╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Killer of love II: A New Life [+18]

    Distribuiti

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Sam 15 Sept 2012 - 0:06

    Bună dragii mei Poate e mult prea devreme pentru un sezon 2 deşi au trecut doar 3 săptămâni am vrut să îl aduc înainte să înceapă şcoala. Nu este chiar plăcut unînceput de şcoală, so am vrut să fac o zi mai frumoasă pentru toţi, şi pentru mine, pentru că nu mai puteam rezista să las acest capitol să steasingur în calculator fără să primească vreo părere xD.

    Aşa acum, vă mulţumesc mult pentru toate comentariile primite la sezonul 1, vă jur că am început să plâng de emoţie. Păi, se pare că astăzi începem un nou sezon şi sper să fie mai reuşit decât celălalt. >< Sper să vă placă şi să-mi spuneţi părerile voastre . Toate comentariile voastre m-au emoţionat cu adevărat, nu am putut să vă fac să mai aşteptaţi. Ei bine, devin cam plictisitoare ştiu, aşa că vă las să citiţi capitolul, dar înainte vă mai mulţumesc încă o dată pentru tot . Spor la citit !




    ╔══════════════════╗
    Killer σƒ ℓσνє II:
    A ηєω ℓιƒє [ 18]
    ══════════════════




    ~Prolog~
    O lume atât de plină şi totuşi atât de goală. Iubirea şi compasiunea sunt departe. Oriunde te uiţi vezi doar trădare şi minciună. Oamenii te dezgustă, faptele te înfricoşează, cuvintele te dezamăgesc. Singur printre atat de mulţi, singur fără nimeni. Pe cont propriu într-o viaţă de nimic. Tu doar cu tine şi nimeni altcineva. În gând apar întrebări şi intrebari care nu-şi găsesc răspunsul. Când crima este tot ce ai, violenţa este din ceea ce trăiesti, sângele este ceea ce te înveseleşte şi durerea ceea ce te linişteşte, atunci doar iubirea te mai poate salva. De cine? De tine însăţi.






    Chapter 1
    Un nou început
    Străzile înzăpezite erau goale. Plapuma alba formată din mici steluţe de zăpadă acoperea totul. Adierea blândă a vântului făcea copacii desfrunziţi să se clatine şi să dea jos haina albă şi răcoroasă ce le învelea crengile. Paşii unui bărbat se puteau distinge pe plapuma fină a iernii, cateva picaturi de sânge văzându-se clar pe langa urme. Mergea încet, ca secat de puteri şi energie, fără o anumită direcţie sau fără vreun scop. Parcă mergea după cum îl ghida instinctul. Jacheta de piele ce persoana o purta era uşor sfâşiată, bluza sa era în aceiaşi stare, printre sfâşieturi văzându-se pătrăţelele abdomenului nu foarte bine conturate şi uşor şterse. Prin părul negru ca tăciunele se putea vedea sângele ce mergea de-alungul câtorva fire de păr, într-un final desprinzându-se de acesta şi prăbuşindu-se cu putere pe zăpadă. Era scufundat într-o confuzie deasă. Nu mai ştia cine e, pur si simplu nu se mai recunoştea. Privea pierdut înainte, făcând paşi lenţi fără vreo destinaţie aranjată. Nu ştia ce face, parca nu era conştient. Privirea lui era goala, nu exprima nimic, absolut nimic. Îi lipseau sentimentele, îi lipsea cunostiinţa. Încerca să se regăsească pe el însuşi printre gânduri vrând să afle cine este. La un moment dat se opri şi privi uşa dublă ce i se afişa in faţa ochilor. Era o clădire, o clădire părăsită. Se apropie de acea uşă privind-o într-un mod insistent şi atinse mânerul vechi, dar auzi un sunet în stânga sa, iar ochii lui îşi schimbară instantaneu punctul ţintit. Se uită cu ochii roşiatici ca de sânge la o persoană ce venea înspre el. Acea clădire era teritorul mafiei Yakuza, oricine punea piciorul în acea zonă îşi pierdea viaţa. Însă, când bărbatul se apropie şi vru să îl lovească cu un cuţit, mâna ce stătea pe clantă îi străpunse fără nicio greutate trupul, ieşind plină de sânge în spatele bărbatului. Pumnul ce ieşise pe la spate stătea încleştat, fire dese de sânge scurgându-se pe degete şi căzând în zăpadă. Mâna individului scăpă cuţitul, iar inima sa se opri pe loc. Ochii săi stăteau larg deschişi, faţa fiind stropită de propriul sânge. Bărbatul îşi scoase braţul din trupul membrului Yakuza şi privi pofticios cadavrul ce zăcea fără vlagă în faţa lui. Un zâmbet satisfăcut îşi făcu apariţia pe chipul său şi privi sângele ce se scurgea încontinuu din trupul neînsufleţit. Nu simţea nimic, doar privea cadavrul ce îl avea în faţă şi zâmbea triumfător. Ceva era ciudat, ochii lui purtau atâta ură pentru toate, pentru orice şi oricine. Chicoti amuzat şi îşi scoase caninii ascuţiţi la iveală. Ura, furia, răutatea puneau stăpânire pe el şi pe trupul său, în ochii lui se oglindea focul, dar erau atât de reci şi atât de înfiorători. Îşi mută atenţia înapoi spre uşă şi o deschise rapid, trântind-o de perete. Intră în acea clădire, iar uşa se închise în urma lui. În faţa ochilor i se afişa un hol lung, în stânga şi în dreapta acestuia fiind zeci de uşi din lemn masiv. Paşii săi se auzeau în ecou parcă din toate direcţiile. Peste tot era întuneric, nicio urmă de lumină. Ochii roşiatici erau singurii care străluceau în acel întuneric. Dar era înfiorător. Privindu-l în ochi ai fi putut să-ţi vezi momentul propriei morţi. Într-un final se opri în faţa unei uşi masive din lemn pe care o deschise fără vreun moment de ezitare şi intră în încăpere închizând uşa în urma sa. Acolo erau doar două canapele din piele cu o măsuţă de cafea între cele două. Bărbatul îşi dadu geaca jos si bluza lafel, lăsând la vedere un tatuaj cu o cruce ce era înconjurată de un şarpe pe braţul drept. Pe abdomen erau numai zgârieturi şi răni adânci, iar pe spate era o zgarietură adâncă ce începea de la omoplatul drept şi se termina la talie. Începea sa respire greoi şi nemaiţinându-se pe picioare căzu în genunchi, iar pe bărbie se scurseră câteva firicele de sânge. Între deschise uşor gura lăsând acel lichid să cadă pe parchetul de un maro închis. Ochii dilataţi priveau într-un fel nepăsător firicelele de sânge ce continuau parca fără sfârşit să se scură pe parchet. Scuipă acel sânge pe care îl avea în gură şi se ridică din genunchi, apoi merse clătinându-se în baie şi se sprijini de chivetă şi se uită pierdut în oglindă încercând să recunoască ceva sau pe cineva. Ochiul stâng îi sângera abundent, dar nu-i păsa. Se uita la propria reflecţie dar nu se putea vedea pe el. Vedea pe altcineva. Cineva care seamană leit, dar nu el. Ştia, era sigur că persoana la care se uită acum în oglindă nu e el însăşi. Se încruntă şi îşi încleştă pumnul care în secunda doi sparse cu putere oglinda. Un ciob de oglindă îl zgârie pe obraz, iar părţile oglinzii făcură contact cu gresia spărgându-se în zeci de bucăti.Mâna începu să-i sângereze abundent, lichidul roşiatic scurgându-se pe chiuveta de albă. Nu simţea durerea, oricât de rănit ar fi fost. Se simţea....mort.





    ***
    Coborând rapid scările de marmură, cu încercarea de a scăpa de toate întrebările şi toate minciunile pe care jurnaliştii le spuneau, un bărbat mergea înconjurat de presă ignorând total întrebările banale pe care jurnaliştii i le puneau. Mergea încruntat spre maşina sa până când intră înăuntru şi plecă cu cea mai mare viteză. Răsuflă adânc şi se opri la o parcare. Ochii dilataţi şi obosiţi priveau în gol, în timp ce el se gândea la diferite lucruri. Munca sa era extenuantă. Presa îl urmărea peste tot fără să-i dea linişte. Fiind criminalist şi în acelaşi timp, şef respectat în F.B.I avea în fiecare zi diferite cazuri de care se săturase până peste cap. Vroia doar să ajungă acasă şi să-şi vadă soţia ce mereu îl intâmpina cu un zâmbet călduros şi pe mica lui fetiţă ce mereu atunci când îl vedea intrând alerga spre el şi îi dăruia o îmbrăţişare drăgăstoasă. Răsuflă adânc şi se uită la ceas. Nu era mai mult de şase seara. Zâmbi şi plecă din acea parcare spre casă. Când ajunse, îşi parcă maşina în garaj şi intră în casă. Imediat fu învăluit de o căldură plăcută şi zâmbi uşor, iar apoi îşi puse geaca în cuier şi fără măcar să-şi dea seama o fetiţă de cam 3 ani alergă spre el şi îl îmbrăţişă spunând un "tati" plin de bucurie. Acesta o sărută pe frunte şi îi zâmbi, iar imediat apăru şi soţia lui din sufragerie cu un zâmbet călduros. Părul ei blond curgea pe spate ca o cascadă, iar ochii ei verzi îl priveau pe bărbat cu bucurie.Din spatele ei veni colega ei, curioasă de cine a venit. Părul rozaliu stătea lungit până la omoplaţi curgând ca o cascadă, iar ochii verzi de smarald plini de blândeţe, îşi priveau prietena în timp ce în mâini ţinea nişte acte de la spital pe care trebuia sa le completeze împreună cu blonda. Bărbatul le salută pe amandouă şi plecă să se schimbe în timp ce micuţa făptură merse să se joace. Zeci de zâmbete prietenoase se afişară, dar rozalia plecă într-un final acasă la ea. Dar când ieşi din casa prietenei ei, un bărbat blond cu părul scurt, ciufilit şi ochii albaştri blânzi şi călduroşi, se opri în faţa ei trăgandu-şi sufletul de la prea mult alergat. Îşi reveni şi îi zâmbi călduros rozaliei. Acesta vru să o acompanieze în drumul ei spre casa, iar rozalia accepta cu cea mai mare plăcere şi plecară amandoi spre blocul în care ea stătea. O data ajunşi acolo, după un drum nu prea lung, urcară scările şi cei doi ajunseră în faţa uşii apartamentului. Erau prieteni, se înţelegeau foarte bine, dar blondul simţea ceva mai mult pentru ea, mult mai puternic decât o simpla prietenie, dar nu i-o putea spune. Acesta făcu un pas mai aproape de ea şi o privi în ochii de smarald. Îşi apropie buzele de ale ei, dar rozalia îi puse mâna la gură oprindu-l şi fără vreun cuvant în plus, intră în apartament închizând uşa.Se lipi de uşă şi se lăsă în jos până se aşeză pe podea. Blondul rasuflă adânc şi se uită la uşa albă, iar apoi plecă cu privirea în pământ. Ţinea la ea mai mult ca la orice, şi-ar fi dat viaţa doar ca să-i vadă zâmbetul. Părăsi clădirea cu dezamăgire şi tristeţe în suflet. Rozalia ţinea la el ca la un prieten, nu mai mult. Nu vroia să îi creeze iluzii, dar ea nu simţea acele scântei pentru el. Ea simţea acea iubire pentru o singura persoană. Persoana care o părăsise şi o lăsase baltă, singură. Inima ei aparţinea acelui bărbat, dar el nu mai era. O lacrima i se scurse pe obraz şi închise ochii amintindu-şi de bărbatul ce i-a furat inima. Îşi puse capul pe genunchii ce îi strânse la piept şi lăsă lacrimile să-i invadeze chipul. El nu mai era, dar ea refuza să creadă asta. Nu vroia sa accepte ca el e undeva departe şi nu se va mai întoarce niciodată. Îşi şterse lacrimile şi se ridică, iar apoi aprinse lumina. Se schimbă rapid în ceva comod şi se aşeză în pat aprinzând televizorul. Orice ar fi încercat, nu-l putea uita. El era...totul. Ar fi dat orice să-l poată vedea din nou. Îi era dor de săruturile lui, atingerile lui, mângâierile lui, cuvintele lui...îi era dor de el. Dar era conştientă că oricât de mult ar fi vrut sa fie lângă ea, nu se mai putea. El nu mai era. Ochii ei căzură pe pistolul ce stătea pe noptiera de lânga pat. Se ridică şi îl lua în mână, iar în momentul următor începu să plângă. Acel pistol fusese al brunetului, cu el îşi luase viaţa. Agenţii observaseră că e un pistol puternic aşa că i l-au dat fetei ca să se poată apăra în caz de orice. Acel pistol era singurul lucru pe care îl mai avea de la el. Deşi îi trezea o amintire dureroasa ce se întâmplase cu doi ani în urmă care o marcase şi nu putea să uite cum l-a găsit fără viaţă.
    " Rozalia dormea liniştită, chipul fiindu-i împodobit de un mic zâmbet. Ştia ca el îi e aproape şi ca nu o va lăsa niciodata singură, că vor fi împreună mult timp. Însă, un sunet puternic o făcu să deschidă imediat ochii şi sa se ridice rapid în şezut. Se uită puţin alarmată în jurul ei preferând să creadă că i s-a părut doar. Observă uşa între-deschisă a camerei ce îi permitea sa auda stropii de apă zdobindu-se de sticla geamurilor de pe hol. Se ridică din pat şi lua un halat pe care îl găsi în baie, iar apoi ieşi din cameră. Ajunse în faţa unui mic hol la capătul căruia erau nişte scări. Se uită doua minute pe geamul holului întrebându-se de ce a început aşa din senin să plouă. Ridică din umeri fără să acorde cine ştie ce atenţie vremii de afară şi coborî încet scările. Era o casă mare şi te puteai pierde foarte uşor. Răsuflă adânc cănd ajunse însfârşit jos şi începu să-l caute cu privirea pe brunet, dar când trecu pe lângă uşa dublă a livingului ce stătea deschisă se opri. Îşi dădu seama că văzuse ceva roşu pe perete. Făcu doi paşi înapoi şi se mai uită încă o dată. Pe peretele alăturat unui fotoliu ce era întors cu spatele se vedea o cantitate destul de mare de sânge, picături scurgându-se în jos pâna la parchet. Ochii rozaliei se măriră privind înfricoşaţi sângele, dar privirea ei se îndreptă către fotoliu. Începu să tremure, îi era frică să se ducă în faţa fotoliului şi să vadă cine e. Văzu un pistol ce stătea lânga fotoliu pe parchetul maroniu, iar apoi văzu un glonţ oprit în peretele paralel cu cel însângerat. Înghiţi în sec ştiind că pe acel fotoliu era un trup neînsufleţit, dar nu ştia cine şi nici nu voia să afle. Nu mai era în stare să facă vreun pas. Încerca să alunge gândul că cel care tocmai şi-a luat viaţa este el. Se apropie cu paşi înceţi către fotoliu, fiecare pas crescându-i frica. Inima ei era cât un purice, îşi ţinea respiraţia vrând să scape de frică în timp ce îşi muşca buza inferioară până la sânge. Închise ochii şi ajunse în faţa fotoliului. Voia să-i deschidă şi să vadă altă persoană, însă frica nu-i permitea să deschidă ochii. Nu ştia cine e, dar trebuia să afle. Trebuia să ştie ce s-a întâmplat. Tânăra deschise ochii, iar lucrul de care îi era cel mai frică se adeveri. Lacrimile îi impodobiră chipul, iar ea căzu în genunchi, mâinile acoperindu-i ochii şi lacrimile de cristal ce continuau sa curgă parcă fără vreun sfârşit. Se dusese, se dusese pe veci. O părăsise pentru totdeauna rănind-o din plin. Totul se sfârşise, inima ei se închise pentru totdeauna. Ştia că niciodată nu va mai putea iubi un alt bărbat, el fusese totul."


    Totul îşi pierdea legătura fiecare parte a lanţului desparţindu-se devenind lucruri fără sens. Tânăra nu ştia de ce plânge pentru asta. Privind mereu trecutul fără să se uite în faţa ei şi să vadă ce îi poate arăta viitorul în continuare. Nu mai vedea rostul lacrimilor ei, totul trecuse, se întâmplase de mult, nu mai trebuia să mai conteze. Fuseseră două opţiuni, să rămână cu ea, ori să renunţe la totul, iar el alesese să renunţe la orice îi prezenta viaţa, fugind ca un laş de adevărul realităţii, lipsindu-i curajul să continuie şi să vadă ce are viitorul după colţ, recunoscându-şi sentimentele, dar refuzând să le creadă sau să le suporte, dând drumul lanţului vieţii, scăpând de toate şi de tot cu nepăsare. Rozalia nu ştia dacă e vina ei pentru totul, sau poate a fost prea târziu, iar ea nu a reuşit să-i câştige inima şi să-l scoată la iveală pe Sasuke cel real. Dorinţa ei fusese să-i poată da jos masca şi să-l vadă pe adevăratul Sasuke, dar el nu a vrut să-i arate adevărata sa faţă, dând drumul la totul. Mâna îi şterse obrazul pe care lacrimile încercau să se usuce, iar atunci îşi dădu seama. Totul fusese o greşeală. Faptul ca s-a întâlnit cu el fusese doar o greşeală enormă. Îi distrusese lui viaţa, dar reuşise să îşi distrugă în acelaşi timp şi propria viaţă. Totul fusese nimic. Tot trecutul nu însemna nimic decât o greşeală de prost gust. Lăsă pistolul pe noptieră şi se ridică, iar apoi privi oglinda vrând un răspuns de la propria persoană. Vroia să stie, totul fusese bine? Se îndrăgostise de el conducându-l la disperare sau totul era doar o iluzie ce i-o arăta inima, iar dragostea ei nu-i aparţinea lui? Trebuia să afle, iar ea era singura care poate răspunde la aceste întrebări. Oare iubirea pentru el se transformase în ceva fals? Îşi privea ochii căutând răspunsul, poate fusese totul doar o mască, iar acum inima ei încerca să spună altceva. Ochii ei îşi pierduseră strălucirea privind persoana din oglindă, ce parcă o privea dezamăgită. Nu îşi mai înţelegea propria persoană, pierderea lui ducea la pierderea dragostei pentru el, la pierderea tuturor lucrurilor legate de ei. Adevarul se transformase în minciună. Totul se distrusese. Se îndepărtă de oglindă şi se întinse în pat privind tavanul, iar apoi închise ochii. Trebuia să-l uite şi să îşi continuie viaţa, era gata să-şi întoarcă privirea înapoi în faţă şi să continuie fără să se uite înapoi.


    Ultima editare efectuata de catre Josephine in Sam 6 Apr 2013 - 15:40, editata de 2 ori

    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 5559

    Data de înscriere : 18/11/2011

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Sam 15 Sept 2012 - 0:07

    Bună bună *hug*
    M-ai ţinut trează până la ora asta ca să fiu prima ce îţi dă comm, şi uite-mă ^^
    Mă bucur enorm ~ şi cred că şi ceilalţi ~ că ai pus acum sezonul doi, numai din ce îmi povesteai deveneam curioasă, ştii şi tu, te puneam să îmi spui tot mai multe Laugh
    Bun, chiar dacă am citit capitolul acum ceva timp ~ da, mă laud :-" ~, îmi voi spune şi aici părerea, deşi ţi-am spus-o şi pe mess.
    La început nu m-aş fi gândit nici în ruptul capului că persoana aceea era Sasuke, dar Doamne iartă-mă, e viu O_O Ou Sakura scumpo, păzeşte-ţi spatele :-s Ce frumos ai descris începutul :x Defapt tot capitolul are descriere din belşug, bravo fata mea, aşa te vreau :x
    Aşa, şi uite-l şi pe Deidara prin peisaj *hmm* Şef F.B.I. uuu, bravo lui, are presa pe urmele sale Laugh
    Fetiţă mică ce strigă tati, nu? Stai că era să îi scriu numele, şi după mă omorai pe mess Laugh
    Deci Sakura nu îl mai iubeşte pe Sasuke? Hmm, nu prea cred :-" O să îşi revină ea până la urmă, o faci tu, nu? Nu e aşa? O_O Că doar de aia e fic SasuSaku ...
    În fine, eu nu am întrebări *hmm* Sau nu îmi vin acum, nu gândesc la ora asta ><" Poate revin mâine cu un edit.
    Noapte bună şi spor la scris în continuare ! ^^

    Edit: ~ Da, mi-au venit întrebări Laugh ~
    Sasuke ~ e Sasuke, nu e aşa? Adică nu ne înşelăm, nu? :-s ~: Tu eşti ceva de genul Dead man walking acum, no? Laugh Neaţa şi ţie, nu era sicriul confortabil de te-ai decis să ieşi afară? :-l Să ştii că nu ţi-am dus lipsa, puteai rămâne acolo. Dar pe bune acum, ce ţi-a venit să te sinucizi? >.< Acum, după tot ce i-ai făcut ţi-ai dat şi tu seama că o iubeşti??? Eşi o cauză pierdută ....
    Sakura: Nu îl mai iubeşi? Mă îndoiesc, când vei afla adevărul ~ Debb, nu mă omorî ^^" ~ despre ce s-a întâmplat cu Sasuke îţi vei schimba părerea, trust me :-"


    Ultima editare efectuata de catre ●Emιℓy● in Sam 15 Sept 2012 - 13:44, editata de 1 ori

    Ayu
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 648

    Data de înscriere : 13/05/2012

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Ayu la data de Sam 15 Sept 2012 - 10:55

    Ai pus sezonul 2!!! Yeeeeyy!!! Winner
    Mi-ai imbunatatit ziua. Love it
    Deci, Sasuke e viu. Big smile Stiam eu ca nu poate muri pur si simplu. Big smile
    Iar Sakura nu il mai iubeste pe Sas'ke? Think Nu cred. Laugh
    Totusi, ma nelinisteste ceva.
    De ce Sasuke e atat de ranit?
    Cand il va vedea Saku?
    Da, stiu, ar trebui sa las intrebarile pentru personaje. Tongue
    Dar inainte de asta vreau sa-ti spun ca am asteptat sezonul al doilea cu sufletul la gura si sper sa ma anunti si pe mine. Tongue
    Te Big Hug si te Kiss


    Intrebari:
    Sakura --> Deci, draga mea, se pare ca ai o viata cat de cat fericita. Smile Insa iti lipseste Sasuke, nu-i asa? Sad Ce-ai face daca ai afla ca e viu? Ai merge la el? Sau l-ai ocoli?
    Deidara --> Se pare ca esti seful F.B.I.-ului. Wink Buna treaba amice! Agrement Si esti si tatic. Smile Ti-am spus eu ca n-o sa mori. Tongue Deci, cum te simti? Esti fericit asa sau ti-e dor de Sasuke?
    Sasuke -->Slava cerului ca esti viu. Cat de idiot sa fii sa te impusti numai pentru ca te-ai indragostit? Very Angry Vai de capu' meu. Pff... Si inca un lucru. Ce naiba ai facut de ai ajuns in halul asta? O.o Adica, pe bune, cine sa te raneasca asa? Mai, tu imi dai dureri serioase de cap. Laugh Sper sa te intalnesti curand cu Sakura. Tongue


    A Y U M I

    dee-san
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 169

    Data de înscriere : 22/08/2012

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de dee-san la data de Sam 15 Sept 2012 - 11:28

    Waaaaah!
    Când am văzut că ai pus deja sezonul II am rămas gen : WTF O.o !!!
    Îţi ador ficul, e genial, îmi place la nebunie şi aşteptam cu nerăbdare să începi sezonul II ! Sincer, nu ştiu ce să spun, am rămas fără cuvinte, m-ai lăsat mască cu acest capitol. E genial! M-ai lăsat pliiiină de întrebări!!!
    Ce s-a întâmplat cu Sasuke? Ce va face Sakura? Naruto încă o iubeşte pe Sakura? Ce s-a întâmplat cu părinţii Sakurei? Unde e tatăl ei? Nu mai e şeful F.B.I. ?? O.o
    Sunt mută! M-ai lăsat mută!
    Capitolul ăsta e un început perfect pentru sezonul II şi îl adooooooor (GOO)
    Abia aştept capitolul următoor! M-ai lăsat curioasă. (D)

    Întrebări:
    Sakura: Cum te simţi dragă? Eşti sigură că poţi să renunţi la trecutul tău? Mai bine nu te avânţi înainte şi meditezi puţin la cele întâmplate, să priveşti puţin în viitor ca să vezi ce ai putea păţi.
    Sasuke: Sincer, m-a impresionat faptul că încă eşti atât de idiot. Laşule! Cum ai putut să fugi de sentimentele tale, după ce le-ai recunoscut?

    Alte întrebări nu am ~
    Spor la scris!
    Clauu ~

    Lucifer
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 612

    Data de înscriere : 18/08/2011

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Lucifer la data de Sam 15 Sept 2012 - 12:54

    Aaaa...mi-ai facut ziua mai frumoasa...la mine ploua si acum ca am citit ficuuu tauuuuuuu a rasarit soarele=)). Deci ma bucur ca ai pus sez 2 asa repede:D:D:D..deci ai niste ideii de ma bagi in spital...nu am citit asa fic ...de groaza ca sa zic asa. Sasuke pare mai mult un zombi=)) iar sakura ei de ea ce sa zic....abea astept sa ii vad moaca. Deci ai descris totul perfect pot spune ca de la primu capitol din sez 1 ai evoluat enorm de mult Kim...adica Debb=))

    Intrebari

    Dei-> O sa traiti bine sefu! Ai si fata...oo dar nu ai pirdut timpul=))...cinei matusa??...Pot sa fiu eu??...a da fi cu ochii in patru sa intors moartea=)).
    Saku-> Draga mea, suferi mult dupa sasuke? Crede-ma nu suferi din cauza iubiri care ti-o poarta a inebunit:D
    Sasu-> Buna si tie zombi, ce mai zici..cum a fost trezirea din mormant??...Oricum te rog punete si mananca mergi la sala ca mie imi placi cu muschi=))...nu piele si os=))...punete si incepe crimele...Laughing

    ●Emιℓy●
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 5559

    Data de înscriere : 18/11/2011

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de ●Emιℓy● la data de Sam 15 Sept 2012 - 15:57

    Pam pam Laugh Uite şi critica cerută de tine ^^ Să vedem ce greşeluţe îţi găsesc *hmm*

    Debbie a scris:Bună dragii mei Poate e mult prea devreme pentru un sezon 2 deşi au trecut doar 3 săptămâni am vrut să îl aduc înainte să înceapă şcoala. Nu este chiar plăcut unînceput de şcoală, so am vrut să fac o zi mai frumoasă pentru toţi, şi pentru mine, pentru că nu mai puteam rezista să las acest capitol să steasingur în calculator fără să primească vreo părere xD.

    Aşa acum, vă mulţumesc mult pentru toate comentariile primite la sezonul 1, vă jur că am început să plâng de emoţie. Păi, se pare că astăzi începem un nou sezon şi sper să fie mai reuşit decât celălalt. >< Sper să vă placă şi să-mi spuneţi părerile voastre . Toate comentariile voastre m-au emoţionat cu adevărat, nu am putut să vă fac să mai aşteptaţi. Ei bine, devin cam plictisitoare ştiu, aşa că vă las să citiţi capitolul, dar înainte vă mai mulţumesc încă o dată pentru tot . Spor la citit !



    ╔══════════════════╗
    Killer σƒ ℓσνє II:
    A ηєω ℓιƒє [ 18 ] ~ 18 ce? Laugh Ai mâncat plusul ^^ ~
    ══════════════════



    ~Prolog~[/center">

    O lume atât de plină şi totuşi atât de goală. Iubirea şi compasiunea sunt departe. Oriunde te uiţi vezi doar trădare şi minciună. Oamenii te dezgustă, faptele te înfricoşează, cuvintele te dezamăgesc. Singur printre atat de mulţi, singur fără nimeni. Pe cont propriu într-o viaţă de nimic. Tu doar cu tine şi nimeni altcineva. În gând apar întrebări şi intrebari care nu-şi găsesc răspunsul. Când crima este tot ce ai, violenţa este din ceea ce trăiesti, sângele este ceea ce te înveseleşte şi durerea ceea ce te linişteşte, atunci doar iubirea te mai poate salva. De cine? De tine însăţi.





    Chapter 1
    Un nou început

    Străzile înzăpezite erau goale. Plapuma alba formată din mici steluţe de zăpadă acoperea totul. Adierea blândă a vântului făcea copacii desfrunziţi să se clatine şi să dea jos haina albă şi răcoroasă ce le învelea crengile. Paşii unui bărbat se puteau distinge pe plapuma ~ ai cam repetat "plapuma" şi începe să sune deranjant, puteai înlocui cu "covorul" sau alt substantiv *hmm* ~ fină a iernii, cateva picaturi de sânge văzându-se clar pe langa urme. Mergea încet, ca secat de puteri şi energie, fără o anumită direcţie sau fără vreun scop. Parcă mergea după cum îl ghida instinctul. Jacheta de piele ce persoana o purta era uşor sfâşiată, bluza sa era în aceiaşi stare, printre sfâşieturi văzându-se pătrăţelele abdomenului nu foarte bine conturate şi uşor şterse. Prin părul negru ca tăciunele se putea vedea sângele ce mergea de-alungul câtorva fire de păr, într-un final desprinzându-se de acesta şi prăbuşindu-se cu putere pe zăpadă. Era scufundat într-o confuzie deasă. Nu mai ştia cine e, pur si simplu nu se mai recunoştea. Privea pierdut înainte, făcând paşi lenţi fără vreo destinaţie aranjată. Nu ştia ce face, parca nu era conştient. Privirea lui era goala, nu exprima nimic, absolut nimic. Îi lipseau sentimentele, îi lipsea cunostiinţa. Încerca să se regăsească pe el însuşi printre gânduri vrând să afle cine este. La un moment dat se opri şi privi uşa dublă ce i se afişa in faţa ochilor. Era o clădire, o clădire părăsită. Se apropie de acea uşă privind-o într-un mod insistent şi atinse mânerul vechi, dar auzi un sunet în stânga sa, iar ochii lui îşi schimbară instantaneu punctul ţintit. Se uită cu ochii roşiatici ca de sânge la o persoană ce venea înspre el. Acea clădire era teritorul mafiei Yakuza, oricine punea piciorul în acea zonă îşi pierdea viaţa. Însă, când bărbatul se apropie şi vru să îl lovească cu un cuţit, mâna ce stătea pe clantă ~ cleanţă ~ îi străpunse fără nicio greutate trupul, ieşind plină de sânge în spatele bărbatului. Pumnul ce ieşise pe la spate stătea încleştat, fire dese de sânge scurgându-se pe degete şi căzând în zăpadă. Mâna individului scăpă cuţitul, iar inima sa se opri pe loc. Ochii săi stăteau larg deschişi, faţa fiind stropită de propriul sânge. Bărbatul îşi scoase braţul din trupul membrului Yakuza şi privi pofticios cadavrul ce zăcea fără vlagă în faţa lui. Un zâmbet satisfăcut îşi făcu apariţia pe chipul său şi privi sângele ce se scurgea încontinuu din trupul neînsufleţit. Nu simţea nimic, doar privea cadavrul ce îl avea în faţă şi zâmbea triumfător. Ceva era ciudat, ochii lui purtau atâta ură pentru toate, pentru orice şi oricine. Chicoti amuzat şi îşi scoase caninii ascuţiţi la iveală. Ura, furia, răutatea puneau stăpânire pe el şi pe trupul său, în ochii lui se oglindea focul, dar erau atât de reci şi atât de înfiorători. Îşi mută atenţia ~ "îşi mută privirea", căci nu prea are cum să îşi mute atenţia *hmm* Adică poate să fie atent la altceva, dar nu să îţi mute atenţia ~ înapoi spre uşă şi o deschise rapid, trântind-o de perete. Intră în acea clădire, iar uşa se închise în urma lui. În faţa ochilor i se afişa un hol lung, în stânga şi în dreapta acestuia fiind zeci de uşi din lemn masiv. Paşii săi se auzeau în ecou parcă din toate direcţiile. Peste tot era întuneric, nicio urmă de lumină. Ochii roşiatici erau singurii care străluceau în acel întuneric. Dar era înfiorător. Privindu-l în ochi ai fi putut să-ţi vezi momentul propriei morţi. Într-un final se opri în faţa unei uşi masive din lemn pe care o deschise fără vreun moment de ezitare şi intră în încăpere închizând uşa în urma sa. Acolo erau doar două canapele din piele cu o măsuţă de cafea între cele două. Bărbatul îşi dadu geaca jos si bluza lafel ~ la fel ~ , lăsând la vedere un tatuaj cu o cruce ce era înconjurată de un şarpe pe braţul drept. Pe abdomen erau numai zgârieturi şi răni adânci, iar pe spate era o zgarietură adâncă ce începea de la omoplatul drept şi se termina la talie. Începea sa respire greoi şi nemaiţinându-se pe picioare căzu în genunchi, iar pe bărbie se scurseră câteva firicele de sânge. Între deschise uşor gura lăsând acel lichid să cadă pe parchetul de un maro închis. Ochii dilataţi priveau într-un fel nepăsător firicelele de sânge ce continuau parca fără sfârşit să se scură pe parchet. Scuipă acel sânge pe care îl avea în gură şi se ridică din genunchi, apoi merse clătinându-se în baie şi se sprijini de chivetă şi ~ repetiţie. Puteai pune virgulă şi spuneai "uitându-se pierdut ...." ca să eviţi repetiţia ~ se uită pierdut în oglindă încercând să recunoască ceva sau pe cineva. Ochiul stâng îi sângera abundent, dar nu-i păsa. Se uita la propria reflecţie ~ virgulă ~ dar nu se putea vedea pe el. Vedea pe altcineva. Cineva care ~ "care îi semamănă leit", aşa este corect ^^ ~ seamană leit, dar nu el. Ştia, era sigur că persoana la care se uită acum în oglindă nu e el însăşi ~ "însuşi". Însăşi se foloseşte când te referi la o fată, iar însuşi când te referi la un băiat ^^ ~ . Se încruntă şi îşi încleştă pumnul care în secunda doi sparse cu putere oglinda. Un ciob de oglindă îl zgârie pe obraz, iar părţile oglinzii făcură contact cu gresia spărgându-se în zeci de bucăti.~ space ~ Mâna începu să-i sângereze abundent, lichidul roşiatic scurgându-se pe chiuveta de albă. Nu simţea durerea, oricât de rănit ar fi fost. Se simţea....mort.





    ***

    Coborând rapid scările de marmură, cu încercarea de a scăpa de toate întrebările şi toate minciunile pe care jurnaliştii le spuneau, un bărbat mergea înconjurat de presă ignorând total întrebările banale pe care jurnaliştii i le puneau. Mergea încruntat spre maşina sa până când intră înăuntru şi plecă cu cea mai mare viteză. Răsuflă adânc şi se opri la o parcare. Ochii dilataţi şi obosiţi priveau în gol, în timp ce el se gândea la diferite lucruri. Munca sa era extenuantă. Presa îl urmărea peste tot fără să-i dea linişte. Fiind criminalist şi în acelaşi timp, şef respectat în F.B.I avea în fiecare zi diferite cazuri de care se săturase până peste cap. Vroia ~ Voia ~ doar să ajungă acasă şi să-şi vadă soţia ce mereu îl intâmpina cu un zâmbet călduros şi pe mica lui fetiţă ce mereu atunci când îl vedea intrând alerga spre el şi îi dăruia o îmbrăţişare drăgăstoasă. Răsuflă adânc şi se uită la ceas. Nu era mai mult de şase seara. Zâmbi şi plecă din acea parcare spre casă. Când ajunse, îşi parcă maşina în garaj şi intră în casă. Imediat fu învăluit de o căldură plăcută şi zâmbi uşor, iar apoi îşi puse geaca în cuier şi fără măcar să-şi dea seama o fetiţă de cam 3 ani alergă spre el şi îl îmbrăţişă spunând un "tati" plin de bucurie. Acesta o sărută pe frunte şi îi zâmbi, iar imediat apăru şi soţia lui din sufragerie cu un zâmbet călduros. Părul ei blond curgea pe spate ca o cascadă, iar ochii ei verzi îl priveau pe bărbat cu bucurie.~ space ~ Din spatele ei veni colega ei, curioasă de cine a venit ~ "curioasă să vadă cine a sosit". Aşa sună bine şi prin "sosit" eviţi şi repetiţia pe care ai făcut-o ^^ ~ . Părul rozaliu stătea lungit până la omoplaţi curgând ca o cascadă, iar ochii verzi de smarald plini de blândeţe, ~ fără virgulă aici ~ îşi priveau prietena în timp ce în mâini ţinea nişte acte de la spital pe care trebuia sa le completeze împreună cu blonda. Bărbatul le salută pe amandouă şi plecă să se schimbe în timp ce micuţa făptură merse să se joace. Zeci de zâmbete prietenoase se afişară, dar rozalia plecă într-un final acasă la ea. Dar când ieşi din casa prietenei ei, un bărbat blond cu părul scurt, ciufilit şi ochii albaştri blânzi şi călduroşi, ~ fără virgulă ~ se opri în faţa ei trăgandu-şi sufletul de la prea mult alergat. Îşi reveni şi îi zâmbi călduros rozaliei. Acesta vru să o acompanieze în drumul ei spre casa, iar rozalia accepta cu cea mai mare plăcere şi plecară amandoi spre blocul în care ea stătea. O data ~ Odată ~ ajunşi acolo, după un drum nu prea lung, urcară scările şi cei doi ajunseră în faţa uşii apartamentului. Erau prieteni, se înţelegeau foarte bine, dar blondul simţea ceva mai mult pentru ea, mult mai puternic decât o simpla prietenie, dar nu i-o putea spune. Acesta făcu un pas mai aproape de ea şi o privi în ochii de smarald. Îşi apropie buzele de ale ei, dar rozalia îi puse mâna la gură oprindu-l şi fără vreun cuvant în plus, intră în apartament închizând uşa.~ space ~ Se lipi de uşă şi se lăsă în jos până se aşeză pe podea. Blondul rasuflă adânc şi se uită la uşa albă, iar apoi plecă cu privirea în pământ. Ţinea la ea mai mult ca la orice, şi-ar fi dat viaţa doar ca să-i vadă zâmbetul. Părăsi clădirea cu dezamăgire şi tristeţe în suflet. Rozalia ţinea la el ca la un prieten, nu mai mult. Nu vroia ~ voia ~ să îi creeze iluzii, dar ea nu simţea acele scântei pentru el. Ea simţea acea iubire pentru o singura persoană. Persoana care o părăsise şi o lăsase baltă, singură. Inima ei aparţinea acelui bărbat, dar el nu mai era. O lacrima i se scurse pe obraz şi închise ochii amintindu-şi de bărbatul ce i-a furat inima. Îşi puse capul pe genunchii ce îi strânse la piept şi lăsă lacrimile să-i invadeze chipul. El nu mai era, dar ea refuza să creadă asta. Nu vroia ~ voia ~ sa accepte ca el e undeva departe şi nu se va mai întoarce niciodată. Îşi şterse lacrimile şi se ridică, iar apoi aprinse lumina. Se schimbă rapid în ceva comod şi se aşeză în pat aprinzând televizorul. Orice ar fi încercat, nu-l putea uita. El era...totul. Ar fi dat orice să-l poată vedea din nou. Îi era dor de săruturile lui, atingerile lui, mângâierile lui, cuvintele lui...îi era dor de el. Dar era conştientă că oricât de mult ar fi vrut sa fie lângă ea, nu se mai putea. El nu mai era. Ochii ei căzură pe pistolul ce stătea pe noptiera de lânga pat. Se ridică şi îl lua în mână, iar în momentul următor începu să plângă. Acel pistol fusese al brunetului, cu el îşi luase viaţa. Agenţii observaseră că e un pistol puternic aşa că i l-au dat fetei ca să se poată apăra în caz de orice. Acel pistol era singurul lucru pe care îl mai avea de la el. Deşi îi trezea o amintire dureroasa ce se întâmplase cu doi ani în urmă care o marcase şi nu putea să uite cum l-a găsit fără viaţă.
    " Rozalia dormea liniştită, chipul fiindu-i împodobit de un mic zâmbet. Ştia ca el îi e aproape şi ca nu o va lăsa niciodata singură, că vor fi împreună mult timp. Însă, ~ fără virgulă ~ un sunet puternic o făcu să deschidă imediat ochii şi sa se ridice rapid în şezut. Se uită puţin alarmată în jurul ei preferând să creadă că i s-a părut doar. Observă uşa între-deschisă a camerei ce îi permitea sa auda stropii de apă zdobindu-se ~ zdrobindu-se ~ de sticla geamurilor de pe hol. Se ridică din pat şi lua un halat pe care îl găsi în baie, iar apoi ieşi din cameră. Ajunse în faţa unui mic hol la capătul căruia erau nişte scări. Se uită doua minute pe geamul holului întrebându-se de ce a început aşa din senin să plouă. Ridică din umeri fără să acorde cine ştie ce atenţie vremii de afară şi coborî încet scările. Era o casă mare şi te puteai pierde foarte uşor. Răsuflă adânc cănd ajunse însfârşit ~ în sfârşit ~ jos şi începu să-l caute cu privirea pe brunet, dar când trecu pe lângă uşa dublă a livingului ce stătea deschisă se opri. Îşi dădu seama că văzuse ceva roşu pe perete. Făcu doi paşi înapoi şi se mai uită încă o dată. Pe peretele alăturat unui fotoliu ce era întors cu spatele se vedea o cantitate destul de mare de sânge, picături scurgându-se în jos pâna la parchet. Ochii rozaliei se măriră privind înfricoşaţi sângele, dar privirea ei se îndreptă către fotoliu. Începu să tremure, îi era frică să se ducă în faţa fotoliului şi să vadă cine e. Văzu un pistol ce stătea lânga fotoliu pe parchetul maroniu, iar apoi ~ ar fi sunat mult mai bine fără acel "iar" ~ văzu un glonţ oprit în peretele paralel cu cel însângerat. Înghiţi în sec ştiind că pe acel fotoliu era un trup neînsufleţit, dar nu ştia cine şi nici nu voia să afle. Nu mai era în stare să facă vreun pas. Încerca să alunge gândul că cel care tocmai şi-a luat viaţa este el. Se apropie cu paşi înceţi către fotoliu, fiecare pas crescându-i frica. Inima ei era cât un purice, îşi ţinea respiraţia vrând să scape de frică în timp ce îşi muşca buza inferioară până la sânge. Închise ochii şi ajunse în faţa fotoliului. Voia să-i deschidă şi să vadă altă persoană, însă frica nu-i permitea să deschidă ochii. Nu ştia cine e, dar trebuia să afle. Trebuia să ştie ce s-a întâmplat. Tânăra deschise ochii, iar lucrul de care îi era cel mai frică se adeveri. Lacrimile îi impodobiră chipul, iar ea căzu în genunchi, mâinile acoperindu-i ochii şi lacrimile de cristal ce continuau sa curgă parcă fără vreun sfârşit. Se dusese, se dusese pe veci. O părăsise pentru totdeauna rănind-o din plin. Totul se sfârşise, inima ei se închise pentru totdeauna. Ştia că niciodată nu va mai putea iubi un alt bărbat, el fusese totul."


    Totul îşi pierdea legătura fiecare parte a lanţului desparţindu-se devenind lucruri fără sens ~ eu nu prea am înţeles fraza asta ... Poate e din cauză că am băut un pahar de Jack Daniels, dar tot nu înţeleg. Nu ştiu cum să o iau ca să aibă un sens ><" ~ . Tânăra nu ştia de ce plânge pentru asta. Privind mereu trecutul fără să se uite în faţa ei şi să vadă ce îi poate arăta viitorul în continuare. Nu mai vedea rostul lacrimilor ei, totul trecuse, se întâmplase de mult, nu mai trebuia să mai conteze. Fuseseră două opţiuni, să rămână cu ea, ori să renunţe la totul, iar el alesese să renunţe la orice îi prezenta viaţa, fugind ca un laş de adevărul realităţii, lipsindu-i curajul să continuie şi să vadă ce are viitorul după colţ, recunoscându-şi sentimentele, dar refuzând să le creadă sau să le suporte, dând drumul lanţului vieţii, scăpând de toate şi de tot cu nepăsare. Rozalia nu ştia dacă e vina ei pentru totul, ~ fără virgulă ~ sau poate a fost prea târziu, iar ea nu a reuşit să-i câştige inima şi să-l scoată la iveală pe Sasuke cel real. Dorinţa ei fusese să-i poată da jos masca şi să-l vadă pe adevăratul Sasuke, dar el nu a vrut să-i arate adevărata sa faţă, dând drumul la totul ~ "dând drumul la tot" ~ . Mâna îi şterse obrazul pe care lacrimile încercau să se usuce, iar atunci îşi dădu seama. Totul fusese o greşeală. Faptul ca s-a întâlnit cu el fusese doar o greşeală enormă. Îi distrusese lui viaţa, dar reuşise să îşi distrugă în acelaşi timp şi propria viaţă. Totul fusese nimic. Tot trecutul nu însemna nimic decât o greşeală de prost gust. Lăsă pistolul pe noptieră şi se ridică, iar apoi privi oglinda vrând un răspuns de la propria persoană. Vroia să stie, totul fusese bine? Se îndrăgostise de el conducându-l la disperare sau totul era doar o iluzie ce i-o arăta inima, iar dragostea ei nu-i aparţinea lui? Trebuia să afle, iar ea era singura care poate răspunde la aceste întrebări. Oare iubirea pentru el se transformase în ceva fals? Îşi privea ochii căutând răspunsul, poate fusese totul doar o mască, iar acum inima ei încerca să spună altceva. Ochii ei îşi pierduseră strălucirea privind persoana din oglindă, ce parcă o privea dezamăgită. Nu îşi mai înţelegea propria persoană, pierderea lui ducea la pierderea dragostei pentru el, la pierderea tuturor lucrurilor legate de ei. Adevarul se transformase în minciună. Totul se distrusese. Se îndepărtă de oglindă şi se întinse în pat privind tavanul, iar apoi închise ochii. Trebuia să-l uite şi să îşi continuie viaţa, era gata să-şi întoarcă privirea înapoi în faţă şi să continuie fără să se uite înapoi.

    Buuun. Sper că ţi-am enumerat toate greşelile *hmm*

    Titlu: Mie îmi place titlul :x Mă bucur că nu ai schimbat titlul "Killer of love" pentru că din câte am înţeles pe mess nu vei schimba ideea cu Sasuke ca fiind un ucigaş al dragostei, deci e bine. Şi "A new life" se potriveşte perfect cu textul. Bravo :x Ah, un lucru, ţi-am zis şi când am corectat şi pe mess că ai mâncat plusul din titlu ^^
    Idee: Mai are rost să spun ceva? ><" Acum nu pe bune, eu nu am mai citit în viaţa mea despre un om care s-a sinucis pentru că nu voia să accepte faptul că e îndrăgostit şi după că reînvie o.O Sincere felicitări, ai nişte idei extraordinare :x
    Acţiune: Merge lent şi frumos, nu ai grăbit-o deloc. Bravo, nimic de comentat.
    Naraţiune: Mi-a plăcut foarte mult :x Ai narat superb, fiecare mişcare, am ştiut ce face personajul de fiecare dată.
    Descriere: M-ai lăsat mască la propriu -.- Doamne, ai descris extraordinar de frumos :x Începutul mi-a plăcut mult, şi lasă, nu e bai că cititorii şi-au dat seama că personajul e Sasuke *hehe* Asta dovedeşte că ai descris foarte bine. Flashback-ul mi-a plăcut şi el, am simţit puţin din durerea Sakurei. În mare foarte bine, aşa să o ţi.
    Dialog: Da, foarte mult. Chiar mă şi săturasem de atâtea replici Laugh Foarte bine că nu ai pus, nici nu era nevoie.
    Greşeli de ortografie/exprimare: Ai avut câteva, şi în mare scriai "vroiam" în loc de "voiam". Ai grijă aici ! Nu confunda verbul a vrea cu a voii. Nu se spune "vroiam" ci "voiam" ^^
    Estetică: Hmm. Două lucruri am de spus:
    1. După ce ai terminat flashback-ul ai lăsat un rând liber, bun, dar trebuia să laşi şi înainte să începi. Altfel strică estetica.
    2. Te mănânc (d) Ştiu că e lucrul naibii cu diacriticile astea, şi eu mai uit câteodată să le pun la unele cuvinte, dar trebuie să fi foarte atentă pentru că au fost foarte multe cuvinte pe care le-am văzut fără diacritice când trebuiau. Mai multă atenţie Wink

    Cam atât a fost ^^ Nu ştiu dacă am fost suficient de dură, însă după părerea mea nu era mai mult de spus *hmm*
    Succes în continuare ! Heart


    Ultima editare efectuata de catre ●Emιℓy● in Sam 15 Sept 2012 - 19:37, editata de 2 ori

    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 4995

    Data de înscriere : 15/07/2011

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Irene. la data de Sam 15 Sept 2012 - 18:46

    Buna *hug*
    Uite next`ul!! o.O Uite ce fericita sunt! :x Uite cer luung este next-ul :x
    Debb, oficial, te iubesc! :x - ca o prietena deci na va ganditi mai departe de atat! *d* -
    Uiii, Sas`ke :x ~E Sas'ke, nop?:o3 ~ Daca e el, sper sa fie el :-w, ma bucur ca esti viu Wink
    Sakura Sad - Ce zici tu acolo? :-w Tuuu *d* Mrrr. Ai grija >Smile

    nu stiu ce sa`ti mai spun >< Ca vreau next-ul repede cred ca o stii ^^
    Spor la scris si multa imaginatie! Kiss


    Freya
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 366

    Data de înscriere : 11/07/2012

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Freya la data de Dum 16 Sept 2012 - 8:15

    Sa ma bati ca n-am trecut mai repede pe-aici Bici Este genial!!! Ador ficult tau!!! Pune nextu' repid ca nu mai pot de nerabdare sa vad ce se intampla in urmatorul capitol .Te pup Kiss

    ~Dee Dee: de ce nu umpleai tot comentariul cu emoticoane? Am mai sters cateva dintre ele, data viiaote sa nu se mai repete

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Rose la data de Lun 17 Sept 2012 - 21:14


    Kim, ştii că te iubesc da? :x Mi-ai făcut ziua şi mai bună Laugh Uite şi comentariul meu, după asta poţi să pui capitolul 2 Laugh
    A fost prea frumos. Ai evoluat incredibil şi ai o descriere mult mai amplă; se vede rezulatul muncii tale. Capitolul a fost lung, cu figuri de stil şi cu un suspans trebuie să recunosc. Mi-a plăcut foarte mult prologul Love it Fii atentă la diacritice, au mai fost momente în care ai păpat câteva Smile
    Ai avut şi câteva repetiţii care parcă m-au orbit. Spre exmplu: jurnalişti. În a doua propoziţie puteai să spui: oamenii cu aparatele, microfoanele sau oamenii care îţi pot distruge sau te pot duce pe culmie gloriei, ziarişti, etc.

    Aşa deci, Sasuke trăieşte. Dar cum? O.o Asta mi-a plăcut. Că nu ai spus cum a revenit, cum a înviat el. Parcă era mort şi acu, după doi ani apare ca prin minune. Sau vorba aia: vampiii sunt nemuritor Smile Îmi place cum l-ai conturat, seamana foarte mult cu acel Sasuke din anime şi sper să mergi la fel de lent cu acţiunea cum a fost şi în primul sezon.

    Întrebări/ discuţie:
    Sasuke:
    Iubire, eu care am suferit după tine, ar trebui să fiu prima care află de faptul că eşti în viaţă . Sau mai uitat?

    Deidara:
    Tu încă eşti viu? o.O Tu ai copil? [sper că erai tu acolo Laugh]

    Kim, abia aştept următorul capitol . Spor la scris şi multă inspiraţie .

    Domino
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 1942

    Data de înscriere : 09/09/2011

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Domino la data de Lun 17 Sept 2012 - 22:38

    Deci, Sasuke nemernicule, tot rau ai ramas, ai aparut dupa doi ani si sa nu spui nimic, fraierule, mi-a placut , ai depus o munca enorma sa scri un capitol atat de lung. Ai faacut cm ai promis, ai aduc cel de al doilea sezon, bravo cu felicitari. No sa scriu un comentariu prea lung ca mie somn, dar voi fi pe faza cand ve pune capitol noi. Bye.

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Mar 16 Oct 2012 - 9:03

    Bună dragilor ! J Îmi cer mii de scuze pentru marea mea întârziere L Am avut mici probleme care m-au oprit din scris ^^” Oricum, acum am adus capitolul în speranța căo să mă iertați xD Ow apropo, am auzit că astăzi este ziua unei persoane speciale, Rose xD.

    Happy birthday
    Rose ! xD Fie ca ziua de astazi sa iti fie plina de rasarituri de soare, zambete si dragoste. Sa ai parte de toata caldura omenirii, un ocean de sanatate si toate florile lumii adunate in cel mai frumos buchet! Astazi e o zi in care sufletul drag va invinge orice urma de tristete, azi e o zi in care tot ce ti se pare greu va deveni usor, azi e o zi cand trandafirul vietii tale va deveni mai infloritor. Un ocean de sanatate, un munte de noroc, un camion cu bani, si un sincer La multi ani! <3















    Chapter 2

    Forever broathers:
    Silent Death





    Miezul nopții, cele mai înfricoșătoare ore ale întunericului se lungesc ca zilele, lunile, anii pentru frica multor oameni
    ce știu că pericolul este după colț, aproape, însoțit de moartea ce e gata să ia pe oricine oricând și oriunde cu o poftă incredibilă de a mai lua o viață. În multele povești, la miezul nopții, creaturi înfricoșătoare vin de nicăieri devorând oamenii fără sentimente și distrugând vieți, iar dimineața totul este senin, soarele gonind răul, dar urma sângeroasă a nopții încă rămânând pentru totdeauna.
    Într-o casă, dintre multele în marele oraș Tokio, un bărbat încă stătea pe canapea în întuneric privind plictisit televizorul. Prin părul brunet se puteau vedea câteva fire albe de păr arătând stresul de zi cu zi. Însă, printre toate lucrurile stresante exista acea tânără ce îl făcea să zâmbească mereu, fiica lui. Cât timp ea era fericită, el se simțea împlinit. Deodată, niște bătăi ușoare se auziră în ușa de la intrare. Deși era o oră extrem de neobișnuită ca cineva să vină în ”vizită” bărbatul se ridică plictisit și deschise ușa fără vreo îngrijorare sau vreun sentiment de frică. Însă la deschiderea ușii simți că i se taie respirația. Toată plictiseala și oboseala fură imediat înlocuite de sentimentele înfricoșătoare ale fricii. Simți cum moartea tocmai a bătut la ușa, iar el a făcut marea greșeală de a răspunde. Instinctul îi spunea să închidă ușa, dar parcă orice comandă ar fi dat, corpul pur și simplu înghețase refuzând astfel să execute comanda. În fața ochilor săi se afișa realul imposibil, iar în mintea lui apăreau imagini ale trecutului ce confirmau că ceea ce vede nu poate fi posibil. Timpul său de gândire nu durase mai mult de o secundă, deși păruseră a fi minute întregi. Însă, dintr-un simplu reflex, brațul bărbatului vru să trântească într-un mod puternic ușa, iar când aceasta mai avea doar cinci centimetri până la închidere palma persoanei se izbi cu o oarecare ușurință de suprafața plană a ușii astfel deschizând-o. Dar proprietarul locuinței nu mai era nici de cum în fața ușii ci la etaj într-o încăpere a cărei ușă acum era închisă, el stand sprijinit de ea și ascultând gata să audă pașii suspectului. Umbra unei siluete bărbătești pătrunse în interiorul casei privind în jur. Ochii săi de foc analizau cu atenție pereții și lucrurile, iar apoi pașii lui începură să se audă, aceștia ducându-l în bucătăria largă. Analiză cu grijă și acel loc, dar deodată luna se oglindi în muchea unui cuțit gros ce stătea întins pe masă astfel atrăgându-i atenția. Ochii lui începură să sclipească când mintea îi arăta câte lucruri putea să faca doar cu acel mic instrument. Un zâmbet obsedat îi apăru pe față, iar apoi cu pași lenți se apropie de acea masă și luă cuțitul, iar apoi își privi reflecția în lama ascuțită a acestuia. În reflecție se putea vedea un bărbat atât de chipeș. Părul era de cel mai închis negru, o culoare întunecată dar perfectă fără vreun defect, fără măcar un fir de păr care să arate o culoare mai deschisă. Părul său rebel stătea într-un mod ciufulit și totuși aranjat, în față lungindu-se până în apropierea bărbiei, iar în spate fiind scurt cu un fel de țepi rebeli ce stăteu mereu dupa voia lor. Ochii erau plini de foc încis și fierbinte ce arde permanent fără oprire făcându-se mai mare pe zi ce trece, deși totul era privit de el într-un fel arogant și total neînsemnat. Zâmbetul său îi dezvăluia dinții perfect albi și caninii neobișnuit de lungi. Își lua privirea de la propria reflecție iar apoi privi spre scările din holul cel mare. Pașii lui începură să se audă din nou ca un ecou în timp ce ajunse să urce scările încet fără vreo grabă, privirea fiindu-i în față până când ochii lui își făcură țintă ușa în spatele căreia el știa că e un om. Pentru el ființa numită ”om” nu era nimic altceva decât un alt fel de mâncare printre atât de multe, dar în același timp cel mai apetisant, cel mai bun, cel mai sângeros. Ajunse înfața ușii, dar făcu doi pași înapoi sprijinindu-se astfel de peretele paralel cu ușa. Urcă cuțitul la gură și îl prinse cu colții în timp ce pe mâini își punea niște mănuși chirurgicale , lucru ce îl ajuta să nu lase amprente. Luă din nou cuțitul în mâna dreaptă, iar pe fața lui își făcu apariția un zâmbet învingător. Singura cale prin care el putea și prin care știa să-și exprime sentimentele era crima. Era ceva special pentru el, când încă un suflet mai
    părăsea pământul, el se simțea liber. Asta era viața, asta era libertatea. Erau sentimente ce nu puteau fi înțelese de oricine, sentimente malefice, negre, necruțătoare și pline de ură.
    Sângele se împrăștia pesuprafața albă a pereților încăperii decorându-i într-un mod sinistru, iar în doar cinci minute totul se sfârșise și niciun sunet nu se mai făcea auzit. Vântul apleca copacii scuturându-i de zăpadă, crengile lor bătând ușor în unele geamuri. Mâna albă a unui bărbat luă de pe masă un pachet de țigări pe care scria cu majuscule ”BLAST”. Din pachet ieși o țigară maronie ce se fixă între buzele sale iar o brichetă o aprinse astfel satisfacția și dorințele lui de moment fiind împlinite. Ochii săi coborâră spre corpul neînsuflețit pe care îl avea în față. Privindu-l, elimină fumul din plămâni și pufni total dezinteresat.
    -Nu te schimbi niciodată. Se auzi o voce bărătească cunoscută venită de lângă ușă. Ucigașul privi cu coada ochiului în spate, iar apoi se întoarse nepăsător privind pe cine are în față. Cei doi erau atât de asemănători și totuși atât de diferiți. Se priveau într-un mod idiferent, dar prietenesc și totuși răzbunător, unul mai răzunător decât celălalt. Brunetul îl privi dezinteresat și scoase un ”hmph”nepăsător trecând pe lângă invitatul nepoftit și plecând într-o altă cameră
    unde găsi o cămașă albă ce i se potrivea. Își lăsă geaca de piele și bluza, iar în locul lor își acoperi trupul cu cămașa pe care nici nu se obosi să o închidă, dar când se întoarse dădu iar de el.
    -Nu-mi place să fiu ignorat. Spuse individul privindu-l încruntat.
    -Mie nu-mi place să te am în față, presupun că nici unul din noi nu va fi vreodata mulțumit. Răspunse brunetul trăgând din nou cu lăcomie din țigară iar apoi ieși din încăpere,coborî scările și ieși afară din locuință. Frigul nu-l afecta, nu-l interesa. Intră într-un Bugatti Veyron Super Sport și se lăsă pe spătarul scaunului de piele. În dreapta lui se deschise portiera mașinii, iar înăuntru intră bărbatul sâcâitor de care nu putea să scape absolut deloc. Răsuflă adânc, iar apoi porni mașina și plecă glonț pe străzile goale și singuratice, însă nu după mult timp mașina se opri lângă o pădure din afara orașului. Brunetul ieși din mașină și privi în față, într-un punct fix , iar apoi se făcu nevăzut printre copacii înalți și frunzișurile dese.









    ***



    Trecuseră mai bine dedouă ore, iar tânărul încă nu ieșise din acea pădurice. El stătea relaxat pe o piatră mare privind un lac înghețat în mijlocul căruia ghiața era crăpată, iar în mijlocul crăpăturilor, unde acestea se intensificaseră, iar un lichid roșiatic, înghețat ce strălucea în lumina lunii ce se albise de groază, stătea înțepenit un cap de om, corpul lipsindu-i, fiind îndreptat cu fața spre ochii roșiatici ce priveau într-un mod amenințător ai bărbatului ce stătea relaxat pe stâncă. Pentru unii era o imagine de coșmar ce îi bântuia petru tot restul vieții, dar pentru el era un peisaj de neuitat pe care cu plăcere și l-ar fi amintit.
    Aranjamentul îngrijit al stelelor strălucitoare însoțea luna ce stătea mândră pe cer, însă privind speriată imaginea îngrozitoare. Crengile copacilor se atingeau, lucru pricinat de vântul ce sufla obosit și fără putere. Adierea acestuia mângâia cu ușurință părul negru al bărbatului. Mintea lui era cufundată în lucruri îngrozitoare, văzute cu ochii lui. Flăcări, durere, lacrimi, țipete, acestea erau singurele lucruri pe care și le amintea. O groapă de foc, țipete și urlete, strigăte de ajutor, parcă încă le mai auzea din acel loc înspăimântător. În acel moment închise ochii intrând adânc în gânduri. Amintirile îi aminteau o coborâre adâncă și rapidă sub pământ , iar apoi acele strigăte, acea căldură
    insuportabilă, acele flăcări puternice. Deschise brusc ochii întrerupând șirul amintirilor când simți o mâna caldă atingându-i umărul. Se uită la persoana ce îi atinse umărul și îl privea cald deși ochii lui încă exprimau dispreț. Nu
    spuse nimic, se întoarse din nou la poziția de dinainte și privi zăpada ce acoperea solul.
    -Ai înnebunit... Se auzi vocea din spatele său. La auzul acestor cuvinte pe fața lui se afișă un zâmbet nebunesc, iar apoi spuse un ”poate...” ușor șoptit și totuși îndeajuns de tare încât să se facă auzit.
    Ochii îngroziți ai partenerului său îl priveau cum stătea și se uita la acea imagine oribilă. Știa că el a pățit ceva, nu mai era același bărbat pe care îl cunoștea. Era mai sinistru, mai îngrozitor. Era sigur că nebunia a pus mâna pe el, iar jumătate din capul lui este afară din realitate. Îl privi cu milă și totuși îngrozit, iar apoi spuse cu greutate în voce:
    -Ai nevoie de ajutor. La auzul acestor cuvinte, brunetul se ridică și trecu pe lângă cel care îi adresase aceste cuvinte nepotrivite, din punctul lui de vedere. Se opri brusc iar apoi spuse:
    -Nu am nevoie de ajutorul nimănui, Itachi












    Răspunsuri:



    Emily:
    ----------------------------------------------------------------------------------------------------------
    "Sasuke ~ e Sasuke, nu e aşa? Adică nu ne înşelăm, nu? :-s ~: Tu eşti ceva de genul Dead man walking acum, no?
    Neaţa şi ţie, nu era sicriul confortabil de te-ai decis să ieşi afară?
    :-l Să ştii că nu ţi-am dus lipsa, puteai rămâne acolo. Dar pe bune
    acum, ce ţi-a venit să te sinucizi? >.< Acum, după tot ce i-ai
    făcut ţi-ai dat şi tu seama că o iubeşti??? Eşti o cauză pierdută"

    Sasuke: ~Debbie: Da, Ale, e Sasuke ~: -.-" Esti...imposibil de dificila, stii?

    "Sakura: Nu îl mai iubeşi? Mă îndoiesc, când vei
    afla adevărul ~ Debb, nu mă omorî ^^" ~ despre ce s-a întâmplat cu
    Sasuke îţi vei schimba părerea, trust me :-"
    "

    Sakura: Pai..am toata viata inainte si nu am de ce sa tnjesc dupa cineva degeaba xD
    --------------------------------------------------------------------------------------------------------

    Ayumi:
    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------
    "Sakura --> Deci, draga mea, se pare ca ai o viata cat de cat fericita. Insa iti lipseste Sasuke, nu-i asa? Ce-ai face daca ai afla ca e viu? Ai merge la el? Sau l-ai ocoli? "
    Sakura: Nu stiu, dar nu ma bazez pe "daca" cand spui "daca" inseamna ca e un lucru ce se poate intampla, dar asta ar fi chiar imposibil

    "Deidara --> Se pare ca esti seful F.B.I.-ului. Buna treaba amice! Si esti si tatic. Ti-am spus eu ca n-o sa mori. Deci, cum te simti? Esti fericit asa sau ti-e dor de Sasuke?"

    Deidara: Sincer? Mi-e mult mai bine asa

    "Sasuke -->Slava cerului ca esti viu. Cat de idiot sa fii sa te impusti numai pentru ca te-ai indragostit?
    Vai de capu' meu. Pff... Si inca un lucru. Ce naiba ai facut de ai
    ajuns in halul asta? O.o Adica, pe bune, cine sa te raneasca asa? Mai,
    tu imi dai dureri serioase de cap. Sper sa te intalnesti curand cu Sakura.
    "

    Sasuke: Da...mi s-au intamplat foarte multe chestii din motive ciudate si crede-ma si eu am o durere incredibila de cap dar se pare ca nimanui nu-i pasa :-w
    -----------------------------------------------------------------------------------------------------------

    Clau:
    -------------------------------------------------------------------------------------------------
    "Sakura: Cum te simţi dragă? Eşti sigură că poţi să
    renunţi la trecutul tău? Mai bine nu te avânţi înainte şi meditezi
    puţin la cele întâmplate, să priveşti puţin în viitor ca să vezi ce ai
    putea păţi. "

    Sakura: Ma simt bine; da, sunt sigura; am patit atat de multe incat m-am saturat...

    "Sasuke: Sincer, m-a impresionat faptul că încă
    eşti atât de idiot. Laşule! Cum ai putut să fugi de sentimentele tale,
    după ce le-ai recunoscut? "

    Sasuke: Simplu si usor. Stii, cam asta faci atunci cand ramai fara alternativa
    --------------------------------------------------------------------------------------

    Larysa:
    ----------------------------------------------------------------------------------------------
    "Dei-> O sa traiti bine sefu! Ai si fata...oo dar nu ai pirdut
    timpul=))...cinei matusa??...Pot sa fiu eu??...a da fi cu ochii in patru
    sa intors moartea=))."
    Deidara:... A?

    "Saku-> Draga mea, suferi mult dupa sasuke? Crede-ma nu suferi din cauza iubiri care ti-o poarta a inebunit:D"
    Sakura:....Nu, nu sufar mult dupa el, mai sunt o gramada lafel de buni si mai buni ca el [-(

    "Sasu-> Buna si tie zombi, ce mai zici..cum a fost trezirea din
    mormant??...Oricum te rog punete si mananca mergi la sala ca mie imi
    placi cu muschi=))...nu piele si os=))...punete si incepe crimele... "
    Sasuke: -.-" Mai nou sunt schelet sau ce?
    ---------------------------------------------------------------------------------------------

    Rose:
    -------------------------------------------------------------------------------------------------
    Sasuke:
    "Iubire, eu care am suferit după tine, ar trebui să fiu prima care află de faptul că eşti în viaţă . Sau mai uitat? "
    Sasuke: Sa te uit? Nu te-as putea uita nici daca as vrea

    Deidara:
    "Tu încă eşti viu? o.O Tu ai copil? [sper că erai tu acolo ] "
    Deidara: Da, sunt viu si da, am copil Adorabil nu? xD
    --------------------------------------------------------------------------------

    Phew...insfarsit am terminat xD... Pai, sper ca va placut capitolul xD Ne vedem data viitoare, va pwp, bye xD
    Ps: Scuze ca e scurt T_T, nu a fost atat de lung pe cat mi-am imaginat...



    Ultima editare efectuata de catre Josephine in Sam 6 Apr 2013 - 15:42, editata de 4 ori

    Ayu
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 648

    Data de înscriere : 13/05/2012

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Ayu la data de Mar 16 Oct 2012 - 10:09

    Ai pus nextul! Love it
    Te iubesc!!! Heart
    Si sunt prima! Winner
    OMG! o.O
    Ucigasu! >< Asta-i fratimiu! Whistling
    S-a intors Itachi! O.O Yey! Big smile
    Incepe sa ma sperie atitudinea lui Sasuke. -.-"
    Iar Itachi cum a supravietuit? O.o
    Vreau nextu urgent pana nu mor pe scaun. o.o
    Si sunt sigura ca Dany nu se va obosi sa incerce sa ma trezeasca. >.<
    Dar sa uitam de fratele meu idiot si sa trecem la intrebari. Tongue


    Sasuke --> Nimanui nu-i pasa? Confuz Da eu ce sunt aici, piesa de decor? Neutru Si crede-ma ca deja ma sperii. Deci, sa inteleg ca cel pe care l-ai ucis e tatal Sakurei? Think Daca nu erai vampir nu te placeam asa mult. Laugh Ai noroc ca-mi plac vampirii. *d* Iar faza cu lacul de gheata... Sa stii ca noi suntem frati. Laugh Si mai am o intrebare inainte sa te las in pace. Tongue cum naiba a supravietuit Itachi? O.o

    Itachi --> Bai. O.o Cum de esti viu? O.o Nu ca nu m-as bucura, doar ca sunt foarte surprinsa si nu mai inteleg nimic. >.< Eu tin bine minte cum te-a omorat Sasuke. Think Ma bucur ca esti viu. Heart si sper sa il ajuti pe Sasuke chiar daca el crede ca nu are nevioe. Sad Stim amandoi de cat ajutor are nevoie. >.< Inca odata ma bucur mult ca esti viu. Big smile

    A Y U M I

    Lucifer
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 612

    Data de înscriere : 18/08/2011

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Lucifer la data de Mar 16 Oct 2012 - 17:37

    Wtf.. ok mare fericire ca ai adus next dar mare uimire ca ITACHI e viu, cum, cand, unde ce...?????? Cum??? Ok deci ori itachi avrea un frate geaman ori habar nu am ce se intampla=)).

    Sasuke: Ok sexosule cum drac e fratetu inca in viata? E vampir? Vracola? Zana=))???
    Itachi: Cum doamne iartama esti inca in viata imi aduc aminte ca ai murit spanzurat cu capul apropae rupt, picioarele si mainile la fel si ochii scosi=))/.....vreau explicati!!!

    Ok Kim deci un super capitol nu gluma, m-ai lasat masca la ultima faza si sa stii ca, chiar e o idee super nebuneasca si chiar imi place. As vrea sa pui next mai repede deoarece sunt curioasa sa vad ce se intampla=))

    dee-san
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 169

    Data de înscriere : 22/08/2012

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de dee-san la data de Mier 17 Oct 2012 - 15:42

    M-ai lăsat gen "O.o"

    Adică... WTF??? :O:O:O
    Sunt surprinsă de acest capitol. M-ai lăsat plină de întrebări. Muuuuulte întrebări. În primul rând, vreau să spun că îmi place mult capitolul ăsta, dar vreau să grăbeşti cât mai mult întâlnirea lui Sasuke cu Sakura. Chiar dacă nu cred că este chiar recomandat, pentru că Sakura - cu siguranţă - ar intra într-un atac de panică, iar Sasuke... eh, cred că ar leşina Laugh

    Acum, câteva întrebări pentru dragele noastre personaje. Smile


    Sasuke:

    Criminalule!! Pe cine ai ucis, ha? Spune-mi şi mie, hai nu fii rău Smile Serios acuma, spune-mi. Ah, da! Încă ceva, cum ai reacţionat când l-ai văzut pe Itachi, ha??


    Itachi:

    Ha? Cum? Ceeeee??? Cum de eşti în viaţă!? Aaaaah Think Cred că ştiu eu. Tu doar l-ai ajutat pe Sasuke cu planul lui "ingenios" de a-i chinui pe membrii familiei Haruno, am dreptate? Deci... şi tu eşti un mare nesuferit, criminal, nu?

    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Rose la data de Joi 18 Oct 2012 - 19:51

    Debbie, acesta a fost un cadou pentru mine, nu? Mersi mult de urări Love it Kiss Revenim.
    Ai avut un capitol minunat. Cu fiecare cuvant pe care îl citeam deveneam tot mai interesată de acţiune. O descriere foarte amplă, cu multe figuri de stil. Se vede că munceşti.
    Fată, dar tu eşti sadică rău. Aolo, ce idei de crime îţi mai trec ţie prin căuşorul acela. Sincer, zici că eşti un criminal nebun, trebuie să ai ceva talent în a descrie aşa ceva, atât de frumos, şi de a pune acea umbră atât de sumbră. Nu la toţi le iese. Bravo!

    Sasuke:
    Bad boy. Eşti tot mai rău şi mă şochezi. Sper că nu ai de gând să mă omori şi pe mine, că te bântui o viaţă întreagă. Hei, eu eram mâna ta dreaptă. Lasă că odată şi odată ne vedem noi-cât mai repede că îmi e dor de tine.

    Itachi:
    Tu, trăieşti? Şi eşti în relaţii cât de cât acceptabile cu Sasuke? Încearcă şi tu să îl aduci la normal Laugh

    Deidara:
    Da, e un dulce. Mă întreb cum e sângele lui? Think

    Debbie, te pup şi spor la scris. Cât mai repede cu următorul.

    rosey344
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 28/08/2012

    KILLER OF LOVE II: A NEW LIFE [+18]

    Mesaj Scris de rosey344 la data de Mar 25 Dec 2012 - 21:51

    Heeiii!!! Am venit si eu pe aici cum ai venit si tu pe la mine si pot sa spun ca mie mila de biata Sakura si ca imi pare rau ca nu am putut sa pun vreun comm, dar ai inceput sez. 2 inainte ca eu sa il termin pe primul. Sper sa il aduci repede, sa fie superb...ca deobicei si sper ca Sasuke sa se intalneasca cu biata Saku si nu am intereseaza daca o iau de la inceput sau daca o sa fie impreuna.... tot ce ma intereseaza e sa aduci nextul ala mai repede ca numai suport....desi merita

    Pwpici si spor la scris! -R

    andreea.z
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 26

    Data de înscriere : 24/12/2012

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de andreea.z la data de Joi 27 Dec 2012 - 2:08

    Buna ! Probabil ca ar trebui sa iti spun parerea mea despre ficul tau , dar ce rost are cand atatia oameni o spun prin atatea cuvinte diferite . Ficul e genial , desi probabil ai mai auzit asta . Winner ...Pentru mine esti muza mea , adica esti cea care ma indruma indirect . Big smile Asa ca te rog in numele tuturor , cred sa vii cu urmatorul capitol ! Love it Heart Si asta cat mai repede posibil . Vrem next-ul !!!!! Il imploram chiar , cel putin eu Big smile .Bye , Sarbatori fericite si spor la scris ! Winner

    Mikky-chan
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 7

    Data de înscriere : 02/02/2013

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Mikky-chan la data de Mar 5 Feb 2013 - 9:33

    Super Tare povestea !!!!!!am citit si sezonul 1 si m-am indragostit de ea .Pur si simplu este ....fara cuvinte.
    Am decat o intrebare .
    4 Maxie : mai poti face sa apara noi personaje ?Daca da,vreau sa apar si eu.Sa ma cheme Mikky,sa am 20 de ani,si daca poti sa ma faci verisoara lui Deidara.Sa arat asa :
    [img][/img]

    rosey344
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 28/08/2012

    Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de rosey344 la data de Dum 10 Feb 2013 - 20:00

    Zau ca numai suport .... te rog din toata inima sa aduci next-ul...te rog cu ciresica deasupra. Ma crezi ca in fiecare zi ma uit in continuu sa vad daca ai adus next-ul? Adica ficul tau este foarte original(crede-ma ca am citit multe multe ficuri desi nu am comentat la ele)...niciodata nu am mai intalnit un Sasuke care sa-i reziste atat de mult Sakurei. Deci...in concluzie spre sa aduci next-ul cat de repede poti ca mor aici de curiozitate si sper sa se intalneasca odata Sasuke si Sakura.
    Te pup si spor la scris! -R

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Lun 11 Feb 2013 - 0:50


    III



    - Ce facem aici până la urmă, Deidara? Ne irosim timpul degeaba.
    - Hei, în câmpul de muncă a lui Karin ea ia cu siguranta premiile.
    Cei doi tocmai intrau într-un club de box. Căldura era insuportabilă, mirosul de sânge uscat era pierdut în aerul greu şi murdar. Ochii lui Deidara se roteau prin cameră analizând totul cu atenţie şi căutând o anumită persoană, persoana cheie. Partenerul său era atent la un meci de box ce se manifesta violent în mijlocul încăperii, dar nimeni nu le dădea atenţie celor doi care se luptau, erau prea ocupaţi să ridice halterele şi galterele de diferite greutăţi. Era un lucru obişnuit acolo. Abia atunci îşi dădu seama că Deidara nu mai era lângă el, era mai în faţă discutând cu o fată înaltă, roşcata cu un corp relativ perfect.
    - Deci, Deidara, ce s-a întâmplat din nou de vii să-mi ceri ajutorul ? Spuse roşcata cu un zâmbet prietenos, accentuând cuvintele „din nou”.
    - Nişte tâmpenii s-au întâmplat la secţie în legătură cu nişte droguri şi...
    - De ce ai nevoie? îl întrerupse privindu-l zâmbitoare.
    - Păi sunt mulţi care ar vrea să vorbească cu tine şi nu cu mine, spuse blondul răsuflând adânc şi privind-o prietenos.
    - Vrei sa zici... clienţi?
    - Uite, nu te implica în chestii mari, doar sună-mă dacă afli ceva.
    Roşcata se ridică de pe scaunul ei şi îl privi intens în ochi.
    - Cred că te voi suna.
    Conversaţia lor se încheiase. Roşcata plecă cu un zâmbet pe faţă, iar Deidara se îndreptă spre partenerul său ce practic se sugruma cu o halteră ce nu putea să o dea jos de pe piept. Îl ajută să scape de halteră şi ieşiră împreună din acel loc.
    - O să-i spun lui Lexxy că o înşeli, îi spuse partenerul său în timp ce se îndreptau spre maşină.
    - Nu o înşel, dobitocule, ce fac este strict profesional, spuse Deidara apărându-se, în plus eu zic să nu te mai axezi atâta pe relaţia mea cu Lexxy şi să vezi cum faci cu Sakura.
    - Eu aştept momentul potrivit...


    ***


    Jeep-ul de culoare albă opri fix în faţa casei domnului Haruno. Un om pe care Deidara îl respecta enorm şi de care se apropiase incredibil de mult în ultimii ani având în vedere că îl înălţase în grad atât de mult sfaturile lui erau importante pentru blond. Ieşi din maşină şi se apropie cu paşi apăsaţi de uşa de la intrare, iar apoi apăsă sonaria. Nu răspunse nimeni. Mai sună o dată şi încă o dată şi nimic. Privi îngrijorat uşa, iar apoi îşi scoase telefonul din buzunar şi apelă proprietarul casei, dar din nou nu primi niciun răspuns, însă putea auzi telefonul sunând slab de pe partea cealalta a uşii, deci clar era acasa, dar de ce nu răspundea ? Se sprijini două secunde de uşă, iar în momentul în care îşi lăsă greutatea pe ea, aceasta se deschise reuşind să-l facă să-şi piardă echilibrul, dar îşi reveni rapid. De ce era deschisa ? Păşi cu reţinere înăuntru şi se uită împrejur. Nu era nimic suspect, înafară de faptul ca televizorul mergea. Ridică o sprânceană şi mai înaintă câţiva paşi, iar atunci un miros dubios şi neplăcut începu să-i gâdile nasul. Se uită din nou în jurul lui şi se încruntă privind scările ce i se afişau în faţa ochilor. Se uită neîncrezător spre scări şi începu să le urce cu teamă. Cu fiecare pas pe care îl făcea mirosul devenea mai intens şi mai clar, atunci se opri rugându-se să nu fie ce crede el că e. Se aplecă uşor la dreapta privind fara să clipească o uşă între-deschisă, dar tot nu putea vedea ce era înăuntru. Mai făcu câţiva paşi, până ajunse în faţa încăperii unde clar era şi sursa mirosului. Privi stupefiat ce avea în faţă. Oare cine era geniul care mai îndrăznea să facă asemenea lucruri ? Scoase telefonul din buzunar şi îşi sună partenerul.
    - Naruto, avem o mare problemă.




    ***



    - Vrei să sun prin oraş să caut tipi deveniţi bogaţi peste noapte ? puse întrebarea o tânără brunetă machiată strident în timp ce îşi privea angajata roşcată întinzându-se pe canapaua din piele.
    - Sunt băieţi care petrec mult şi cheltuiesc o grămadă de bani ? întrebă roşcata privind-o cu un semn de întrebare, atunci brunetei îi veni în minte ca un glonţ o amintire.
    - Defapt tipul ăsta a sunat de dimineaţă disperat căutând fete noi venite în oraş. Eşti disponibilă ? Vor fi 2000 câştigaţi rapid.
    - Am planuri cu Sakura, răspunse ea gânditoare privind podeaua.
    - Este sora ta nu? Ia-o şi pe ea, e drăguţă, e sexy, care e problema ? veni şefa ei cu o idee.
    - Ea nu e o fată „muncitoare” Louis.
    - Şi ? Tipul se droghează. Probabil că o sa fie atât de ameţit că nici măcar n-o să i se scoale.
    - Păi, în regulă, vom merge să vedem, poate e locul pe care îl caut.


    Parcă dură doar un minut ca timpul să se scurgă, iar roşcata, îmbrăcată destul de elegant, mergea alături de sora ei, Sakura, păşind amândouă graţios spre uriaşa locuinţă ce li se afişa în faţa ochilor. Putea fi oricând confundat cu un palat.
    - Mersi, Saku, îţi rămân datoare, spuse roşcata înainte să intre pe poarta înaltă.
    - E în regulă, o sa scad dintre miile de datorii pe care le am la tine, răspunse rozalia zâmbind îndreptându-se împreună cu sora ei spre uşa deschisă a „palatului”.
    Odată ce intrară înăuntru nu rezistară la tentaţia de a admira paradisul ce le înconjura. Era decorat cu stil şi eleganţă. În jurul lor erau numai culori de alb şi albastru mai închis sau mai deschis. Ochii celor două căzură pe un bărbat ce stătea în mijlocul camerei ştergându-şi nasul de un praf albicios. Îşi ridică privirea spre cele două şi le întâmpină cu un zâmbet disperat.
    - Tu trebuie să fii Karin, spuse bărbatul apropiindu-se de ea şi sărutându-i violent mâna, bine-ai venit, eu sunt Kiba.
    - Cred că am ajuns puţin cam devreme, spuse suspicioasă Sakura întrerupându-i pe cei doi.
    - O, ea este sora mea, Sakura, spuse Karin cu un zâmbet nesigur, iar Kiba se apropie de rozalie şi o apucă de talie.
    - Îţi place aici nu-i aşa ? o întrebă bărbatul privind-o intens.
    - Nu prea m-am gândit la asta, răspunse rozalia respingându-l, iar Kiba se îndepărtă de ea şi plecă din încăpere, în timp ce Sakura îşi privea furioasă sora. Asta nu ar fi trebuit să se întâmple.
    - Zece minute şi am plecat, îi spuse Karin sperând să o liniştească dar rozalia înjumatăţi timpul.
    - Despre ce vorbesc fetele? Apăru Kiba ca prin minune cu o tava pe care erau o sticlă de şampanie şi trei pahare cu picior pline.
    - Sakura, o gură, îi şopti Karin, dar Sakura protestă spunând „o înghiţitură”. Cele două luară de pe tava două dintre pahare în timp ce Kiba îl termina pe al său. Sakura îşi ţinu promisiunea şi luă doar o înghiţitură, iar apoi se
    interesă unde este baia şi plecă spre locul indicat de brunet lăsându-i pe cei doi singuri. Kiba o invită pe Karin să stea jos şi aduse o tava pe care era un pachet de heroină desfăcut. Rozalia era în baie aranjându-şi părul în oglindă. „Bine, Karin, cred că am stat aici cu 5 minute mai mult decât trebuia” îşi spuse în gând.
    - Stai jos, relaxează-te, îi spuse Kiba roşcatei în timp ce era gata să tragă pe nas din praful alb, dar uşa de la intrare se deschise silenţios şi pe ea apăru el împreună cu încă trei bărbaţi.
    - Am uitat să vă spun de petrecerea lui Kiba, îi spuse unul din bărbaţi şefului lor.
    - Ei bine, acum e o petrecere surpriză, spuse el privindu-l fără emoţie pe Kiba. Înaintă spre acesta şi îşi roti ochii prin încăpere. Văd că ţi-e foarte bine aici, Kiba, spuse acesta continuând să privească în jur. Kiba nu răspunse, era mult prea ocupat să găsească o scuză sau măcar nişte cuvinte ca să-l scoată din această problemă. Era conştient de încurcătura în care se băgase. Astea erau afaceri, afacerile lui, iar el încercase să profite. Simţea cum pericolul îl pândeşte. Începu să respire greoi, aproape că nu mai respira deloc, mâinile îi transpirau. Încerca din răsputeri să scape de privirea fulgerătoare a şefului.
    - Am vrut să mă descarc după acea mişcare aşa că m-am gândit că o petrecere cu câtiva prieteni ar fi relaxantă. Aveam de gând să vă invit şi pe voi, spuse Kiba cu un zâmbet cât se poate de prietenos ce încerca din răsputeri să-i ascundă frica.
    Şeful acestuia pufni.
    - Să ne inviţi ? Se pare că eu sponsorizez asta, spuse acesta plimbându-se pe lângă masa pe care se afla heroina. Chiar căutam cele doua kilograme ale mele şi acum ştiu unde sunt.
    - Ale tale ? Sunt ale noastre, omule, spuse Kiba, dar abia termină propoziţia că şeful său îl lovi puternic cu dosul palmei, dar Kiba îşi reveni rapid.
    - Şi fata ?
    - E un nimeni, doar de distracţie.
    Karin se ridică în picioare şi îi intinse mâna bărbatului prezentându-se. Ochii lui de un roşu aprins îi analizau formele divine. Dădu mâna cu ea şi reuşi să-i admire cu voce tare rochia pe care o purta, într-un final o rugă să se plimbe puţin, iar ea cu lacrimi în ochi execută şi începu să se plimbe în faţa lui ca un model.
    Rozalia ieşi într-un final din baie şi printre nişte crăpături reuşi să vadă întereaga scenă. O vedea pe sora ei făcând modeling în faţa unui tip, dar în faţa cui ? Crăpăturile nu-i permiteau să se extindă mai mult ca să vadă cine este, dar vocea lui era atât de cunoscută. Oare unde mai auzise acea voce ? Nicio idee nu-i trecea prin cap, însă observă o mişcare, iar deodata, timpanele îi explodau din cauza suneteleor scoase de focuri de armă şi de ţipete. Ochii rozaliei se umplură de lacrimi. Atât de repede, ca doar într-o secundă, corpul surorii ei zăcea mort pe suprafaţa mesei de sticlă ce se spărsese când roşcata căzu. Kiba era pe un scaun cu trupul complet găurit, iar ultimul lucru pe care apucă să-l mai audă fură cuvintele unui bărbat.
    - Hei, cineva e acolo ! spuse unul dintre bărbaţi reuşind să vadă persoana care privea printre crăpături. Acela fusese ca şi un semnal de start. Rozalia o luă la fugă pe scările ce duceau spre acoperiş, în timp ce în urma ei se auzeau paşii grăbiţi şi urletele bărbaţilor ce alergau după ea. Gloanţele treceau pe lângă ea, în timp ce ea continua să alerge pe acoperişul clădirii rugându-se să scape cu viaţă. Până când ajunse la capătul drumului. Ori era împuşcata, ori sărea de pe acoperiş. În ultimul moment observă o piscină. Auzea încă paşii grăbiţi ai bărbaţilor ce se apropiau, iar apoi, acela fu ultimul lucru pe care şi-l amintise, a sărit.


    ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    Bună, dragilor ! Scuze pentru întârziere >_< Nu am vrut să vă fac să aşteptaţi atât, dar o să ma iertaţi nu-i aşa? ;o3 Oricum, chiar azi...adică ieri xD mi-am dat seama că nu am ce face aşa ca ma lovit ideea asta, "de ce să nu scriu capitolul 3?" şi uite, l-am scris xD Am mai scăpat de o greutate xD Deci, nu vă mai reţin , sper să vă placă şi acest capitol xD Apropo, vă mulţumesc mult pentru comentarii, chiar mi-au ajuns la inima xD şi am zis că trebuie să-l pun neapărat azi xD
    Acum, să dăm şi noi răspunsurile xD Să nu le lăsăm pe dinafară.


    Răspunsuri:


    Ayumi Uchiha:
    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    "Sasuke --> Nimanui nu-i pasa? Confuz Da eu ce sunt aici, piesa de decor? Neutru Si crede-ma ca deja ma sperii. Deci, sa inteleg ca cel pe care l-ai ucis e tatal Sakurei? Think Daca nu erai vampir nu te placeam asa mult. Laugh Ai noroc ca-mi plac vampirii. *d* Iar faza cu lacul de gheata... Sa stii ca noi suntem frati. Laugh Si mai am o intrebare inainte sa te las in pace. Tongue cum naiba a supravietuit Itachi? O.o "

    Sasuke: - De unde să ştiu eu cum a supravieţuit Itachi? Nu am motiv să ma intereseze corect?

    "Itachi --> Bai. O.o Cum de esti viu? O.o Nu ca nu m-as bucura, doar ca sunt foarte surprinsa si nu mai inteleg nimic. >.< Eu tin bine minte cum te-a omorat Sasuke. Think Ma bucur ca esti viu. Heart si sper sa il ajuti pe Sasuke chiar daca el crede ca nu are nevioe. Sad Stim amandoi de cat ajutor are nevoie. >.< Inca odata ma bucur mult ca esti viu. Big smile"

    Itachi: - Da, şi eu mă bucur că sunt viu xD nu mă întreba cum am ajuns viu pentru că e un mister pe care trebuie să-l aflu Neutru

    --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    Larysa:

    "Sasuke: Ok sexosule cum drac e fratetu inca in viata? E vampir? Vracola? Zana=))???"

    Sasuke: - Ce mă întrebi pe mine? Habar n-am, nu e treaba mea.

    "Itachi: Cum doamne iartama esti inca in viata imi aduc aminte ca ai murit spanzurat cu capul apropae rupt, picioarele si mainile la fel si ochii scosi=))/.....vreau explicati!!!"

    Itachi: Păi...habar n-am Smile Dacă aş fi ştiut ti-aş fi zis dar e un mister nu-i aşa?

    --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    Clau:

    "Sasuke:

    Criminalule!! Pe cine ai ucis, ha? Spune-mi şi mie, hai nu fii rău Smile Serios acuma, spune-mi. Ah, da! Încă ceva, cum ai reacţionat când l-ai văzut pe Itachi, ha?? "

    Sasuke: - Ce te interesează pe cine am ucis? Iar apropo, reacţia mea la Itachi a fost nulă.

    "Itachi:

    Ha? Cum? Ceeeee??? Cum de eşti în viaţă!? Aaaaah Think Cred că ştiu eu. Tu doar l-ai ajutat pe Sasuke cu planul lui "ingenios" de a-i chinui pe membrii familiei Haruno, am dreptate? Deci... şi tu eşti un mare nesuferit, criminal, nu? "

    Itachi: - Hei, eu nu am făcut nimic, el a făcut, eu doar....eu doar....am fost acolo, atât.

    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    Rose:

    "Sasuke:
    Bad boy. Eşti tot mai rău şi mă şochezi. Sper că nu ai de gând să mă omori şi pe mine, că te bântui o viaţă întreagă. Hei, eu eram mâna ta dreaptă. Lasă că odată şi odată ne vedem noi-cât mai repede că îmi e dor de tine. "

    Sasuke: - Fii sigură că ne vedem, nu scapi aşa uşor de mine.

    "Itachi:
    Tu, trăieşti? Şi eşti în relaţii cât de cât acceptabile cu Sasuke? Încearcă şi tu să îl aduci la normal Laugh"

    Itachi: - Nu ştiu cât de multă ascultare mi-ar acorda Sasuke.

    "Deidara:
    Da, e un dulce. Mă întreb cum e sângele lui? "

    Deidara: O____O ....sadico ! o_o

    --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    Mikky-chan:

    Maxie: Mi-ar plăcea să te adaug, dar momentan chiar nu pot >_< Am cam toate personajele de care am nevoie deocamdată şi destule acţiuni, dar în caz că rămân fără fii sigură că te voi adauga ^_^ Sper să nu te superi pe mine ><

    -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    Okay, guys, cam asta a fost xD . Sper că va placut capitolul şi aştept părerile voastre xD. Apropo, personajele pe care le-am adăugat, adica personajele voastre vor apărea mai mult ca sigur în capitolele următoare începând cu next xD

    Bye Bye ! Kiss

    Irene.
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 4995

    Data de înscriere : 15/07/2011

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Irene. la data de Lun 11 Feb 2013 - 8:53

    Kim. Mi-a- lipsit femeie. Tu si ficul tau.
    Dupa atat timp te-ai gasndit sa vezi daca traim?
    Noi traim si suntem prezenti aici la fic pentru continuare. Sper sa o aduci mai repede de data asta.
    Este uimitor. Superb.

    Erau atat de aproape sa s reintalneasca
    ... Fuuuu! Tu! De ce? De ce? De ce? De ce nu s-au intalnit? Ma tot gandesc la ziua in care se vor intalni. Ce reactii vor avea?
    Intrebari:

    Sas`ke ~ Tu. Pufosenie sexy si rea Laugh Te distrug daca te apropii de Sakura!
    Las-o in pace! Saracuta, a suferit destul dupa ce te-ai omorat ca bolovanu
    Sakura ~ Condoleante! Dar nu prea ...


    Ultima editare efectuata de catre •Kira™ in Mar 12 Feb 2013 - 8:21, editata de 1 ori

    *DeEa*
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 30

    Data de înscriere : 08/02/2012

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de *DeEa* la data de Lun 11 Feb 2013 - 15:20

    ce capitol minunat.... chiar a meritat asteparea. Cine ara barbatul acela misterios??? era Sasuke??? sau vre-un personaj nou sau... sa pui ma repede capitolul capitolul urmator ca mor aici pe scaun de curiozotate.
    Si acum, daca se poate, as avea si eu niste intrebari pentru personaje:

    Sasuke : Mai... nu iti e rusine sa o abandonezi pe Sakura, cum ai putut sa iti zbori creeri?

    Sakura: A cui era vocea aceea care ti se parea cunoscuta? Era a lui Sasuke? Mai ai sentimente pentru Sasuke? Daca el s-ar intoarce la tine, ce ai face?

    cam atat astept nextul si mersi ca m-ai anuntat.
    daca ai timp poti trece si pe la ficul meu : iubire fara sfarsit


    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2424

    Data de înscriere : 08/04/2011

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Rose la data de Lun 11 Feb 2013 - 16:39

    Vai, ce te iubesc eu pe tine! Uite ce surpriză plăcută. Greu ai mai venit cu acest capitol -.-"
    A fost un capitol minunat şi am stat doar cu sufletul la gură. Încă nu ţi-ai pierdut îndemânarea, dar tu chiar nu vrei să faci aceste capitole mai lungi T_T.
    Aolo, săracu domn Haruno. Numa să afle Sakura ca se sinucide şi ea. Hmmm, se pare că destinul îi pune aduce tot mai aproape. Deci mor de curiozitate să citesc scena în care se vor revedea şi ce va fi. Acu chiar sunt curioasă cum va supravieţui Sakura Think Dar cum tu eşti plină de idei, nu m-aş mira ca de odată să prindă aripi şi să zboare.

    Aştept cu nerăbdare următorul capitol. Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că în ficul tău suspansul se măreşte, misterul se adânceşte, se complică. Tu în loc să faci lumină, tu ne duci tot mai mult în întuneric. Să te faci scriitoare.

    Întrebări:
    Sasuke: Amore Love it Bre, deci fii antenă: dacă vii noaptea la mine s-ar putea să te fugăresc prin toată casa :-w Şi mai las-o pe Sakura să trăiască, nu fugi după ea. E marea ta iubire. Nu mă supăra că o salvez eu şi dacă am chef o fac şi un vampir.

    Sakura: Vin să te salvez? Te iau în spinare şi te duc la un loc sigur? Laugh Auzi, condoleanţe T_T

    Deidara: Ce am făcut? Nu sunt sadică, am pus o întrebare cât se poate de normală. Dar stai calm, nu turba că nu mă voi lua de familia ta-nu încă cred Think Laugh

    Pupici şi spor la scris.

    rosey344
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 36

    Data de înscriere : 28/08/2012

    Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de rosey344 la data de Lun 11 Feb 2013 - 18:55

    Buna!....dupa ani de asteptare ai adus next-ul. IEIIIII!!!....a fost foarte tare desi mi-e umpic mila de Karin...in fond este sora Sakurei. Cine era barbatul misterios? Sasuke nu?....in sfarsit se reintalnesc...da doamne...ma mir ca tapitu' de Kiba nu a observat-o pe Sakura...adica eu daca as fi fost in locul lui ca sa scap de "sef" ...i-as fi dat-o pe Sakura....oricum te pup si spor la scris si adu nextul cat de repede poti -R

    Jossephine
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 1060

    Data de înscriere : 06/11/2011

    Re: Killer of love II: A New Life [+18]

    Mesaj Scris de Jossephine la data de Sam 6 Apr 2013 - 15:22

    IV

    - Eu am prins-o !
    - Nu, eu am prins-o !
    - Ce ştii tu despre împuşcat?
    Cei doi trăgători se apropiară de marginea acoperişului, iar unul se apleca şi privi în jos uimit. Scăpase.
    - Nu pot să cred că a reuşit, spuse unul din ei privind piscina de jos.
    - Vorbeşti serios?
    - A sărit.

    Hainele îi erau ude până la piele, vestimentaţia se mulase pe ea, iar din păr curgeau picături de apă, dar nu plecase, nu fugise. Era lipită de peretele clădirii, acoperişul de deasupra capului ei o ascundea de intruşii de pe acoperiş. Respira greoi, iar privirea îi era aţintită înaintea ei, spre apa limpede a piscinei. Exista o şansă ca sora ei să fie încă în viaţă, chiar şi în această stare chinuitoare. Poate gloanţele nu nimeriseră niciun punct vital, nu putea pleca fără ea. Îşi dezlipi ochii din punctul fix al apei şi îşi întoarse capul spre dreapta. Îşi încleştă maxilarul şi clipi de două ori, iar apoi făcu cu nesiguranţă un pas spre dreapta. Tocurile se auziră silenţios făcând-o să tresară neaştepat. Închise ochii încercând să mediteze la ce va face. Dacă nu plecasera? Dacă încă erau acolo? În cel mai rău caz era luată prizonieră şi omorâtă, adică nu este atât de grav, presupunea ea. Deschise ochii şi se încruntă. Se lăsă pe vine şi întinse mâna spre tocurile ei, apuca încălţările şi le dădu jos, le luă într-o singură mână şi privi din nou înainte. Continuă să meargă nesigură pe faianţa rece până când ajunse fix lângă uşa pe unde, cu puţin timp în urmă, intrase cu sora ei. Era deschisă şi lumina ieşea dinăuntru. Trase adânc aer în piept şi încetă să mai respire. Inima i se făcuse cât un purice şi simţea că o trec toate apele din cauza fricii şi a emoţiilor. Cu mâinile tremurânde apuca marginea uşii din exterior şi privi cu frică înăuntru. Rămase uimită, nu mai era nimeni înafară de cadavrele celor doi. Plecaseră? Atât de repede? Păşi în încăpere şi când chiar văzu că nu mai e nimeni se repezi spre sora ei. O apucă de mână şi începu să îi caute pulsul. Respira greoi în timp ce degetul ei mare străbătea dosul încheieturii roşcatei căutând cu disperare semne cum că ar mai fi trăit. Nu-l găsea, era din cauză că era speriată? Sau poate pentru că nu se putea concentra? O lacrimă îi străbătu obrazul. Nu putea să-şi lase sora să moară în braţele ei. Scoase din buzunarul roşcatei un telefon şi reuşi să sune salvarea şi poliţia, trebuia să o salveze.


    ***

    - S-a întâmplat de curând?
    - Cred că au trecut mai puţin de douăzeci şi patru de ore, Deidara acoperi cadavrul cu cearceaful alb.
    - Cum o să-i spunem Sakurei? Naruto îi atinse umărul şi îl privi cu un semn de întrebare. Deidara privi cu nonşalanţă ceareceaful şi se ridică de pe vine, iar apoi privi în jur. Era plin de poliţişti, unii vorbeau la staţii, alţii cu manuşi albe încercau să găsească amprente fluturând mici pămătufuri peste locuri pe unde criminalul ar fi putut să pună mâna. Naruto încă aştepta răspunsul, dar Deidara era pierdut în gânduri. Îşi băgă mâinile în buzunare şi înaintă spre bucătărie privind în jur. Nu putea să facă nimic, trebuia să aştepte rezultatele autopsiei ca să vadă ce fel de armă se folosise. Privi suportul de cuţite, cel mai mare lipsea. Clipi de două ori. Era posibil ca arma să fi fost un biet cuţit? De câte lovituri e nevoie ca să ucizi? cinci? zece? douăzeci şi cinci? La prima vedere, Haruno fusese lovit de minim şaizeci de ori, în mod repetat. De ce te-ai simţi bine înjunghiind de înca patruzeci de ori un cadavru fără viaţă?
    - Aţi găsit arma? întrebă Deidara fără să-şi dezlipească ochii de pe locul gol al suportului.
    - Nu, dar am găsit asta. Deidara se întoarse şi privi o cămaşă albă, sfăşiată pe care bărbatul i-o prezenta. Se apropie de aceasta şi o analiză atent. Bărbătească, putea fi chiar de mărimea lui, era împroşcată cu sânge. Blondul se încruntă. Ce şanse erau ca acele pete de sânge să fie ale victimei? Dar ce şanse erau sa fie ale criminalului? Poate că erau egale. Era conştient că a lăsat-o intenţionat. Urcă scările casei şi intră în încăperea unde era şifonierul. Acesta era deschis. Se apropie de el şi privi înăuntru, un umeraş era liber. Oare? Era posibil ca ucigaşul să fi luat o cămaşă şi sa fi plecat?
    - Um, Deidara? se auzi dinspre uşă, blondul se întoarse, tocmai s-a dat un apel spre 911, Sakura şi Karin sunt implicate, spuse Naruto privindu-l serios, pot să...
    - Du-te. Naruto plecă cu paşi grăbiţi. Deidara îşi întoarse priviea spre şifonier şi răsuflă adânc. Ce se mai putea întâmpla într-un moment ca ăsta? E o zi tâmpită, îşi zise în gând părăsind camera.



    ***
    Brunetul rătăcea pe străzile pustii, cu mâinile în buzunare privind înainte, ştia unde merge, dar nu se grăbea spre locaţie, avea destul timp. Scoase din buzunar un pachet de ţigări şi se opri. Deschise pachetul şi scoase ultima ţigară. O prinse între buze şi scoase o brichetă din buzunarul jachetei. Duse capul brichetei dreptunghiulare la fundul ţigării şi o aprinse privind înainte. Cu ţigara aprinsă îşi mută privirea în sus, deja noapte? Stătea la lumina unui felinar privind cerul înstelat. Expira fumul şi privi cum se risipeşte în aer. Îşi arcuii spatele şi continuă drumul. Făcu colţul unei clădiri şi continuă să meargă leneş. Nu avea nimic în minte, doar mergea spre o locaţie propusă. Aşa, să o viziteze. Ajunse cumva în faţa unei ville cu două etaje. Rânji în timp ce ochii lui explorau exteriorul. În faţa lui se afişa un gard de piatră destul de puternic, poarta închisă era lafel de înaltă neagră, din fier. Ei îi plăcea protecţia, chiar foarte mult. Îşi apucă ţigara şi o aruncă pe jos călcând-o cu precizie. Puse piciorul pe gardul de piatră şi reuşi să se urce pe el sărind pe partea cealaltă. Merse spre spatele casei şi intră pe uşa din spate care era mereu deschisă. Acum era înăuntru, în bucătărie mai exact. Continuă să meargă până în sufragerie. Era beznă, dar reuşi să vadă un trup mic dormind pe canapea. O mâţă? Da, era o mâţă. Privi animalul cu nonsolanţă şi merse înainte fără să-l deranjeze. Urcă scările şi intră într-o cameră. Zâmbi viclean şi îşi băgă mâinile în buzunare deplasându-se până lângă pat. În el dormea liniştită o brunetă. Părul ei era răvăşit pe perna albă. Respira calculat, încet, bătăile inimii erau scăzute, silenţioase. Brunetul se învârti prin cameră uitându-se pe noptiere, pe birou, uitându-se la hainele din dulap, prin sertare, oriunde. Pe noptieră era un vas cu trandafiri, lua unul şi îl mirosi atent, iar apoi se uită la tânăra adormită. Se apropie de ea şi, cu atenţie şi precizie, plimbă petalele florii pe pielea ei fină, gâdilând-o. Bruneta începu să se încrunte, semn că se trezea. Brunetul îndepărtă trandafirul privind-o cum îşi deschide ochii. Odată deschişi, clipi de câteva ori încerând să se acomodeze cu întunericul. Îşi învârti obosită ochii prin încăpere, se simţea privită. Atunci zări o umbră şi se ridică cu frică în capul oaselor. Cum de fusese aşa greu să observe că cineva e lângă patul ei şi o priveşte? Mâna ei era sub pernă, ţinând strâns un pistol Glock 19. În momentul în care umbra se mişcă, bruneta scoase pistolul şi îl îndreptă încruntată spre respectivul loc. Era ciudat, nu era acolo? Simţi răsuflarea fierbinte pe ceafa ei. Îşi bătea joc de ea? Se încruntă şi se întoarse rapid privindu-şi ”atacatorul”. Glock-ul se izbi de parchet, iar ea încetă să mai respire. În ochi se adunau lacrimi şi brusc, îi sări în braţe.



    ***
    Rozalia stătea aşezată pe un scaun în faţa unei uşi duble, deasupra ei era scris cu majuscule „urgenţe”. Cu hainele şi părul aproape uscate aştepta acolo o veste bună, doar una care să îi repare ziua. Privi spre camera de urgenţe şi răsfulă adânc, dacă îşi pierdea sora? Trecuseră aproximativ trei ore de când stătea şi aştepta. Îşi privi încheietura mâinii drepte şi observă un elastic negru de păr. Îşi duse mâna la cap şi îşi prinse părul într-o coadă scurtă. Deodată un doctor ieşi din salon şi se îndreptă spre ea, tânăra se ridică în picioare cu ochii plini de speranţe.
    - Sunteţi Sakura Haruno? Sora pacientei?
    - Da, va fi bine nu? spuse privindu-l atent pe doctorul ce verifica nişte fişe. Acesta îşi regla ochelarii şi o privi fără emoţie.
    - Se pare că a supravieţuit, gloanţele nu au atins niciun punct vital, a tras doar o sperietură mare, va fi bine, îşi termină acesta propoziţia cu un mic zâmbet. Rozalia rămase surprinsă, un zâmbet de milioane îi apăru pe faţă, în ochii ei se putea observa un licăr de fericire.
    - Pot să o văd? întrebă ea cu speranţă privindu-l nerăbdătoare. O analiză atent şi răsfulă adânc, îi dădu permisiunea să meargă să-şi vadă sora care fusese mutată într-un salon. Merse cu paşi grăiţi spre salonul indicat de doctor şi ajunse în faţa uşii. O deschise silenţios şi intră sfioasă înăuntru. Roşcata era acolo, întinsă pe pat în acea stare amorţită de somnolenţă. Rozalia se aşeză pe un scaun alăturat patului privind-o atent. Deodată uşa salonuluim se deschise, rozalia întoarse capul şi zâmbi când îl văzu pe Naruto intrând în salon. Acesta se aşeză lângă ea şi îi zâmbi.
    - Cum se simte? Întrebă el vrând să pară cât de cât interesat, el venise aici pentru rozalie, nu pentru Karin.
    - Doctorul a spus că o sa fie bine. Naruto îşi puse braţul în jurul gâtului ei şi o trase mai aproape de el luând-o în braţe.
    - Dacă doctorul a zis că o sa fie bine, aşa e, îi şopti el la ureche. Rozalia habar n-avea ce încerca amicul ei să facă, dar nu comenta. O ţinea strâns în braţe, capul ei era pe pieptul lui, mâna ce nu îi înconjura gâtul, se muta silenţios de pe spatele ei pe talia ei. Rozalia privi în gol întrebându-se ce tot face, dar când simţi că mâna lui tot coboară, îl împinse şi îi dădu o palmă.
    - Ce tot faci ?! exclamă ea în şoaptă. El nu răspunse, îşi dăduse seama că mersese prea departe prea repede şi într-un moment chiar nepotrivit. Obrazul plesnit îi ardea. Îşi duse mâna la acesta şi privind în altă parte, mormăii un „scuze” forţat. Sakura îl privea mustrându-l din priviri, îşi întoarse privirea spre sora ei. Atunci observă că aceasta începuse să deschidă ochii. Sakura începu să zâmbească, Karin o privi cu ochii încercănaţi şi zâmbi uşor.
    - Eşti bine? Spuse Sakura privind-o atent. Karin aprobă din cap zâmbind. Atunci uşa salonului se deschise din nou, privirile celor trei se mutară spre uşă. Deidara stătea în tocul uşii privindu-i pe toţi trei. Observă că roşcata ea trează şi zâmbi.
    - Am ajuns la ţang se pare. Se apropie de pat şi îşi trase un scaun. În mână ţinea o geantă de laptop. O puse pe o măsuţă şi o deschise scoţând laptopul din ea. Karin îl privea cu un semn de întrebare.
    - Presupun că eşti în stare să încerci să-ţi identifici trăgătorul, corect? spuse acesta privind-o atent, nu avea timp de pierdut. Roşcata îl analiză şi răsfulă adânc, iar apoi rosti un „bine” răguşit. Sakura şi Naruto o ajutară să se ridice în şezut, iar Deidara deschise laptopul.
    - Dacă are cazier, o sa fie uşor de găsi, toţi cu cazier sunt aici, spuse Deidara punându-i aparatul în braţe. Roşcata privi atent ecranul, împreună cu sora ei Sakura. În dreapta erau informaţiile despre respectiv, iar în stânga era fotografia. Lista începea cu primul om ce fusese arestat, erau aranjaţi alfabetic în funcţie de numele de familie. Naruto îi arăta toţi suspecţii în timp ce Karin, la fiecare pe care nu-l recunoştea, rostea „nu e el”. Nu îi recunoştea până acum. Dintr-o dată, numele la informaţii ajunse la Uchiha, Sasuke Uchiha. Karin îi privi atent fotografia. Sakura încetă să mai respire. Dosarul lui nu trebuia să fie aici, trebuia să fie la cei decedaţi, dar era doar o greşeală. Deidara nu era atent la fotografii, aşa că nu văzuse că dosarul lui Uchiha încă era aici. Sakura încă îşi amintea de vocea brunetului, în mintea ei o compara cu cea a trăgătorului roşcatei. Se încruntă. Roşcata privea cu atenţie poza amintindu-şi momentele prin care trecuse şi bărbatul care o împuşcase.
    - Nu e el.


    ______________________________________________________________________

    Răspunsuri:
    Kira:

    Sas`ke~ Tu. Pufosenie sexy si rea . Te distrug daca te apropii de Sakura! Las-o in pace! Saracuta, a suferit destul dupa ce te-ai omorat ca bolovanu
    Sasuke: ~Vai, scumpo, ce infricosatoare esti, zau ca ma sperii ;;]

    Sakura ~ Condoleante! Dar nu prea ...
    Sakura: ~Eh, lasa, Karin n-a murit pana la urma

    DorcaAndreea1998:

    Sasuke ~ Mai... nu iti e rusine sa o abandonezi pe Sakura, cum ai putut sa iti zbori creeri?
    Sasuke: ~ Pai, sa ma gandesc, nu cred ca e asa de greu sa apesi un buton si nici sa parasesti pe cineva

    Sakura ~ A cui era vocea aceea care ti se parea cunoscuta? Era a lui Sasuke? Mai ai sentimente pentru Sasuke? Daca el s-ar intoarce la tine, ce ai face?
    Sakura: ~ Aaa, nu stiu sigur daca vocea era a lui Sasuke ; Eu zic sa nu vorbim de sentimente :-j ; Pai...nu stiu dar e putin probabil ca un mort sa se intoarca la tine, nu?

    Rose:

    Sasuke: Amore Bre, deci fii antenă: dacă vii noaptea la mine s-ar putea să te fugăresc prin toată casa :-w Şi mai las-o pe Sakura să trăiască, nu fugi după ea. E marea ta iubire. Nu mă supăra că o salvez eu şi dacă am chef o fac şi un vampir.
    Sasuke: ~ Da, mai, amore, tu ma ameninti? (d)

    Sakura: Vin să te salvez? Te iau în spinare şi te duc la un loc sigur? Auzi, condoleanţe T_T
    Sakura: ~ Nea, inca n-am nevoie de salvare :-j dar sper ca nu se retrage oferta O_O ; Condoleante? :O pentru ce?

    _____________________________________________________

    Buna ! ^_^ Am venit si eu cu next-ul :o3 sper ca va placut ^_^ ce-i drept, l-am scris de mai mult timp, dar credeam ca pot sa mai bag ceva in el sa il fac mai lung dar din moment ce imi era imposibil....eh xD multumiti-va cu asta


    Ultima editare efectuata de catre Josephine in Lun 8 Apr 2013 - 15:55, editata de 4 ori

      Acum este: Sam 3 Dec 2016 - 15:42