╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    吸血鬼の寿命 Sezonul 1: A friend can change everything [+18]

    Distribuiti

    Sondaj

    Ar fi bine ca acest fic sa aiba doua sau trei sezoane?

    [ 1 ]
    5% [5%] 
    [ 19 ]
    95% [95%] 
    [ 0 ]
    0% [0%] 

    Total voturi: 20

    Ayu
    Membru
    Membru

    Sex : feminin

    Mesaje : 648

    Data de înscriere : 13/05/2012

    吸血鬼の寿命 Sezonul 1: A friend can change everything [+18]

    Mesaj Scris de Ayu la data de Mar 10 Iul 2012 - 16:45

    ~1. My life~



    Pe strazile celui mai mare oras din Japonia, Tokyo, o furtuna isi face incet aparitia. Luna castiga si ea teren in fata soarelui speriat de fulgerele si tunetele care parca vor sa ucida pe oricine le iese in cale. Picaturile de apa se zdrobesc de pamantul rece si dispar pe vecie.
    In padurea intunecata de la marginea orasului, un biet om sarac implora sa traiasca.
    - Te rog, promit ca-ti voi plati datoria! striga el cu lacrimi in ochi.
    - Te-am lasat o saptamana. Daca imprumuti bani de la mine, trebuie sa ii returnezi in cel mult trei zile. Daca nu platesti cu bani, platesti cu viata! zise un barbat cu o voce nervoasa.
    Chipul ii era ascuns de intunericul noptii. Nu se vedeau decat doi ochi de un rosu puternic, insetati de sange.
    - In plus, continua el cu un zambet sadic, azi nu am mancat nimic.
    Se indreapta spre el incet. Un fulger lumina locul, astfel puteai vedea un om cu parul de un gri metalizat, iar ochii sai rosii exprimau placerea de a vedea pe cineva suferind. Coltii albi aratau faptul ca acela nu era un om, ci un vampir. Se repede spre victima sa, infigandu-si coltii ascutiti in gatul acestuia. Dupa cateva secunde, omul cazu fara viata pe iarba uda si rece.

    ***

    Dimineata a venit repede si razele soarelui incalzeau orasul. Furtuna s-a oprit si vietuitoarele au iesit din adaposturile lor. Pasarile isi cantau simfonia si ii incantau pe trecatori. Parfumul florilor te invita la un dans din care nu te mai puteai opri. Era un adevarat paradis.
    In mijlocul orasului, se afla o vila cu doua etaje si mansarda care iti ia ochii. Exteriorul este albastru ca cerul senin, cu unele forme ciudate. In spate se afla o piscina uriasa plina cu apa calda datorita soarelui. Gradina era plina cu trandafiri, orhidee, lalele, crini si irisi. Ai fi zis ca e un vis. Inauntru totul era asezat cu bun gust. La etajul al doilea se afla camera unui baiat de optsprezece ani. Peretii erau albi, iar cel in care era dulapul era negru. Patul era alb cu asternuturi negre, langa care era pozitionata o noptiera alba. In mijloc era un covor micut si rotund de un bej oarecum inchis. In pat doarme un baiat cu parul ca negura noptii si cu mici reflexe albastrii. Pielea alba ca spuma laptelui era usor mangaiata de razele soarelui, facandu-l sa se trezeasca. Deschise incet ochii negri ca cel mai intunecat abis in care daca te pierdeai nu mai aveai scapare.
    Se ridica in sezut si isi freaca ochii somnoros. Coboara din pat si se indreapta spre baie. La contactul cu gresia rece mici fiori ii strabat trupul. Baia sa era alba in intregime, cu o cabina de dus si jacuzzi. Tanarul intra in cabina de dus si da drumul apei care il relaxeaza. Dupa cateva minute petrecute sub dus, iasa cu un prosop alb in jurul taliei. Se imbraca cu niste blugi gri deschis putin largi, un tricou albastru inchis pe care scria cu alb "PLAY BOY" si peste isi lua un hanorac alb Adidas. In picioare isi puse tenisi negri de la Puma si cobori sa ia micul dejun. Acolo il astepta mama lui.

    - Te-ai trezit si tu in sfarsit, Sasuke? zise femeia cu zambetul pe buze.
    - Da, dar vreau sa ma intorc in pat, raspunse el somnoros.
    - Azi e prima ta zi la noul liceu, asa ca revino-ti. Si azi vreau sa-ti spun ceva important.

    Baiatul se uita la mama sa cu o spranceana ridicata, insa nu avea timp de discutii, altfel ar fi intarziat in prima sa zi de liceu. Isi saruta mama pe obraz si pleaca. Pe draum se gandea doar la noua scoala. "Oare va fi ca data trecuta?" isi spuse el, sperand ca raspunsul sa fie negativ. Isi scutura putin capul si isi scoate telefonul si castile. Isi pune castile in urechi si porneste melodia Home Made Kazoku - Nagareboshi, care il calmeaza mereu.

    Ajuns la liceu, toate privirile erau atintite spre el. Elevii purtau uniforme. Pana si cei care pareau mai rebeli si mai cool. "Am nimerit printre niste obsedati de reguli." se gandi el, apoi pleca mai departe, studiind locul unde avea sa stea treizeci de ore pe saptamana.

    Intr-un colt, patru adolescenti il priveau pe noul venit. Doua fete si doi baieti. Primul baiat avea ochii caprui si parul saten, cu doua triunghiuri rosii pe obraji. Era cel mai dorit baiat din liceu, toate fetele dorindu-si sa treaca prin asternuturile lui. Celalalt baiat avea ochii albastri ca marea si parul blond ca cel mai valoros aur din lume. Era cel mai bun prieten al satenului. Acum sa trecem la fete. Prima avea parul lung pana aproape de fund, drept, albastru inchis spre mov. Bretonul era tuns perfect, fara vreun fir rebel, cu doi milimetri mai jos de sprancene. Ochii sai erau de un lila nemaivazut, care exprimau caldura si iubire. Prietena sa cea mai buna avea ochii verzi ca smaraldele, iar parul sau pana la umeri avea o culoare nemaiintalnita pana acum. Era roz ca cele mai frumoase flori de cires. Fata purta o cordeluta alba, lasand doua suvite sa-i mangaie chipul alb, oferindu-i un plus de frumusete.

    - Saku-chan, ce crezi despre tipul acela? Pare de treaba.
    - Asa e, Naru, dar pare sa fi avut o copilarie grea. Se vede in ochii lui. Voi nu sunteti de aceeasi parere?
    - Hmm, nu stiu, Saku. Poate e doar rasfatat. Adica e dintr-o familie de bogatasi. Ma gandesc ca e asa doar ca sa atraga atentia, raspunse Kiba. Hina, tu ce zici?
    - Pai, sunt de acord cu Saku. Dar nu putem trage concluzii pripite. Nici macar nu-l cunoastem. De ce nu mergem sa vorbim cu el?
    - Eu sunt penrtu. P