Oh ,uite e deja 12 !Cred ca ar trebui sa terminam .
    -Bine spus
    -Deci noi speram ca va placut si ca v-am facut sa va distrati putin.Putin mai mult
    -Mda e bine ca lumea nu a aflat ca e filmata si noi am iesit ok A spus Alexandra scotand camera de filmat din sapca 
    -Pe asta s-o crezi tu! a spus Konan facandu-le pe fete sa se intoarca . Stiti ..cand esti prea amabil cu lumea sau faci vizite in tot platou sau stiu si eu ..vorbiti singure despre "ce mai gasim pe aici" lumea intra la banuieli 
    In spatele lor era toata lumea filmata si ei bine nu prea erau bucurosi de asta in special Konan care ranja malefic 
    -Ei bine cred ca nu a iesit asa bine .hihihi A spus Alexandra ducandu-si mana la geafa .Stiti noi am cam avea ceva de facut ..Ralu fuggiii!!!!!! a tipat dupa care fetele au luat-o la fuga 
    Poi cam asta a fost o zi in culuse .Urati-le noroc fetelor si ne revedem la un alt capitol
    Ps :Negrii reprezinta moartea in desenul Billi si Mandy

      Acum este: Lun 5 Dec 2016 - 0:26