Contul membrilor cu numărul de mesaje postate (topicuri, comentari etc.) = 0, vor fi șterși de pe forum în următoarea săptămână.

Distribuiţi
Vezi subiectul anteriorIn josVezi subiectul urmator

Mă gândeam să fac şi un al doilea sezon. Ce părere aveţi?

21 - 100%
0 - 0%
0 - 0%
 
Total voturi: 21
avatar
~Kim™~
Membru
Membru
Sex : feminin

Re: Jail is my home [+18]

la data de Sam 31 Mai 2014 - 9:03
Ei bine, am venit si eu in "vizita" pe la ficul tau.^.^
Imi place mult ideea pe care ai conceputa. Daca as fi stiut ca e asa de interesat as fi trecut mult mai devreme pe aici. Kiss
Vreau sa-ti continui ficul si sa nu te dai batuta, fiindca mereu vei avea niste cititori fideli care iti vor aprecia ficul, chiar daca capitolul va fi scurt sau lung. :hub:
Imi pare rau ca nu pot sa-ti las un comm mai lung, dar...lipsa de inspiratie, n-am ce-i face. Laugh
Te-am Kiss Andy! Si spor la scris. Wink
avatar
Ella ♣
Moderator
Moderator
Sex : feminin

Re: Jail is my home [+18]

la data de Lun 16 Iun 2014 - 21:29
Târziu, târziu, știu... am întârziat ceva cam mult timp, dar am o scuză bună și o știi și ca să fiu mai înțeleasă, o simți pe pielea ta la fel de bine ca mine. Laugh
Doamne, nici nu îmi amintesc când am citit ceva de la tine și (din nou) începeam încet-încet să uit firul acțiunii, dar azi am prins puțin timp liber și m-am decis să citesc scurtul tău capitol. (Da' nu vine vara? Stai să vezi atunci ce o să stau pe capul tău să scrii capitole mai lungi. Iar trebuie să îți repet că scrii super și că ador felul tău de exprimare? No, lasă că vorbim noi la vară.) Așa, revenind la capitol care a fost genial, mi-a plăcut tare mult modul în care ai descris cum se simțea Konan, toate acele senzații care îi erau străine, dar nu prea. Era ca și când știa ce simte, dar nu știe de unde să ia sentimentul ăla, ca să nu mai spun că în timp ce citeam aveam impresia că vorbești tu (Andreea) cu mine. "Poate pentru că şi eu eram o tipă ciudată.", ei asta îmi aduce aminte de o conversație destul de recentă (Da, la telefon , și da, e rândul meu să mă laud că am vorbit la telefon. Laugh ) Mi-a plăcut când am văzut că Pain încearcă să facă lucruri drăguțe împreună cu Konan, dat fiind faptul că acum sunt oficial împreună. Totuși pare destul de neobișnuit să îi văd pe amândoi că se poartă așa de grijuliu unul cu celălalt, având în vedere că până acum ne-ai obișnuit cu ideea că ei se consideră niște ciudați și nu se văd ca un cuplu, dar în același timp e adorabilă chestia asta. Ei sunt un cuplu de ciudați și acum pot fi ciudați împreună, nu-i așa că am dreptate? Am să mă obișnuiesc, sunt convinsă. ^^ Oh, My God! Nu cred, pur și simplu nu cred că într-un final te-ai hotărât să folosești ideea ca cei doi să aibă grijă de Ella. Nu cred! După aproape doi ani te-ai decis sa pui în aplicare ideea care am dezbătut-o amândouă. Credeam că nu mai apuc ziua asta. Laugh Acum că a apărut și Ella în peisaj o să îi facă pe Pain și Konan să se apropie, ea așteaptă doar momentu potrivit, presimt asta (să nu îndrăznești să îmi dezamăgești instinctele). Ai făcut-o cam răsfățată și alintată, dar nu-i nimic, merge și așa. Mi-a plăcut maxim când au constatat că au pierdut-o pe Ella. Sunt chiar curioasă cum vor reacționa amândoi, ce vor face și cum o vor găsi pe fată.
Păi cam asta a fost tot, nu știu ce să mai zic (pe lângă faptul că îmi e foame) sper să aduci cât mai repede next-ul. Nu îți face griji, după admitere am să încep să te bântui după un nou capitol, deci poți sta liniștită că până atunci nu o să te stresez. ^^ Da știu, sunt adorabilă!
avatar
Andi
Critic
Critic
Sex : feminin

Re: Jail is my home [+18]

la data de Joi 29 Dec 2016 - 15:34
Doamnelor şi domnilor, după aproximativ 2 ani şi jumătate, revin cu capitolul 19. Consideraţi-l miracolul din a 5a zi de Crăciun! Sinceră să fiu, nu mi-a venit să cred când m-am uitat la data la care a fost postat ultimul capitol. Sunt atât de nesimţită şi iresponsabilă, dar trecem peste. Nu cred că acest fic mai are vreun fan, dar eu am zis să scriu oricum în continuare. Lectură plăcută!




Capitolul XIX
”Willst du mit mir Drogen nehmen? 
Dann wird es rote Rosen regnen”

Pain
 
 
Sunt aşa idiot că am pus întrebarea aia! Konan n-ar fi observat niciodată că mica pramatie lipseşte. Mama avea dreptate când îmi spunea să merg la facultate. Dar de ce să am şi eu un loc de muncă obişnuit şi un salariu sigur? Nu, eu trebuie să am de-a face cu toate scursurile societăţii şi să am grijă de copiii lor. Mi-am dus mâna la frunte şi am inspirat adânc. Parcul ăsta era destul de mare şi tare mă temeam că o vom căuta ore bune pe mititică. Şi fără să vreau am realizat că singura vinovată pentru pierderea Ellei este Konan, că doar pe ea am lasat-o cu fata şefului meu. Mai rău de atât, mă gândeam la ce-mi va face Jiraiya când va afla de păţania asta. Nu, mai bine nu mă gândesc la asta şi încep să o caut.
Konan se uita pierdută în jur încercând să-şi dea seama de unde ar trebui să începem căutările. Îmi imaginez că şi ea a realizat cine e de vină şi probabil vrea să o găsim pe Ella mai repede decât mine. Expresiile de pe faţa ei se schimbau în continuu şi eu nu prea înţelegeam ce se întâmplă. În cele din urmă a venit către mine cu paşi mari, părând puţin furioasă, şi s-a oprit ca să îmi analizeze chipul. M-a privit hotărâtă şi şi-a apăsat buzele puternic peste ale mele. Eu eram puţin şocat. Nu eram genul care să ne manifestăm în public, nu? Chestia care avea loc între noi s-a transformat într-un sărut adevărat, care pur şi simplu mi-a tăiat respiraţia. Buzele ei pline erau atât de dulci şi fine. Şi aş fi vrut ca acel moment să mai dureze, însă Konan s-a dezlipit de mine.
  -   Suntem doi proşti, Pain! Uită-te la noi! Eu ştiu că te plac, tu ştii că mă placi, amândoi ştim ce sentimente avem unul faţă de celălalt, şi cu toate astea ne purtăm ca un cuplu pe pragul divorţului care cumva încă încearcă să salveze căsnicia. Uite, sunt o ciudată, bine? Uneori mă obişnuiesc mai greu cu anumite lucruri. Mi s-a părut aiurea când m-ai luat în braţe. "Am nevoie de metrul meu pătrat...". Sunt o cretină, înţelegi? Data viitoare când mă iei în braţe, să mă ţii strâns la piept până mă obişnuiesc, indiferent de ce spun. Ai înţeles?
Tot ce puteam să fac era să zâmbesc ca un dobitoc şi să dau din cap aprobator. Fata asta chiar are ceva special. A început şi ea să zâmbească. Şi a continuat să facă lucruri din ce în ce mai dubioase. Mi-a luat palmele şi mi le-a pus peste sânii ei, îndemnându-mă să-i simt, ca să zic aşa.
  -   Konan, nu că nu-mi convine situaţia, dar ce naiba faci? Oamenii încep să se holbeze.
  -   Îţi arăt ce te aşteaptă acasă. Aşa că hai să găsim copilul ăla o dată şi să stăm doar noi doi singuri.
Am făcut nişte ochi mari. Tocmai a zis ce cred eu că a zis? Doamne Dumnezeule mare, chiar exişti! Atât mi-a trebuit. O să o găsesc pe Ella mai repede decât poate spune Konan "dezbracă-mă". Konan mi-a spus să ne despărţim ca să o găsim mai repede. N-am prea fost de acord, însă avea dreptate. În timp ce mă uitam în stânga şi în dreapta, mi-am scos telefonul din buzunar şi am apelat numărul lui Sasuke. Era unul dintre prietenii mei de încredere şi speram să mă ajute în această situaţie. Plănuiam să-l rog pe el să aibă grijă de Ella pentru restul zilei, însă când mi-a răspuns am aflat că nici măcar nu e în Tokyo. Singura mea şansă ar fi Naruto, însă e weekend şi probabil îşi petrece timpul cu Hinata. Aia e, ei doi au mai făcut sex. Eu şi Konan nu. Totuşi, am să-l las pe blond să ia decizia asta. L-am sunat şi pe el plin de speranţă, i-am explicat cum stă treaba şi desigur că a spus că mă ajută. Am continuat să privesc în jur. Un stand de dulciuri mi-a atras atenţia deoarece avea tot felul de baloane în jurul lui. Speram să o găsesc cât mai repede, deoarece începea să se întunece şi şansele să o găsesc s-ar fi diminuat. M-am învârtit de câteva ori în jurul magazinului, însă nimic. Vânzătoarea începea să se uite ciudat la mine, de parcă urma să o jefuiesc sau să fac ceva ieşit din comun. Mi-am dat şi eu seama cât de dubios par şi am zis că e mai bine să mă explic. M-am apropiat de ea şi i-am explicat că am pierdut un copil şi încerc să-l găsesc, iar un stand de dulciuri ar fi un început bun pentru căutare. A dat să zâmbească, înţelegând că nu fac nimic anormal, dar în scurt timp şi-a dat seama că poate nu era cea mai bună reacţie când cineva îţi spune că şi-a pierdut copilul. M-am scuzat şi m-am întors la treaba mea.
Întunericul continua să se lase, iar parcul părerea din ce în ce mai mare. Nu simţeam că am acoperit nici măcar 10% din toată suprafaţa. Chiar începeam să îmi fac griji. M-am aşezat pe o bancă şi am încercat să analizez mai bine situaţia. Dacă aş fi un copil, ce aş vrea să văd într-un parc? Ella deja are de toate acasă. Are jocuri, păpuşi, haine, tot ce vrea. Totuşi, dacă stau să mă gândesc mai bine... ţin minte când se ruga de Jiraiya să-i ia un animal de companie. Desigur că şefu' nu a fost de acord. Prin urmare, ar trebui să o găsesc într-o zonă cu animale. Poate la lac. Acolo sunt raţe, nu? Realizând că ar trebui să o anunţ şi pe Konan, am scos telefonul din buzunar şi am sunat-o. Mi-a respins. Am sunat-o din nou, mi-a respins din nou. De ce nu răspunde? Panică, panică. Sunt un tip mai paranoic de fel, deci când cineva nu-mi răspunde la telefon, încep să îmi pun întrebări. Dacă s-a întâmplat ceva? Am scuturat din cap, concentrându-mă pe gânduri mai pozitive. Şi cum stăteam eu pe bancă, am auzit nişte paşi micuţi alergând spre mine. Mi-am ridicat capul şi am văzut-o pe Ella, fiind urmată de Konan. Am luat-o pe micuţă în braţe şi am zâmbit. Konan i-a dat o acadea şi a luat-o şi ea în braţe.
  -   Cine e cea mai pricepută la v-aţi ascunselea? Tu eşti! Tu! Ai văzut ce greu te-am găsit pe tine şi ce uşor l-am găsit pe el?
În tot timpul ăsta avea un zâmbet fals pe faţă şi aproape straniu. Mă speria puţin. Ella râdea şi părea că nu şi-a dat seama că am pierdut-o. Konan a fost atât de isteaţă să-i spună că de fapt ne jucam. Să sperăm că şi Jiraiya va crede asta.
Ne-am îndreptat către maşină, amândoi ţinând-o de mână pe micuţă, să fim siguri că nu mai fuge şi de data asta. Prin cap îmi treceau tot felul de idei ciudate. Oare peste câţiva ani aş putea să mă plimb aşa cu Konan şi copilul nostru? Deja băteam câmpii. Şi îi băteam tare. Îi băteam mai tare decât a bătut-o Dinamo pe Steaua în ultimul meci*. Konan părea şi ea puţin abătută. Poate se gândea la acelaşi lucru? Puţin probabil. Ea nu e genul care visează la copii. Bine, nici eu nu sunt, dar uite cum îţi laşi mintea să zboare câteva secunde şi în ce locuri te duce.
Cum am ajus la maşină am deschis uşa din spate ca să o pun pe Ella în scaun pentru copii, însă Konan a dat din cap dezaprobator.
  -   S-o crezi tu. O ţin în braţe până o ducem acasă. Nu ne mai scapă şi a doua oară astăzi.
Îmi plăcea această Konan precaută. Yolo, yolo, dar până când. Nu poţi să-o arzi yolo cu copiii altora, nu? Am trântit uşa din spate şi am urcat la volan. Am aşteptat să se aşeze şi fetele comod şi am plecat. Încercam să mă stăpânesc şi să nu apăs prea tare pe acceleraţie. Însă hai să recapitulăm ce mă aşteaptă acasă. O Konan care vrea să trecem la următorul nivel. O Konan care m-a lăsat să-i ating sânii. Imaginaţia mea era bogată, dar nu atât de bogată încât să-mi închipui cum arăta Konan fără haine. În timp ce zâmbeam ca un dobitoc, Konan m-a întrebat de ce nu mergem spre casă sau spre Jiraiya. I-am explicat că Jiraiya va ajunge mai târziu şi că Naruto ne face un mic favor. Ea a zâmbit şi eu eram mai fericit ca niciodată că şi ea e nerăbdătoare să rămână singură cu mine. În scurt timp am tras pe dreapta în faţa casei Hinatei şi am claxonat. Naruto a ieşit de îndată. Mi-a dat subtil o cutie micuţă şi a luat-o pe Ella. Mi-a făcut cu ochiul şi a plecat. M-am uitat la cutia din mâna mea şi am văzut că era de prezervative. Omul ăsta e minunat. Cum se gândeşte el la toate. Cu siguranţă am să-i trimit un mesaj mai târziu, ca să-i mulţumesc pentru tot. Konan mi-a dat una peste cap şi m-a întrebat ce mai aştept. Avea dreptate. Am pornit la drum. În maşină era linişte, iar tensiunea dintre noi se simţeam foarte clar. Încă mai aveam vreo jumătate de oră până ajungeam la mine. Şi am prins şi un semafor roşu. Am frânat cam brusc şi aşteptam să treacă cele 50 de secunde pentru a reporni. Simţeam că secundele astea se transformă în eternitate. E ca atunci când aştepţi ceva cu atâtă nerăbdare încât ai senzaţia că nu vei mai aunge să trăieşti acel moment niciodată. Era orbil.
  -   Dacă facem dreapta, nu ajungem la clădirea aia abandonată?
  -   Ba da, zic eu. De ce întrebi?
  -   Hai să mergem acolo.
Super. Acum s-a răzgândit şi vrea să vizităm clădiri bântuite. Lumina semaforului s-a făcut şi eu am virat la dreapta. Amârata aia de clădire era la 5 minute distanţă. Şi într-o zonă destul de pustie şi dubioasă. Ce naibe e-n neregulă cu fata asta? Am accelerat şi eram aproape ajungi acolo când Konan mi-a zis să trag pe dreapta. Zis şi făcut. Maşina era oprită. Pentru câteva secunde a fost o linişte destul de ciudat. Konan şi-a dres glasul.
  -  Nu ştiu cum să zic asta fără să par cuviştină, dar nu mai putea să aştept până acasă.
Am făcut nişte ochi mari. Asta cumva înseamnă sex în maşină? O Doamne, o Doamne, cum îmi arăţi tu că exişti de DOUĂ ori într-o zi. Ne uitam unul la altul, apoi brusc am început să ne sărutăm ca doi adolescenţi în călduri. Cum o mână o pipăiam pe Konan, cu cealaltă îmi dădeam scaunul mai în spate. Mi-am pus mâna stângă le talia ei, îndemnând-o să vină mai aproape. N-a stat pe gânduri. S-a urcat peste mine şi continuam să ne sărutăm. Încetul cu încetul mi-a dat tricoul jos şi eu pe al ei. Mă apropiam de momentul adevărului. Mi-am plimbat puţin mâinile pe spatele ei până ce am ajuns la sutien. L-am desfăcut uşor şi l-am aruncat pe bancheta din spate. M-am oprit. Sânii ei erau atât de divini încât am simţit nevoia să mă holbez la ei pentru câteva secunde. Konan mi-a aruncat o privire de "pe bune?", apoi şi-a dat ochii peste cap. Am tras-o mai aproape de mine. **
O oră şi jumătate mai târziu eram acasă. După ce am plecat de lângă clădirea abandonată eram atât de fericit şi euforic încât am greşit drumul de câteva ori. Konan mi-a spus că-s cretin de cel puţin trei ori, dar pe mine nu mă mai interesa. Tocmai avusesem parte de cea mai tare noapte. Şi nu ştiam cum să-i mulţumesc acestei fiinţe minunate.
Konan era pe canapea, iar eu tocmai adusesem paharele şi sticla de vin roşu. Am turnat uşor, apoi m-am aşezat lângă ea, i-am mângâiat faţa şi am sărutat-o. Ea a zâmbit.
  -   Mă faci atât de fericit, i-am spus puţin ruşinat. Mulţumesc.
  -   Hei, mulţumesc că te-ai descurcat atât de bine încât n-am fost nevoită să mă gândesc la Jensen Ackles***.
Amândoi am râs, iar eu nu ştiam cum să fac momentul ăsta să dureze mai mult. Niciodată nu m-am simţit atât de liniştit şi împlinit. Doar stând pe canapea lângă ea, bând vin, mi se părea mai extraordinat decât orice altceva. Cred că durează doar o secundă. O secundă să văd lumea cu alţi ochi. O secundă să pun la îndoială tot ce am ştiut sau simţit înainte. Dar e în regulă, deoarece în acest moment am realizat că mai bine de atât nu se poate. Că nu mai urmează nimic după asta. Uitându-mă la ea, e ca şi cum aş vedea luna plină pentru prima dată. Atât de misterioasă şi frumoasă. Şi sunt atât de plin de fericire, încât mă doare inima.
______________________________________________________________________________________
Cam atât am avut de spus în capitolul ăsta. Probabil e prea scurt, însă nu mai aveam idei şi nu am vrut să scriu prostii, doar ca să umplu nişte pagini. Sper că v-a plăcut şi poate ne vedem mai curând haha.
 
*De curând Steaua şi-a luat-o de la Dinamo cu 4-1.
** Am zis să mă opresc acolo deoarece n-am vrut să fie prea porno. Las la imaginaţia voastră restul întâmplărilor din maşină. Plus că oricum nu mă pricep la scenele hentai.
*** Dacă nu ştiţi cine-i Jensen Ackles, shame on you! Cum să nu-l ştiţi pe cel mai sexy frate Wincester din Supernatural. Dacă nu aţi văzut Supernatural, intraţi acum pe ce site vreţi şi începeţi. E foarte mişto!
avatar
~Kim™~
Membru
Membru
Sex : feminin

Re: Jail is my home [+18]

la data de Joi 12 Ian 2017 - 19:35
Știi și eu sunt la fel ca și tine. Laugh Nici eu nu am mai scris și apropo îmi place capitolul. :3 Îi așa.. prefer să nu comentez. Laugh Mă bucur mult că te-ai gândit să-l continui.^^ Mulțumesc pentru munca depusă și spor încontinuare scumpo. Kiss
Continut sponsorizat

Re: Jail is my home [+18]

Vezi subiectul anteriorSusVezi subiectul urmator
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum