Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

    Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

    Distribuiti
    avatar
    Raluca :D
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

    Mesaj Scris de Raluca :D la data de Joi 2 Mai 2013 - 12:26

    Ma bucur mult ca ai postat inca un capitol....
    Te rog din suflet sa nu renunti la acest fic pentru ca este superb
    Se pare ca Sasuke si Sakura incep sa se inteleaga Big smile sau cel putin asta am dedus eu Big smile
    Spor la tastat in continuare si sper sa aduci nextul cat mai repede
    avatar
    Miranda.
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    aha

    Mesaj Scris de Miranda. la data de Mar 7 Mai 2013 - 17:56

    Eu am mai citit acest fic pe alt forum si pot spune ca este in urma cu doua capitole sau chiar mai multe. Autoarea mi-a fost prietena, Laugh adica tu. Folosesc trecutul pentru ca nu am mai vorbit de mult, dar cred ca relatia dintre noi merge destul de bine. Cred ca ai putea sa pui repede un capitol in aceasta situatie.
    Ficul imi place foarte mult, dar tu sti deja asta. Imi place ca nu a fost o dragoste la prima vedere si ca decurge normal, fara exagerarea mult cunoscuta. Sper ca o sa-l pui repede.
    avatar
    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Lun 29 Iul 2013 - 0:42

    Buuna seara... sau ar trebui sa spun dimineata? In fine, pe scurt Miky nu a putut posta nextul, asa ca o voi face eu in locul ei. ^^ Speram sa va placa!

    Capitolul 8:
    Together – Double S
    Partea a II-a

    Sakura:



    Stateam acolo, privindu-l pe brunet ingrijorata, incercand sa-l fac sa adoarma. Imi plimbam mana pe chipul sau, dezmierdandu-i fiecare particica, in speranta nevinovata ca Sasuke o sa adoarma intru-un final. Gestul sau de mai devreme imi ramasese intiparit in minte, incercand fara succes sa-mi explic de ce facuse asta. Incercam, fara succes, sa-mi explic de ce gestul sau imi daduse o senzatie placuta in tot corpul. Era ca si cum corpul meu isi dorea acel sarut oriunde. Tanjeam sa-l vad, pe Sasuke sarutandu-ma pe buze, sa-l simt atat de aproape, sa-i simt caldura copului. Stiam ca era un sentiment ciudat, dar era exact ceea ce simteam. Inauntrul meu mi se revela o imagine indecenta, doar cu noi doi. Avusesem atata timp grija de el, atatea nopti am vrut sa-l simt aproape, atatea zile il priveam cum se recupereaza si mi se rupea sufletul vazandu-l cum se straduieste, in ciuda durerilor pe care trebuia sa le suporte. In tot acest timp, Sasuke a devenit altfel, sau eu am inceput sa-l vad altfel. Incepusem sa-l admir pentru curajul sau si pentru dorinta de fier pe care o avea. Cred ca incepusem sa ma indragostesc. Daca toate aceste sentimente la un loc formau unul singur, intr-atat de important incat nu-l puteam ignora? Simtisem in acest Sasuke un sprijin in momentele grele cand Hinata ma luase la rost si ma injurase sau cand Sasori incerca sa ma bata mar pentru un detaliu minor. Cat despre Akimitsu si Zaia, tot eu trebuia sa am grija, desigur, iar atunci eram cel mai des luata la rost, dar nu de Hinata sau de Sasori, ci chiar de Sasuke, dar nu intr-un sens rau. Imi atragea atentia asupra unor lucruri intr-un mod placut si amuzant, iar eu ii raspundeam provocarilor de a ma enerva in asa fel incat sa-l fac sa rada si sa se simta fericit.

    Tanarul inca avea ochii deschisi, privind in gol, fara sa dea vreun semn de oboseala. Mi-am luat mana de pe chipul sau, dar acesta nu a reactionat. Imi era atat de somn... Pleoapele mele se lasau din ce in ce mai jos, iar de frica sa nu adorm, m-am ciupit.

    -Du-te si culca-te, Sakura, l-am auzit pe Sasuke spunand.
    -Si daca o sa ai iar cosmaruri? Am intrebat, privindu-l cum se ridica in sezut. Nu vreau sa te las singur.

    Sasuke a ofsat prelung, scarpinandu-si ceafa cu o mana. A lasat capul si pleaoapele in jos pentru cateva secunde, apoi m-a privit in ochii destul de serios. Mi-a cuprins din nou mana intr-a lui, facandu-mi inima sa bata cu putere. Imi simteam venele incarcate de sangele ce curgea cu repeziciune. Imi simteam corpul amortit, singura parte din mine ce inca o mai simteam „valida” fiind mana pe care mi-o tinea atat de strans.

    -Daca te temi de Sasori, stai linistita. O sa am grija sa nu se mai atinga de line. Acum du-te la culcare. Maine o sa fi destul de obosita.
    -Nu.

    Brunetul ma privea incruntat, insa eu refuzam categoric sa-l parasesc. Nu ma intereseaza ce avea sa-mi spuna, eu nu plec de aici. Era datoria mea sa am grija de el, era raspunderea mea fata de el, care ma salvase oarecum de multe ori cand complicii sai l-ar fi facut pe dracu-n patru ca eu sa mor. Si in plus, mai e si acest sentiment care vibreaza in mine si care il inteleg cu greu... De ce mereu cand ma atinge ma simt asa de linistita? Mana sa era atat de calda si uscata, spre deosebire de mine care nici nu apucasem prea bine sa ma usuc. Capul imi vuvuia cu putere si simteam cum somnul ma apasa, dar trebuia sa raman aici cu orice pret. Sasuke era in starea asta doar din vina mea, iar acum, cand in sfarsit pot sa fac ceva pentru el, eu ma las batuta atat de usor?

    Brunetul imi zambi dulce, apoi imi dadu drumul mainii. Se rezema de marginea patului, tot in sezut, privindu-ma.

    -Cand eram mic... incepu’ sa spuna, aruncandu-si ochii pe geam. Facu o pauza scurta, apoi relua: Cand eram mic si aveam cosmaruri cu monstrii de sub pat, mama mereu imi masa urechile si ma saruta pe frunte. Spunea mereu ca asta o sa ma protejeze si o sa ma faca sa visez frumos. Se opri, pentru un pufnet nostalgic, apoi isi reaseza privirea spre mine. Este singurul lucru la care ma gandesc inainte sa adorm si singurul lucru pe care mai vreau sa mi-l amintesc despre parintii mei. Tie ce iti faceau cand aveai cosmaruri?

    Am zambit scurt, amintindu-mi de tata. Imi simteam din nou corpul, normal, amintindu-mi-l pe cel care m-a invatat atat de multe si care mereu ma ajutase in privinta cosmarurilor. Mereu imi citea cate o poveste inainte de culcare, pe care niciodata nu o termina, iar eu o ascultam cu sufletul la gura pana cand adormeam. Mereu visam sfarsitul povestioarei, asa cum era in imaginatia mea. Nu mereu aveam cele mai frumoase happy end-uri in creieras, iar de aceea in mintea mea se formau acele cosmaruri, iar tata, care de cele mai multe ori adormea langa mine, imi stergea lacrimile si imi saruta obrajii facandu-ma sa rad si sa ma culc la loc si sa ma afund intr-un somn placut. Am impartasit aceste amintiri cu Sasuke, iar acesta a zambit trist.

    -Cred ca amandoi am avut o viata frumoasa inainte. Acum as da orice ca mama sa ma mai pupe pe frunte ca sa-mi treaca toate visele astea urate, zise, ducandu-si mana la frunte, mangaind-o un pic.

    Il priveam cum zambea trist, in incercare de a-si aminti si alte lucruri. Nu pot sa spun ca eu eram mai breaza. Imi aminteam cu zambetul pe buze de mine si de fratiorul meu cu care ma intelegeam atat de bine. Imi aminteam de mama, care mereu ma intampina si se bucura odata cu mine in momentele in care luam note mari la scoala si invatam ceva nou. Imi aminteam de tata, care ma facea sa rad atunci cand sa afisez un zambet era ceva pur si simplu imposibil. Eram o familie fericita. Eram. Tatal meu a murit in accident de masina, mama mea s-a imbolnavit, iar fratele meu a plecat, toti, lasandu-ma singura. Ani la rand nu am avut cu cine vorbi despre toate astea. Ani la rand mi s-a aratat mila, dar niciodata intelegere. In sfarsit simteam ca cineva intr-o situatie asemanatoare imi arata mai mult decat mila. Era pentru prima oara cand puteam impartasi necazurile mele cuiva care sa ma aline intr-un mod cu totul alt fel.

    Brusc, mi-a venit o idee. Poate parea stupida, dar poate era singura prin care il puteam face sa adoarma, fara sa mai aiba cosmaruri. Am inchis ochii, pentru o secunda, apoi i-am deschis, fixandu-mi privirea asupra brunetului.

    -Poate ca asta te-ar ajuta sa adormi, am spus, apropiindu-ma din ce in ce mai mult de tanarul din fata mea.

    M-am propitit aproape de el ridicandu-ma pe genunchi, ca sa pot ajunge la fruntea sa. Acesta ma cuprinse cu mainile de mijloc, lasandu-si pleoapele in jos, pana cand genele i s-au unit. Mi-am contopit buzele cu frunte lui, in speranta ca acest lucru l-ar putea ajuta. Cu fiecare secunda pe care buzele mele o petreceau in compania pielii sale, simteam cum fiecare particica din mine o ia razna. Toate sentimentele mi se revarsau asupra mea, asupra a tuturor amintirilor mele legate de el. Mintea mea deja innebunise in disperarea sa pentru a simti mai mult si mai mult. Buzele mele tanjeau, pur si simplu tanjeau, dupa buzele sale trandafirii. Nu mai pot. Trebuie sa fac ceva!

    In secundele urmatoare, mi-am dezlipit gura de fruntea lui Sasuke si am coborat mai jos, pastrand distanta extrem de mica fata de chipul sau. Sasuke inca avea ochii inchisi, ba chiar maimult, isi intredeschise buzele, iar in clipa urmatoare, i-am apucat buza de sus cu gura. Acesta nu se lasa mai prejos, frematandu-mi si sugandu-mi buza de jos. Toata acea caldura se revarsase brusc intr-o explozie de sentimente care se revarsa asupra amandurora. Tanarul incepuse sa ma mangaie pe obraz in timp ce eu imi lipisem mainile de pipetul sau. Baiatul se lasa pe spate, tragandu-ma deasupra lui. Mana sa imi mangaia obrazul in timp ce cealalta mana mi se plimba pe spate. Toate aceste atingeri imi dadea fiori pe sira spinarii de fiecare data. Gura sa se deschidea cuprinzand-o pe a mea, facandu-ma intr-un fel sa o iau razna si sa vreau tot mai mult. Sasuke incepuse sa se joace mai cu foc cu buzele mele, pana in momentul in care mi-a ventuzat buza de sus. Ma tinea strans lipita de el si ma musca in continuu, cerandu-mi mai mult si mai mult. Cand mi-am intredeschis busele ca sa-l apuc de cea de sus pentru ca locul deja incepuse sa ma doara, m-am trezit cu limba brunetului patrunzandu-mi printre portile umezi si trandafirii. Durerea din locul marcat mi se diminuase considerabil. Il simteam. Imi simteam limbuta paralizata, in timp ce el se juca in continu cu ea. Am inceput sa o misc, incetisor la inceput, devenind din ce in ce mai perversa si mai rautacioasa. Sasuke adancea sarutul cu fiecare ocazie iar eu ii raspundeam, dorindu-mi imposibilul – dorindu-l pe el. Imi placea la nebunie acea senzatie pe care mi-o transmitea. Toate acele senzatii imi patrundeau intreg corpul si ma linisteau. In sfarsit toate sentimentele mi se conturau atat de bine incat sa le pot intelege. Il iubeam. Il iubeam cu tot sufletul, inima si corpul meu. Il doream, cu toate ca stiam ca nu il pot avea.

    Dupa cateva minute in care am savurat din plin momentul, am constatat ca Sasuke nu mai raspundea provocarilor mele. Oare facusem ceva gresit? M-am desprins incetisor din sarut, privindu-i ochii pe care ii tinea inchisi. M-am speriat putin la inceput, crezand ca i se facuse rau sau ceva de genul, dar mi-am dat repede seama ca adormise. Am zambit, muscandu-mi buza de jos, resimtind astfel gustul buzelor sale imprimate pe gura mea. As fi vrut sa dorm langa el, as fi vrut sa stau acolo, doar in prezenta sa, dar nu puteam. Stiam prea bine care erau consecintele. As fi dat orice ca si el sa simta ceea ce simt eu pentru el, insa stiam ca toate astea sunt doar iluzii. Lucrurile astea nu o sa se intample niciodata. Era o iluzie simplul fapt ca imi raspunsese la sarut de buna voie- sau poate ca da? Habar n-aveam. In cam imi fluerau in ecou atatea intrebari, dar niciun raspuns care sa le satisfaca. Eram inca in stare de soc, dupa faza asta, gandindu-ma intens la cum voi reactiona maine, cand va trebui sa dau din nou ochii cu el. Am oftat, sarutandu-i obrazul mai apoi. O sa-mi fie dor de Sasuke, de acel Sasuke pe care brunetul a incercat sa-l joace in seara asta.

    M-am dat la o parte si am pornit-o spre camera mea, obosita si ingandurata. Dar cand Sasuke se va face bine, ce se va intampla? Atunci, cand nu va mai avea nevoie de ajutorul meu si cand cu siguranta ei, cei trei, nu vor mai avea ce face cu mine? Eram aproape sigura ca o sa isi bata joc de mine iar apoi ma vor omori. Ce e drept, Sasuke ma salvase de cele mai multe ori, dar nu fusese de ajuns. Odata si odata, nebunul cu parul de foc avea sa faca din mine o curva iar sursa aia de blana mov pentru caini avea sa ma faca mancare pentru rechini. Lacrimile mi-au brazdat fata, in timp ce eu scoteam la iveala aceste ganduri. Eram doar o prada pentru ei si lumea loc interlopa. M-am bagat sub o patura, in patul meu, cufundandu-mi ochii plansi intre perne. Ei bine, ar trebui sa-mi traiesc viata, atat cat o mai am.

    Cu aceste ganduri am adormit, cu greu, strecurandu-mi mintea intr-un somn fara vise.

    ***

    Am simtit cum o mana calda imi trece printre firele de par, plimbandu-se pe fata mea si cautand ceva anume, dar negasindu-l. Imi incalzea chipul patat de lacrimile uscate si-mi dadea senzatia aceea placuta si calduta. Mi-a intredeschis ochii, buimaca fiind, dar brusc, nu am mai simtit acea mana pe chipul meu. Am continuat sa-mi deschid ochii, apoi i-am rotit prin camera. O persoana imbracata intr-o geaca neagra, de piele, imi acapara totusi privirea si ma facu sa ma mir la vederea chipului sau. Langa el erau carjele brunetului, sustinute de marginea patului. Parul sau negru, usor ciufulit, isi arata intunecata sa parte catre mine, in timp ce chipul lui Sasuke era usor umbrit – dar stiam sigur ca el este. M-am ridicat alarmata in sezut, intrebandu-ma ce dracu’ face el aici.

    -Sasuke, ce e cu tine aici? Ai patit ceva? Te-ai ranit? Esti bine? Am inceput sa spun, dar nu am apucat sa-mi termin sirul de intrebari ca acesta imi puse degetul la gura. Ma privea plin de ura si in acelasi timp intr-atat de bland incat habar nu aveam ce ar fi trebuit sa inteleg.Degetul sau se transforma, insa, intr-o mana ce incepuse din nou sa-mi mangaie chipul. Visam? Sau poate doar isi bate joc de mine... Eram atat de confuza in ceea ce il privea pe el acum, ca sincer nici nu stiam ce ar trebui sa fac.
    -Exact ca mama, spuse el. La fel intreba si ea cand o trezeam diminetile in felul acesta.

    A spus totul cu zambetul pe buze, dar dincolo de acel zambet colorat sa nostalgic era cu siguranta un suflet ranit. Poate ca in momentul de fata ar fi trebuit sa ma simt socata ca el se afla aici, si mai mult, poate chiar jenata sa-l vad in fata ochilor dupa intamplarea de aseara – dar nu simteam asta. In momentul asta, ma gandeam numai la ranile adanci pe care cineva le lasase acolo, infipte in sufletelul sau. Uram sa vad cum cineva ma priveste cu mila, dar in ochii sai, povestile mele nu erau ceva de care sa ii fie mila, si nici povestile sale ceva care sa-mi provoace acest sentiment. Sufeream impreuna. Nu o puteam numi mila. Iar daca tot am avut norocul sa intalnesc pe cineva cu aceste necazuri ale vietii pe care nu le puteam spune nimanui, incepusem sa ma gandesc numai acest lucru. In dimineata asta, nu mai vedeam nici felul in care aveam sa mor in momentul in care Sasuke se va face bine si cu siguranta nici momentul in care aveam sa fiu batjocorita si violata de Hinata si Sasori – pentru ca ma simteam altfel cand eram cu el, aici. Ma simteam protejata. Chiar daca el, in schimb, avea mai putine membre sanatoase fata de mine. Cand era cu mine nu ma puteam gandi decat la cuvintele pe care le rostea. Nu imi mai era teama de nimic – poate ca de aceea imi place atat de mult acea senzatie.

    -Astazi am recuperari, a spus. Hinata nu poate veni iar Sasori... ei bine are si el treaba, iar eu nu prea as vrea sa merg singur. Ce spui, vrei sa vii cu mine?

    Am pus mana mea peste a lui, pe obrazul meu, ramanand oarecum surprinsa de cererea sa. L-am privit adanc in ochii sai, nestiind ce sa spun. Nu avusesem nicio reactie, fata mea era teapana, fara urma de reactie, desi trupul se zbatea in sinea sa sa nu sara de gatul sau, la propriu. Mereu fusese asa? Acest Sasuke pe care il vad acum, atat de curajos, atat de nostalgic, atat de... normal... Oare el fusese asa din totdeauna? Oare abea acum ii vad adevarata fata? Am tresarit in momentul in care urechile mele au inregistrat un tropait. Brunetul si-a retras rapid mana, privindu-ma la fel de surprins precum il priveam si eu.

    -Sasuke! S-a auzit un strigat pitigaiat, dandu-mi de inteles ca persoana care urca scarile in spre aceasta camera era nimeni alta decat ciudata aia.

    Brunetul imi facu semn catre usa si-mi sopti sa inventez ceva repede, ceva care sa includa faptul ca eu abea intrasem. Am dat din cap aprobator si am sarit catre usa, asezandu-ma langa aceasta. Intre timp, brunetul se ridica pe carjele sale, facandu-mi semn ca are incredere in mine. In tot acest amalgam, creierul meu incerca neajutorat sa gaseasca o inventie.Nu puteam sa las totul pe Sasuke, nu e asa? Si in plus, ce putea el sa spuna, prins in camera in care nu intrase niciodata – aproape – acea camera destinata mie. Clanta fu apasata printr-un simplu clicnc iar usa se deschise. Aproape ca imi rodeam unghiile de nervi, abtinandu-mi totusi gestul, ca sa nu dau de banuit.

    -Te-am cautat peste tot! Spuse ea, apoi isi rotise privirea plina de ura catre mine. Ce cauti aici cu Sasu?
    -Aici... am vrut sa continui, insa brunetul imi facea semne disperate sa ma controlez. Aici tocmai intrasem. L-am gasit aici.

    Prost. Gandesc ca o gaina beata! I-am predat stafeta lui Sasuke ca o proasta, iar acum el trebuia sa dea socoteala. Curva mov isi intoarse capul si isi ridica o spranceana, privindu-l usor confuza si in acelasi timp nervoasa. Profitand de faptul ca Hinata isi atintise privirea in alta parte, am incercat sa-i fac semn din buze brunetului sa spuna ceva, orice. Acesta se balbai putin, incercand sa mormaie ceva credibil.

    -Eu... Am intrat aici pentru ca Sakura...
    -Pentru ca eu l-am chemat aici. El doar... am schimbat o privire scurta cu Sasuke, semn ca deja nu mai stiam ce sa spun.
    -Pansamentu’. Sti ca trebuie sa-mi schimb pansamentul inainte de recuperari, nu?

    Am rasuflat silentios, usurata, scapata de toata acea tensiune, in timp ce movalia isi dadu ochii peste cap. Se cotroboi prin buzunarele blugilor ei intr-atat de scurti, incat lasau la libera vedere fesele, apoi scoase niste chei. Le ridica in sus si le zdrangani in fata brunetului. Ii spuse, folosind apelativul „iubire”, ca e libera sa-l duca ea la recuperari cu masina. Am putut zari cu coada ochilui un zambet sire pe fata sa, unul care exprima „victoria” sa asupra mea. Am vrut sa-mi dau ochii peste cap, dar am incercat sa-mi abtin gestul. Trebuia sa imi tin gura, ca nu cumva sa patesc cumva vreo moarte cumplita inainte de vreme. Recunosc ca ma mai luam in gura cu vaca asta ordinara, insa mereu ea avea ultimul cuvant. Nu era ca si cum nu as fi putut continua cu cearta si sa-i pun capat chiar eu, insa mereu venea Sasori, iar de teama, taceam, pe langa ea care continua sa ma jigneasca si sa-si bata joc de mine. Dar azi nu imi doresc o cearta. Ma simteam cu totul altfel. Din seara in care Sasuke imi raspunse la saruturi ma simteam altfel, chiar daca prin mintea mea isi mai facusera aparitia cateva ganduri sumbre. Aveam asa o stare de euforie in mine... O stare pe care nu puteam sa mi-o explic, fara sa ma gandesc la faptul ca il iubeam pe brunet la nebunie. Am zambit scurt, timp in care cei doi ieseau pe usa.

    Imediat ce m-am vazut singura in camera, am taiat-o spre oglinda.Mi-am luat parul cu ajutorul unei maini, intr-o coada, lasand in fata doua suvite libere. Hmm.. nu-i rau. Mi-am rasucit mana, parul meu intorcandu-si varfurile in partea de sus, intr-un stil rebel. Eh... nu chiar. Incepusem sa-mi fac tot felul de fricuri, sa-mi prind parul in tot felul de chestii, dupa care schimbam frizura. Pana la urma mi-am dat seama ca tot mai bine imi sta cu parul desfacut, asa ca l-am lasat liber. Am zambit vazandu-mi imaginea in oglinda, replicandu-mi in minte ca sunt chiar draguta. Imediat dupa asta, am dat fuga in dulapiorul meu si i-am deschis larg usile, incepand sa caut si sa cotroboi peste tot, dar nu aveam altceva decat blugi lungi si scurti, mai jos de fese, doua fuste pana mai jos de genunchi si cateva tricouri si maiouri mult prea decente – haine alese de ciudata aia, bineinteles.

    Daca vroiam sa-i cuceresc inima, atunci trebuia sa arat de-a dreptul bestial. Poate ca asta a fost si intentia movaliei cand mi-a cumparat hainele astea – sa ma impiedice sa i-l fur pe Sasuke. Ei bine, asta n-o sa se intample! Iar daca ea nu a vrut sa-mi cumpere niste haine mai sexy, in ciuda stilului meu, ce-ar fi sa dam o mica buzna in garderoba ei? Hm... Sunt sigura ca nu se va supara, mititica. Si in plus, cand Sasuke o sa ma vada asa, cu siguranta o sa-mi ia apararea in fata celor doi – nu ca nu mi-ar lua-o si la general.
    Am apasat incetisor clanta usii, constienta ca cel mai probabil Sasori inca era aici, in casa. M-am furisat, tiptil, pe coridor, numarandu-mi pasii din instinct. Era un fel de mod de a ma calma in momentele stresante in care vroiam sa ma strecor neobservata undeva. In capatul holului am dat de o usa alba pe care era lipit un abtipild gigantic pe care era afisat numele ei cu tot felul de bling-blinguri si zonzonele care imi oboseau ochii. Am intrat fara tragere de inima, incuiand usa in urma mea. Am deschis usile glisante ala dulapului minunandu-ma, inca odata, de garderoba sa, la cizmele si pantofii cu toc pe care ii detinea, la fustele minii, poate prea mini sau maiourile care, daca le-as fi pus pe mine, cred ca mi s-ar vedea bustul mai mult decat ar trebui sa il arate o haine indecenta normala.

    Am zambit larg si mi-am muscat buza de jos, incepand sa rascolesc in gama variata de rochii. Am inceput sa probez fel de fel de tinute, pana cand am ramas placut surprinsa de o rochie argintie cu un decolteu adanc, cu lungimea taiata sub fese. De la decolteu in jos era o cusatura care arunca in stanga si in dreapta cu valuri cocolosite de material. Am imbracat-o repejor apoi am incercat, o gramada de perechi de pantofi cu toc, dar nimic nu m-a prea incantat. Am trecut la cizme, mai apoi, deja pierzandu-mi speranta, pana cand am dat de o pereche care mi se potrivea perfect! Albe, peste genunchi, cu toc inalt, dar de pe care nu puteam sa cad atat de usor.

    M-am fatait un pic in fata oglinzii, admirandu-ma, facand piruete si incercand tot felul de pozitii atragatoare. Brusc, ochii mi-au picat pe masuta ei cu machiaj. Azi e ziua mea norocoasa! M-am apropiat si am luat in mana o trusa imensa de fard, privind atent culorile. Imi aminteam secretele mamei, pe care, in adolescenta, mi le dezvaluise, pentru a arata bine cu un machiaj extra in orice situatie. Uff... Ce rau este cand iti amintesti lucruri pe care nu le poti impartasi nimanui. Chiar incepea sa-mi fie dor de Sasuke, desi nu plecase de mult timp. Am luat un creion alb de pe masa, imprastiind culoarea pe sub spranceana, apoi am imprastiat-o e tot ochiul facand un fond transparent, vizibil doar in locul unde dadurem initial. Apoi am folosit un roz deschis din fardurile ciudatei. Mi-am trasat, obisnuit , culoarea deschisa pe la ochi, m-am dat cu rimel, zambind cand am vazut cat de frumos iesise „opera mea de arta”. Am luat un gloss de pe masuta, mai apoi, si mi-am manjit buzele cu acesta, dand un pic de stralucire lookului. M-am parfumat cu putin Dolce & Gabbana – Rose the one.

    Am facut o pirueta si mi-am dat seama cat de dulce aratam. Sper doar ca asta sa fie destul cat sa-i ia mintile lui Sasuke. Sper ca asta sa fie destul cat sa-i ia mintile Hinatei, nebuna aia de la spitalu’ 9, si sa-l lase de-a dreptul rece pe Sasori. Bineinteles ca pandaliile pe care aveau sa o apuce pe ciudata cand ar fi vazut ca i-am imprumutat din garderoba faceau parte din planul meu. De fapt, ideea era sa arat mai senzational ca ea, sa-l seduc pe Sasuke si sa-l fac pe acesta sa se indragosteasca de mine in asa fel incat sa n-o lase pe ciudata, la nervii ei, sa nu se atinga nici macar de un fir de par de-al meu.

    Am iesit pe usa camerei, uitandu-ma in stanga si in dreapta sa nu ma vada cineva. Am coborat usor scarile, si m-am refugiat in bucatarie ca sa-mi pregatesc ceva de mancare, cat timp cei doi erau plecati la recuperari. Am luat o rosie si niste castraveti din debara si am inceput sa feliez, punand ingredientele intr-un castron. O salata nu strica, asa, de dimineata. Am luat putina sare si am inceput sa torn uleiul in castron cat am crezut de cuviinta.

    Cand eram gata sa ma infing in acea salata, am simtit doua brate puternice puse bland pe umerii mei, masandu-i usor. Mi-am lasat capul pe spate, inchizandu-mi ochii, zambind pana la urechi de relaxarea provocata. Acele maini coborau din ce in ce mai jos, pe bratele mele, lasandu-se calme si comode cu note perverse, care ma innebuneau. M-am lasat pe spate pana am simtit pieptul bine lucrat al brunetului si mi-am spijinit capul de umarul sau, in timp ce buzele sale carnoase imi explorau pielea delicata a gatului. Acesta isi ridica capul pana ajunsese cu buzele la urechea mea, simtindu-i respiratia fierbinte in ceafa. Dupa scurt timp acesta isi muta raza de actiune din ce in ce mai jos, de la gat, ajungand la piept, pana cand dadu de pielea sanului drept. O musca usor, apoi o saruta rapid, facandu-ma pe mine sa scap un geamat prelung de placere. Mi-am infipt mana in parul sau, care acum mi se parea ceva mai scurt, insa nu am dat importanta. Mi-am intredeschis ochii, privind tavanul alb si inhaland ca o nebuna flamanda parfumul sau PlayBoy care imi umplea mintea de fel de fel de fantezii, care de care mai perverse sau mai salbatice, toate astea fiind piperate de brunet care pur si simplu nu se mai plictisea sa se joace in acel loc. Era pe punctul sa ma ia pe sus si sa ma duca in camera lui probabil, insa imediat am auzit o voce pur si simplu m-am cutremurat.

    -Sasori, aici e o vila de vacanta nu un bordel. Daca intradevar o vrei pe rozalie acum, i-ati o camera.

    Dintr-o data nu imi mai simteam genunchii, respiratia mi se taiase, iar inima imi poampa cel putin dublu din cauza socului. M-am intors cu fata spre vinovat, sprijinindu-ma de blatul dulapului de bucatarie, canstatand stupefiata, ca cel care imi dadea fantezii si il lasesem sa ma pipaie peste absolut tot corpul era Sasori. Ma uitam cand la el, cand la brunetul din spatele meu, care se uita la mine cu o ura profunda, in timp ce roscatul imi zambea pervers, apoi dintr-o miscare schimbandu-si expresia fetei ii spusese lui Sasuke.

    -Amice, ce ar fi daca ai avea si tu o zi linistita? Am sa ii iau eu la o plimbare pe Zaia si Aki, insotit de fata, spuse aratand spre mine.
    -Oricum trebuia sa fac asta, spuse brunetul indreptandu-se spre pragul usii, apoi strigandu-i pe copii. Pana au coborat acestia, el a adaugat: Am plecat. Sa aveti o zi frumoasa.

    Ne intoarse spatele si pleca, iseind pe usa. Eram sigura ca Hinata nu plecase. Probabil pregatise masina. Dar ce ma durea cel mai tare era ca nu fusese el cel care ma sarutase cu atata dulceata in buze. De ce? De ce nu putea fi el? Il iubeam atat de mult si totusi el imi intorcea spatele. Oare il ranisem? Oh, Doamne, sper ca nu. Sper ca nu am facut nimic gresit... Imi era atat de rusine de mine, atat de sila de Sakura Haruno.

    -Deci, esti gata de plimbare dulceata?

    Am inghiti in sec si mi-am plecat capul. Nu imi era frica de el, ci doar ma uram pentru ca ma lasesem purtata de val si crezusem ca acel barbat chiar era Sasuke. Nu imi venea sa cred. Acum parca imi era scarba si sila de propriul meu corp, pe care l-am lasat la voia sortii si a fost atins de cel de care ar trebui sa imi fie cel mai frica. Stiam ca va veni o zi in care el nu va mai astepta dupa mine si ma va face curva lui, ca sa pot plati in compensatie, suma pe care am imprumutat-o acum ceva timp. Insa nu credeam ca aceea zi tocmai a venit. Nici acum nu imi dau seama cum am avut atata curaj si atata vointa, ca sa ajung sa ma imprumut de la camatari. Totusi am vrut ce-i mai bun pentru mama si acum ea il are pe fratele meu alaturi de ea, dar eu? Eu pe cine am alaturi? Pe cine strig ca sa primesc putina afectiune? Mici firisoare se prelinsera repede pe obrajii mei, insa indeajuns incat Sasori sa le observe.

    Acesta isi ridica palma, iar eu am inchis ochii din instinct, gata sa primesc lovitura. Am asteptat, si apoi iar am asteptat, insa palma nu mai venea. Cand am deschis ochii Sasori isi puse bland palma pe unul dintre obrajii mei si imi sterse cu degetul mare cateva lacrimi. Am inchis ochii stransi si am incercat sa numa gandesc la asta. Tot ce auzeam era acum o voce care imi striga in ureche „Nu ma atinge. Nu ma atinge. Nu ma atinge!” Poate era un gest frumos din parte lui, dar stiam cu ce ar fi trebuit sa platesc pentru acest gest. Mana sa se prelinse pana pe gatul meu iar caldura corpului sau devenea din ce in ce mai simtita.

    -Hey! Se auzi o voce de copil. Am deschis ochii iar Sasori s-a intors brusc. In spatele lui statea Akimitsu si Zaia, tinandu-se de mana. Mergem?

    ***

    Ne plimbam prin parc supraveghiand atent copiii, dar asta nu ma putea face sa uit ceea ce crezusem cu cateva ore in urma. Nu incetam sa mi-l imaginez pe Sasuke daruindu-mi acele momente de vis. Nu era ca si cumeram complet prinsa in ganduri, pentru ca inca reuseam sa vad ochiadele uimite ale roscatului. Eram scarbita de el si de tot ceea ce tine de persoana lui. Ma simteam stanjenita si folosita ca un obiect. Si, uite asa, gandurile mele legate de Sasuke s-au transformat in a-i arunca si eu ochiade roscatului cand el nu se uita. Nu pot sa spun ca nu avea un fizic frumos sau ca nu m-ar fi atras. Ba chiar din contra, mi se parea destul de atragator si poate in alte conditii chiar mi-ar fi facut placere sa flirtez cu el, insa in sinea mea stiam, pur si simplu, ca el ma uraste. Probabil m-ar fi aruncat la gunoi cu prima ocazie, daca nu m-ar pastra pentru ceva mai intim de atat. De altfel, care ar fi fost motivul sau ca sa nu cada de acord cu ciudata sa ma arunce de pe pod? Doar pentru ca avea nevoie de cineva care sa aiba grija de Sasuke? Sa fim seriosi. N-are bani sa plateasca un sclav oarecare sa se ocupe?

    Am oftat silentios observand, cu coada ochiului, ranjetul sau de pe fata. La un moment dat, am simtit cum degetele sale calde se impletesc cu degetele mele reci. Tresari putin cand constata ca temperatura corpului meu era putin cam joasa, dar isi reveni imediat. De data aceasta nu se mai obosi cu impletitul degetelor si mi-a apucat mana direct. Nu am ripostat, constienta ca nu am alta alegere. Cu toate astea, senzatia caldurii mainii lui imi dadea o senzatie placuta in palma. Poate caldura sa corporala transmitea niste unde in palma mea care ma faceau sa ma simt asa cum ma simteam acum. Am clipit des, apoi mi-am intors privirea usor uimita spre el, ca si cum eram oarecum surprinsa de gestul sau. Sasori a chicotit, apoi s-a oprit in mijlocul trotuarului. Oamenii care veneau in sens invers au marait, ocolindu-ne, timp in care roscatul ma privea intens. Mi-a dat drumul mainii, apucand-o de incheietura, ridicand-o la nivelul buzelor sale. Imi tipari un sarut in palma, fapt ce imi facu pielea de gaina.

    In acel moment, mintea mi-a zburat direct la Sasuke. Creierul refuza sa accepte imaginea lui Sasori, transformand-o in asa fel incat trasaturile sale erau identice cu cele ale brunetului. Stiam ca in fata mea statea Sasori, dar imaginea pe care creierul mi-o transmitea era atat de reala incat pentru un moment parca si inima a incetat sa creada ca acela era insusi roscatul care odata vroia de la mine o aventura. M-am aruncat in bratele sale si i-am sarutat obrazul, continuand sa-mi repet ca el era Sasuke, insa iluzia nu dura mult. Intr-o clipita, micuta imagine se retransforma in cea reala. Era Sasori, dar senzatia aceea care imi facea inima sa bubuie in piept ramase. Totul mi se parea atat de... atat de... Nu gaseam cuvantul potrivit. Strain? Ce simteam eu de fapt?

    Am inchis ochii incetand sa mai gandesc logic, lasandu-ma purtata doar de vocea inimii. Roscatul imi mangaie obrazul si imi intoarse sarutul pe pielea fina. Am simtit cum ceva se coaguleaza acolo, ramanand imprimat ca cerneala pe hartie. Am zambit dulce, fiindu-i recunoscatoare pentru ceea ce facuse. Surase si el, vazandu-mi expresia faciala, apoi ma stranse in brate destul de tare. Pe fundal se auzeau vocile oamenilor enervati, spunand sa ne luam o camera, insa le ignoram. Tot ceea ce vedeam si ce vroiam sa vad era fata lui Sasori zambind. Asta, pana cand o voce din capul meu mi-a amintit ceva foarte important.

    -Copiii! Am strigat.

    M-am smuls din bratele roscatului si am inceput sa alerg, cautandu-i cu privirea pe cei doi micuti. Acesta veni din urma mea, uitandu-se peste tot, numai numai o da de ei. Eram speriata si ma simteam mai prost ca oricand. M-am intors spre Sasori, privindu-l ingrijorata. Acesta ma prinse de mijloc cu o mana, refuzand sa ma priveasca in ochi. Se tot uita imprejur, in timp ce eu ii aruncat acea privire pierduta. Sasori isi intoarse mai apoi privirea spre mine si ma linisti, spunandu-mi ca o sa-i gaseasca chiar el, iar tot ce am eu de facut era sa astept pe marginea fantanii. M-a lasat jos si mi-a sarutat fruntea, spunandu-mi sa nu-mi mai fac griji.

    Am ramas acolo, privind in gol, la indemnul destul de impunator al roscatului. Am tot asteptat in speranta ca el se va intoarce cu copiii, si asa a fost. Nu dupa mult timp l-am vazut pe Sasori tinandu-i de mana pe copii, pe de o parte sora sa iar pe cealalta fratele lui Sasuke. Am oftat usurata, mergand cu directie fixa spre ei. M-am lasa la nivelul lor, pe vine, si le-am prins manutele libere.

    -Unde ati fost? I-am intrebat. Ce se intampla daca nu va gaseam?

    Zaia ii arunca o privire lunga fratiorului sau, insa acesta o privea cu destula fermitate in ochii, dar in acelasi timp cu o intrebare nerostita. Isi intoarse privirea spre mine si intredeschise buzele ca sa-mi spuna ceva, insa Aki prelua cuvantul:

    -Am fost doar sa cautam niste creta. Vroiam sa jucam sotron, explica baiatul.

    Sasori se lasa si el pe vine, privindu-i constient, ca un parinte ingrijorat.

    -Trebuia sa ne fi spus.
    -Exact, am completat eu. Ce s-ar fi intamplat daca v-ar fi luat cineva si si-ar fi batut joc de voi? Nu v-ar fi durut? Am incercat eu o abordare mai sentimentala. Am schimbat mai apoi subiectul, vazand stanjenirea de pe fetele lor: Uite. Mergem sa cumparam niste creta si o sa desenam un sotron impreuna. Am zambit. Si poate jucam si noi o tura, ce spuneti?

    Acestia isi recapatara ranjetele lor mici si dragalase si ma imbratisara. Nu puteam sa spun ca eu nu am suras. Parca nici nu imi mai pasa ca eram imbracata ca pentru o noapte in club, deci nu ma puteam apleca sau ca purtam tocuri cu care puteam sari intr-un picior destul de greu. Era sansa mea sa le recastig increderea copiilor, asa ca am mers impreuna la un magazin apropiat, am cumparat o cutie cu creta colorata si am inceput sa desenam un sotron in mijlocul parcului. Ne-am cautat cate o piatra si am inceput sa jucam. Nu jucam prea mult. La cum eram imbracata, trebuia totusi sa tin cont. Sasori ramase la celalalt capat al desenului, cu mainile in buzunar privind in stanga, in gol. Ma intrebam la ce se gandeste si la ce simte acum. Nu stiam de ce imi pasa. Am eliminat gandurile ca si cum le-as fi sters cu un burete, si am aruncat cu piatra. Am inceput sa sar peste fiecare cifra, ascultand incurajarile copiilor. Cand am ajuns la sase am incercat un salt catre sapte si opt, dar am ajuns mai departe decat trebuia. Roscatul ma prinse, cazand pe spate. Acesta scoase un geamt scurt la contactul cu pamantul. Bine, acum o incurcasem.

    Pielea imi deveni de gaina iar sangele imi patrundea in corp ca dracul. Daca se enerva pe mine fara motiv si se napustea asupra mea intr-un moment de furie? Era singurul lucru de care ma temeam in acest moment. Mi se parea ceva de-a dreptul incurcat, avand in vedere rasetele celor doi copii, Zaia si Akimitsu, pe langa chestia pe care tocmai o provocasem. Roscatul isi deschise ochii din ce in ce mai mari, eu privindu-l din ce in ce mai ingrijorata. Nu schita niciun gest, cu toate ca isi apropie gura din ce in ce mai mult de a mea. Imi prinse muza de sus intre buzele sale, intr-un sarut scurt, apoi imi zambi larg, facandu-mi frica sa dispara.

    -Nu te speria. Cei ca noi patesc lucruri mai rele in fiecare zi.

    Am zambit si eu, usurata, apoi m-am ridicat ajutandu-l si pe el sa se ridice. Dupa inca o ora petrecuta impreuna, . Dupa toata aceasta zi minunata petrecuta impruna cu Sasori, am simtit ca plutesc. Imi schimbasem radical parerea despre el, dar brusc, un gand m-a plesnit din plin: Sasuke. Probabil ca acele imagini cu noi doi o sa ma bantuie toata viata. Oare a ajuns cu bine acasa? Roscatul primi un telefon urgent si se retrase putin. N-am putut asculta conversatia, insa nici nu m-a interesat. Gandurile mele zburau tot mai departe in ciuda faptului ca nu ar fi trebuit. Cand se intoarse ma saruta pe obras si ii lua pe copii de mana, spunandu-mi ca a primit un telefon de la unul dintre cei mai buni prieteni ai sai. Se pare ca acest om important avea un copil cam de varsta lui Akimitsu, iar ca sa-l tina departe de treburile care trebuiau discutate, avea sa ii distraga atentia, trimitandu-i in alta camera, la joaca. Am aprobat rapid din cap apoi mi-am reluat drumul, vrand sa ajung acasa cat mai repede. Pur si simplu nu suportam gandul ca sunt departe de Sasuke.


    Ultima editare efectuata de catre •°Bommye°• in Lun 29 Iul 2013 - 0:44, editata de 1 ori
    avatar
    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

    Mesaj Scris de Pasila la data de Lun 29 Iul 2013 - 0:44

    Edit, am zis! -> pana ma culc Laughing


    Asa, da, cam dupa trei ore dau comm-ul ;Wink Zi tu ca nu sunt o dulce Angel . Trecand direct la subiect: COMM-UL:
    In primul rand, God, ce inceput :O Stai putintel sa ma trezesc la realitate, a fost epic. O da, clar epic/ genial/ superb/ fantasti-> Minciuni! A fost perfect si gata Love it . Adica dupa ce s-au pipait ceva timp, dupa ce si-au spus amintirile despre bau-bau (si si-au inteles reciproc sentimentele) se SARUTA! Oooo da, baby, asa se face. Si pacatosul care e si pe care il cunoastem -Sasuke- raspunde la sarut Love  Deci nu creeeeeed, ma omori, adica ma omorati, muierilor! 
    In al doilea rand, frate, cred ca mor... Eu speram ca astia sa doarma impreuna... dar ei nu.... si apoi CE DULCE, ce frumos o trezeste Laugh Si asta panicata de zici ca s-a rupt patul "Odoodododo, puisor, esti bine?" Ma rog, nu a zis-o asa, dar e aceeasi idee.
    In al treilea rand, ce faci cand nu ai haine calumea si vrei sa arati bine? Dai iama in primul dulap al unei fete, dăăăăăăăăăă. Adica, se stie.  *Nu stiti cat ma poate incanta cand o vad pe Hinata ca scorpie Love it Love it Love it *
    In al patrulea rand,O________O CE NAIBA A FACUT? Deci eram sigura ca cel care o pipaia prin bucatarie era Sasuke, nu Sasori. Scumpul meu Sasori -dupa ce si-a petrecut o noapte cu mine, acum se duce dupa alele? Il tine u minte- a pipait-o! o.O Sa-mi spuna careva ca visez, ca nu e adevarat. Down Si ea s-a lasat pipaita -bitch (sau nu, dar nu m-am putut abtine)- si Sasori *dragul de el*stie pe unde sa bage mana Laughing Amicul (thanks Debb, 3 luni nu mai scap de sensul figurat al cuvantului asta) e in calduri, auzi Sakura, stisface-l. Ah, nu ma lua in seama, dar acum e patru noaptea (da, s-a facut patru, trei a trecut demult) si nu mai procesez cum trebuie lucrurile. 
    Ah da, si ar mai fii ceva, CEEEEEEEEEEEEEEEEE? Dupa toata scena aia -de care zau ca ne puteam lipsii, nimeni nu suporta pitipoancele care mai sunt si tambe- a Hinatei, Sasuke se mai si enerveaza -asa cred- si o lasa pe SAKURA CU SASORI. Nu se poateeeee, deci nu se poate lume, inoroagele de Clau si Miky au inebunit, clar. 
    Asa, era sa uit. Ma asteptam ca Saso si Saku sa se certe prin parc, nu sa se inteleaga asa bine! Asta da bomba, darling Love it Una care mi-a placut chiar Love it . Nu te mai stramba la romanul meu de comentariu ca stiu ca-ti plaaaace *hello* si stii si tu ca fic-urile epice merita romane. 
    Asa, revenind, cand au disparut copii eu m-am gandit ceva de genul: "Astea doua si-au pus in cap ca bietii copii sa fie rapiti sau ceva, duuuuuse, clar!" Dar nu, ei saracutii voiau creta Si instictele materne biruie in Sakura, si se joaca si ea Love it Awwwwwwwww. Ce dragut -in ciuda tinutei ei foarte reusite.
    Asa, apoi dragutul de Sasori -the big boss- primeste un telefon ciudatel Think Sunt curioasa despre ce era vorba si cine l-a sunat. Adica BFF-ul lui Think cine o fii. Tu stii asta, Miky stie asta, eu nu stiu asta.... mda, genius. (d).
    13 PAGINI! Deci nu sunteti normale, femeilor! (vorbeste tipa care scrie romane) 
    Dupa ce ca o sa tund un inorog ca am fost lasata atata timp in suspans, o sa castrez altii doi daca next-ul nu o sa vina mai repede, capisi? Pentru ca asta chiar e un fic epic, si in ciuda timpului in care a trecut, nu am uitat nici macar amantele! Si pentru mine, cel mai mare fan al vostru, vreau sa scrieti urmatorul capitol rapid. Nu, viteza melcului turbat nu e pe lista. Si sa ma si anuntati ca sa fiu tot eu prima ;Wink Please. Adica Clau sa ma anunte ca vad ca Miky nu are treaba cu noi (d).
    ps: Nu-mi pare rau ca am facut com-ul asa mare, o spun tare si clar, ma repet si de zece ori- fic-urile epice merita Wink.
    avatar
    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

    Mesaj Scris de Reeah la data de Lun 29 Iul 2013 - 10:15

    Bună! Vaii! A fost un capitol atât de bun şi de... Neutru Okai, se sărutau ăştia doi, apoi Sakura are parte de o dimineaţă superbă, că doar e trezită de Sasuke şi este invitată să meargă cu el la recuperări. Credeţi-mă că până aici am fost în extaz, dar apoi... Vine vaca cu pete mov şi le strică planurile. :\ Jur că-mi pare exci*ată mereu când este în preajma lui Sasuke, ca o disperata după *biiip*. În fine... Pe Sakura o mănâncă şi probabil vrea să fie scărpinată cu un glonţ sau ceva de genul. Sunt sigură că Hinata va avea o reacţie mega-urâtă şi că vor începe uragane şi tsunami-uri, adică aşa aş reacţiona şi eu dacă rivala mea ar lua ceva de la mine. Plus că se vede că târfuliţa de Hinata chiar vede o rivală în Sakura şi de aceea tinde să-şi anihileze concurenţa. Cloncluzia? Hinata nu-i o femeie sigură pe ea - ceea ce rar întâlneşti la *biip* - şi o consideră pe Sakura mai presus decât ea. Săraca, e constrânsă de sentimentul de inferioritate.
    Ah, scena din bucătărie! Când ai menţionat de păr mai scurt decât de obicei, mi-am dat seama că făptaşul nu era Sasuke, plus că, Sasuke n-ar fi făcut aşa ceva într-un loc lipsit de intimitate. Naiba, doar cum a acţinat când scoafa de Hinata, care are nevoie de vier, era să-l surprindă în camera Sakurei? Şi cu ce motiv a acţionat astfel? Pentru că, probabil, e conştient de riscurile la care se supune. Adică Sakura e zdreanţa lui Sasori, nu scrie nicăieri că şi Sasuke ar avea prioritatea să se atingă de ea, nu? Deci, prin urmare, nu era extrem de simplu să-şi dea seama că acela nu-i Sasuke? -.-'' Desigur că pentru o înfierbântată înecată în sentimente este mega-greu. Ah, şi când Sasuke a apărut în peisaj, mi-au picat ochii în gură. -.-'' Cred că Sakura s-a simţit foarte stupid, conştientizând că cel care o ducea pe culmi înalte de extar era, de fapt, Sasori, cel de care ar trebui să-i fie frică. Okai, dar când Sasuke a fost de acord ca Sakura să meargă cu Sasori şi cu copiii în parc, era să-mi înghit şi ochii. -.-'' Cred că copiii erau siguranţa lui Sasuke că Sakura n-o să sfârşească vuiolată într-un boschete. -.-'' Ehm, putea cu simplitate să îi distragă pe copii cinci minute de la acţiunile lui, nu? Eh, eu, spre deosebire de Damaris, nici nu m-am gândit la posibilitatea că cei mici să fie răpiţi, dar, dacă stau un pic să mă gândesc, ar fi fost o idee bună.
    Nu o pot înţelege deloc pe Sakura, ştie că-l iubeşte pe Sasuke, dar se lasă sărutată de Sasori. -.-'' Aştept next-ul, spor la scris şi multă inspiraţie! :-*
    avatar
    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 21 Aug 2013 - 22:58

    Fic inchis la cererea autoarei.

    EDIT: Fic redeschis. ^^
    avatar
    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Dum 1 Sept 2013 - 20:39

    ✰ Capitolul 9 ✰
    Declararea razboiului

    Sasuke





    Un singur cuvânt îmi trecea în minte de când plecasem de acasă. Mincinoasă. O mincinoasă şi o ticăloasă. Stăteam sprijinit pe spătarul scaunului, cu capul întors spre geam. Vedeam, de după gardul clinicii în care mă aflam cum soarele ăsta prăpădit împrăştie raze calde şi vesele peste marea de oameni care colindau străzile şi se bucurau din plin de ziua asta aşa frumoasă. Copii mici se jucau şi alergau de mama focului, tinerii abia ieşisera de la scoala, chiuind de voioşie că încă o săptămână de scoală se terminase, iar acum începuse oficial distracţia de weekend şi în final proaspetele cupluri se plimbau ţinându-se de mână, stând îmbrâţişaţi pe bancă, sau în cele mai multe cazuri se făceau declaraţii de dragoste către „iubirea vieţii”.

    Toate erau aşa de roz şi de pufoase şi atât de siropoase încât mi se făcea la propiu rău, doar la simplul gând că acei oameni erau cu zâmbetul pe buze, iar eu eram ursuz, nervos şi obosit. Uşa salonului se deschise larg intrând înăuntru doctorul meu obişnuit urmat de un baiat cam de vre-o douazeci şi ceva de ani. I-am salutat politicos, apoi după ce îşi mai schimbară câteva vorbe, doctorul îi spuse serios tipului.

    -Sunt sigur că eşti pregătit, doar mă urmareşti de ceva zile. Am încredere că nu mă vei dezamăgii şi sunt convins că totul va fi bine aşa că baftă. Mă voi întoarce peste doua ore să văd cum merg lucrurile, încheie acesta ieşind din încăpere.

    Tânărul oftă adânc învins. Îşi lăsă pe un scaun geanta, apoi îşi luă de pe umeraşul din cuier un halat special pentru el. Se uită puţin peste nişte hârtii apoi îşi muta aprig privirea spre mine. Se uita cu acei ochi mici şi verzi ca şi când aş fi fost cine ştie ce specimen. Parul sau blond era lipit de fruntea transpirată arătând faptul că era cam încordat.

    -Ei bine aşa cum a spus şi doctorul nu ai de ce să îţi faci griji, totul va fi bine... sper. În fine, numele meu e Andrew şi sunt student la medicină în ultimu’ an. Sunt aici pentru că trebuie să fac câteva săptămâni de practică, deci se pare că tu vei fi primul meu pacient.
    -Mă simt flatat, am spus chicotind.

    Acum înteleg ce cu toţi studenţii ăştia bântuind ca nebunii pe holurile spitalelor şi clinicilor. Andrew râse şi el cam forţat ce-i drept. Mă întrebă cu ce începeam deobicei şi l-am informat cum că primul lucru era să fac exerciţii, ca un fel de încălzire. M-a ajutat să mă ridic şi m-a pus pe patul din apropiere. Îmi spuse să ridic piciorul stâng la piept, din poziţia întinsă în care eram, apoi să îl las jos şi să repet ritualul, anuntându-l dacă simt ceva neobişnuit. Am făcut cum îmi spusese de vre-o câteva ori şi m-am oprit spunând ca totul e în regulă. Mi-a spus scurt să fac la fel şi cu cel drept. Am fost puţin sceptic mai ales că cel drept îmi făcea figuri, dar am avut încredere şi l-am ridicat la piept. Prima oară nu am simţit nimic, dar apoi o furnicătură îmi străbătea pulpa piciorului în final simţind o durere imensă ca şi când o mie de ace îmi străpunseră piciorul. L-am lăsat rapid în jos şi i-am spus lui Andrew că nu o mai fac a doua oară nici în ruptul capului.

    -Uite ce e Sasuke, spuse el ridicându-şi ochii din mapa cu foi pe care scria ceva de zor. Ştiu, adică te cred că doare, dar dacă întradevăr vrei ca aceasta să fie ultima ta şedinţă ar fi bine să te straduieşti.

    Avea dreptate! Nu am făcut atâtea eforturi ca să ajung aici şi să o iau din nou de la început. Am suportat dureri, nu la fel de mari ca aceasta, dar am făcut atâtea exerciţii şi la şedinţe şi acasă, nu puteam să dau tocmai acum cu bâta-n baltă. Am inspirat adânc şi am reluat ritualul. Parcă mă duruse şi mai tare a doua oară şi a treia oară, dar trebuia să rezist şi să fac imposibilul. Să pot merge din nou! Începusem să fac cu ambele picioare, ridicând când pe unul, când pe celălalt. Mă durea îngrozitor, era absolut un chin parcă gustând din infernul amar şi acru al Iadului. Ţineam strâns în pumn cearşaful de pe pat, la fiecare ridicare simţind un nou fior pe şira spinării, fruntea îmi era udă de la toate firişoarele de transpiraţie care se prelingeau uşor pe tâmplă, iar cu toate acestea încă îmi forţam limitele să nu scot nici măcar un scâncet.

    Încet, încet durerea scădea, până când nu am mai perceput-o deloc. Eram atât de uşurat încât simteam în mine acea răcoare din tot corpul, care pornea din stomac, după ce fusesem foarte încordat deşi nu trecuse mai mult de un sfert de oră. După câteva repetări am finalizat exerciţiul respirând normal şi întorcându-mi privirea spre Andrew care pregătea banda de mers. M-am ridicat în şezut şi l-am anunţat pe blond mai încrezător în mine, că piciorul începe să se dezmorţească. Îşi întoarse capul spre mine, zâmbind mulţumit de progresul rapid pe care îl făceam, şi mă invită la bandă. Am luat cârjele de lângă pat şi m-am deplasat până la aparat. Încă eram nesigur că mă pot ţine pe picioarele mele, aşa că era mai sigur să îmi iau ajutătoarele. Am lăsat cârjele deoparte şi m-am susţinut de cele două bare ale aparatului.

    -Bine Sasuke, totul decurge fără probleme, spuse el dar apoi fixându-şi privirea la picior. Uite, nu trebuie să îţi laşi toată greutatea pe piciorul stâng. Dacă stai prea mult aşa ai putea face întindere, ceea ce e foarte neplăcut. Încearcă să îţi ţii echilibrul şi pe cel drept, dar nu-l forţa prea tare. Dacă nu apar modificări până la sfârşitul programului, adică peste o oră şi trei sferturi, vei fi ca nou. Eşti gata să începem?

    Am dat afirmativ din cap şi aşa Andrew a dat drumul aparatului. Banda se mişca încet, iar dacă nu aveam să îmi mişc repede unul din picioare aveam să cad în nas. Aşa am început cu stângul, apoi când piciorul drept a facut contactul cu banda şi m-am lăsat pe el parcă un cuţit îmi săgetase în talpă. A trebuit să mă las cu totul pe el ca să pot să îl duc înainte pe cel stâng. În cele din urmă am reuşit să „merg” mai departe şi am continuat aşa până când începusem să merg cât de cât normal. Tot ce simţeam era doar o uşoară furnicătură de la gleznă în jos. Făceam progrese, iar asta îmi dadea mai multă încredere în mine. Deşi şchiopătam mi-am luat încet mâinile de pe cele două bare. Andrew se uita şi el la mine cum mă strădui, nu ieşea ceva perfect, dar era ok. Puteam să mă ţin pe picioarele mele, nu aveam nevoie de cârje şi probabil cel mai important era faptul că puteam să merg, după mult timp. Era mai mult un şchiopătat, dar eu eram mulţumit. M-am dat jos de pe aparat şi am început să mă deplasez prin încăpere, vesel ca un copil care tocmai a primit ce dorea. Chiar atunci intră în salon şi doctorul meu obişnuit, care se bucură să mă vadă că totul merge conform planului.

    -Mă bucur să văd că te poţi descurca şi fără cârje, îmi spuse el zâmbind şi făcându-mi semn să mă aşez. Au venit şi rezultatele probei de sânge iar totul e în regulă însă glicemia e cam mare. Nu este peste limita maximă, dar nici mult nu mai ai, aşa că ar trebui să o laşi mai moale cu dulciurile, dacă nu vrei să dai în diabet.

    Adică asta înseamnă că ar trebui să renunţ la delectarea mea cu gogoşi si acadele cu gust de mere verzi?! Defapt nici nu îmi pasă! Mă bucur aşa de tare că tot chinul s-a terminat şi că pot merge cât de cât normal. Doctorul se scuză şi ieşi grăbit din cameră, iar eu i-am mulţumit lui Andrew însă înainte să plec i-am cerut o mică favoare.

    -Auzi Andrew îmi poţi face o mică favoare? Te rog din tot sufleţelul meu inocent.
    -Depinde, răspunse acesta
    -În sala de aşteptare este o fată brunetă, îmbrăcată ca şi când ar fi venit direct din club şi cel mai probabil va sări pe tine şi te va întreba de mine. Vreau ca tu să îi spui că trebuie să mai rămân pentru alte observaţii medicale şi ca eu i-am spus să plece acasă şi să nu mă aştepte. Este imposibil să nu dai de ea.

    Blondul s-a uitat puţin ciudat la mine, apoi a ieşit din salon. În timpul ăsta eu am mai patrulat prin cameră când dintr-o parte, când din alta mişcându-ma ca un pinguin. Peste câteva minute apăru şi Andrew care îşi ridică degetul mare în sus gen „misiune îndeplinită”. Am răsuflat uşurat, iar după ce am plătit sedinţa şi am semnat câteva hârtii am fost liber să plec acasă. De cum am ieşit din clinică o boare caldă şi liniştită de vânt îmi dezmierda faţa ceva mai bine dispusă ca deobicei. Nu prea mă trăgea inima să mă duc acasă, aşa că cel mai plăcut lucru era să fac o plimbare în după-amiaza asta, care mai nou nu mai părea aşa de rea ca la început. Plus că cel mai bine îmi limpezesc gândurile când sunt singur şi când lucrurile simple, chiar nesemnificative par cele mai importante dintr-o dată. Cam acesta e efectul după ce era să treci pe langă moarte sau să nu mai poţi merge niciodată, cazul meu.

    Paşeam încet, iar oriunde întorceam capul dădeam de lucruri care mă făceau să schiţez un zâmbet sincer. De exemplu mă bucuram că nu plouă, că soarele strălucea nestingherit sau că totul era calm şi probabil asta mă mulţumea cel mai tare. Atmosfera era armonioasă, chiar şi găştile de adolescenţi erau cuminţi, adunaţi în grupuri mici, vorbind şi râzând subtil. După ce am străbătut parcul, încet şi calm am decis să mai fac o tură şi abia apoi să mă întorc acasă. Şi aşa iată-mă, colindând liniştit parcul până când am dat peste cineva cu totul neaşteptat.

    Pe partea cealaltă a fântânii arteziere era însusi Sasori împreună cu Sakura şi cei doi neastâmpăraţi, jucând şotron. M-am apropiat de ei, vrând să mă alătur lor, însă m-am oprit brusc şi am rămas pe loc.Tânăra se împiedicase şi căzu cu tot cu Sasori spre amuzamentul celor mici. După ce se dezmeticiră, roşcatul o sărută pe fată, care avea pe faţă o expresie traumatizantă, astfel liniştind-o. Am rămas pur şi simplu şocat. Stăteam acolo, în mijlocul aleei ca un prost, mintea mea negând imaginile pe care ochii tocmai le văzuseră. Iar ca totul să fie şi mai rău decât pare, dupa ce Sasori primi un telefon, prin care era nevoit să plece, Sakura îi sărută obrazul gen „ne vedem mai târziu”.

    Am făcut stânga împrejur şi am continuat să mă plimb, de data asta ceva mai nedumerit. Nenorocitul de Sasori. Tot îmi făcea mie aluzii că o ţine pentru a avea grijă de copii şi de mine. Să mori tu Sasori? Ştiam că amicul meu o vrea doar în pantalonii lui cât mai curând cu putinţă, dar ceva nu era în regulă. Acel Sasori pe care îl cunosc de atâta timp nu ar fi permis nici măcar să îl îngiontească cineva fără să îi dea vre-o două, darămite să îl mai pună şi la pământ. Dar acest Sasori, pe care l-am văzut adineauri nu semăna deloc cu cel pe care îl ştiu. A fost atât de grijuliu să o calmeze pe Sakura. El nu e aşa de afectuos nici măcar cu propria lui surioară, dar se coboară la nivelul acelei fete care îi datorează ogrămadă de bani?

    Iar Sakura m-a dezamăgit total. Tind să cred că tot ce am discutat seara trecută şi tot ce s-a petrecut între noi a fost doar o farsă. Nu mă înţelegeţi greşit, nu ţin la ea mai mult ca la o soră sau cel puţin aşa vreau să cred. Ea era... este oaza mea de linişte sufletească, dar poate că în tot acest timp cât am stat cu ea şi a avut grijă de mine parcă s-a înfiripat ceva. E ceva mai mult decât calmul care mi-l conferă, e acea parte din mine care am îngropat-o acum mult timp, care stă ascunsă şi pitită, gata să iasă la suprafaţă şi să se simtă ea însăşi. E partea care mă face să mă simt complet. Dar ce rost ar mai avea? Acel sărut de ieri a fost doar ca să îi pun o vorbă bună lui Sasori?

    Ce a fost în capul meu? Cum am putut să îi permit să facă ce a făcut? „Nu te lăsa inspitit!” acestea erau cuvintele care îmi bântuiau capul aseară, dar nu am avut suficientă putere să rezist. Nu m-am putut abţine să nu cad pradă tentaţiei de ai gusta buzele şi toate acestea cu ce scop? Iar cu atmosfera armonioasă ce s-a întâmplat? De ce toată lumea a devenit brusc agitată si zgomotoasă? Înăuntrul meu se petrecea ceva ce nu am mai întâlnit până acum. Un amalgan de sentimentele se adunau, se înghesuiau şi se închegau, provocându-mi o senzaţie de tremur, în final totul încâlcindu-se. Oscilam între a o urî sau a o crede nevinovată pe Sakura şi între faptul de a avea încredere în amicul meu sau în al crede un trădător. Nu-mi pot explica ce e cu toate aceste lucruri, sunt peste limitele mele, mă depăşesc complet.

    Trebuia să mă calmez rapid, dar era în zadar. Ce pot face? Încep să cred că tot ce am văzut e pură realitate şi nu am cum să mă opun. Ce se va întâmpla dacă Sasori ajunge să o îndrăgească pe Sakura aşa de mult încât să se îndrăgostească de ea? Cum mine cum rămâne? Sunt chiar atât de neputincios? Chiar nu mai există speranţe? După cum îl cunosc pe Sasori e ceva serios, dar nu las asta să mă intimideze. Declar război! Nu renunţ eu aşa uşor. Foarte bine amice, facem cum vrei tu, pentru un timp! Vrei să joci murdar? Nicio problemă, jocul ăsta se poate juca în mai mulţi...


    Ultima editare efectuata de catre Isabella in Dum 1 Sept 2013 - 22:19, editata de 1 ori
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

    Mesaj Scris de Rose la data de Dum 1 Sept 2013 - 20:39

    edit

    Prima!   Ha, Liz! Nu îmi pasă că mă bântui.

    Ia uite cine se îndrăgosteşte *goo* Nimeni altul decât Sasuke.   Jocul acesta se poate juca în mai mulţi, zice el? Mamă, să vezi ce triunghi amoros se formează :bakk40:Cu bătai   , înjurături şi săruturi forţate   Oooo da! E fix ce îi place lui Rose. Prevăd şi nişte declaraţii de dragoste pe acolo. Fata asta are puterea de a schimba persoanele. Mă cam sperie acest Sasori grijuliu    Cupidoane, vezi că ţinta ta e doar Sasuke şi Sakura. Nu mai da şi la alţii din poţiunea magică.
    Sasuke şi-a revenit. Poate să meargă. Va ieşi cu scântei. O consideră soră? Păpuşel, nu cred că îţi dai seama. Ai nevoie de ajutor sau ochelari ca să vezi că dezvolţi o iubire pentru rozalie? *evil* Ţi-am descoperit punctul slab. Aşa deci, declari război! Şi eu îi declar război autoarei dacă nu aduce nextul mai repede.   Oricum, tu vei ieşi învingator şi vei face copii cu Sakura  

    Claudia, vezi că aştept următorul capitol. Nu cred că vrei să ştii ce gânduri malefice şi sadice zac în minte:bakk37:
    Pupici pisic!


    Ultima editare efectuata de catre Rose <3 in Dum 1 Sept 2013 - 22:38, editata de 2 ori
    avatar
    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

    Mesaj Scris de Pasila la data de Dum 1 Sept 2013 - 20:59

    Clau
    Party fratilor 
    Spuneti amandoua repede cum vreti sa muriti. Inoroagelor! Cum ati putut! TU! Care nu m-ai anuntat, you little... mrrrr! Si TU! Care mi-ai luat-o inainte. You're so dead! Bloody Mary e langa mine, o trimit la voi! Si faptul ca tu inoroaga ai facut un capitol superb si genial si fantastic si .... si minunat. (nu exista loc in univers pentru toate adjectivele pe care voiam sa le pun) Ah, de ce? Si s-a dus la medic. Doctori :-S   Mi-e frica, mi-e frica de doctori si ala l-a pus sa-si miste picioarele nu stiu cum si eu m-am gandit ... la chestii. Hei! Nu ma judeca, Debb ma umple de d-astea de 4 zile, nu e vina mea. Bine ca poate sa mearga, bietul de el. Mi se facuse aproape frica ca nu o sa fie in stare sa mearga calumea si cu o Sakura d-aia prin preajma are nevoie. Daca ea s-ar apuca sa fuga de el, daca ar fi in pat si na... oh, God, aberez deja. 
    Oricum, nu pot sa cred! Mi-am trait fantezia prin Sakura, a fost calare pe Sasori :3  

    Ma rog, asta nu e prea bine pentru Sasuke, dar eu tot m-am bucurat. Nu, n-am facut crize de sotie geloasa ce si sunt
    Laugh Dar cum s-a simtit si el cand i-a vazut ... uraaaat. Nu, nu, nu, ea trebuia sa ajunga peste brunet, ce cauta la roscat? nu e drept pentru el. Sa ma pocneasca careva, de ce ii iau apararea lui Sasuke si imi pasa de el? Ooooo nu, cred ca am febra *Andyyyyy, e numai vina ta!*
    O iubesc pe Rose, multumita ei ai adus tu nextul :3 Va scap de moarte pe amandoua, nu o sa se mai repete, eu voi fi prima de acum. Ce?! Tu inca citesti, du-te la scris pana nu maresc pedeapsa la 7 zile  

    ps: ai face bine sa scrii mai mult!  Muuuuult vreau!

    Bye, darling  


    avatar
    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 16 Oct 2013 - 20:43

    Am venit cu un nou capitol care sper sa va placa, iar inainte sa incepem vreau sa i-l dedic dragei, nebunei si perversei Rose<3, care astazi implineste onorabila varsta de 19 ani [Babo ce esti! Laughing] asa ca sper sa va placa! ^^


    ♠ Capitolul 10 ♠
    The revenge of a lover


    Sakura:




    Ajunsa acasa, m-am dezbracat de toate idiotenile astea si mi-am luat pe mine o tinuta mai comoda de-a Hinatei, poate singurele haine desente pe care le avea: o pereche de pantaloni de blugi scurti, albastri, si un maiou alb cu diferite inscriptii ba roz, ba negre. M-am furisat afara din camera si am coborat scarile repejor, nerabdatoare sa ajung in bucatarie. Eram lihnita de foame si, din moment ce nu apucasem sa-mi mananc salata, ma gandesc ca e tot acolo unde am lasat-o. Dupa o zi bulversata ca asta, chiar aveam nevoie de ceva de mancare. Cred ca daca mai stau mult pe stomacul gol, o sa incep sa am halucinatii, daca nu am avut deja. Vreau sa spun, serios, Sasori sarutandu-ma, linistindu-ma si toate cele? Cred ca asta e doar un vis urat.
    Am dat buzna, practic, in bucatarie si m-am uitat pe masa. Aici era asezat un bol gol, uns pe interior cu zeama de rosii combinata cu ulei si ceva castreveciori feliati. Asadar, unde e salata mea? Ma uitam cu o spranceana ridicata in castron, incepand deja sa ma gandesc cine a putut trece pe aici. Hinata este la recuperari cu Sasuke. Sasori a plecat cu copiii, iar eu sunt cam prima care a ajuns aici. Oftez, dandu-ma batuta, din moment ce nu stiu de ce fac atata caz pentru o salata. Pun bolul in chiuveta, destinat fiind unei spalari, dar nu acum.
    Ma apropii de fridgider ca sa iau tot ce e necesar unei alte salate insa, cand vreau sa il deschid, observ un biletel roz bombon, mai mult mazgalit decat scris. Trebuie sa recunosc ca pana l-am citit, mi-a luat ceva.

    „Sasuke, iubire, a trebuit sa plec. Sasori are niste probleme de rezolvat cu un tip si m-a rugat sa vin sa-l ajut. Ai numarul meu, ma suni daca e nevoie.
    P.S.: Daca iti e foame, pune-o de curvita aia mica sa-ti faca o salata. Crede-ma, nu o sa ramai flamand!”


    Si iata cum „misterul” se dezleaga incet incet. Am rupt biletelul in bucatele mici, relaxata, apoi l-am aruncat la gunoi. Am deschis fridgiderul si, in locul rosiilor sau castravetilor, am ales sa iau ceva mai simplu si repede de mancat. Am intins mana dupa o inghetata de vanilie la pahar si, dupa ce am luat o lingurita, m-am dus in living. Am aprins televizorul si am inceput sa imi molfai inghetata, pana cand am simtit ca doua maini calde ma cuprind de umeri. Am tresarit, intorcandu-ma cu fata la persoana respectiva. In spatele meu era Sasuke, dezvelindu-si un zambet alb, cu dintii structurati intr-o semiluna perfect uniforma.
    Cand l-am vazut, aproape ca m-am speriat. El statea acolo, in spatele meu, fara carje, fara nimic de care sa se sprijine. Am lasat inghetata pe masuta, privindu-l cum sta, pur si simplu, pe picioarele sale. Cand imi vazu expresia fetei, se apropie de mine. Ma cuprinde de mijloc, intrebandu-ma ce e atat de amuzant. Si abea acum realizasem ca zambesc ca o prostanaca. Dar nu mi-a prea pasat. L-am strans in brate si i-am spus:
    -N-ai idee cat ma bucur ca esti bine!
    Imi ia maiile din jurul gatului sau si mi le lasa pe langa corp. Facusem ceva gresit?... Se apleaca si, in momentul urmator, sunt luata pe sus, astfel incat picioarele mele sa u mai atinga pamantul, si sunt invartita de aproximativ trei ori, dupa care ma lasa jos. Nu ma puteam opri din ranjitul meu idiot, dar care se pare ca ii placea la nebunie brunetului.
    -Iar tu n-ai idee cat ma bucur ca ai inghetata pe buze.
    Initial, am dus mana la gura, insa n-am fost la fel de rapida pe cat a fost el. Si-a apropiat chipul de al meu si m-a privit, zambind intr-o parte, asemeni uui smecheras care pune ceva la cale. Am fost total lipsita de reactie, nestiind ce ar trebui sa fac in momente ca astea. Nu ma deranja deloc prezenta fetei sale langa a mea, ci ma... speria. Nu-i intelegeam gestul. Nu stiam cum sau de ce, insa tot ceea ce facea, sclipirea de bucurie a ochilor lui, sarmul sau incantator de baiat rau, parul sau negru atingandu-mi obrajii, totul, dar absolut totul, ma facea sa nu-mi pot stapanii inima din bataile repezi. Simteam cum fluturasii imi zboara prin stomac si cum nodul din gat se strange mai tare.
    Doamne, cat de aproape era de mine! Cat de a proape era fata lui de a mea, cat de aproape erau buzele mele de ale lui... Cat de aproape erau ochii lui de ai mei. Si, in secundele urmatoare, brunetul a nevalit peste buza mea de sus muscand-o cu blandete, dand cu limba peste pata de inghetata. Imediat ce si-a delectat papilele gustative cu vanilia de pe buza de sus, a trecut la actiune. A patruns cu limba in gurita mea, cautandu-si un „prieten” de joaca. Ma cuprinse cu mainile de solduri, atat de tandru, atat de... sincer incat nu stiam ce sa mai cred.
    Dar stiam ca nu il pot refuza. Fie ca se juca sau nu cu mine, nu aveam de gand sa scap vreo ocazie de a-i arata asta, chiar daca ideea fusese conceputa de el. Mi-am prins mainile in parul sau catifelat, in timp ce acesta ma strangea atat de tare si ma saruta atat de apasat, ca si cum ar fi vrut sa intre in mine. Ii strangeam firele depar cu degetele mele firave, raspunzandu-i jocurilor dragastoase. O singura rotatie de-a brunetului si, fara sa vreau, cad pe canapea, intinsa, dar fara Sasuke sarutandu-ma sau strangandu-ma in brate. Ma aruncase aici? Ma impinsese? Ma respinsese ?
    Imediat ce aceste ganduri otravite mi-au inundat mintea, l-am zarit pe brunet asezandu-se peste mine, privindu-ma cu ochii migdalati, cautandu-mi privirea. I-am atins obrazul cu varful degetelor , inlaturandu-i dupa obraz cateva fire de par. Un amalgam de sentimente se revarsa asupra mea. Simteam fiecare ocheada pe care mi-o arunca ca si cum ar fi fost o atingere. Simteam fiecare bataie a inimii ca si cum ar fi fost a lui. Simteam cum respira asupra buzelor mele ca si cum le-ar fi sarutat. Simteam cum gandurile mele fata de el o iau razna. Il iubeam mai mult decat propria viata, il iubeam cu adevarat, pentru ca am ajuns sa il cunosc cu adevarat. Zambeam numai cand ii simteam prezenta.
    Il vroiam numai pentru mine, il doream din tot sufletul. Il doream mai mult decat mi doream sa traiesc. Si asta nu doar ca sa-i fac in ciuda curvei aleia de Hinata, cum incercasem pana acum, ci pentru ca el ma intelege, la fel de mult precum si eu il inteleg pe el. Nu-mi lipsea nimic aici datorita lui. Desi mereu am crezut ca eu sunt cea care are grija de el, nu a fost asa. Chiar si atunci cand era in scaunul cu rotile, chiar si atunci cand a fost in carje, el a fost cel care a avut grija de mine. M-a facut sa ma simt iubita si pentru asta il iubesc.
    I-am surprins obrajii in palmele mele, timp in care el imi delecta privirea. Se apleca asupra mea, sarutandu-mi obrazul si, mergand din ce in ce mai jos, gatul. Tandretea cu care buzele sale imi tatuau pupicii sai pe pielea gatului era atat de neobisnuita pentru baiatul rau pe care il vazusem inainte.Am inchis ochii, gemand la fiecare sarut aplicat. Corpul sau il incalzea pe al meu, iar mainile sale erau gata sa imi scoata tricoul de pe mine, s-a oprit.
    M-a privit cu ochii usor nehotarati, asteptand parca o confirmare din partea mea. Am suras, ranjitul meu molipsindu-l si pe el. Acesta se apleca, din nou, asupra mea, de data asta tintindu-mi urechea. Imi saruta cu varful buzelor lobul urechii, fiind mai mult o atingere, apoi imi sopteste:
    -Uite, Sakura, tu ma faci...
    -Sasuke! striga o voce familiara, masculina, la unison cu una feminina.
    Baiatul se ridica de pe mine pe picioarele lui cu o viteza extraordinara,, privind persoanele din pragul usii. Trebuie sa recunosc ca si eu ma speriasem groaznic si inca eram speriata si intelepnita, fiindu-mi frica sa ma misc. Am privit in spre usa si i-am vazut pe nimeni altii decat Sasori si Hinata care tocmai scapase o punga de cumparaturi pe jos. O, Doamne! O, DOAMNE! Am incurcat-o. M-am ridicat de pe canapea in picioare, constienta de parul meu usor ravasit, maioul sifonat si buza marcata de o usoara urma de dinti. Clipeam des, abea acum dadandu-mi seama ca poate nu ar fi trebuit sa ma ridic. Am tras de maiou in jos si am incercatsa mi-l aranjez cat de cat, dar in zadar.
    -Ce cauti in hainele mele si in pat cu iubitul meu, nenorocito?! a zis bruneta dupa care sarii amenintator spre mine parca vrand sa ma omoare cu orice pret.
    M-am dat cativa pasi de urias in spate. Sasorii deja sarise dupa ea sa o stapaneasca pe salbatica, la fel cum a incercat si Sasu. Dar se pare ca tarfa asta chiar vrea bataie. In ciuda faptului ca baietii o tineau cat de strans au putut, ea tot striga ca ma omoara si se zbatea ca o turbata, ca o crizata dupa ce-si luase pastila gresit, ca o drogata. Tipa la mine si ma facea in toate felurile, ca si cum as fi presuletul ei de sters picioarele. Nu aveam de gand sa o las sa ma calce pe nervi si nici sa imi fure momentul meu alaturi de Sasuke.
    -Potoleste-te odata, obsedata dracu`! tip la ea, ca sa-i acopar vocea.
    Tocmai aceasta reactie neasteptata a mea a facut-o sa o ia razna mai tare decat inainte. M-am saturat de ea! M-am saturat de felul in care ma trateaza, de felul in care se baga in treburile mele, de ea! Iau paharul cu inghetata si i-l arunc in fata, in plina figura, asa cum merita. Senzatia era atat de rece, incat a facut-o sa zbiere ca o mata in timpul nasterii, dar cel putin, nu mai dadea din maini si din picioare ca o disperata. Cei doi baieti ii dau drumu, enervati si ei, dar sunt sigura ca asta nu are deloc legatura cu Hinata. O arunca pur si simplu de o parte, aceasta impiedicandu-se si cazand in fund, inca incercand sa-si dea jos inghetata de pe fata.
    -Ce dracu` crezi ca faci aici, Uchiha?! Striga roscatul, urcand tonul vocii lui atat de sus, incat am crezut ca surzesc.
    Il ia pe brunet de gulerul tricoului si il otraveste cu privirea sa sagetatoare. Acesta, la fel de nervos, se elibereaza din stransoarea lui Sasori. Il azvarle pe acesta cu putere de marginea canapelei, facandu-ma sa-mi fie atat de frica incat m-am lipit de un colt al camerei, hotarata sa nu ma bag.
    -N-am sa te las sa te joci cu ea, ma-auzi?! Nu te las sa mi-o furi de sub nas, nemernicule, ma-auzi?! Il da pe roscat cu capul de marginea canapelei si continua, in timp ce fiorii ma trec pe sirea spinarii: Crezi ca nu v-am vazut in parc?! Crezi ca nu am vazut cat de cuminte te-ai purtat cu ea?! Nici cu sora-ta nu te porti atat de frumos!
    Il vad pe Sasuke cum este prins in capcana lui Sasorii si tras jos pe podea, fiind dat cu capul de aceasta. Nici nu ma mai puteam tine pe picioare, aluncand incet pana cand am atins cu sezutul de linoleum. Roscatul il prinde pe brunet din nou, ridicandu-l de pe jos si izbindu-l de perete cu atata forta, incat sasuke a scancit de durere. Doamne, abea se recuperase! Bine inteles ca il doare! Sasori se apropie de el si, in ciuda tipetelor mele, da sa ii traga un pumn atat de tare brunetului, cat sa il tina minte toata viata, insa Sasu a fost mai rapid, prinzandu-si inamicul de guler si trantindu-l de celalalt perete.
    -Nu inteleg care e treaba ta! Nu tu ai adus-o aici, ci eu! Am toate drepturile asupra ei, si daca ma gandesc bine, am toate drepturile sa te fac praf in doar cateva cuvinte. Pana si pe curva asta de Hinata, daca vreau, maine o transez si o pun pe masa canibalilor. Nu te baga in trebu...
    Nu apuca sa termine, ca primeste un pumn zdravan care il face sa scuipe ceva sange.
    -Nu te mai preface! Zbiara baiatul. Nu incerca sa o dai pe alt subiect, cum ca vezi Doamne ai dreptul sa ma omori, pentru ca pur si simplu nu poti! Nu ai cum!
    -Chiar asa sa fie, Sasuke? zambeste el. Esti sigur?
    -De ce nu recunosti ca o iubesti?!
    Am inlemnit. Stomacul mi se strangea puternic in timp ce ochii imi lacrimau. Sopteam sa se opreasca, neavand curajul necesar sa strig. Nici puterea sa ma gandesc la ceea ce tocmai rostise Sasuke nu o mai aveam. Si totusi socul era atat de mare ca abia mai ziceam ceva, abea mai rezpiram. Il privesc pe roscat cum prinde momentul oportun si isi loveste adversarul in abdomen, apoi in barbie – o lovitura clasica din filmele americane – ceea ce ma facu sa imi duc mana la gura, incercand din rasputeri sa-mi abtin strigatul.
    -Dar tu, domnul stie-tot-in-casa-asta, tu de ce nu recunosti ca o iubesti atat de mult incat ai fi in stare sa primesti pumni in gura si sa mori doar sa nu pateasca ea ceva? Ia sa vedem, cine e tare in gura acum?
    Sunt atat de socata de vorbele lor, incat simt cum sunt de-a dreptul paralizata la pamant in cel mai urat mod. Pentru o clipa, am simtit cum pic psihic, dar slava Cerului, mi-am revenit imediat, mobilizandu-mi creierasul ala micut sau, ma rog, ce mai ramasese din el in urma acestor cuvinte rostite. Nu pot sa exprim sub nicio forma ceea ce simt acum. Sunt atat de ravasita de situatie ca puteam fi adunata de pe jos cu farasul. Incep sa clipesc des si sa respir dupa indelungi secunde in care am uitat sa mai fac acest lucru. Imi simt lacrimile fierbinti unindu-se in barbie, in timp ce privesc traumatizata de la unul la altul. Si sunt de-a dreptul exasperata cand constat ca Sasori tocmai a scos pistolul, indreptandu-l spre Sasuke.
    Abea atunci prind curajul sa tip asa cum trebuia sa o fac de la bun inceput, astfel incat sa ma auda tot cartierul, daca va fi nevoie.
    -NU!
    Cei doi isi redirectionara privirea spre mine, observandu-ma cu gurile cascate, ca si cum as fi fost un dezastru al naturii cu plamani de fier. Nu-mi pasa. Daca asta trebuia sa fac ca sa-l salvez pe Sasuke, este un lucru minor. Am scos printre buze, de data asta mai incet, un „Va rog, nu faceti asta”, si, imediat cum am inchiat ceea ce am zis, am auzit o bufnitura. Instinctiv, mi-am dus mainile la urechi, mi-am lasat privirea in jos si am lasat lacrimile sa curga, tipand scurt. Aud o usa trantindu-se si vocea Hinatei strigand:
    -Sasori, intoarce-te! Unde te duci? Sasori!
    Abea am avut curajul sa imi ridica capul, dupa aproximativ un minut dupa plecarea roscatului. Il vad pe Sasuke ingenunchiand langa mine, in timp ce ma ia in bratele sale puternice, strangandu-ma la pieptul sau.
    -Shh, s-a terminat. Gata. A aruncat pistolul de perete si a plecat, Sakura. Nu e aici. Linisteste-te.
    Imi sterge lacrimile cu precizie, dupa ce rabufnisem intr-un plans de zile mari. Ma lipeste de trupul sau si continua sa imi sopteasca mii si mii de cuvinte linistitoare la ureche, mangaiandu-ma pe par si stergandu-mi fiecare lacrima care imi picura pe obraz. Abea acum realizam ce se intamplase mai devreme. Baietii ajunsesera sa se bata pentru mine, aruncandu-si vorbe grele si mai mult de atat, ajungandu-se la pistol. Inca respiram cu greu gandindu-ma la asta, insa brunetul avea grija de mine in acest moment, avea grija ca eu sa nu mai plang, sa respir regulat si sa ma linistesc. Am oftat, lasandu-mi capul pe pieptul sau, ochii mei nemaiavand lacrimi care sa se prelinga pe obraji.
    Imi astern mainile pe pieptul sau, langa cap, in timp ce imi inchid ochii si zambesc necontenit in momentul in care ii aud inima batand. Ma las purtata de val si imi dezlipesc capul din acea zona, trecand cu buzele peste gatul sau, pana pe gurita sa. Ii apuc buza de sus cu buzele mele, apoi trec la cea de jos, continuand tot asa, pana cand acesta se transforma intr-un sarut adevarat, bine conturat de limba sa insetata. Continuam sa ne sarutam tandru, pana cand brunetul se desprinde din acesta.
    Ii cuprind obrajii in palmele mele, nestiind ce as putea sa-i spun. Tot ce faceam era sa-l privesc in ochi si sa ma las purtata de bataile inimii sale, impreunate cu ale mele. Ma uitam la el, iar el se uita la mine, intr-un moment de tacere, dar unul diferit – unul care merita savurat din plin. Asta, pana cand gura mi-a luat-o inainte.
    -E adevarat? Fac o pauza scurta, muscandu-mi subtil buza de jos, obligandu-ma pe mine insumi sa continui. Ceea ce a zis Sasori, e adevarat?
    Acesta incuviinteaza din cap fara nicio remuscare, lasandu-ma muta de uimire. Simt cum isi strecoara degetele de la o mana in parul meu si cum buzele sale strabat cale lunga pana la urechea mea.
    -Sakura, tu ma faci sa ma simt complet.
    -Dar Hinata? Intreb automat, in timp ce el incepe sa ma priveasca in ochi, din nou.
    -Hinata nu mai inseamna nimic pentru mine de mult. Nu m-a facut niciodata sa ma simt asa cum o faci tu acum. Cu ea, ma simteam mereu in plus dar tu... Tu ai acel ceva special, Sakura. Trebuie sa ma crezi. Esti singura care m-a inteles vreodata fara sa ma judece.
    Am ranjit timid, vorbele sale ungandu-mi-se pe suflet intr-o clipita. Simt cum degetele sale se joaca prin parul meu, in timp ce ma priveste, asteptand o reactie de la mine. Dar tot ce pot spune pe moment sunt patru cuvinte, atat de simple si de usor de rostit, acum ca stiu care sunt adevaratele sale sentimente fata de mine. Imi incovoi mainile in spatele gatului sau, soptind pe cat de sincer am putut:
    -Si eu te iubesc!
    Ii simt buzele navalind peste ale mele in cel mai salbatic mod, atat de placut pentru mine, incat ii gust buzele cu atata ardoare si nepasare fata de tot ce este in jurul nostru... Si asta pentru ca nu mai exista nici Hinata, nici Sasori, nici Zaia sau Akimitsu. In momentul asta exist doar eu si Sasuke, sarutandu-ne nebuneste, simtind din plin fiecare clipa, bucurandu-ne de momentul nostru impreuna.
    avatar
    Rose
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

    Mesaj Scris de Rose la data de Mier 16 Oct 2013 - 20:47

    ediiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit!
    Winner  Normal, aşa ca de ziua mea! Merit răsfăţată. Deci, pe cuvântul meu, nu mă aşteptam la aşa ceva. Te ador, nebunatică mică!
    Mi-a plăcut la nebunie. Jur că am stat lipită de monitor şi am savurat fiecare cuvânt în parte, ca să nu mai zic de faptul că ai reuşit să mă duci în mijlocul acţiunii. Fantastic! Şi ce imagini minunate aveam în căpuşoru meu! :x Tot capitolul a fost despre ei şi faptul că doua bunaciuni s-au batut pentru ea a fost.... aaaaaa! S-a ajuns la pistoale şi pun pariu că pe parcurs o să se lase şi cu răniţi. Însă ştii ce vrea Rose?   O parte de aia drăguţă, la care te pricepi tu mai bine. Să ştii că acum e momentul ideal, după o astfel de declaraţie de dragoste... Iese cu scândei Laugh  Nu mă aşteptam să îl faci pe Sasuke atât de dulce şi atât de îndrăgostit. Vrei să mi-l arunci şi mie puţin?   Ca de ziua mea, merit şi eu Laugh  Deci de acum o să o răsfeţe, o să facă copii, prostii, o să se căsătorească şi o să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţi şi în lumea de dincolo Laugh  Iar Hinata şi Sasori vor muri în chinuri groaznice.   Acum întrebarea e: alte personaje nu mai bagi? o.o Sau acesta e doar începutul a ceva picant? Oooo da, baby! Mi-a plăcut la nebune capitolul!   Săruturi, dragoste, declaraţii, bătaie, lacrimi, pistoale. Fabulos!

    Vezi că aştept următorul capitol! - asta mă face să îmi amintesc că şi eu am două în producţie Laugh:-?Te-am pupat, multă inspiraţie şi spor la scris.
    Pupici!
    avatar
    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Sam 26 Oct 2013 - 10:04

    Fic inchis.

    Continut sponsorizat

    Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

    Mesaj Scris de Continut sponsorizat


      Acum este: Mar 23 Mai 2017 - 11:52