Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

Distribuiţi
Vezi subiectul anteriorIn josVezi subiectul urmator
avatar
Ella ♣
Moderator
Moderator
Sex : feminin

Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Mar 21 Aug 2012 - 22:34
Acesta este un nou fic, este inceput acum ceva timp. E facut in colaborare cu o fata [cateva capitole a apucat saracu`] care m-a cam lasat balta, dar am gasit pe cineva care e dispus sa continue ^^. Eu voi povesti din perspectiva lui Sasuke, iar ea din perspectiva Sakurei.

Capitolul 1
Noua clienta

Sasuke Uchiha

Stateam pe pervazul geamului din camera de hotel. Priveam ingandurat furtuna de afara. Picaturile mari de ploaie se izbeau violent de sticla geamului provocand un sunet surd. Intunericul si tacerea mormant din incapere ma facu sa stau acolo, cuminte si cu ghenunchii la piept, privind in gol afara. Totul era perfect incainte sa se intample asta... inainte sa inceapa totul...
-Fratioare, nu pot sa dorm... ma sperie tunetele si fulgerele, ma trezeste la realitate o voce de copil.
Imi intorc capul spre pat, unde un baietel isi freca somnoros ochisorii, stand in sezut. M-am dat jos de pe pervaz si m-am asezat pe pat langa micuta fiinta. I-am mangaiat usor crestetul capului, apoi l-am pus din nou pe perna. M-am asezat langa el si i-am spus ca nu are de ce sa se teama si ca voi fi langa el sa il protejez. Fratiorul meu Akimitsu sau Aki, cum imi place sa ii spun, imi zambi inocent si isi inchise ochii mari si negri ca abisul, adormind pe loc. Aki are cinci anisori. Daca te uiti la el zici ca sunt eu in varianta micuta cu ochii lui mari, negrii si parul acela ravasit, asemenea penelor corbului. Parintii mi-au dat vestea pe cand aveam cincisprezece ani. Fusesem total socat si invidios pentru ca ma gandeam ca de acum el va fi prioritatea numarul unu si pe mine ma vor da la o parte. Timp de noua luni fusesera certuri sau mai bine spus scandaluri intre mine si parintii mei care se terminau cu replici dure si cu usi trantite din partea mea. Simteam un sentiment de ura, gelozie pentru copilul care nici nu apucase sa se nasca si sa il vad. Incercasem sa nu ma gandesc la zgatia aia care in curand avea sa vina pe lume, si sa incerc sa gasesc partea plina a paharului, insa esuam lamentabil. Ii vorbisem mamei cum nu prea imi convine de noul membru al familiei si incercam sa o conving sa renunte la copil, dar ma trezisem cu o palma din partea ei. Mama nu vroia nici in ruptul capului sa renunte la copil spre disperarea mea. Din discutia calma din care credeam credeam ca am ies invingator, s-a transformat intr-un scandal monstru. Nu imi placea sa ma cert cu parintii mei dar noul membru al familiei nu avea sa primeasca un calduros "bun venit" din partea mea.
Cand veni si ziua cea mare pentru mama mea, tata o dusese la spital si ramansese acolo sa il vada pe Aki, spre deosebire de mine care am ramas acasa. Stateam pe pat, privind ingandurat tavanul. Ma simteam nervos... In minte aveam imagini oribile care imi aratau momentul cand ai mei aveau sa vina acasa cu inca un copil. Tata parea fericit, iar mama avea si ea zambetul pe buze tinand in brate un bebelus in fasa. Mi-am deschis ochii si dintr-o data inima incepuse sa imi bata puternic. Am inceput sa reiau toate evenimentele, certurile si usile trantite care se petrecusera in ultimele noua luni. Cred ca abia acum realizam ca totul fusese in zadar... certurile... vorbele grele aruncate in momente de tensiune... si pentru ce? Ce satisfactie imi provocau? Niciuna... ci ma desprindeau din ce in ce mai mult de parintii mei in loc sa ma bucur de nou fratior si sa o ajut pe mama pe timpul sarcinii. M-am ridicat in sezut si am luat poza de pe noptiera mea. Era tata, mama si eu... cand eram micut. Am suras si am pus-o la loc. Nu mi se parea corect ca eu sa il urasc pe asta micu, nou venit. Plus ca nu avea nicio vina si sigur isi dorea un fratior mai mare care sa se joace cu el si sa il protejeze. In secunda doi mi-am luat geaca pe mine si am zbughit-o pe usa. Alergam pe strazile aglomerate, imbrancind oamenii si cerandu-mi scuze peste umar. Trebuia sa ajung la spital cat puteam de repede, de preferat inainte sa nasca mama. Peste canteva minute am ajuns unde trebuia. Am coborat din lift, la etajul al treilea si m-am indreptat spre sala de nasteri. Pe culoar era tata, care facea ture de la un capat la celalalt, fiind foarte incordat si emotionat. Nu il condamnam pentru ca si eu ma simteam la fel... ba chiar mult mai mult de atat. Cand m-a observat s-a oprit brusc si ma privit uimit. Sunt sigur ca se intreba cum de am venit eu, care nu vroiam un fratior, aici. I-am povestit in fuga tatei ca in final am acceptat ideea de a avea un fratior si chiar ma bucura chestia. Era incantat... si vedeam asta pe fata lui, apoi din sala iesi doctorul spunand ca mama a avut o nastere usoara, fara stres si ca ea si noul nascut se simt foarte bine. Tata ma ruga sa astept pe hol putin timp, apoi intra in sala. M-am asezat pe unele din scaunele din plastic foarte incomode. Inima imi batea foarte tare, gata sa sara din piept, palmele imi transpirasera la cat de mult le frecasem intre ele, iar ochii imi fugeau in toate partile. Oare cum va arata?... Ca oricare alt bebelus, cum ar putea sa arate? Doamne ce intrebari imi mai pun si eu. Usa salonului se deschise incet, iar tata aparu de dupa ea. M-am ridicat rapid in picioare, inaintand cativa pasi, in timp ce il priveam fix cum zambeste pana la urechi.
-Haide intra, sa cunosti pe cineva, imi spuse el
Vorbele lui imi erau ca un ecou in minte, in timp ce paseam sfios inauntru. Mama statea intr-un pat, rezemata de marginea lui, in timp ce legana un bebelus. Isi ridica privirea, zarindu-ma si imi facu semn sa ma apropii. Am inghitit in sec. Odata ajuns m-am asezat langa ea si mi-am inchis rapid ochii. Mama imi saruta fruntea si imi spuse sa deschid ochii pentru ca ma portca o pisica fricoasa. Uff... urasc cand are dreptate. Trebuie neaparat sa imi revin, ma fac de tot rasul. Mi-am luat cu grija fratiorul in brate. Era cea mai dragalasa fiinta pe care o vazusem pana atunci. Fata lui era asa de micuta si n-am sa uit niciodata momentul cand isi deschise ochii si ma privi inocent.
Insa acum dupa cinci ani, cand am douazeci de ani, s-au schimbat foarte multe. Primul soc l-am avut cand implinisem 17 ani. Intr-o seara linistita cand avea grija de Aki, m-am trezit cu politia la usa anuntandu-ma ca parintii mei sunt morti. Plecasera de cateva zile, intr-o calatorie, dar se pare ca la intoarcerea in tara avionul lor a luat foc. Nu imi venea sa cred. Trebuia de acum sa am grija de fratiorul meu singur. Mi-am intrerupt studiile si mi-am cautat un loc de munca insa cine vroia sa angajeze un pusti ca mine? Trebuia sa fac rost de bani. Aki avea nevoie de multe, avea numai doi anisori. Eram in criza de timp, de bani asa ca am recurs sa ma imprumut de la camatari. Stiu, era o nebunie, dar trebuia sa imi intretin fratiorul intr-un fel sau altul. Totul fusese vis si armonie pana cand a venit vremea sa le dau inapoi suma de bani plus dobanda foarte consistenta. Le dadeam sume mici deoarece abia reusisem sa conving pe cineva sa ma angajeze. Bineinteles ca ei nu erau multumiti, asa ca incepusera sa ma ameninte din ce in ce mai des ca il vor omora pe Aki daca nu primesc banii la termenul stabilit. Incet, incet, simteam ca imi pierd controlul ce ma definea si incepuse sa imi fie din ce in ce mai frica pentru viata fratiorului meu. Apoi intr-o dupa-amiaza, cand vorbeam la telefon in timpul turei mele de servici, Kiba un tip foarte de treaba, care avea sa imi ajunga cel mai bun prieten, imi auzise conversatia cu camatarii. Kiba, castaniul cu simtul mumorului si cu cele doua triunghiuri rosii ca sangele de pe obrajii sai, ma luase sub aripa sa. Imi platise datoriile la timp, si nu se oprise aici. Dupa ce am ajuns sa stim mai multe unul despre celalalt, m-a socat faptul ca el era unul dintre membrii gastii de camatari.
Al doilea soc a fost acela cand Kiba m-a anuntat ca ei, adica camatarii, sunt interesati de mine. Castaniul pusese cateva vorbe bune pentru mine la seful lui si acesta vroia sa ma cunoasca.
-Gandeste-te Sasuke! Imi spunea el. Asta ar putea fi sansa ta ca sa scapi de problema banilor si sa ii oferi lui Aki o copilarie frumoasa
-Printre gloante, droguri, sange si bani murdari? Da, ce mai copilarie frumoasa, ii spun dandu-mi ochii peste cap
-Toate astea pot sta departe de micut. Am pust vorba la tine ca esti un lider foarte bun. Lucrurile "murdare" cum ar fi omoratul oamenilor nu e de tine. Tu poti conduce anumite trupe din zole diferite ale orasului si sa ii pui pe altii sa omoare in locul tau si...
-Exista mai multe trupe in zona? Intreb interupandu-l
-Baby, New Jersey-ul e mare, spune el luandu-ma de dupa gat si facand cu mana prin fata mea. Iti garantez ca nu o sa regreti.
Si nu am regretat. Cateva zile mai tarziu m-am intalnit cu seful lui Kiba, Sasori. Era un tip roscat, cam de douazeci si doi de ani, masiv si infricosator, iar ochii sai rosii ca sangele ma analizau atent. Dupa cateva momente petrecute cu Sasori am ajuns la concluzia ca e un tip tare de treaba, mai ales ca impartasim aceeasi viata trista cu parinti morti si fratiori sau surioare in grija. M-a acceptata rapid, dupa ce a facut cateva "teste" cu mine sa vada cum ma descurc pe teren.

Kiba avusese dreptate. De atunci totul a prins o urma de speranta in plus, iar Aki fusese foarte incantat de noua lui colega de joaca, Zaia, surioara lui Sasori. Trecusera inca trei ani si devenisem mana dreapta a lui Sasori si ne mutasem "afacerea" in Madrid. Ma simteam mult mai increzator in mine, chiar daca stiam foarte bine ca ceea ce faceam era ilegal, dar viata e grea si trebuie sa supravietuiesti. Telefonul suna sacaitor pe noptiera.
-Sasori tu stii cat e ceasu`? zic in loc de salut
-Scuze Sasuke, dar trebuie sa te anunt ceva. Maine dimineata trebuie sa te intalnesti cu un nou client... sau mai bine zis o noua clienta.
-Inteleg..., ii spun devening mai serios
-O cheama Sakura Haruno si are nevoie urgenta de bani. Maine la 9 va ve-ti intalni in centrul orasului. Am sa te mai sun si dimineata sa iti dau mai multe detalii...

Poze:
Sasuke Uchiha
Akimitsu sau Aki
Kiba
Sasori
Zaia
Sakura Haruno

~Am uitat sa spun ca mai postat pe un forum ^^ A, da si o sa modific putin titlul.


Ultima editare efectuata de catre •Ðєє Ðєє• in Mier 22 Aug 2012 - 10:07, editata de 1 ori
avatar
Irene.
Moderator
Moderator
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Mar 21 Aug 2012 - 23:16
Buna Smile
Multumesc ca m-ai anuntat Kiss
Este superb ficul!Love it Acum imi aduc aminte ca il urmaream
Este foarte interesant Foarte frumos
Vreau next-ul repede!
avatar
Ayu
Membru
Membru
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Mar 21 Aug 2012 - 23:24
Uuu, fic nou. Love it
Draga mea, e chiar grozav. Imi place ca ai facut capitolul destul de lung, insa mie nu-mi ajunge niciodata. Laugh Dar stai linistita, e bine. Smile
Bietul Sasuke. Sad
Serios? Sa se certe in halul asta cu parintii lui dintr-un motiv atat de banal? Confuz
Adolescentii astia. Neutru Stai, si eu sunt una din ei. Laugh
Auci, sa imprumute bani de la camatari. Bine macar ca Sasori si Kiba sunt de treaba. Smile
Astept nextul si te rog dulce ca o savarina sa ma anunti si pe mine. Big smile Te Big Hug si te Kiss

A Y U M I
avatar
FrozenHeart
Inactiv
Inactiv
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Mier 22 Aug 2012 - 3:09
Un capitol superb Heart
Chiar imi place si astept cu nerabdare next-ul sa stiu ce se va intampla in continuare cu ficul tau Love it
Ma tii pe jar cu fiecare minut ce trece... Crying
Te pup si te astept Kiss
avatar
Reeah
Ex Staff
Ex Staff
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Dum 2 Sept 2012 - 9:40
Buna Big Hug
Doamne sfinte, ideea asta cu camatarii pot spune ca e originala Neutru Dar nu stiu de ce-mi bate inima asa. :-s
Mi-e putin frica pentru Sakura si pentru ce s-ar putea intampla cu ea, Doamne fereste :-s
Si chiar mai vazusem ficul in alta parte, dar nu tin minte sa -l fi citit Think
Poti aduce next-ul mai repede? :o3
Chiar m-ai lasat in suspans, spor la scris :x
avatar
Andi
Critic
Critic
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Dum 2 Sept 2012 - 22:34
Dupa cum v-a spus si Clau, capitolele scrise din perspectiva Sakurei apartin unei alte fete. Va voi anunta cand incep sa postez ce am scris eu. Lectura placuta! ^_^


Capitolul 2
Iti bati joc de mine?!

Sakura Haruno



Stateam asezata pe margine unei fantani, privind in gol prin ochii mei sticlosi, verzulii. Ma gandeam la trecut, ma gandeam la tot ce era mai rau, ma gandeam la mama. Sa fi copil nu e usor. Deoarece pentru greselile parintilor platesti tu, eu si cei din jurul nostru. Pentru ca pentru greselile parintilor, platesti tu, eu si vocea care striga "nu exista cei din jurul nostru!". Si platesti scump. Nici eu nu am vrut ca tata sa moara acum 3 ani, intr-un accident de masina. Dar am fost copil, a trebuit sa indur durerea. Nici eu nu am vrut ca fratele meu mai mare, Itachi, sa plece in strainatate pentru a trimite minimul necesar. Dar eram un copil, trebuia sa lupt cu durerea. Nici eu nu am vrut ca mama sa se imbolnaveasca atat de grav, ca sa fiu nevoita sa apelez la camatari. Dar sunt o adolescenta de 18 ani, trebuie sa infrang durerea. Si de aceea, eu trebuie sa fiu tare. Trebuie sa lupt eu cu boala mamei mele si sa o infrang pentru ca ea sa poata trai din nou o viata normala. Iar pentru asta, am recurs la acest gest. Madridul era o forta imensa asupra banilor si averilor. O sursa imensa de unde puteai alege jobul perfect. Dar ce faci in momentul cand nimeni nu vrea ca tu sa ai vreo slabiciune, si cand mama ta te impiedica? Ce faci in momentul in care toti spun ca slabiciunea unui angajat este letala in locul de munca oferit de angajator? Ce faci cand nimeni nu te vrea doar pentru ca mama ta e bolnava?
Am oftat adanc, apoi m-am ridicat de pe marginea fantanii, scuturandu-mi blugii albastri, scurti, pana un pic mai jos de fese. Mi-am aranjat putin maieul alb, cu terminatia intr-o funda, sub sani, dupa care mi-am dat o mica parte din parul meu rozaliu peste umeri. Am inceput sa ma uit in stanga si in dreapta, dupa cel care ar fi trebuit sa se intalneasca cu mine, si totusi, nu vedeam pe nimeni. Cel cu care te vei intalni are parul negru si ochii de aceasi culoare. Va intalniti in centru. Oh, serios? Si unde era tipul brunet si cu ochii negri? Lipsea totalmente din peisaj. Am tras aer in piept, apoi mi-am scos telefonul din buzunar. Trecuse cu mult ora in care ar fi trebuit sa ne intalnim. Incepeam sa cred, din ce in ce mai mult, ca totul fusese o pacaleala, si incepusem sa ma ingrijorez din cauza asta. In minte, gandurile tabarau fara oprire pe creierasul meu, incercand sa scape de ele. Dar nu puteau. Daca tipii ma luasera in vizor? Si daca nu aveam sa-mi vad banii? Ce aveam sa fac? M-am bagat in niste treburi murdare. Foarte murdare. Si nu trebuia sa o fac. Am simtit pe umarul meu o mana, una puternica, exact ca cea a unui barbat. O mana care m-a facut sa tresar. M-am intors, iar ochii mei au fost cuprinsi de doua pupile negre, un negru deosebit de stralucitor. El banuiesc ca trebuia sa fie. Am zambit relativ pe sub mustati, in timp ce el ma examina din cap pana in picioare, apoi s-a incruntat la mine.
-Curva?
Am clipit des, privindu-l in prostie ca si cum mi-ar fi facut un compliment. Dar cand mi-am dat seama, am tresarit.
-Ce?!
Dar el doar si-a mentinut privirea, cea incruntata, examinandu-ma din nou.
-Am vazut destule cat sa-mi dau seama ca esti una dintre curve. Ei bine, si banii astia, ce ai vrea sa faci cu ei? Mosul nu-ti mai da bani? Continua, facandu-mi cu ochiul.
Obrajii mi s-au inrosit instantaneu. Aratam a curva? Pe bune?! Tipul asta era un adevarat nesimtit! Si, cu siguranta, daca nu aveam simtul bunului simt prin urmare: nesimtitule! cred ca l-as fi luat la palme. Asta, daca ma tine sa-l iau la pumni pe unul dintre... ei. In schimb, mi-am pus mainile in san si am evitat privirea lui, uitandu-ma in alta parte.
-Ca pentru stirea ta, sunt perfect virgina.
-Hei, de unde sa stiu eu? Nu te-am verificat!
Ochii mi s-au bulbucat si, sincer, cred ca i-as fi dat doua dosuri de palma de ajungea in partea cealalta a planetei Terra. Dar acea stare s-a dilatat rapid, odata cu izbucnirea unui ras "pofticios" al tipului. L-am privit usor cunfuza, dar el si-a trecut doar mana prin fata.
-Glumeam, pustoaico. Hai sa lamurim niste lucruri. S-a asezat in fund, jos, pe iarba, in timp ce eu refuzam sa ma asez. Suma? Nu ma intereseaza. Plata? Inapoi. Dobanda? Din ora in ora. Unde ma poti gasi? Oriunde. Unde ma poti cauta? Peste tot. Unde poti returna banii? Acolo unde ma gasesti. Am fost suficient de clar?
Am simtit cum un junghi imi trece prin stomac, in timp ce creierul o lua razna. Am simtit cum stomacul meu mi se face ghem, iar ochii mei se cutremura. Pe bune?! Atat de banali erau camatarii?! Am rasuflat, cu forta, cat sa se vada clar ca palavrageste in gol, si ca nu imi prea pasa despre ce vorbeste, din moment ce n-ar de gand sa-mi transmita o informatie clara. Ma privi atent in ochi, si zambi. Eu doar il priveam fix, strambandu-ma cand isi arunca privirea acolo unde nu trebuie. Isi sterse zambetul de pe fata si deveni serios. Tonalitatea s-a imi dadu o urma de seriozitate:
-5 ti se par OK?
-5 dolari?! Am izbucnit. Tu iti bati joc de mine, sau ce?!
Brunetul a chicotit usor, scotocindu-se in buzunarul pantalonilor sai foarte largi.
-Credeam ca te-ai prins ca vorbesc de 5 teancuri de bani.
Scoase din buzunar o punga neagra, plina. A aruncat un teanc de bani spre mine, iar eu l-am prins cu o singura mana. Nu mi-am schimbat deloc privirea, stiind ca ceea ce faceam era total gresit. Chiar eram gata sa-mi dau viata pentru banii astia? Pentru mama? Pentru ca nu aveam de unde sa dau inapoi o suma intr-atat de mare. Si-atunci aveam sa pier. Dar as fi salvat viata mamei mele, iar asta ar fi insemnat totul pentru mine. Pe primul loc era mama. Pe locul doi eram eu. Iar daca ar fi trebuit sa mor pentru ca mama sa ramana in viata, as faceo. Desi eram absolut constienta ca moartea e dureroasa.
-Am nevoie insa de ceva, spuse el la fel de serios.Seful meu mi-a spus cauza pentru care ai nevoie de bani. Sincer, poti sa-l si minti, pentru ca nu ne intereseaza cauza, faza este ca banii trebuie dati inapoi cu varf si indesat. Sunt totusi curios, daca ai intr-adevar conditia pe care o ai, imi poti spune cum ai de gand sa dai banii inapoi?
Mi-am intors capul intr-alta parte, incercand sa ii evit privirea. Aveam sa mor. N-aveam sa-i mai dau niciodata banii inapoi. Si totusi, sentimentele de tarie m-au tradat in ultima secunda, iar cateva lacrimi au inceput sa se scurga pe obrajii mei. Le-am lasat sa curga, in voia lor, pana cand mi-am dat seama ca brunetul inca era acolo. Mi-am sters lacrimile cu o viteza incredibila, cu toate ca eram sigura ca avusese destul timp sa le vada.
-Nu te intereseaza, am zis cu vocea tremuranda.
Cand mi-am intors privirea, am fost surprinsa total sa-l vad in spatele meu. Mi-a tras in sus barbia, provocandu-ma sa ma uit fix in ochii sai negriciosi. Imi zambea cu o oarecare ironie, iar eu incercam sa gasesc in minte metoda perfecta de-al respinge. Dar, inainte de a gesturiza ceva, el mi-o luase inainte, patrunzandu-mi cu dinzii o particica neinsemnata din obraz, o muscatura tare, pe care abea am simtit-o, datorita cantitatii extrem de mici muscate. L-am privit confuza, plin de banuieli si in acelasi timp cu o anume revolta in interiorul meu.
-De obicei, cand oamenii spun asta, totul se transforma intr-un joc de-a soarecele si pisica. Iar motanul asta din fata ta si-a inghitit mereu prada, la final de joc.
Mi-a intors spatele, apoi a plecat, lasandu-ma in urma, confuza si ingandurata. Pentru ca ceea ce imi spusese el nu era normal. Era inspaimantator...
avatar
Irene.
Moderator
Moderator
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Lun 3 Sept 2012 - 8:36
Buna:)
Foarte dragut si interesant acest capitol :x
Cum a facut-o? o.O Vrea bataie? :-w
Mi-a placut faza cu ~ Hei, de unde vrei sa stiu eu? Nu te-am verificat!~ Laugh De ce nu a "verificat`o"? Crying Vreau sa o "vertifice" mai repede Laughing
Deci nu are de gand sa le dea banii inapoi :-s
Vreau next-ul repede!! *d*

avatar
Reeah
Ex Staff
Ex Staff
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Lun 3 Sept 2012 - 22:22
Buna Big Hug
Sakura n-o sa poarta returna banii aia, deci ce-o sa se intample cu ea? Neutru
Iar Sasuke a fost cam nesimtit avand in vedere ca s-a comportat asa.
Ultima parte...si pe mine m-a pus pe ganduri, Sasuke si-a dat seama ca ea n-are de unde sa-i dea acei bani inapoi si a "amenintat-o" cum ar veni.
Astept next-ul, spor la scris :x
avatar
Ayu
Membru
Membru
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Mier 5 Sept 2012 - 10:05
Scuze ca nu am ajuns mai repede!
Multumesc mult ca m-ai anuntat! Kiss
Capitolul asta e genial! Love it
Deci, ce ii vor face Sakurei?
Si n-am prea inteles rostul amenintarii lui Sas'ke. Think
Ceva planuieste el, si sper sa nu fie ceea ce cred eu. :-s
Abea astept urmatorul capitol. Chiar vreau sa vad ce gandeste Sas'ke. Think
Sper sa ma anuntati si in continuare. Big smile
Va Big Hug si va Kiss

A Y U M I
avatar
Ella ♣
Moderator
Moderator
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Dum 14 Oct 2012 - 19:41
Sper sa va placa! Nu e cine stie ce, capitolul e scris acum ceva vreme si nu ceva extraordinar.

Capitoul 3:
Returnarea intarzie

Sasuke:

Mergeam lejer pe aleea plina de oameni din parcul din centrul orasului, tinandu-i de mana pe fratiorul meu si pe surioara lui Sasori. Toata ziua ne batusera la cap sa ii scoatem la o plimbare. Sasori avea si asa destule pe cap cu noi clienti si alte probleme neprevazute, i-am luat eu pe cei doi neastamparati. I-am dus in parc, iar de acolo i-am lasat liberi sa se joace, insa atentionandu-i sa aiba grija. M-am asezat pe o banca stiind ca va trebui sa astept ceva timp pana cand cei doi se vor plictisi si vor vrea acasa. Stateam acolo, asezat si ii priveam linistit cum se zbenguie si alearga de colo-colo ca doua albinute. Sunetul telefonului ma facu sa tresar. L-am scos din buzunarul blugilor si am raspuns.
-Sasuke avem o problema, imi spuse Sasori direct.
-Buna si tie Sasori, sunt bine multumesc de intrebare, i-am raspuns ironic.
-Nu am chef de glume Sasuke, spuse el destul de serios. O mai stii pe fata aceea Sakura caiera i-ai dat banii acum trei saptamani? Ei bine se pare ca pustoaica ne pune rabdarea la incercare.
-Ce vrei sa spui?
-Nu am vazut niciun sfant de la ea. Am incercat sa o sun dar curva nu raspunde! Asculta-ma bine Sasuke. Am foarta multa treaba azi asa ca vreau sa o gasesti. Nu ma intereseaza cum faci, sau ce faci numai sa mi-o aduci!
-De ce vrei sa ti-o aduc? Pot foarte bine sa o omor si gata, ii spun eu.
-Am eu alte planuri cu ea, imi spune cu o nota de perversitate in glasul lui. Deci ramane stabilit. O vreau cel tarziu maine dimineata inteles?
I-am raspuns ca pricepusem ideea, apoi mi-a inchis. Stiam eu ca mi s-a parut ceva suspect la fata aceea cand mi-a raspuns indiferenta ca nu e treaba mea cum va plati. Se pare ca nu avea de gand sa faca asta vreodata, asa ca acum are de a face cu obsedatul de Sasori. Dupa alte ore petrecute in parc, gandindu-ma cum voi putea sa pun mana pe Sakura, cei doi venira la mine obositi si infometati rugandu-ma sa ii duc acasa.

Cateva ore mai tarziu, stateam inchis in biroul meu gandindu-ma unde putea sa se ascunda rozalia aia. Trimisesem echipe speciale in cautarea ei prin tot orasul, dar niciuna dintre ele nu mi-a dat de veste. Ma intreb daca nu cumva a plecat din oras... sau din tara... Un ciocanit firav in usa ma facu sa tresar. Fara sa mai astepte sa ii dau permisiunea sa intre, persoana respectiva intra fara nicio remuscare. Cand mi-am ridicat privirea sa ii spun vre-o doua aluia care nu stie sa bata dracu’ la usa si sa astepte sa i se dea permisiunea mi-am inghitit cuvintele. In fata mea statea o papusa de fata. Hinata, pe numele ei, era imbracata intr-o rochie neagra, stramta pe trupusorul ei subtire, dar cu forme pline. Decolteul generos ii arata sanii bine dezvoltati, iar rochia fiind foarte scurta i se vedeau foarte bine picioarele de fotomodel incaltate cu o pereche de sandale negre cu toc cui si care se incheiau cu un fermoar la spate. Am cascat gura de un metru si clipeam alert, in timp ce bruneta avea o mana pusa alene pe sold privindu-ma insistent. Hinata era o fata timida la prima vedere, dar o adevarata rebela cand ajungi sa o cunosti. Avea parul lung, negru ca abisul, iar ochii de ei un lila vrajea orice tip. Dar acum sa nu ma intelegeti gresit. Hinata nu e nici animalul meu de compnie, nici prostituata mea si nici oricare alta varianta. E doar o alta fata care si ea e implicata in treaba murdata cu camatari.
-Hei Sasuke nu ai de gand sa ma insotesti intr-un club? Ma intreaba ea
Mi-am scuturat rapid capul, incercand sa nu ma mai gandesc la vise interzise cu ea. I-am spus ca nu pot sa o insotesc pentru ca trebuie sa o gasesc pe rozalie, altfel Sasori o sa imi faca capul calendar.
-Off haide Sasuke! Diseara se deschide cel mai nou club si speram sa mergem si noi. Doar nu o sa stai langa telefon toata noaptea asteptand vesti ca au gasit-o pe cateaua aia roz. Dupa parerea mea cateau tot catea ramane asa ca misca-ti organismul de pe scaun, imbracate si hai sa mergem sa ne facem de cap!
Trebuie sa recunosc ca e al dracului de convingatoare. In aceste momente ma doare fix in cot ca rozalia nu ia adus banii lui Sasori. Am privit-o fix pe Hinata pret de cateva momente, apoi i-am ranjit cu subinteles si am dat dracu’ tot ce aveam de facut...

Hinata:

Il asteptam in hol pe brunet sa se schimbe. Ma priveam atent in oglinda ca nu cumva sa imi fi scapat vre-un detaliu la toaleta mea. Tocuri inalte, parul lasat pe spate, delicat rujata si atent parfumata. Perfect! Tocmai atunci l-am vazut si pe Sasuke sprijinit cu umarul sau de perete. Purta o pereche de blugi skinny negri si o camasa la fel de neagra descheiata la primii trei nasturi lasand sa i se vada trupul bine lucrat. Ma privea zambind smecher, apoi cand ma analiza mai bine din cap pana in picioare isi musca rautacios buza de jos. Se apropie de mine, apoi ma lua de mijloc si ma trase mai aproape de el. Isi plimba incet si posesiv buzele de la decolteul pana la la urechea mea facandu-mi pielea de gaina si sfarsind prin a-mi musca rasfatat lobul urechii, obligandu-ma sa gem usor. Dupa, m-a strans mai tare langa el si am iesit afara. In fata cladirii Sasuke si cu mine ne-am urcat in Ferrari-ul sau negru si a demarat in tromba spre clubul cel nou.

Atmosfera era pur si simplu salbatica cand am intrat impreuna cu Sasuke. Muzica bubuia in boxe, bautura curgea din toate partile... totul era absolut perfect pana cand... am vazut-o pe rozalia aia. Dintre toate cluburile existente in orasul asta, tocmai aici si-a gasit sa vina?!?! L-am luat rapid de brat pe brunet si l-am dus in separeul de la etaj special rezervat pentru noi. Nu aveam de gand nici in ruptul capului sa ii spun ca acea curva e aici... mi-ar fi stricat toata seara. Am vazut totusi ca Sasuke era mult prea ingandurat pentru o seara animalica in club, asa ca am incercat sa ii dau de baut insa a refuzat imediat ceea ce e foarte straniu pentru el. Niciodata in viata mea nu l-am vazut sa refuze bautura. Off asta e! Sigur se gandea la cateaua aia mica si prapadita! Nu mai aveam nicio sansa, asa ca i-am spus ca o vazusem aici. Brunetul cand a perceput spusele mele se ridica alarmat de pe coltar si iesi din separeu. Se tinea de bara si privea atent multimea de pe ringul de dans de la parter. Am iesit si eu si i-am facut semn lui Sasuke sa o vada pe rozalie care dansa lasciv impreuna cu un tip blond. A vrut sa se repezeasca spre ea dar l-am oprit. I-am spus brunetului sa o lase pe mana mea. Acesta s-a uitat putin ciudat la mine, dar intr-un final a acceptat. Am coborat de la etaj si am observat-o ca tocmai a intrat in baie. Am urmarit-o, strecurandu-ma pe ringul de dans in care pustii si drogatii ma mancau efectiv din priviri. Sa va impinga dracu’ sa ma atingeti ca o sa aveti de furca cu Sasuke, dupaia, imi ziceam. Brunetul era destul de atent cu mine cand venea vorba sa mergem in club. In caz ca ma pipaia vre-un betiv, sau pur si simplu ma atingea vre-un pustan in locuri nepermise, Sasuke imi promisese ca il va lasa pe tip traumatizat toata viata lui.
Am intrat in baia minuscula, dar curata a clubului si am vazut-o pe rozalie refacandu-si machiajul. Abia atunci cand am vazut-o mai de aproape am realizat ce purta. Avea o rochie alba pana la genunchi, cu maneci si cu decolteu... de fapt... daca ma gandesc mai bine nu stiu daca acela poate fi numit decolteu. M-am duc lana ea si am salutat-o vesela, incercand sa imi inving scarba rochiei ei. S-a uitat la mine si mi-a zambit cald. Am mai stat cateva secunde in tacere, timp in care rozalia mi-a analizat atent si cel mai mic detaliu.
-Nu iti e frica sa umbli asa? Ma lua ea repede. Adica vreau sa spun... nu te pipaie toti?
-Draga, i-am raspuns cocheta, prietenul meu are grija de asta, de aceea nu imi fac griji. Mi-a spus ca oricine indrazneste sa puna mana pe mine, tipul va regreta amarnic.
Si-a intors privirea spre oglinda reflectand spusele mele. Se simtea jenata de tinuta ei, puteam simti asta de la o posta. Am intrebat-o de ce isi face griji de tinuta ei, iar ea mi-a raspuns ca nu vrea sa iasa cum sunt eu imbracata din cauta tuturor drogatilor, betivilor si pustanilot prea tupeisti.
-L-am vazut pe prietenul tau, i-am raspuns inca uitandu-ma in oglinda si aranjandu-mi parul. Scumpa am vazut baieti mult mai draguti la viata mea. Eu si prietenul meu suntem gata sa plecam de aici si sa mergem la o petrecere adevarata. Ce zici? Ne insotesti? Acolo, iti garantez ca vei gasi baieti apetisanti in adevaratul sens al cuvantului.
Era pur si simplu incantata de idee, insa cand se uita in oglinda la reflexia ei se razgandi pe loc. Nu o condamnam, dar nu era sfarsitul lumii.
-Uite papusa, am sa te ajut. Te pot transforma intr-o adevarata pisicuta in cateva clipe. Cateva rupturi pe ici, pe colo si cu cateva acuri de singuranta si.. voilà!
I-am spus sa nu se miste deloc, apoi am inceput sa ii rup manecine, rochia lansand-o pana sub fese si partea din fata a ei. Am aranjat-o astfel incat sa i se vada bine forma foarte bine definita sanilor ei, apoi cu cateva acuri si rupturi am lasat o fasie de material sa atarne senzual in fata. Nu ii venea sa creada cand se uita in oglinda. E uimitor ce poti face in cateva minute! Am luat-o de mana si i-am zambit smecher dandu-i de inteles ca in curand avea sa inceapa adevarat distractie. Pentru prima oara in acea seara mi-a zambit gen fetita rea, apoi am iesit din club. Afara Sasuke statea sprijinit de masina sa. Rozalia cand il vazu se cutremura, vru sa fuga, dar am prins-o spunandu-i
-Care-i problema? Ti-am spus ca o sa mergem undeva unde sunt baieti apetisanti.
Brunetul ranji pervers la afirmatia mea, apoi imi spuse sa o urc pe rozalie in masina. Am facut cum mi-a spus, Sasuke urcandu-se la volan si am pornit spre vila lui Sasori...
avatar
Ayu
Membru
Membru
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Mar 16 Oct 2012 - 10:24
Nu am dat comm? O.o
Imi pare rau ca rec atat de tarziu, desi tu m-ai anuntat. >.<
Scoala, Dany care intra cam mult pe chat-ul forumului... si n-am prins ocazia. -.-"
Dar acum sunt aici si sunt prima! Big smile Winner
Deci... Sakura nu a adus banii, iar acum ca a gasit-o Sasuke, nu vrea sa stiu ce va patii. Sad
Daca ii face ceva il omor cu mana mea. Very Angry
Dar nu intinte sa-l las fara "amic". Evil
Imi place cum ai facut-o pe Hinata. ^_^
Ayu, de data asta tu pui next. Agrement
Abea astept si sper ca ma vei anunta. Angel
Dragelor, va Big Hug si va Kiss


A Y U M I
avatar
Reeah
Ex Staff
Ex Staff
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Dum 21 Oct 2012 - 8:26
Doamne! Doamne! Doamne!
Deci nu pot sa cred ca Sakura s-a lasat pacalita :-o
Mi-e frica pentru ce i se va intampla acum :-s
Si.. mi se pare mie sau Sasuke este prea protectiv cu Hinata? (D) Asta e singurul fic in care ea.. este cam..
stiti si voi cum =]]]]]
Astept urmatorul capitol, spor la scris :x
avatar
Andi
Critic
Critic
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Sam 1 Dec 2012 - 19:31

Capitolul 4: Tears Rolls Down

Sakura:


Am inceput sa ma zbat, sa trag de timp. Lacrimile imi ieseau din ochii verzi, dar nimenui nu avea sa-i pese. Incepusem sa plang, sa tip, in ciuda tuturor amenintarilor tampitei aleia cu parul mov. Cum trebuia sa reactionez?! Ce trebuia sa fac?! Pentru o clipa, mi-a venit sa ma arunc din masina, sa sparg geamul si sa tip pana imi venea rau, dar mereu pistolul pe care ciudata mov il invartea pe degetul aratator ma oprea de fiecare data. Orice as fi incercat ca sa scap de aici insemna moarte curata. Si-atunci ce aveam sa fac? Intr-un fel, stiam ca am sa mor. Stiam ca aveam sa dau coltul candva, intr-o perioada scurta, si tocmai de aceea am avut grija sa o trimit pe mama mea la fratele meu acasa, in strainatate. Cu tot cubanii pe care el abea ii mai putea castiga. Dar acum, eu eram cea care avea nevoie de bani ca sa pot trai de pe o zi pe allta. M-am gandit ca intr-un club sunt cele mai usor de castigat posturi. De altfel, doar cu un dans relativ lasciv puteai castiga o suma mare. Indiferent de haine. Insa trebuia sa traiesc decent! Un om cu haine decente! Cu intentii decente! Nu puteam sa ma risc mai mult decat ma tinea plapuma. Singurele haine "indecente", daca o pereche de bluci scurti si un tricou legat sub sani e indecent, erau cele cu care m-am intalnit prima oara cu Sasuke. M-am gandit: "Camatar". Iar imediat al doilea gand a fost: "Papusa". Iar acum, in momentul adevarului, nu ma puteam decat gandi: "Scapa". Dar nu puteam. Imi puneam la bataie viata, inainte de vreme. Desi stiam extrem de bine ca oricum aveam sa o pierd. Abea daca mai puteam trage aer in piept. Nasul imi era infundat, ochii erau impanziti de lacrimi, gura imi era deschisa, abea facand fata, iar gatul plin de praf inspirat pe gura, fapt care ma facea sa tusesc aproape mereu.
-Nu pot sa cred ca Sasori o vrea vie, a spus ciudata. Cateaua asta nu merita niciun calt de paine din partea mea. Sincer, daca era o curva mai de calitate, as fi inteles. Dar nu. Sa o fi vazut in baie!
-Sasori nu o vrea vie. A ranjit, iar asta s-a putut vedea in oglinda retrovizoare. Iii era indiferent cum o servim preparatul asta de noapte. Dar in principal, vie.
-Nu inteleg, spuse ciudata, intorcand oglinda retrovizoare spre ea. Si-a scos un ruj rosu strident, dandu-si pe buze. Sasori are tot felul de panarame calumea. De ce il intereseaza o catea schioapa?
Am incetat sa mai fiu atenta la discutie pentru cateva secunde. Creierul meu s-a deconectat complet, si au inceput sa ma patrunda intrebarile. Sasori. Imi suna atat de vag... Insa la ce ma asteptam? Asta era lumea lor, nu a mea. Anturajul lor, si in curand aveam sa fac parte din el. Sau sa mor, ceea ce imi facea pielea de gaina, pe langa toate celelalte sari de greata si ameteala pe care le aveam. Sasori... trebuia sa fie un prieten... Un coleg... Un sef. Da, un sef suna mai plauzibil. Mult mai plauzibil. Insa de ce m-ar vrea vie? Si atunci, vocea ciudatei mi-a rasunat in cap, ca un flashback: "Sincer, daca era o curva mai de calitate, as fi inteles." , "Sasori are tot felul de panarame calumea. De ce il intereseaza o catea schioapa. Si atunci mi-am dat seama cu adevarat ca lumea asta, lumea lor, nu era chiar una placuta. Nu pentru mine, cel putin. Trebuia sa ies. Sa fug! Sa plec! Sa ies cumva! Si, tot spunand asta, greata din corpul meu s-a fisurat, o parte din ce mancasem azi ajungandu-mi in gat.
-Vreau sa vomit! Am spus, mai degraba strigat, cand bruneta si-a scapat rujul din mana.
-Ah! A spus ea, cand a vazut ca si-a patat rochia. O, Doamne, javra ordinara ce esti, ai sa platesti!
Dar brusc, masina s-a oprit. Brunetul si-a reglat oglinda retrovizoare calumea, vazandu-mi prin ea fata palida.
-Hinata, ia-ti mainile de pe ea! I-a poruncit el. Ii e rau. Si daca te mai intorci in halul asta, nu peste mult timp, rochia ta o sa devina o salata orientala scarboasa. Si-a indreptat privirea catre ea: Daca intelegi la ce ma refer.
-Sasuk...
-Tu, roza, afara cu tine. Iesi! Si tu, Hinata, supraveghiazo. Ies si eu.
Am ezitat. Nu era tocmai normal sa ii lasi teren liber prazii si sa o dai afara, chiar si sub o supraveghere libera. Mai ales cand esti pradatorul. Ce Dumnezeu era in capul lui?! De fapt, stai un moment. Ce Dumnezeu era in capul meu?! O iesire? Cred ca cineva acolo sus ma iubeste. Am deschis portiera masinii, cand am simtit ca greata incepuse din a se fisura in a se sfasia pur si simplu, si cum tot mai multa mancare imi ingreuna gusa gatului. Am fugit efectiv, pana am ajuns intr-o parte laterala a strazii, pe iarba. M-am lasat sa cad in genunchi, iar in secunda urmatoare am inceput sa vars din mine tot ceea ce mancasem, sau ausem, pe ziua de azi. Simteam cum pielea de gaina isi facuse din nou aparitia, si cum tremuratul din mine era tot mai puternic. Cred ca mi-am varsat si organele din mine acolo.
M-am prefacut ca inca imi revin dupa partida de varsat tot ce am in mine. Si chiar asa si era. Insa scopul principal era altul. L-am vazu pe brunet scotandu-si din buzunar Blackberry-ul cu Touch Screen. Cu siguranta apela pe cineva, si am avu dreptate. Sasuke nu-mai-stiu-cum a apelat un numar, si, avand in vederera ca si amica lui cu ochii strambi era aici, a dat telefonul pe Speaker.
-Sasori, s-ar putea sa ai parte de o maaare surpriza. A ranjit.
-De fapt, nu stiu ce surpriza e aia cand ti se aduce la sediu o catea.
In gandul meu, o injuram pe tarfa cu parfum de primavara inflorata de toti sfintii albi ca iarna; prin urmare acum stim de ce unele animale isi manca copiii. La temperamentul asta rece al ei, presimt ca e doar o chestiune de timp pana cand cineva o va lasa cu burta pana la gura, iar atunci i se vor taia toate poftele de a ucide sau terfeli alte fete, sau femei, de ce nu. Am simtit cum ma calca pe picior, cu un ranjet de satisfactie. Apoi m-a calcat si pe celalalt, mai dur.
-Au! Am spus. Calca pe moale, vito, ca-s doi intr-unul la promotie! Am spus, fiind primul lucru care mi-a venit la gura.
Sasuke si tipul de la celalalt capat al telefonului au inceput sa rada cu pofta, in timp ce bruneta fierbea de nervi.
-Mai du-te... a inceput ea, vrand sa imi traga un sut intr-atat de tare, incat cred ca tocurile ei de 5000 de metri mi-ar fi strapuns gatul. Dar o voce aspra ce a izbucnit din telefonul brunetului a oprit-o.
-Hinata Hyuuga! Sa nu indraznesti sa te atingi de ea. O vreau vie. Si daca nu o primesc vie, tu si amarata ta viata va puteti lua adio.
A inghitit in sec. Mail mult ca sigur era seful lor. Despre acest Sasori era vorba.
-Voi veni personal acolo. Unde sunteti?
Sasuke a mutat telefonul de pe difuzor pe normal, si atunci nu am mai putut auzi decat ceea ce ii dicta brunetul. Mi-am lasat privirea in jos, fara vreo alta reactie. Abea ma mai puteam sprijini in maini, valul de greata cuprinzandu-ma din ce in ce mai tare. Am simtit cum ceva apa sau suc... ceva lichid imi strapungea gatul, vrand sa iasa afara, dar am inghitit in sec si asta a facut cale intoarsa lichidului. Ma simteam rau, dar ce era si mai rau era faptul ca stateam in genunchi, in fata unei curve mov si a celui pe care am incercat odata sa-l infrunt. De fapt, nu sa-l infrunt, ci sa-i tin piept batjocurei sale fata de mine, in momentul cand m-a imprumutat. Am strans iarba in maini, in speranta ca voi avea puterea sa apuc o buna bucata de pamant si s-o arunc in ochii lor. Insa chiar si asa, nu aveam puterea sa fug. Iar atunci prima faza a planului meu ar fi fost in zadar. Doar ca sa arat ca sunt fruioasa nu m-ar ajuta cu nimic. Poate chiar mi-ar ingreuna situatia.
Dupa ce a inchis, l-am simtit pe brunet lasandu-se pe vine, la nivelul meu. Mi-a intins ana, insa cand mi-am ridicat privirea am observat ca nu mana de ajutor era cea pe care era dispus sa mi-o ofere. O guma de mestecat? Habar n-aveam ce era in capul lui. Adica pe bune. Eu eram pe jos, facuta varza, iar el imi oferea o biata lama de Orbit.
-Nu vreau sa am probleme din cauza ta sau a respiratiei tale dupa ce ai vomat. Asa ca ia asta inainte ca seful nostru sa ajunga.
-Iar daca nu o iau, ce-mi faci? Am spus, incercand din rasputeri sa il infrunt din priviri.
Ciudata s-a aplecat asupra mea si m-a prins de umeri, zdruncinandu-ma de cateva ori.
-Asculta aici, zdreanto! Mi-ai stricat intreaga seara. Daca as avea permisiunea, in clipa de fata te-ai duce dracului de pe dealul asta direct in rapa! Si nu ma pune la incercare. Curve cuminti asa cum te consideri tu gasesti si in gaura de sarpe. Asa ca fa bine si ia odata guma aia pana nu indraznesc sa fac ce mi-am propus si sa mori de mana mea.
Am vrut sa o scuip. Vazusem faza asta in multe filme de actiune, si uneori m-am intrebat daca nu cumva pot sa o aplic si in realitate. Dar acum vedeam dincolo de scuipatul intre ochi: si anume consecintele din filme pentru gesturile de genul. Si mereu erau dureroase peste masura. Dar imi simteam corpul mai bine, simteam cum o stare de caldura incepea sa ma cuprinda. O stare de bine. Se pare ca am avut destul timp la dispozitie ca sa-mi revin. Si era destul de probabil ca as fi putut fugi mancand pamantul in momentul de fata, acum, cat inca mai puteam. Insa cand am deschis gura pentru ca doua flegme sa ii tinteasca pe amandoi, am simtit cum lama de Orbit imi ajunge in gura. Ca sa ma asigur ca nu aluneca pe gat, am prins-o cudintii, iar asta m-a impiedicat sa-i scuip. Dar inca mai aveam la indemana mainile infipte in pamant. Si atunci cand mi-am reamintit, mi-am infipt degetele in paman, scotand doua bucati bune de sol. Le-am aruncat in mutrele celor doi, apoi m-am ridicat ca un fulger pe picioare, in ciuda gemetelor lor.
Am inceput sa fug ca o disperata profitand de timpul ramas la dispozitie. M-am dat mai pe mijlocul strazii, gandindu-ma ca daca mergeam mai pe marginea ei, riscam sa alunec si sa ma rostogolesc pana as fi picat in iazul ce despartea dealurile. Am alergat cat am crezut de cuviinta, atat eu cat si picioarele mele. Imi era foame si frig... Iar partea asta a Madridului era una dintre cele mai intinse si frumoase, din punct de vedere al peisajului. Singura chestie pe care o aveam era Orbitul nenorocit pe care il mestecam. L-am scuipat imediat ce respiratia imi revenise la normal, dar mi-am dat prea tarziu seama ca guma de mestecat de la Sasuke putea sa fie singura mea sursa de hrana pe o perioada lunga de timp.
De odata, o multime de masini din categoria Dacia Duster, negre, au inconjurat zona. Cand m-am intors, am vazut-o! Am vazut masina lui Sasuke apropiinduse de cercul format din celelalte Duseruti. O multime de gardieni bine facuti au iesit din masini, inconjurandu-ma. Dintr-una dintre ele a iesit un tip roscat, imbracat intr-o pereche de blugi Levi's negri, si o camasa la fel de intunecata, descheiata la toti nasturii. Muschii de pe abdomen se reflectau in razele lunii, la fel ca si tatuajul pe care il avea pe piept. Un scorpion. Ce era asta, zodia?... Dar prea putin mi-a pasat cand am vazut ca atat el, cat si ciudata si brunetul s-au apropiat de mine Am vrut sa fug, insa cand am vazut bruetele din jurul meu, un fior rece de teama si spaima. Tipul roscat, cel care a coborat din Duster, oare despre el era vorba? Acel Sasori? Totul mi s-a confirmat in momentul in care Sasuke l-a strigat pe nume. Eram prinsa si speriata, si abeastiam ce sa fac. Fiorul rece de pe sira spinarii mi-a cuprins intreg corpul. Simteam cum starea aceea de ameteala era accentuata de un nou val de greturi. M-am dat inapoi cu doi sau trei pasi. Roscatul mi-a observat gestul, si a inceput sa rada cu pofta, ca si cum cineva i-ar fi spus o gluma mai mult decat buna. Am amutit. Oamenii normali nu rad din orice. Era drogat? Sau ceva?... Nu imi puteam da seama. Cert este ca avea o judecata cat de cat limpede. S-a apropiat de mine, si m-a apucat de mana, in ciuda faptului ca eu eram cea care facea tot mai multi pasi inapoi. Am alunecat pe partea din fata si am cazut fix in bratele lui.
-Bleaga asta era Sakura Haruno a voastra? A spus el, uitandu-se la mine.
Am putut vedea cum ciudata mov isi rotea ochii il cap. Intr-un moment in care as fi fost doar eu ca ea, mi-ar fi placut sa-i rotesc eu pupilele alea lila de sa n-aiba aer.
-Tu mi-ai spus ca daca pateste ceva pot sa-mi iau adio de la viata. Puteam sa te scap de o povara ca ea cu mult inainte de-ati pierde tim...
-E doar speriata, am auzit vocea lui Sasuke. Poate ca in curand o sa devina curva ta. De altfel, tu ii comanzi. A dat din umeri indiferent, apoi s-a apropiat. I-a pus mana pe umar roscatului si a continuat spunandu-i: Vezi ce poate sa faca.
Sasori a ranjit diavoleste si m-a atintit cu privirea. In secundele urmatoare, buzele i-au picat peste ale mele. Am ramas teapana de spaima, cu ochii mari cat cepele, refuzandu-i total sarutul. Nu aveam de gand sa devin tarfa tipului astuia! Nu aveam de gand sa devin o tarfa, la general! Dar nu aveam de ales in cazul in care idiotul asta avea sa o duca la capat chiar aici, chiar acum, in fata tuturor. M-am inselat in privinta lui. Judecata limpede? Pe cine pacaleam?!
Buzele i-au alunecat pe barbia mea, apoi pe gat. A inceput sa-mi sarute pielea gatului, dandu-mi senzatia aceea de persoana beata. Simteam cum picioarele mi se inmoaie, cum ctotul se invartea cu mine si cum simteam ca gatul imi era plin de praf. Ochii mei erau goi. Stiam asta. Simteam asta. Saruturile care imi incalzeau gatul s-au transformat in muscaturi puternice si rautacioase. De odata am simtit cum mana roscatului incearca sa-mi ridice partea de jos a rochiei. Gatul, din uscat, a inceput sa mi se umezeasca din ce in ce mai tare cu lichidul pe care il inghitisem prima oara. M-am lasat din nou sa cad in genunchi, iar de data asta, am varsat doar putina apa. Mi se pare ciudat, dar in momentul de fata nu ma prea interesa ce am varsat. Simteam cum stomacul mi se curata cu totul. A fost o partida scurta de varsat, ce-i drept, pentru ca am avut decat putin lichid. Am privit in sus spre Sasori, care ma privea pur si simplu "ilegal".
Am simtit cum cineva imi da cu sutul in sezut, iar cum eram ametita si speriata peste limite, am cazut la pamant.
-Sas'ke! Spuse el, evitand o vocala din numele brunetului.
Am simtit cum toate organele mi se intorc pe dos. Nu era ca si cum as fi varsat din nou. Era o senzatie de spaima. Fiori reci si calzi isi aveau razboiul pe teritoriul intregului meu corp, gura mi se uscase din nou, iar ochii mei mi se ingreunau. Doamne, parca as fi fost sedata! Ma simteam racita, murdara, jegoasa... pe interior. Chiar daca pentru un moment stomacul meu se curatase.
-Fa ceva cu tarfa asta! Nu stiu, fa-o servitoare, ii faci ceva.
-Sa o omor? Spuse vacuta Milka apropiindu-sre de mine. La parul ei infoiat si mov, foarte usor o puteai confunda cu o oaie scapata de la stana.
-Nu. A spus Sasuke. O preiau eu. Si asa m-am saturat sa-i tot plimb pe pitici de colo colo. Imi ia o buna parte din timpul meu pretios. Poate ca ar fi o alternativa buna pana te decizi tu ce vrei sa faci cu ea.
Am simtit cum genele mi se impreuneaza. Ma simteam de-a dreptul sedata. Ametita. Total dezechilibrata, cu toate ca eram la pamant. Am inchis ochii, iar tot ce am mai putut auzi a fost un "Bine" soptit.
avatar
Irene.
Moderator
Moderator
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Sam 1 Dec 2012 - 19:32
Buna *hug*
Imi cer mii de scuze ca nu am dat com la capitolul trecut .
Fiecare capitol m-a surprins, m-a facut curioasa, m-a facut sa doresc mai mult. Aceast capitol a fost superb <3
Asa, eu sunt in fata cu ficul >Smile Pana cand au facut-o :x
Astept urmatorul capitol. Nu ma satur sa recitesc un fic ca imi place la nebunie ^^
Totusi, mai repede ca eu raman aici in suspans :-w Stie Clau ca eu vreau urmatorul capitol dupa capitolul acela lung si pervers :>
O seara placuta! ^^
avatar
Reeah
Ex Staff
Ex Staff
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Vin 4 Ian 2013 - 7:25
Buna! La multi ani! Multumesc mult de mesajul privat si-mi cer iertare ca n-am venit pana acum, dar scoala mi-a ocupat o mare parte a timpului. Acum, nu ma asteptam ca Sakura sa ajunga pe mainile lui Sasuke, faptul ca atunci a vomitat i-a folosit, nu a mai vrut Sasori altceva. Laugh
Si pe mine ma enerveaza rau de tot Hinata, buna comparatia dintre ea si Milka. Laugh)
Astept capitolul urmator, spor la scris si multa inspiratie !
avatar
Ella ♣
Moderator
Moderator
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Sam 5 Ian 2013 - 16:42
Caρitσℓuℓ 5
Accidєηtuℓ

[Sasuke Uchiha]


Conduceam cu viteza pe soselele Madridului, luminate de stalpii de electricitate, uitandu-ma din cand in cand la Sakura care privea ingandurata pe geamul masinii. Ochii ei de un verde crud, fardati tipator de catre Hinata, exprimau frica, deprimarea si in acelasi timp curiozitatea. Eu, Sasori si bruneta ne speriaseram putin cand fata lesina brusc, pentru cateva momente, dar isi reveni. Probabil e doar obosita, speriata si confuza, iar asta pot sa o confirm doar uitandu-ma la fata ei palida. Sunt absolut sigur ca se intreaba ce o va astepta acum ca am preluat-o pentru un timp. Sincer sa fiu, nici eu nu stiu ce anume sa fac cu ea, dar cu certitudine va avea grija de cei doi neastampatati. Incepuse sa ploua linistit, picaturile mici dar abundente izbindu-se puternic de parbrizul automobilului, provocand un sunet surd. Hinata care statea pe bancheta din spate a masinii, cu mainile in san, ii arunca tinerei din drepata mea priviri pline de ura urmate de pufneli de indignare.
Imi venea pur si simplu sa rad cand o auzeam. Nu imi venea sa cred cata rautate putea sa existe intre doua fete, in plus Sakura nu ii facuse mare lucru Hinatei. Totusi, ceva imi spunea ca nu asta era singurul motiv pentru care bruneta o ura asa de mult pe rozalie. De cand ii spusesem lui Sasori ca o voi prelua eu pe fata pana cand se va decide el ce sa faca cu ea, Hinata nu mai fusese in apele ei. Am incercat sa ignor cat de cat acest lucru, pentru ca nu era prima oara cand ea nu se simtea bine, asa ca cel mai bine era sa o las in pace pana isi revenea. Cu toate acestea ma rugase sa o duc la ea acasa, asa ca am acceptat. Stradutele deveneau din ce in ce mai intunecate cu fiecare metru parcurs. Bruneta statea pe la periferia orasului, iar pe aici nu era luminat asa ca trebuia sa fiu atent pe unde o iau. Peste cateva minute am ajuns la destinatie si am oprit in fata blocului Hinatei. Aceasta cobora repede, multumindu-mi in treacat ca o adusesem acasa. Am dat din cap spre ea injurand in gand faptul ca apartamentul meu, spre ironia sortii se afla tocmai in celalalt capat al orasului. Totusi am asteptat pana fata a intrat in scara blocului, apoi am scos un oftat prelung, facand-o pe Sakura sa tresare putin.
Mi-am asezat putin oglinda retrovizoare, nu ca ar fi fost nevoie, insa nu aveam nici cel mai mic chef sa conduc. Sentimentul de oboseala isi facuse aparitia si abia daca mai puteam sa imi tin ochii deschisi. Ma intreb daca tanara de langa mine stie sa conduca. Am vrut sa o intreb, insa cand mi-am intors privirea am vazut cum capul ei se sprijinea de geam. Parul ii era putin zburlit, insa se ravarsa peste umerii goi in cascade rozalii, buzele carnoase si trandafirii, rujate exagerat tot de Hinata, ii erau intredeschise iar ochii ii avea inchisi semn ca atipise. Mi-am intors atentia catre volan, ce-i drept putin abatut, apoi dupa ce m-am asezat mai bine pe scaun am invartit cheia din contact iar motorul incepuse sa toarca ca o pisica. M-am mai linistit la auzul lui si am pornit spre destinatia finala din aceasta seara. Tot drumul fusese foarte linistit cu o tacere mormant. Nici radionul nu l-am pornit deoarece am beneficiat de strazile aproape goale, asa ca am bagat viteza sa ajung.
Odata ce am parcat masina, mi-am pus mana pe umarul fetei. Aceasta scoase un icnet de uimire si se trezi zbuciunata si speriata. M-am uitat cu calm si indiferenta la ea si am informat-o ca ajunsesem. Aproba din cap, apoi se dadu jos din masina odata cu mine. Am urcat la etajul al noualea si m-am simtit bine sa ma vad ajuns acasa. Inautru era o bezna totala semn ca Zaia si Aki se culcasera, insa era si cazul pentru ca era trecut de miezul noptii. Am condus-o pe Sakura in dormitorul meu si i-am spus sa aleaga ceva din dulapul meu ca se schimbe si sa se culce. In timpul asta mi-am trantit cheile si telefonul pe una dintre noptiere asezate pe o parte si alta a patului. Imediat vocea slaba si subtire a fetei ma facu sa ma uit la ea si sa vad ca avea in mana un tricou mai larg, visiniu.
-Umm... si unde o sa dorm?
-Chiar aici, i-am raspuns degajat. In dormitorul meu
-Poftim?! Tu vrei sa ne culcam aici in patul tau? Ma intreba tanara exasperata si putin iritata
-Nu iti face prea mari aluzii papusa, i-am raspuns jucaus si cu o nota de perversitate in glasul meu, gandindu-ma ca ar crede ca vreau sa mi-o trag cu ea. Dormi linistita, eu oricum nu am sa ma culc. Am lucruri mult mai importante care trebuie neaparat rezolvate, asa ca voi avea o noapte alba.
Acestea fiind spuse mi-am dat jos camasa neagra, lasand-o pe Sakura sa ma examineze la bustul gol. Am privit-o, iar ea cum a observat, si-a lasat capul in jos rusinata. Am luat pe mine un tricou alb si am iesit din camera, nu inainte de o informa pe rozalie ca in caz de are nevoie de ceva, ma gaseste in camera de alaturi. Am intrat in incaparea micuta si intunecata. M-am asezat pe scaunul de la birou si mi-am deschis laptopul.
Dupa cateva ore bune de munca si telefoane insistente primite de la Sasori, m-am lasat lejer pe spatarul scaunului. Intr-un final m-am decis sa iau o pauza pentru ca imi cadeau ochii in gura la cat de obosit eram. Insa abia cand m-am ridicat am observat ca afara se lumina de ziua. Am oftat prelung, apoi m-am dus in dormitor sa vad daca rozalia se trezi. Cand am deschis usa, observasem ca patul era frumos arantaj, insa era gol... si acelasi lucru si in camera piticotilor. Atunci mi-am dat seama ca singurul loc in care puteau fi era bucataria. Pe masura ce ma apropiam puteam distinge vocile si rasetele colorate. Am ramas in prag sa ii privesc pe Aki si Zaia cum stateau la masa si infulecau din mancarea probabil pregatita de tanara.
-Uaaau Sakura! Sandwish-urile astea sunt absolut delicioase, spuse Aki cu gura pe jumatate plina
-Are dreptate! Nu am mai mancat sandwish-uri care sa fie asa de bune, il completa Zaia
-Ma bucur sa aud ca va place, le raspunse Sakura care statea pe scaun langa ei.
Mi-am dat ochii peste cap, apoi m-am decis ca e timpul sa imi fac intrarea. Cand ma vazura cei doi ma salutara cu energia tipica lor, in timp ce ma asezam pe scaunul liber de langa rozalie.
-Deci azi ne scoate-ti amandoi la plimbare?

***

Incercam din rasputeri sa ma tin dupa cei trei, dar cu fiecare pas facut ma simteam mai slabit. Doamne de unde au energia asta? Plus ca Sakura parea ca si ea se distreaza cu cei mici. As vrea si eu sa ma joc cu ei, dar noptile albe nu duc la nimic bun. Cred ca ar trebui sa ii ajung din urma si sa le spun ca eu ii asetept acasa... defapt daca ma gandesc mai bine, ar trebui sa tac din gura si asa azi dimineata a fost o mica cearta intre mine si cei doi neastamparati. Ei vroiau sa merg la plimbare, insa eu aveam alte planuri. Totusi am cedat si am mers cu ei, in final. Insa acum nu mai puteam sa ii ajung din urma, plus ca am impresia ca i-am ratacit. Mi-am rotit ochii in jur, apoi l-am vazut pe Akimitsu trecand strada, iar o masina venind in viteza spre el. Ma indreptam incet spre ei, insa am observat cum acel sofer nu avea de gand sa incetineasca si am inceput sa ma ingrijorez. Imediat dupa am vazut-o pe Sakura cum a sarit dupa fratiorul meu, insa se blocase in fata masinii care venea cu viteza din ce in ce mai mare. Fara sa mai stau un minut pe ganduri am alergat dupa ei si i-am impins pe trotuar. Cand am vrut sa plec, am simtit cum capota masinii ma i-a pe sus si sunt izbit brutal cu crestetul capului de parbriz. Soferul franase brusc, facandu-ma sa cad pe jos. In mai putin de zece secunde se adunasera in jurul meu o multime de oameni, printre care si Sakura impreuna cu Aki. Il auzeam cum plange si sa striga incontinuu, dar nu aveam puterea sa ii raspund, nici sa ma misc nu eram capabil. Era asa de multa agitatie si imbulzeala in jurul meu incat imi provoca mai mult rau. Plecati toti! Imi ziceam in minte. Eram slabit si prafuit, simtind cum sangele cald imi curgea lin si nestingherit pe pielea capului, ca un rau micut, varsandu-se apoi pe ciment. Dintr-o data vocile puternice disparusera, in locul lor se auzea o voce de femeie, care fredona linistita, o melodie in surdina. Nu stiu de unde venea sau cine anume o canta, insa stiu ca ma facu sa nu mai tremur atat de mult, reusind intr-un final sa adorm...
avatar
Reeah
Ex Staff
Ex Staff
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Mar 15 Ian 2013 - 19:05
Bună ! Scuză-mi întârzierea, dar a început nenorocita asta de şcoală şi am multe teme, plus că nu pot rămâne la zi cu totul. Îmi pare rău. Aşa, capitolul ăsta a fost superb, am eu impresia sau Hinata îl place în secret pe Sasuke ? Ce alt motiv ar fi avut de era atat de neliniştită ? Nu credeam că Sakura va putea adormi cu atâta uşurinţă lângă Sasuke, în maşină sau în casa lui, e totuşi răpită. Nu mă aşteptam nici ca Sakura să aibă grijă de copii şi nici ca Sasuke să aibă încredere în ea, să meargă cu cei doi copii afară, nici că ar lăsa-o singură cu ei. Adică, se aştepta să se şi întoarcă acasă ? Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie ! Big Hug
avatar
mikydeeuk23
Inactiv
Inactiv

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Vin 8 Mar 2013 - 18:35
Capitolul 6:
Cei trei – Face To Face pentru Sasuke


Sakura:



Stateam acolo pe jos, langa victima, privind cum fratiorul sau nevinovat plangea parca dandu-si si sufletul din el, numai sa il vada pe cel la care tine mai mult treaz. Ma simteam total neputincioasa, vazand cum Zaia incerca sa il linisteasca pe Aki. Nu puteam pur si simplu sa ma uit cum cei doi sufera, oamenii care se adunasera cheama disperatii politia si ambulanta, iar eu sa nu fac absolut nimic. M-am incruntata, apoi dupa ce am trans adanc aer in piept am luat din buzunarul brunetului fara sa ma vada nimeni, telefonul acestuia. Trebuia neaparat sa ii anunt parintii ca fiul lor zace aproape inconstient pe sosea din cauza mea. Cautam in agenda telefonului ceva care sa semene cat de cat cu „Mami” sau „Tati" insa fara succes.
Tot ce gaseam erau diferite nume si numere care imi erau necunoscute, Deveneam din ce in ce mai agitata cand am auzit cum Akimitsu incepuse sa tipe la fratele sau sa respire. Mainile imi tremurau in adevaratul sens al cuvantului, apoi din intamplare am zarit un nume destul de cunoscut. Hinata… Aaah, da! Vacuta Milka! Nu imi venea nici in ruptul capului sa o sun, dar trebuia sa o fac pentru Sasuke. El imi salvase viata, iar acum trebuie sa o salvez si eu pe a lui. Am apelat numarul, iar respiratia mi se taia-se cand vocea siropoasa a Hinatei imi suna in ureche.
Primul lucru care imi veni in minte a fost sa ii inchid, insa aceasta incepu sa tipe sa ii spun ce vreau. Traumatizata si speriata i-am spus cine sunt si ce s-a intamplat in fuga. Inainte sa inchid i-am spus sa vina la spitalul central din Madrid. I-am luat de mana pe Zaia si fratiorul trist, am urcat in ambulanta cu permisiunea doctorilor si am pornit spre spital. Aki statea in bratele mele, lasandu-si capul pe umarul meu si innecandu-si lacrimile acolo, in timp ce eu il mangaiam pe spate. Zaia ii tot spunea ca o sa fie bine si ca fratiorul lui
ranit o sa se insanatoseasca, insa se vedea clar cum nici ea nu credea ce spune.
In schimb, eu mi-am aruncat ochii le trupul lui Sasuke, privind prinre medici. Era conectat la tot felul de fire si aparate, iar pe fata avea ceva amplasat sa sa poata respira. I-am privit ranile brazdate de sangele rosiatic. Capul era plin de acest lichid ce se scurgea prin firele sale de par, iar pe trup avea tot felul de zgarieturi, din cate am inteles de la medici, destul de grave. Mi-am inchis ochii pentru o secunda, iar in minte mi-a venit brusc o intrebare simpla, dar fara un raspuns concret: De ce m-a salvat? Mi-am deschis ochii si am mai aruncat o privire de ansamblu asupra sa. Era ranit grav, si oate astea din cauza mea. Nu puteam intelege. M-a salvat, luandu-ma la el acasa si propunand sa am eu grija de copii, pe cand ciudata aia umflata in pene m-ar fi omorat, iar roscatul acela misterios m-ar fi violat. Iar acum imi salveaza viata, din nou, aruncandu-se in fata masinii pentru mine.
Trebuie sa recunosc ca ceva micut imi inflorise in coltul ochiului. Poate ca nu ii eram recunoscatoare pentru ca m-a rapit, dar aveam un suflet care imi spunea ca el din cauza mea e in starea in care e. Am lasat lacrima din coltul ochiului sa se scurga pe obrazul meu catifelat, dupa care am sters-o. Nu conta cat de mult as fi plans pentru el, nici macar dupa ce s-ar fi trezit, daca s-ar mai fi trezit... Nu conta catusi de putin lacrima mea, pentru nimeni. Trebuia sa-mi focalizez atentia pe cu totul altceva. Cum ar fi, intalnirea cu Sasori si...
aia.
Nu puteam avea incredere in acea Hinata. Ce e drept, imi spusese ca o sa vina cu Sasori si cu niste tipi care sa ma aranjeze pentru ceea ce i-am facut lui Sasu. Nu ma interesa. Asta imi arata cat de „mult” tinea ea la el. Atat de mult incat era gata sa ma aranjeze pe mine incat sa stea langa el si sa se roage ca brunetul sa se trezeasca. Si, in plus, sunt absolut sigura ca roscatul nu ar fi lasat-o sa se apropie de mine, nici pe ea, nici pe matahalele alea. Si asta pentru ca stia ca o sa mai aiba nevoie de mine. Altfel, de ce m-ar fi pastrat acasa la Sasuke, daca nu pentru ceva ... „maret”? Am rasuflat zgomotos si mi-am zis in gand ca o fac pentru cel care mi-a salvat viata. Aveam deja doua datorii la el, in primul rand banii, in al doilea rand viata. Asa ca o viata pentru o viata. Banii nu mai conteaza.
-Domnisoara? Am auzit o voce de barbat, iar cand mi-am ridicat ochii l-am vazut pe doctor. In ce relatii sunteti cu acest om? M-a intrebat.
Dintii imi inghetasera. Cum suna „am o datorie de cateva milioane de dolari la el si la gasca lui de camatari?”. Pe de alta parte, nu aveam in ruptul capului de gand sa min ca sunt iubita lui ca sa-l protejez pe el si banda lui. Mi-am inchis ochii pentru o secunda. Ce aveam sa-i spun?
-Are grija de noi, am auzit-o pe Zaia spunand.
-Dadaca! M-am repezit eu. Am grija de fratiorii lui cand el e ocupat.
-Si-atunci ce cautati impreuna cu domnul si cu copii daca aveti grija de ei doar atunci cand el nu e disponibil? Ma privea suspicios, asteptand un raspuns promt din partea mea, iar asta se vedea dupa insistentele sale: Ei bine?
-Ne-am intalnit acolo, am spus indiferenta, fiind primul lucru care mi-a venit in minte.
-Unde ati fost?
-Sunt intr-o ambulanta sau la sectia de politie?! Am spus enervata. Va rog sa va faceti treaba. Nu sunt obligata sa va dau vreo explicatie. Nu sunteti in postura sa ma interogati!
-Ei bine, cineva va trebui sa plateasca pentru accidentul asta. Si politia va fi instiintata. Parintii acestui tanar trebuie anuntati. Personal nu sunt interesat de pozitia dumneavoastra in viata acestui domn, dar va pun in tema. Stiti cumva vreun loc de munca sau un numar de telefon al parintilor? Sau adresa?
Am inghitit in sec, amintindu-mi momentul in care cautasem in lista de telefon parintii brunetului si nu dadusem de nimic. Si am combinat scena aceea cu scena de acum, cand Zaia a spus ca eu aveam grija de ei in timpul liber, ca un fel de dadaca. De ce avea nevoie de o dadaca? Nu avea o mama si un tata care sa aiba grija macar de fratiorul sau? Varianta cum ca parintii l-au exclus pe brunet pentru faptele sale pica instantaneu. Il excludeau pe Sasuke, insa nu si pe fratiorul sau mic si nevinovat. Si-atunci tot ce imi mai ramasese era varianta cum ca parintii sai ar fi... morti.
-Domnisoara? Va simtiti bine?
-Din cate stiu eu, el e independent. Nu stiu despre parintii lui. Nu mi-a spus niciodata.
Nu ca ar fi avut timp sau chef sa-mi spuna, isi arata glasul vocea mea interioara. Am inabusit-o imediat, ca sa fac loc partii logice a creierului meu. Oare el i-a omorat? Un fior mi-a cuprins sira spinarii pana cand mi-a facut pielea de gaina intru totul. Am ignora starea asta si am patruns un pic mai adanc in toata treaba asta: Nu i-a pasat de parintii sai, dar in schimb i-a pasat de viata mea
si m-a dat la o parte din fata masinii? Teoria asta e exclusa – clar! Dar ar mai fi o varianta, si aceea ar fi fost ca el sa fie obligat sa o faca. Si totusi parea sa nu aiba nicio remuscare. Asta, sau incerca sa-si ascunda durerea sub chipul acela de bad boy clasic. Si atunci mi-am dat seama ca Sasuke e doar un... copil? Da, un copil. De cate ori incercase el sa faca pe baiatul rau, puteam sa citesc pe fata sa o expresie pur si simplu falsa. Dar nu pot citi mintile oamenilor, mai ales mintea unui... Sasuke.


Am oftat prelung, pana sa-mi dau seama ca masina oprise. Akimitsu adormise in bratele mele, asa ca nu izbuteam sa il trezesc. Gata, Aki patise prea multe pentru o singura zi. L-am ridicat cu grija, tinandu-l cu o singura mana, iar cu cealalta tinand-o pe Zaia, tot de mana.
-Nu-i asa ca Sasuke o sa fie bine? Ma intreba aceasta, gata sa planga.
-Sigur ca da, am spus cu un zambet larg pe buze. Sasuke o sa se trezeasca si o sa se faca bine. Nu va speriati, aveti in credere in el. Doar nu o sa cada prada mortii si o sa-l lase pe fratiorul sau singur, nu-i asa?
Cu toate ca zambeam, si o asiguram ca totul o sa fie OK, in realitate nici eu nu stiam. Tot ce stiam era ca daca o sa moara, va fi numai vina mea. Ma blocasem in fata masinii, cu toate ca Aki deja depasise linia strazii si era in siguranta. Am crezut ca nu mai am timp sa ma misc, si eram pur si simplu paralizata, in momentul in care Sasuke m-a impins. A dat sa fuga, dar a fost prea tarziu, si pentru asta e numai vina mea. Medicii o luasera inainte cu tot cu targa iar noi ne tineam cu greu dupa ei. Mai ales eu, care il aveam si pe asta mic in brate. Priveam de la geam cum o asistenta ii punea toate perfuziile si o alta masca de oxigen, dupa care ii schimba pansamentele, notand pe o lista ceva anume. Micuta statea alaturi de mine, cu mainile si nasucul lipite de geam.
-Zaia! Am auzit o voce strigand, facandu-ma sa tresar.
Cand m-am intors, l-am vazut pe Sasori impreuna cu Hinata venind in spre noi. Vazandu-l, fetita a inceput sa alerge spre el si sa-i sara in brate, trigand din toti plamanii „fratioare”. Mda, din cate am inteles de la Sasuke, ea ar trebui sa fie surioara lui. Nu ca l-as fi ascultat prea mult pe brunet, insa lucrul asta imi atrasese atetia. Mi-am intors fata spre geamul din sticla in speranta ca nu ma vor baga in seama... Desi inima imi bubuia in piept, iar creierul cauta o solutie in cazul in care cei doi m-ar intreba ceva sau m-ar brusca. In secunda urmatoare, m-am trezit impinsa cu brutalitate de cineva, aproape sa cad de pe picioarele mele. Bineinteles ca aceea fusese catelusa Laika, sau Hinata, cum i se zice. Frate, de parca nu i-ar fi fost de ajuns intreg geamul. Totusi, am preferat sa inghit si treaba asta, in aceeasi speranta ca cei doi nu imi vor acorda atentie. L-am intins pe Akimitsu pe canapeaua de asteptare, lasandu-l sa
doarma linistit, si fix in momentul acela iesi asistenta din cabina.
-E bine?! Va rog sa-mi spuneti ca e bine! O lua la intrebari ciudata pe biata asistenta.
-Nu chiar. Starea lui e critica. Impactul a fost atat de puternic incat i-a afectat o mare parte a creierului.
-Si ce inseamna asta? am intrebat, curioasa.
-Tu sa taci, jigodie ordinara! Ma aposta Hinata, cu lacrimi in ochi. Tu l-ai adus in starea asta in care e! Trebuia sa ai grija de el, fufo! Tu meritai sa fi in locul lui, nu el, javra imputita ce esti!
Uau, tipa mai are putin si face crize. Unde imi e aparatul de filmat cand am nevoie de el?! Scena cu un lesin o s-o tin minte toata viata.
-Va rog, spuse asistenta. Fara jigniri, ce a fost, a fost. Si ca sa raspund la intrebarea domnisoarei... facu o pauza, dand un semn spre mine, apoi continua: Asta inseamna ca partea creierului care interactiona cu picioarele e aproape distrusa. A avut mare noroc, insa daca se va face bine, desi sunt slabe sanse sa se trezeasca, va trebui sa faca recuperari intense.
-Deci nu va avea o amnezie sau ceva... Nu-i asa? Intreaba roscatul facand semn din maini.
-Din cate mi-a spus medicul, partea aceea e in siguranta.Nu va avea o stare de confuzie sau amnezie. Is va putea misca toate partile corpului, in ciuda ranilor, insa va avea probleme cu picioarele, cum am mai spus. E singurul lucru care va fi afectat. Iar pentru asta ii va trebui ceva timp ca sa recupereze. Va avea nevoie in permanenta ca cineva sa stea cu el si sa-l ingrijeasca, si sa-l ajute sa se recupereze.
Sasoi s-a intos cu fata spre mine scrasnind din dinti, abea abea abtinandu-se sa nu ma pocneasca.
-Ei bine, se pare ca te-ai ales si cu altceva pe langa grija de copii.
-Sasori! Ea nu a fost in stare sa il apere cand a fost nevoie si crezi ca are de gand sa-l ape...
-Gura! Am eu grija sa pateasca ce merita daca nu isi face datoria, spuse el zambindu-mi pervers.
Am inghitit in sec, evitand sa mimez si alte gesturi care sa-i dea de inteles ca imi era frica. Dupa alte cateva discutii cu asistenta, am aflat ca avea sa intre imediat in operatie, pentru a vindeca si ranile adanci ale acestuia. Iar noi aveam sa asteptam toti trei, si sa incercam sa ne comportam cat mai normal posibil – macar pentru Sasuke...


***


Acum eram, oficial, una dintre cele mai fericite persoane de pe planeta. Sasuke trecuse cu bine peste operatie. Si mai mult decat atat, se trezise! Chiar se trezise! Mai aveam un pic si saream in sus de bucurie, insa, desigur, orice parte buna are si parti proaste. Prima care a intrat sa-l vada a fost Hinata, impreuna cu Akimitsu. Eh, cel putin a facut o fata tare haioasa cand a vazut ca nu poate
intra singura sa ii vorbeasca. Apoi a urmat Sasori, care, bineinteles ca a stat ceva timp la palavrageala cu brunetul. Ei bine, se pare ca a venit si randul meu. M-am ridicat de pe scaun si m-am indreptat bucuroasa spre usa salonului, insa cand am pus mana pe clanta, mi-am dat seama de ceva: Ce aveam sa-i spun? Ma blocasem. Inima a inceput sa-mi fuga de colo pana colo. Probabil ca ma ura!
Poate nici nu aveam dreptul sa il intalnesc sau sa-i vorbesc. Dar trebuia. Macar sa-mi cer scuze pentru tot si sa-i multumesc ca mi-a salvat viata!
Am apasat cu incredere clanta usii si am deschis-o intrand pe aceasta. Sasuke si-a aruncat ochii asupra mea, privindu-ma suspicios. Ma examina din cap pana in picioare, cu o privirea relativ incruntata, in timp ce eu ma simteam ca la un examen cu camere de supraveghere! M-am apropiat incetisor si m-am asezat pe marginea patului. Brunetul si-a ridicat o spranceana si m-a intrebat:
-Si tu ce cauti aici, ma rog?
Mi-am inghitit limba cand l-am auzit. Eram aproape sigura ca nu ma vrea prin preajma. Aproape. Si asta pentru ca imediat ce mi-am reintors privirea catre el, mi-a zambit larg. Si ca totul sa para mai convingator de partea pozitiva, am putut observa cum mi-a cuprins una dintre maini, iar asta mi-a facut inima sa salte – de bucurie, cred. Cel putin, nu ma ura si nu ma invinuia ca toti ceilalti.
-Vroiam sa-ti multumesc pentru... Sti tu, mi-ai salvat viata.
-Da... Multumesc ca mi-ai salvat fratiorul. Tu n-ai patit nimic, nu?
-Bineinteles ca nu! Am zis, oarecum stanjenita ca tocmai el ma intreba asta. Nici eu, nici Aki, nici Zaia...
-EI bine, se pare ca asta a fost. Mergem? Spuse el dezvelindu-si cearsaful.
-Unde sa mergem? Ii spun in timp ce il priveam suspicioasa.
-Acasa. Nu conteaza daca ma externeaza sau nu, zise, dandu-se la marginea patului.
-Sasuke, nu! Am zis, repezindu-ma pe partea cealalta in fata lui.
Imediat ce s-a ridicat in picioare, genunchii l-au parasit. Brunetul a scos un scancer ascutit, cazand in bratele mele. L-am prins cu mare grija, astfel incat nimic din corpul sau sa nu se fi zdruncinat. Avea capul pe umarul meu, cu fruntea umeda de un lichid rosu, iar corpul sau statea parca paralizat in bratele mele. L-am ajutat sa se puna inapoi pe pat si l-am invelit.
-Ce te-a apucat?! Am spus, ridicand un pic tonul.
-Ce dracu?! mi-a spus el, facand ochii mari.
Mi-am lasat ochii in pamant, incercand sa-mi dau seama daca era mai bine sa ii spun sau sa tac. Ei nu i-au spus. Si ce se asteptau? Momentul in care sa realizeze singur si sa se prabuseasca la pamant?! Am luat o carpa umeda dintr-un sertar si i l-am presat pe zona murdara de sange de pe fruntea lui. Acesta a scancit din nou, insa nu a reactionat violent sau ceva de genul. Mi-a acceptat gestul pur
si simplu, punandu-si mana peste a mea pe prosop. Mi-am retras usurel degetele ca sa ii las spatiu liber tanarului sa-si tina prosopul. Si-a ridicat pleoapele privindu-ma oarecum aspru, si in acelasi timp bland.
-Deci ce ar trebui sa stiu? Ma intreba el calm.
-Hinata si Sasori nu ti-au spus, nu-i asa?
-Am eu fata de tantalau? Chiar crezi ca te-as mai fi intrebat daca stiam despre ce e vorba? Ma intreba el din ce in ce mai nervos.
Am inghitit in sec. Maxilarul imi era inclestat iar toate oasele mele stateau ca pe ace. Muschii imi erau incordati, iar buzele crispate si uscate. Vroiau sa le spun eu. Ei nu au avut curajul! Iar eu preluasem cea mai grea parte. Acum inteleg de ce au plecat in momentul in care am vrut sa intru. Nu vroiau sa fie de fata. Sasuke, din nervozitatea sa, a agatat prosopul cu degetele si la aruncat in cealalta parte a camerei. Sangele ii curgea lin pe fruntea, dar lui parca nici nu ii pasa. Se ridica in sezut si ma privi aspru.
-Daca nu vrei sa-mi spui, eu plec de aici! Chiar si tarandu-ma pana la usa!
Am crezut ca glumeste, dar cand l-am vazut la marginea patului, gata sa se ridice, am sarit si l-am prins de mana, rugandu-l sa nu se ridice pentru ca am de gand sa-i spun. Acesta si-a intors capul si m-aprivit peste umar, cu o privire un pic dezorientata. Am vazut cum tot isi impleticea picioarele, vrand sa le urce in pat, dar puterile il lasau. Parca nu avea control asupra lor, si le tara doar cu puterea mijlocului – si chiar asa era. L-am ajutat sa si le ridice, apoi i-am povestit totul. Cu fiecare cuvant al meu, el facea ochii tot mai mari si
ma privea ca si cum mi-ar fi picat o ceoara moarta pe scafarlie. Dupa ce am terminat de povestit, i-am cuprins mana intr-amea.
-Uite... dar nu am apucat sa continui, ca brunetul si-a si smuls mana dintre mainile mele.
-Sti ca nu eu sunt cel care trebuia sa fie aici, nu-i asa? Si sti ca acum Aki sufera mult, nu-i asa? Si la fel si Zaia, si Hinata, si Sasori....
-Stiu, dar...
-Si-ti dai seama ca daca te-as fi lasat acolo, dupa tine n-ar fi suferit nimeni, nu-i asa? Iti spun eu ca asa este! In schimb, m-am aruncat in fata masinii ca sa te salvez, iar pe langa mine au suferit si altii. Sper ca vezi si tu asta.
Nimeni. Cuvintele lui imi ramasesera intiparite in minte, ca tusul unei imprimante. Si cu toate ca incercam sa neg cu toata fiinta mea, spunea adevarul. Mama mea era in strainatate, la fratele meu, peste ocean, probabil gata operata, simtindu-se bine. Nici un telefon de la ea sau fratele meu – nici nu le mai pasa de mine, poate, cu toate ca eu m-am sacrificat pentru ea. In momente ca astea, ma intreb
de ce Sasuke si nu eu. De ce a trebuit sa sufere altii pentru greseala mea? Imediat ce am gandit asta, am simtit ceva umezindu-mi ochii.

Mi-am promis ca n-am sa plang. Mi-am promis asta, pentru ca lor nu le pasa de lacrimile pe care le versi sau de sentimentele pe care le... simti. Nici lor, nici propriei mame, nici propriului frate mai mare. In lumea lor, esti curva perfecta, in lumea mea, in familia mea, esti carpa perfecta – ambele folosite doar pentru binele altora, fara ca altii sa se gandeasca la binele tau. Mi-am sters rapid lacrima, sperand ca el n-o sa observe – cu toate ca eram contienta ca a vazut-o.
-Am uitat sa-ti spun ca baiatul roscat m-a rugat sa am grija de tine, am zis, evitandu-i privirea, insa el m-a apucat de barbie si mi-a intors fata catre el.
-Pentru ce a fost asta? ma intreba privindu-ma serios.
-Mi-a intrat ceva in ochi. Inca ma doare, am spus, prefacandu-ma ca-mi sterg din nou ochiul. In orice caz, o sa ai nevoie de recuperari si daca nu te deranjeaza ca o sa am grija si de tine si de copii, pot sa...
-Inteleg, zise, privindu-ma la fel de serios, sau cel putin asa cred, pentru ca nu ii puteam descifra privirea neutru pe care o avea. Sasori mi-a spus ca o sa plece cu Hinata si copii sa ne astepte la masina. Poti sa ma ajuti?
Am dat aprobator din cap, apoi am luat scaunul cu rotile din coltul camerei si l-am ajutat pe Sasu sa se aseze. Am apucat manerele scaunului si am inceput sa il imping pe holurile spitalului. Imi mai aruncam ochii spre el sa-i pot cerceta reactiile, dar el avea aceeasi privire, de data asta ceva mai ganditoare. Oare la ce se gandea?...
avatar
Reeah
Ex Staff
Ex Staff
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Vin 8 Mar 2013 - 19:15
Vaai! Cât mă bucur că a venit următorul capitol, deja ardeam ! Laugh Nu mă aşteptam ca Milka să fie chiar atât de vacă, acum pe bune, ea e fufă, biip, şi ce a mai zis ea. Cât de idioată! Nu-mi vine să cred, că ei, prietenii lui, nu au fost în stare să-i spună că el e "paralizat" pentru o perioadă, ci au lăsat totul pe mâna Sakurei. Ce prieten ar face aşa ceva ? Niciunul. Neutru Ah, şi Sasori se crede inteligent... vai, nu mai pot. Laugh Mi-e frică pentru Sakura şi tot ce va fi în continuare. Îmi veniseră şi mie lacrimi în ochi când Sasuke s-a luat de ea şi a început să zică că după ea nu suferea nimeni. Şi are dreptate. Ce mama e aia ? Fii-sa s-a sacrificat pentru nişte bani ca ea să fie bine şi niciun telefon, nimic ? AIa nu se numeşte mama! Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie! Big Hug
avatar
Raluca :D
Nou venit
Nou venit
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Sam 9 Mar 2013 - 13:56
Deci imi place la nebunie ficul tau ....l-am mai citit undeva dar nu l-ai mai continuat de ce??
Saracul Sasuke ce accident a avut....s-a lasat pe el lovit de masina ca sa o salveze pe Sakura ....ce gest dragutz din partea lui ....
Saraca Sakura..ce mama poate avea....dupa ce s-a sacrificat pentru ea nu a putut nici macar sa ii dea un telefon sa vada daca este bine....sau daca e bolneava sau orice altceva....aia e o mama denaturata....
Spor la scris in continuare si daca ai putea anunta-ma si pe mine cand postezi continuarea daca nu este prea mare deranjul bineinteles...... Big Hug
~Sayonara~

avatar
Irene.
Moderator
Moderator
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Mar 26 Mar 2013 - 10:10

•°♡°•
Buna *hug*
Dar ce avem noi aicea? Multe capitole la care nu m-am obosit sa-mi exprim parerea ... -_-
Este pur si simpul Superbe! Magnifique! <3
Ideea este originala, iar voi aveti un fel de a scrie unic. De la primul capitol m-a cucerit ... Daca ma credeti, de cand l-am citit, intr-o seara l-am si visat ><"
Deci ... unde-i next-ul ? Clau? ;o3 Ai ceva de postat? ;o3 Te roooog! - fata de copil mic cand cere dulciuri-
Sunt aici ... astept ... astept ... astept ... ***! M-am saturat de asteptat! Vreau next-ul! ;o3
Va puuuup!
•°♡♡°•
avatar
Ella ♣
Moderator
Moderator
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Joi 11 Apr 2013 - 11:01
Capitolu 7
Together – Double S
Partea I

Sasuke:

Fug si iar fug. Simt cum bietii mei plamani ard la propriu, respiratia o ia razna, iar picioarele mi se inmoaie usor, usor, cu fiecare metreu parcurs. Dar nu imi pasa. Sunt absolut socat de tot ce s-a petrecut in ultimele cateva ore. Nu pot accepta lucrul asta, pur si simplu nu imi sta in fire. Politistii erau tot pe urmele mele, incercand sa ma opreasca de cand ii impinsesem din pragul usii si am luat-o la goana spre locul accidentului. Ma apropaim din ce in ce mai mult de intersectia cu pricina si prevedeam cum totul avea sa se clarifice ca persoanele au fost confundate si a fost o greseala. Nu puteau sa ma paraseasca tocmai acum, cand totul era bine.
Lumea se adunase intr-un cerc in jurul masinii, sau mai bine spus adunaturii de fiare izbita violent de un stalp. Oamenii misunau de colo-colo, privind ca la un spectacol de teatru, cum pompierii descarcerau cele doua victime de sub masina facuta praf. Politistii impanziti peste tot, ii tineau la distant ape curioasi, evitand astfel un alt incident neprevazut. Din ambulanta abia sosita, coborau grabiti paramedicii si asistentele cu targi si truse medicale sa le ofere ranitilor primul ajutor. Ma strecuram usor prin multime, pana am reusit sa ajung in fata tuturor sa aflu adevarul. Acolo, intinsi pe jos, era un barbat si o femeie pe care medicii incercau sa ii resusciteze. Privieam atent spre cei doi, de dupa bratul politistutlui care ma tinea deoparte si imi dadusem seama ca ceva nu e in regula.
Le deosebeam cu usurinta aspectul fizic si trasaturile unice, ca si cand i-as fi cunoscut de o viata, apoi… am simtit cum absolut totul se naruie in fata mea. Se spune ca nu crezi pana nu vezi, iar cu toate astea, inca nu imi vine sa cred. Mama?! Tata?! Nu imi pot explica de ce tocmai ei? M-am smucit din bratele politistului care ma prinsese, dupa care m-am prabusit la pamant langa parintii mei. Mi-am trecut usor mana peste chipul mamei, apoi am simtit cum ochii imi sunt intepati din ce in ce mai mult de lacrimi amare, asa ca le-am dat drumul sa curga. Micutele perle argintii se prelingeau usor pe obrajii mei, apoi se izbeau brutal de ciment, spargandu-se in alte mii de bucatele.
Am inceput sa tip la medici sa le salveze mai repede viata, insa unul dintre ei se aseza langa mine si isi pune o mana pe umarul meu. M-am uitat la el pret de cateva secunde cum avea capul in jos, apoi ma privi si imi spuse ca nu s-a mai putut face nimic. Parintii mei erau… morti! Nu, nu se putea intampla una ca asta! De ce parintii mei?! De ce tocmai ai mei! Cum ma voi descurca de acum incolo fara ei? Dar cel mai important, cum ii voi spune micutului Aki ca mama si tata nu vor mai veni niciodata acasa?! Ma uitam la fiecare persoana in parte, care ma priveau cu dispret ca si cand as fi un nenorocit de adolescent, care nu isi asculta parintii si acum regreta dupa ei. Insa e o minciuna, mereu le-am cerut sfatul cand aveam nevoie. Mai avusesem si certurile noastre, dar in final totul se termina cu bine pentru ca stiam ca ei ma iubesc, iar eu le transmiteam aceeasi dragoste. Deodata am deosebit doua chipuri care imi pareau asa de cunoscute, dar totusi atat de diferite. O femeie inalta, imbarcata intr-o rochie alba vaporoasa statea acolo si ma privea cu ochii ei mici si albastrii, iar parul ei roz ca o bomboana era fluturat de briza puternica. Langa ea un tip bine facut, ma privea insistent cu mainile bagate lenes in buzunarele blugilor sai. Ochii sai negrii ca doua margele, semanau asa de mult cu ai mei, iar parul sau prins intr-o coada la spate ma facea sa cred ca e o versiune a mea din viitor. Ma fixau cu privirea atat de tare si cu atat de multa ura, ca si cand eu mi-as fi ucis parintii. Mi-am pus mainile pe cap, incercand sa ma regasesc si am inceput sa utlu ca disperatu`, rugandu-ma ca nimic din ce e aici nu e real.


Eram ridicat in sezut, respirand alert, cu un fior rece pe sira spinarii si uitandu-ma atent in toate partile. Dupa ce m-am mai calmat, m-am lsat pe spate pana am simti perna alba si pufoasa ca prima zapada din an. Ma uit la ceasul de pe noptiera care indica miezul noptii. Ma ridic, imi iau carjele de langa si ma tarasc pana in baia camerei. Ma bucuram pe o parte, deoarece facusem progrese mari cu picioarele mele. Cel drept il simteam complet, puteam sa il misc, insa cel stang mai era inca amortit, asa ca medicii au spus ca puteam de acum incolo sa folosesc doar carjele. Numai ca, ce ma ingrijoreaza cel mai tare este faptul ca e a treia saptamana la rand de cosmaruri. A inceput sa imi afecteze munca si concentrarea. Mi-am spalat fata cu apa rece, crezand ca ma va inviora, insa in zadar. M-am uitat in oglinda la reflectia mea si m-am speriat complet. Eram atat de alb la fata de ziceai ca sunt mort.
Am oftat adanc, apoi m-am retras in camera si m-am asezat in pat. Linistea domina camera intunecata. Puteam auzi foarte usor ploaia care pornise afara. Picaturile de apa cristalina se izbeau de geamul camerei mele. Ascultam sunetul linistitor al ploii.
Dupa vre-o doua ore ploaia a incetat sa mai bata la geamul camerei mele, timp in care eu am stat in pat uitandu-ma in gol, gandindu-ma la nimic. Ma ridic, ma duc la fereastra si trag draperia deoparte. Micile balti, create de ploaie, erau prezente pe sosea, iar masinile din celelalte vile erau proaspat spalate. Deschid geamul si o mica briza imi mangaie fata obosita si stresata. Inspir adanc, iar aerul rece si tare imi invada numaidecat narile. Brusc imi veni o idee in minte. Inchid geamul, ies din camera, cobor silentios si cu grija scarile si ies din vila in care ne-am mutat toti patru. Sasori hotarase aces lucru deoarece credea ca e mai bine pentru siguranta mea, insa mie unu nu prea imi surase ideea, dar nu aveam cum sa ripostez.
Luna se arata sfioana de dupa norii de ploaie. Stele incepura sa straluceasca si ele, lasand timiditatea deoparte. Hotarasem sa fac o mica plimbare prin parcul din cartierul cu vile. Nimic nu-mi poate limpezi mai bine gandurile decat o mica plimbare sub clar de luna. Ma indreptam incet spre parc, privind cum totul era afundat in intuneric si tacere. Pana si cluburile pe langa care treceam erau inchise. Uram sa fie prea liniste, dar tacerea asta era una relaxanta si puteam sa imi pun cap la cap gandurile. Desi la suprafata paream fara teama, inauntrul meu se dadea o batalie. Da, o batalie intre nepasarea mea si suferinta care ma inconjura pretutindeni. Nu stiu cat voi mai putea rezista asa. In fiecare noapte am acelasi cosmar cu parintii mei morti. In fiecare seara, gandul ca trebuie sa ma culc ma ingrozeste si de fiecare data ma trezesc tulburat, speriat si cu ochii in lacrimi. Poate ca in sinea mea eram doar un copil… un copil care inca sufera dupa raposatii lui parinti si se ascunde dupa masca impenetrabila a indiferentei.
Simt cum ochii imi sunt inundati de lacrimi. Le dau drumul sa se prelinga pe fata ca apoi sa cada pe asfaltul ud. Totusi, nu din cauza asta au murit parintii mei. Ei au murit intr-un accident de avion, nu unul de masina. Iar acea femeie si tipu’ de langa ea cine erau? Si de ce apareau in visul meu? Frunzele copacilor se miscau incet sub adierea lina a vantului, iar pentru un moment imi doream sa fiu in locul lor si sa-mi urmez ciclul scurt de viata, dar asa era imposibil. Pasesc incet pe aleea din fata parcului abia luminata. La tot pasul auzeam cum greierii canta fara oprire. Se pare ca nu sunt singurul care nu are somn. Mergeam pe langa florile, care desi erau adorminte, parfumul lor dulce inca defila prin aer. Mergeam in continuare pana cand ajunsesem la o fantana arteziana. Desi era trecut de miezul noptii aceasta inca functiona. Pe masura ce ma apropii de ea simt pe piele mici picaturii de apa. Ma asez pe margienea fantanii si incep sa-mi plimb degetele prin apa limpede. Luna argintie se oglindea in apa, dar imaginea ei se strica din cauza jocului meu.
-Stii, pentru o persoana care e in carje mergi destul de repede.
Mi-am intors ingrozit capul inspre directia din care venise acea voce inconfundabila. Sakura statea acolo, privindu-ma ingrijorata, tragandu-si rasuflarea.
-Ce faci aici? Intreb incruntandu-ma
-Am venit dupa tine! Te-am auzit cand ai tipat si te-ai trezit din somn, iar apoi te-am zarit pe geam cand plecai. Nu puteam sa te las singur, daca ti se intampla ceva? E resposabilitatea mea sa am grija de tine!
Am lasat privirea in jos, iar ea s-a asezat pe marginea fatanii langa mine. Ma intreb de ce era asa de agitata in privita mea? E doar ca sa scape de Sasori un timp, sau are alt motiv? Am privit-o cu coada ochiului. Ea se uita ingandurata la stele de pe cer. Trebuia sa aflu mai multe despre ea, pentru c acea femeie din visul meu semana foarte mult cu ea,
-Sakura… pentru ce ai ajuns sa imprumuti bani de la camatari?
Aceasta cum auzi vorbele mele, isi miji ochii si tacu. Sper ca avea de gand sa imi spuna.
-Ei bine… Tatal meu a murit acum trei ani, iar mama a avut un accident de masina. Imunitatea corpului ei a scazut foarte mult atunci si asa s-a imbolnavit grav. Fratele meu a plecat in strainatate sa adune bani, insa nu a reusit sa adune destul pentru tratamentul mamei si asa am recurs la… voi.
Am intrebat-o cum arata mama si fratele ei, apoi Sakura imi povestite cu urme de uimire in tonul vocii ei. Se pare ca ce era mai rau, se produse. Persoanele din visul meu erau mama si fratele tinerei, iar acum si accidentul de masina avea sens. Brusc un vant puternic dadu navala peste mine si ea. Ma uit in sus si vad ca norii negri de ploaie sunt pregatiti sa mai ofere inca o tura. Am rugat-o pe tanara sa ma ajute, sperand ca ploaia sa nu ne prinda, pana ajungem acasa, insa nu a fost sa fie. Cand ajunsesem acasa eram deja uzi leoarca, respirand rapid, iar inima imi batea mai sa-mi iasa din piept. Urcam incet carile tremurand de frig, pana Sakura m-a dus in camera mea. Am intrat si m-a pus in pat. Mi-a adus cateva prosoape sa ma sterg pe cap, apoi se aseza langa mine.
-Sasuke… de ce te-ai trezit asa brusc? Asta nu e prima noapte cand tipi
La cat de obosit si infrigurat eram, ma decid sa ii spun ca de ceva timp am cosmaruri cu parintii mei morti. Isi puse o aman peste chipul meu, facandu-ma sa imi maresc ochii. Ma privea… nu puteam sa spun cu mila, pentru ca minteam. Probabil era aceeasi durere care ne presa de atat de multi ani, iar acum parca o imparatseam unul pentru altul. Insa ne facea sa ne ragasim. Am luat mana ei intr-a mea si i-am stampilat un sarut in palma. Nu stiu ce de am facut acest lucur, iar un lucru il stiu sigur. Sakura e oaza mea de liniste si afectiune pe care nu vreau sa o pierd.
avatar
Reeah
Ex Staff
Ex Staff
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Joi 11 Apr 2013 - 11:50
Bună, draga mea! Mă bucur enorm de mult că s-a mai adus un capitol la acest fic bestial! Îmi pare foarte rău pentru Sasuke, cred că este foarte greu să viseze de atâta timp scene cu moartea părinţilor lui. Totuşi ce legătură au părinţii Sakurei cu visele lui Sasuke ? Parcă ar fi o premoniţie sau un semn de la Dumnezeu. A fost foarte frumos ca Sakura să vină după el :x Şi mă bucur că l-a ajutat să meargă până în cameră şi după a stat cu el. Credeam că o va săruta, sau ea îl va săruta când i-a pus mâna pe faţă, însă n-a fost să fie. Totuşi şi sărutul ăla din palmă a fost bun de ceva. Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie! Kiss
avatar
Pasila
Scriitor
Scriitor
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Dum 28 Apr 2013 - 21:21
Am citit regulamentul de cateva ori si sunt sigura ca nu spune ca n-am voie sa fac crime. Imi vine sa te omor pentru ca n-ai mai pus next de atata timp Love it Si fic-ul e super, adoooor povestile cu Sasori mai ales. Ce-mi place ca Sakura e inca virgina, nu o B....( cuvantul ala urat in engleza, la noi incepe cu " c " ). Si dragutul de Sasuke chiar s-a lasat lovit de o masina Love it pentru ea. Puuuuff! Si cat trebuie sa aiba Saku grija de el? Si eu vreau sa vad ce se intampla cand o sa mai faca Saku ceva rau. O sa faca, simt eu. N-ar fi interesant fara sa aiba probleme si necazuri Laughing Si vad ca are un soi de magnet pentru ele. Sa ma anunti si pe mine pentru ca sunt atat de cascata ca nici nu imi pot da seama unde mi-ar fii telefonul cand il tin mana.
avatar
~Kim™~
Membru
Membru
Sex : feminin

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

la data de Mier 1 Mai 2013 - 20:10
Buna! Ce fic super! Daca as fii data de el mai de mult, acum chiar as fi fost mult mai uimita. Ficul asta este genial si chiar imi place. Sper sa-l continui ca merita. Nu am mai dat de un fic ca acesta. Love it Te rog, te rog, te rog, te rog, te rog, sa aduci cat poti tu de repede capitolul ca mai lasat in suspans si nu pot sa mai dorm de curiozitate. Sa ma anunti cand il aduci.
JA NEEE!
Continut sponsorizat

Re: Lєαviηg Pαяαdissє Sezonul I: Madrid

Vezi subiectul anteriorSusVezi subiectul urmator
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum