╰☆ L.C.P ☆╮

^.^ Bun venit! ^.^
Dacă iți place forumul nostru si vrei să ni te alături, înregistrează-te și fă parte din "Familia de Nebuni"! Aici te poți distra și iți poți face mulți prieteni! Intră și Have Fun Love

Vă mulțumim de vizită! Și vă urăm o zi bună în continuare! Smile

Felicitări, bunnylovers! Lucrarea o puteți citi aici: Lucrări Concurs Proză - Septembrie 2016

    Jail is my home [+18]

    Distribuiti

    Sondaj

    Mă gândeam să fac şi un al doilea sezon. Ce părere aveţi?

    [ 21 ]
    100% [100%] 
    [ 0 ]
    0% [0%] 
    [ 0 ]
    0% [0%] 

    Total voturi: 21

    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 2218

    Data de înscriere : 10/11/2011

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Vin 19 Apr 2013 - 15:12

    Dacă ai ştii cât mă bucur că ai adus nextul Blush
    Deşi a fost un capitol scurt, eu te iert căci aşa sunt eu, mai îngăduitoare şi nah... Whistling
    Oricum, mi-a plăcut foarte mult, mai ales faptul că Pain a sărutat-o pe Konan Love
    Mă bucur că m-ai anunţat şi îţi mulţumesc pentru asta Kiss
    Eu aştept nextul, şi să ştii că nu este mare grabă, căci ştiu şi eu cât este de greu cu şcoala Smile
    Spor la scris şi la idei, draga mea! Big Hug

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Pasila la data de Vin 19 Apr 2013 - 19:38

    Aproape mi-e si rusine ca nu ti-am descoperit mai demult fic-ul dar eu mi-am facut ieri cont. O sa ma ierti, nu? Smile Ma bucur asa mult ca am ajuns si pe la fic-ul tau:)) Ma rog, eu nici nu citisem titlul prima data ca sa bag de seama ca e + 18, dar tu nu ai bagat scene d-alea pana acum deci...adica ba da. Dar nu asa scarbose. Tu ai un fel foarte dulce si dragut de a scrie. Am mai citit si eu fic-uri... Smile Nu multe, dar unele au fost niste porcarii pline de dialog din care nu se intelegea nimic pentru ca toate personajele erau bagate dintr-o data si nu stii cat ma bucur ca la tine descrierea e sefa, ea si naratiunea predomina. Smile Abia astept next. Adica, sunt sigura ca esti foarte ocupata din cauza scolii, si eu sunt. Deci nu o sa te stresez dar dorinta mea tot aia ramane. Ca Pain sa ii spuna odata cat de mult o iubeste pe Konan. Adica, si eu mi-am dat seama si el nu? Merita bataita. Si Itachi ala, parca i-as da si lui una...sau doua palme. Si care e faza pana la urma cu tablourile lui Orochimaru? M-a cam speriat faza. Si wow, cata comentariul am scris..

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Andi la data de Dum 21 Apr 2013 - 15:22

    Legat de ‘poza’ si  ‘tablou’. Am avut ideea asta acum mult timp si pe moment chiar mi s-a parut una buna, insa acum nu mai am aceeasi parere. Totusi am sa incerc sa termin tot ce are legatura cu asta in acest capitol. Chiaar imi doresc sa nu iasa atat de ingrozitor. Imi cer scuze pentru ideea ciudata. Lectura placuta.



    Capitolul XV - The portrait of love and death

    Pain





    Nu stiu cu ce sa incep. Stau pe canapea, langa fata de care imi place, pe care am sarutat-o acum cateva minute si zambesc ca un idiot. Ce e in neregula cu mine? Doamne, sa ma opreasca cineva. Frate, daca am ceva intre dinti? Sau daca dintii mei sunt urati? Sau daca sunt… retardat? De ce imi pun atatea intrebari? Toate gandurile care imi trec prin cap sunt legate de mine. Ce egoist pot fi. As vrea sa ma uit la Konan, as vrea sa ii vorbesc, dar nu imi gasesesc cuvintele. Oare si ea e la fel de nelinistita ca si mine? Sper ca da. Nu imi vine sa cred ca am reusit sa ii transmit cumva sentimentele mele. As fi vrut sa o pot face si prin cuvinte, dar momentan ma multumesc cu atat.
    Tusitul lui Konan m-a trezit din visare. Am crezut ca se simte ignorata, asa ca am luat-o de mana si m-am apropiat de ea, vrand sa o sarut. Dandu-si seama de intentia mea si-a retras mana si s-a indepartat de mine. Ce naiba? Am privit-o confuz, nestiind ce se intampla. Ea ma privea incruntata, incercand sa spuna ceva. Apoi a inspirat adanc si a vorbit.
    - Inainte de a incepe alta discutie, hai sa o terminam pe precedenta. Ai de dat o explicatie in legatura cu Orochimaru.
    Da, mi se pare corect. Fata vrea sa stie, nu e ca si cum ar evita sa vorbeasca despre posibila noastra relatie. Cu siguranta nu e asta.
    - Nu e un subiect prea placut, deci am sa incerc sa termin rapid. Pentru Orochimaru femeile sunt ca niste trofee, sa zicem. Desi momentan e un mafiot nemilos, in trecut a fost un disgner vestimentar. Mereu era tensionat in timpul prezentarilor noilor colectii. Tot timpul le spunea modelelor sale ca fie cu zambetul pe buze, dar in acelasi timp sa pastreze si o atitudine profesionista.
    - Stai putin, zise Konan putin confuza, vorbim despre acelasi Orochimaru? Pare total diferit de cel din prezent.
    Toti au reactia asta atunci cand incepem sa povestim. Si la inceput este interesant. Dar sfarsitul nu e atat de placut. In fine, sa continui.
    - Cum spuneam, era pasionat de ce facea. Ca orice designer avea un manechin favorit. O tanara inalta, cu parul lung rosu-sangeriu, ochii de un albastru intens exprimand doar bunatate. Stiu ca nu am descris-o prea bine, dar nu ma pricep. Numele tipei era Kushina si trebuie sa recunosc, era foarte frumoasa. Insa amanuntul important pe care trebuie sa il reti este ca Orochimaru nu si-ar fi dorit o relatie strict profesionala, ar fi vrut mai mult, insa existau multi factori care le puneau bete in roate.
    Am vrut sa trec mai departe insa Konan ma privea ciudat, asa ca m-am oprit si am ascultat ce avea de zis.
    - Tu  vrei sa zici ca aceasta Kushina chiar avea de gand sa fie cu Orochimaru? Avea probleme cu ochii ?
    - Stiu ca acum amicul nostru veninos nu arata prea bine, dar in tinerete era ‘idolu’ la femei’, am spus chicotind. Acum lasa-ma sa termin. Desi o sa sune ciudat, cel care le impiedica foarte mult relatia era sotul Kushinei, apoi venea diferenta de varsta dintre cei doi. El era mai mare decat ea cu 10 ani. De asemenea Kushina nu ar fi putut divorta deoarece avea un baietel de 2 ani. Adica stai, nu intelege gresit, tipa isi iubea si sotul si copilul, insa nu o duceau prea bine. A crezut ca daca ar avea o relatie cu seful ei, acesta ar ajuta-o sa ajunga un fotomodel mai cunoscut si astfel ar fi facut rost de mai multi bani. La inceput a fost doar o joaca pentru ea, dar treptat a inceput sa aiba sentimente pentru Orichimaru, sentimente pe care nu a vrut sa le accepte, repetandu-si in minte ca Minato este si va ramane dragostea vietii ei. Si totusi, el era mereu ocupat cu slujba lui si rareori trecea pe acasa, iar cand ajungea avea grija de copil sau repara masina. Nu avea suficient timp si pentru Kushina. Ea se simtea neglijata si normal ca s-a aruncat in bratele lui Orochimaru, care ii acorda mult mai multa atentie.
    Am obosit sa tot vorbesc si sa vorbesc . Ma doare gura si tot ce tine de ea. Cred ca am povestit in cea mai proasta maniera posibila. Nu puteam sa rog pe altcineva sa ii spuna? Dar nu cred ca as fi avut pe cine. Ma simt oarecum prost sa vorbesc despre aceste lucruri. Pana la urma este vorba de viata unor persoane reale, nu de un film sau o carte.
    - Si de unde stii tu atatea detalii? Ma intreba Konan, privindu-ma suspicios.
    - Poti sa fi sigura ca nu inventez. Lasa-ma sa termin, apoi iti raspund la ce intrebari vrei. In familia Uzumaki au aparut diverse certuri. Minato ii reprosa ca nu are suficient timp pentru fiul lor si ca a pus cariera mai presus de orice. Bineinteles ca nu e o idee buna sa te certi cu o femeie deoarece ea mai are tot timpul  ceva de zis. Deci Kushina i-a spus la randul ei ca daca el ar fi avut o slujba mai buna nu ar fi fost nevoita sa lucreze in plus si ar fi avut suficient timp si pentru fiul lor. Dar pe masura ce ridica tonul si il jignea mai mult, a inceput sa se simta si ea foarte vinovata pentru ca il insela. Dar si relatia cu Orochimaru devenise destul de serioasa deoarece se implineau 3 ani de cand se iubeau. Iti poti imagina? Sa minti atatia oameni in tot acest timp, cred le-a fost greu amandurora. In fine, ca sa nu mai lungesc atat povestea am sa accelerez putin actiunea. Agentia de modelling din care facea parte Kushina organiza o petrecere cu ocazia faptului ca roscata fusese aleasa sa pozeze in revista Vogue. Toata lumea se distra, mai putin ‘sarbatorita’. De ce era trista doar ea stia.
    - Scuze ca te intrerup, dar poti sa te grabesti? Nu am toata ziua la dispozitie sa aud povesti despre o persoana pe care nici macar nu o cunosc.
    Serios? Eu imi bat aici capul sa povestesc, sa descriu, sa fiu coerent, si ea ce zice? Daca stiam ca o plictiseam nici macar nu mai incepeam. Bine, pai, daca vrea sa scurtez asta am sa fac.
    - Bine! Cum vrei tu. Kushina a fost gasita moarta pe balcon. De atunci Orochimaru nu a mai fost la fel. A renuntat la lumea modei si s-a retras intr-un vechi conac de-al familiei sale. Stiu ca a inceput sa picteze portretul Kushinei. Cred ca are o camera plina cu tablouri de-ale ei.
    - Stai putin, nu poti sa imi zici pur si simplu ca s-a sinucis, da-mi detalii.
    - Nu am spus ca s-a sinucis, am zis ca a murit. Si nu iti zic nimic, tu ai vrut sa ma grabesc. Ideea e este urmatoarea: el nu i-a pictat niciodata ochii, deoarece cand a gasit-o pe balcon e doar zambea si normal ca avea ochii inchisi. A fost foarte socat si s-a blocat, nu putea sa isi aminteasca felul in care privea roscata. De atunci tot cauta o persoana care sa ii aminteasca de ea si astfel sa isi poate termina tablourile. Tu si Sakura ii amintiti de Kushina si la fel ca si celelate dupa ce va incerca sa va picteze si isi va da seama ca tot nu semanati cu roscata, o sa va omoare. Dupa asta inrameaza pozele voastre. De asta Hinata plangea in hohote, stia ce urmeaza sa vi se intample. Am fost suficient de rapid pentru tine?
    Nu a raspuns. Se simte prost pentru ca si-a dat seama ca eu chiar imi dadeam sufletul sa ii povestesc si ea mi-a taiat tot cheful. S-a uitat la mine si pentru un moment a vrut sa isi ceara scuze, dar nu a facut-o. M-am ridicat de pe canapea si am luat o carte din dulapul de langa masa. I-am aruncat-o lui Konan, care a tresarit cand a prins-o. Era confuza si habar n-avea ce e cu cartea aia.
    - M-ai intrebat de unde stiu atatea, am zis eu, uitandu-ma pe geam. Cineva a scris o carte dupa aceasta povestioara, care cred ca nu te-a impresionat. Da la pagina 243.
    Avand in vedere ca nu ii place cum povestesc, sper ca o va incanta scrisul altcuiva. Pagina pe care i-am indicat-o contine ultima confesiune a Kushinei. Nu stiu de ce ii arat asta, dar cred ca daca i-as fi zis pur si simplu ca au existat o roscat si un tip ciudat care s-au indragostit unul de altul, apoi ea moare si el innebuneste nu ar fi inteles.

    ‘Hei jurnalule, se pare ca ne intalnim iar. Ma bucur ca imi esti alaturi si acum, dupa ce le-am gresit tuturor. Vreau sa iti spun ca ceva ma macina pe dinauntru si nu ma refer la sentimentul de vina, e altceva. Oare e constiinta care ma mustra pentru ca nu i-am fost fidela lui Minato, pentru ca nu am fost o mama buna pentru Naruto si desigur nici un exemplu de urmat? Acum am ce imi doresc, sunt faimoasa si bogata, insa Minato nu a vrut sa isi paraseasca locul de munca. Dar ma bucur ca mi-am atins visul, sunt sigura ca micutul meu Naruto va creste intr-un mediu mai bun decat cel pe care l-am avut eu si isi va avea tot ce va dori. Si pentru toate astea trebuie sa ii multumesc lui, omului pe care am ajuns sa il iubesc. Dar oare pot iubi doi oameni in acelasi timp? Eu sper ca pot. Intr-un fel sunt fericita deoarece simt ca voi scapa de aceasta presiune foarte curand si totul va fi bine. Dar cand ma gandesc ca i-am promis lui Minato ca ne vom iubi mereu, ca vom fi doar noi doi si micutul nostru, chiar ma simt vinovata. Cred ca singurul meu regret e ca nu am fost o Uzumaki pana la capat…’

    Cam asta a fost. Konan privea un punct fix undeva in fata ei. A urmat un moment de tacere care a fost totusi spart tot de ea.
    - E vorba de mama lui Naruto…  Sti, eu credeam ca pot spune ca am trecut prin suferinta pentru ca am renuntat la parintii mei. Si daca stau sa ma gandesc nici nu aveam dreptul sa fac acest lucru. Adica cine sunt eu sa decid cine traieste si cine moare? Eu mi-am ales singura calea pe care am decis sa merg. Dar aceasta Kushina e diferita, tot ce a vrut ea a fost sa iubeasca si sa fie iubita, dar nu cred ca s-a descurcat prea bine cand a trebuit sa se imparta mai multor persoane. Bineinteles ca ce a facut a fost gresit, dar cand stai sa te gandesti e trist… Tot timpul ne dorim ceva, ne straduim din rasputeri sa atingem acel ideal, iar cand in sfarsit visul nostru se implineste pierdem totul atat de usor. Mi se pare nedrept ca ei nu au avut de ales, totul s-a intamplat rapid si nu au mai avut ce face. Chiar ar trebui sa apreciem mai mult ce avem.
    - Deci acum am terminat discutia asta, da? Vreau sa stii ca nu ai pentru ce sa iti faci griji deoarece n-am sa-l las pe Orochimaru sa iti faca vreun rau.
    Dupa ce am terminat de zis asta am vrut sa o imbratisez, dar din nou m-a respins. M-a privit atent si mi-a spus ca nu are sens ce zic. A spus ca ea are ochii caramizii, nu albastrii ca si Kushina.
    - Stiu, am zis eu zambind. Aici nu e vorba de culoare, ci de expresie. Iar tu poti avea cea mai induiosatoare privire atunci cand vrei.
    De ce ma simt atat de ignorat? Vreau sa imi multumeasca pentru compliment, vreau sa vina langa mine si sa spuna ca se simte in siguranta in bratele mele si ca nu vrea sa mai plece vreodata de langa mine. Dar nu, Konan imi arunca o privire rece, care nu exprima prea multe, poate doar indiferenta. Sau poate asta e doar in mintea mea.

    ____________________________________________________________________
    Stiu, prea mult dialog. Dar nu prea am avut cum sa evit asta. Chiar imi pare rau. Sper ca v-a placut si ca nu vi s-a parut o pierdere de timp sa cititi asta. Si linia de dialog arata ciudat din cauza fontului pe care l-am folosit. See you soon *hug*
    [Imi cer scuze daca am uitat sa anunt pe cineva]


    Ultima editare efectuata de catre Andy Horror in Vin 16 Aug 2013 - 12:45, editata de 2 ori

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Pasila la data de Dum 21 Apr 2013 - 15:38

    Heeei! Mersi ca n-ai uitat sa ma anunti si pe mine de next. Dar primisem notificare pe telefon si m-am uitat de data asta inainte Laugh Imi place, nu, ADOR capitolul asta! Mai ales sfarsitul! Ce cap patrat sunt, incep cu sfarsitul...dar mie asta mi-a placut cel mai mult. Pacat ca Konan nu i-a raspuns la compliment cu macar vreun gest, cat de mic! Si wow! Ce poveste trista si emotionanta are Kushina! Ma gandesc....sper ca ca Orochimaru sa nu-i faca rau lui Konan. Astazi sunt pusa pe bataie deci nu ma voi abtine sa-i dau si lui cateva bucati. CHAAA!!! Cum sa omoare fetele, adica pe Konan n-are el sanse ca il rupe Pain dar totusi....esti asa imprevizibila! Nu ma asteptam chiar la asta Smile Deci ( agramata de mine ce sa-mi faci... ) abia astept next si poate ma anunti si atunci pentru ca probabil n-o sa se mai intample sa fiu eu langa telefon Smile Te saluuuut!

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Reeah la data de Dum 21 Apr 2013 - 16:54

          Bună, iubire! Mă bucur enorm de mult că ai postat capitolul următor. Un capitol mare şi frumos. Vezi că te-ai mai încurcat la italic şi n-ai pus întregul paragraf în carte între acele i-uri în paranteză.
          Aşa, a fost un capitol foarte frumos, însă aş fi preferat să fie din perspectiva lui Konan, sincer. Nu-mi explic de ce este atât de rece cu Pain, dar totuşi este bine că e aşa uneori. -.-" Dacă faci ceea ce vrei, după se satură de tine, deci e mai bine să fie felina irezistibilă până îl va da peste cap cu totul pe Pain.
         Deci asta a fost cu acele tablouri... Sincer, a fost o idee extrem de bună, n-am ce spune. :x Mie mi-a plăcut toată această... istorioară dintre Kushina şi Orochimaru, nu m-ar fi gândit niciodată. Ai idei foarte originale. Iar citatul din autografia lui Kushina - autografie era, nu ? - a fost atât de... sexyy! :]] Glumesc, a fost foarte bine strucuturat şi m-a atins unde trebuia cu "n-am fost o Ukumaki până la capăt".
          A fost un capitol foarte bun. Bravo Kiss De abia aştept să văd ce va face Orochimaru în continuare, sunt foarte curioasă. :] Spor la scris şi multă inspiraţie! Kiss

    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 2218

    Data de înscriere : 10/11/2011

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Mar 23 Apr 2013 - 18:12

    A sosit şi întârziata de mine Neutru
    Mă bucu că ai adus nextul, draga mea, căci mi-a plăcut foarte mult capitolul.
    Chiar nu mă aşteptam ca Orochimaru să aibă o asemenea poveste şi nici la faptul că Kushina a fost găsită moartă. A fost un capitol excelent Big smile
    Ceea ce pot sş-ţi spun este doar că vreau nextul, asa că spor la scris şi la idei! Kiss

    Temari
    Banat

    Sex : feminin

    Mesaje : 208

    Data de înscriere : 23/08/2012

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Temari la data de Sam 27 Apr 2013 - 9:27

    Pai... cam tipic mie cu intarzierile, dar iti multumesc ca ai continuat sa ma anunti.
    Sincere felicitari pentru ca ai facut un fic incredibil. Imi place la nebunie cum descri.
    Sarpalaul sa nu se mai atinga de Konan sau Sakura, iar Konan de ce nu l-a lasat pe Pain sa temrine ca eram super curioasa de tot ceea ce se vorbeste oe-acolo, mai ales demoartea Kushinei.
    Anunta-ma de next!

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Andi la data de Joi 9 Mai 2013 - 15:24

    Hei, multumesc foarte mult pentru comentarii, chiar conteaza pentru mine. Adica, nu stiu, fiecare comm e un fel de imbratisare de la un prieten. Cel putin eu asa ma simt cand citesc commurile voastre. Sper sa va placa acest capitol, am incercat sa il fac mai romantic.
    Nu e cel mai bun capitol pe care l-am scris vreodata si are cam mult dialog. Scuze…



    Capitolul XVI - Kill me, I begged and love said no

    Konan






    - Tu esti nebun, nu are pic de logica ce zici! Ochii meu nu sunt albastrii ca ai tipei roscate, sunt caramizii.
    - Stiu, a zis Pain zambind. Aici nu e vorba de culoare, ci de expresie. Iar tu poti avea cea mai induiosatoare privire atunci cand vrei.
    - Mai devreme mi-ai spus ca Orochimaru o sa ma omoare si acum nu ai nimic mai bun de facut decat sa imi spui ce ochi frumosi am? Ce dracu, trebuie sa plang ca sa vezi ca imi e frica? Nu e un lucru firesc sa te temi atunci cand aflii ca viata iti e in pericol? Zau asa Pain, tu auzi ce zici? Nu e momentul sa ma iei in brate, nici sa imi faci complimente! Nu incerca sa fii romantic cu mine! Arata-mi ca nu trebuie sa imi fie frica cand sunt cu tine, fii barbat!
    Poate nu era necesar sa ridic tonul atat de mult? Dar cum sa fiu calma? Ma tem si nu e deloc un sentiment placut. In timp ce Pain spunea porcarii eu imi imaginam in ce feluri as putea fi omorata. Poate Pain nu e enervant de bun, poate asa e normal sa fie o fiinta umana care are sentimente. Eu sunt doar prea ciudata ca sa inteleg asta. Si totusi, in nepasarea mea, doare sa stiu ca nu ii pot intelege pe altii. Dintre  toti oamenii, de ce trebuie ca eu sa fiu diferita? Nu merita sa fii special, nu merita! Daca asta e pretul pe care il platesti cand esti unic, atunci as prefera sa fiu normala si sa nu ma deranjeze fiecare gest al lui Pain. Dar cred ca deja e prea tarziu pentru asta.
    - Stai putin, zise el pe un ton distant. Cum am ajuns noi la subiectul asta? Tu m-ai intrebat daca simt ceva pentru tine. Eu te-am sarutat si ti-am facut complimente, iar tu continui sa fii distanta… Ce ar trebui sa inteleg? Chiar conteaza ce a zis Oro? Crede-ma, barbatii spun multe si fac putine. Spune-mi ceva, astept o reactie din partea ta. Lasa pentru moment orice alt lucru care iti preocupa mintea, fii atenta doar la mine. Spune-mi ce simti.
    - “Ce simt? Simt ca nu mai pot respira, pentru ca esti prea aproape de mine. Si da, ai dreptate, ar trebui sa uit de orice altceva si sa iti spun ca te vreau in toate felurile in care te poate dori cineva. Vreau sa fiu cu tine, sa ma strangi in brate, sa ma saruti, sa imi spui ca ma iubesti si sa nu ma lasi niciodata singura.” Te-ar multumi un raspuns de genu’? Daca da, atunci imi pare rau, nu sunt genul ala de fata.
    Ce dracu’, sunt retardata? De ce i-am raspuns asa ironic cand el a fost doar sincer? Sunt atat de fraiera. Nici macar nu sunt in stare sa port o discutie. Cred ca dupa mine ar trebui sa spunem ceva de genu’: “Eu Konan, tu Pain, noi cuplu”. Ce minte primitiva am! Acum ce o sa ii spun? De-ar exista un mod prin care ii pot  spune ce cred fara sa folosesc cuvinte sau sa fac ceva. Probabil i-am ranit sentimentele si ar trebui sa imi cer scuze.
    - Nu, nu m-ar multumi. Te plac tocmai pentru ca nu esti genul ala, esti diferita. Asa ca spune-mi, tu de ce nu ma placi? Crezi ca sunt urat, nu? O, Doamne, zise Pain uitandu-se in oglinda, chiar sunt urat!
    Problema lui nu are treaba cu aspectul fizic. Pain e fraier. Cum poate sa se considere urat? El este unul dintre putinii baieti despre care pot spune ca arata bine. Adica nu doar bine, Pain arata foarte bine. Daca tocmai el e urat, atunci ceilalti cum sunt?
    Cineva a ciocanit puternic la usa. Un tanar roscat a intrat in camera. Tinea in mana flori, dulciuri, jucarii de plus si zambea ca un idiot. A incercat din rasputeri sa spuna ceva, dar nu isi mai gasea cuvintele. In timp ce venea in viteza catre Pain i-am observant pierce-ul din urechea stanga. Roscatul era putin nebarbierit si avea un costum impecabil negru, probabil venea de la serviciu. L-a luat pe Pain in brate, de parca nu s-ar mai fi vazut de mult, in timp ce zambetul nu i-a parasit buzele. Nu am vazut niciodata o persoana mai fericita.
    Dupa ce i-a dat drumul lui Pain ne-a privit pe amandoi si si-a facut curaj sa vorbeasca.
    - Sunt tatic, sunt tatic! a spus aproape nevenindu-i sa creada.
    - Esti nebun omule? De cat timp?
    - M-au sunat cei de la spital, Ino a nascut o fetita. Fetita mea, omule, copilul meu!
    Pe bune? Tipul asta e casatorit si mai are si un copil? Nu pare atat de in varsta. Nu cred ca e mai mare decat mine sau Pain. Deci alti deja si-au gasit jumatatile si traiesc fericiti impreuna. “Jumatatea” mea imi sta in fata si eu nu ii pot spune nimic. Nu sunt buna de nimic, da’ chiar de nimic. Eu nu voi ajunge niciodata sa spun “da” in fata altaralui, de vreun copil nici nu se pune problema. De ce este atat de greu sa ii spun ce simt? Oricum, acum nu mai e momentul.
    - Scuze ca ma bag, am zis pe un ton calm, dar nu ar trebui sa mergi la spital sa iti vezi sotia si copilul?
    - Sotie? Dar nu suntem casatoriti. Si da, ar trebui sa mergem. De fapt de asta am venit aici. Masina mea a ramas fara benzina chiar in fata casei Hinatei. Si uite ca din nefericire am dat peste voi, a spus roscatul razand. Ai venit cu masina, nu?
    - Nu am venit cu masina. Stai putin, o sa chem un taxi.
    Doamne, stateam si priveam cel mai frumos lucru posibil. Iubita tipului a ramas gravida, a si nascut si el se bucura. Va dati seama? Si nici macar nu sunt casatoriti. Nu cred ca imi pot reveni din soc. Incerc sa imi imaginez doar cat de mult o iubeste si cat de fericit este. Dar nu pot, eu niciodata nu o sa fiu atat de fericita. E trist cand ma gandesc la asta, dar totusi ma bucur pentru roscat.

    Cateva minute mai tarziu eram in lift, mergeam la etajul 5. Nu stiu de ce mergeam si eu cu ei, dar eram bucuroasa ca nu am ramas singura.
    - Scuza-ma, acum imi dau seama ca nu m-am prezentat. Sunt Sasori, fostul coleg de liceu al lui Yahiko.
    - Konan, am spus intinzand mana catre el. Incantata de cunostinta.
    - Scuza-ma daca sunt prea indiscret, dar as vrea sa stiu daca esti prietena lui Yahiko.
    Este o intrebare foarte buna. L-am privit pe Pain in ochi si el, ca un barbat curajos ce este, si-a mutat privirea in alta parte. Se inrosise tot la fata si cred ca abia astepta sa ajung la etajul respectiv. Ce las e. Si eu ce-ar trebui sa ii spun roscatului? Adica suntem si nu suntem impreuna. Sa o luam logic. Daca ii spun ca suntem doar prieteni am sa-l ranesc pe Pain. Daca ii spun ca suntem mai mult decat prieteni o sa fiu eu confuza. Deci intrebarea este: il pun pe Pain pe primul loc sau pe mine? Mi-am dres putin vocea si am raspuns vag.
    - Da, suntem prieteni.
    - Am inteles. Now, a moment of silence for our brother in the friendzone!
    Amandoi au inceput sa rada. Roscatul chiar se credea amuzant, in timp ce Pian radea mai mult fortat. Intr-adevar, era destul de comic, dar chiar nu imi venea sa rad. Slava Domnului ca am ajuns la etajul respectiv si nimeni nu a mai spus ceva despre asta.
    Toti trei am intrat intr-o camera luminoasa cu perdele verzi si draperii crem. Era extreme de primiotare. In pat statea o tipa frumoasa, cu un par blond foarte lung, care tinea in brate un copil cu ochi albastrii. Sasori s-a apropiat foarte emotionat de ele. A vrut sa o ia pe micuta in brate, dar a ezitat. Blonda l-a incurajat si in cele din urma a facut ce isi propusese. Isi privea cu atata dragoste fiica, incat a facut-o pe blondina sa planga. S-a apropiat si mai mult de ea, ia sters lacrimile si a sarutat-o pe obraz. Apoi s-a uitat la bebelus foarte emotionat.
    - Nu-mi vine sa cred ca e fetita noastra. E atat de frumoasa si mica si fragila. Cum o sa reusesc eu sa am grija de ea cu mainile astea neindemanatice?
    - O sa reusim, impreuna.
    Apoi s-au luat imbrate. Da, emotionanta scena, dar putin prea siropoasa pentru mine. Pain a zis si el ceva acolo, dupa care le-a spus celor doi indragostiti ca noi ii lasam singuri.
    I-am spus lui Pain ca vreau sa iesim rapid din spital, nu imi plac spitalele, ma sperie. Bineinteles ca a facut cum i-am zis si in cateva minute am iesit din curtea spitalului. M-am uitat insistent la el, apoi l-am intrebat ce urmeaza sa facem.
    - Pai nu cred ca Jiraiya are vreo treaba cu noi, deci facem ce vrei tu, amice.
    - Amice? am repetat eu ca un copil prost care nu intelege semnificatia unui cuvant.
    - Pai nu ai spus ca suntem prieteni? Cum ai vrea sa iti spun?
    Desi incerca sa ascunda asta, era putin ranit. Ma simteam prost, dar nu aveam de gand sa imi cer scuze. Adica, nu imi gaseam cuvintele portrivite si decat sa zic ceva care suna ca o scuza penibila, ma bine tac de tot. Si totusi, ce zic eu aici? Cu omul asta trebuie sa stau zi de zi, sa il suport. Daca nu o sa vorbim unul cu altul o sa fie al naibii de ciudat. Doamne, ce e cu mine? Dar mai important, ce e cu Pain? Si el pare destul de nelinistit. Deci, avand in vedere ca nu stiu ce sa spun despre asta am sa schimb subiectul. M-am uitat la el si l-am intrebat de ce Sasori la strigat Yahiko. A ras putin, dupa care mi-a raspuns.
    - Doar nu credeai ca ma cheama Pain, nu? E doar o porecla.
    Nu imi dau seama ce e mai stupid, intrebarea mea sau raspunsul lui? Am trecut peste, apoi i-am zis ca ar fi bine sa mergem sa mancam ceva, muream de foame. A fost de acord. Nu aveam chef de un restaurant sau ceva pompos asa ca ne-am luat niste sanvisuri si am mers intr-un parc. Literalmente mancam ca boschetarii.
    - Ai putin ketchup aici.
    Da, eu am zis asta. Si aratam catre coltul gurii lui Pain. L-am sters cu degetul, apoi l-am privit in ochi, destul de mult timp, poate prea mult timp. Avea niste ochi albastri frumosi. Asta era un din zilele in care nu isi pusese lentilele de contact mov. Si el ma privea destul de cald. Si privindu-ne unu’ pe altu, am observant ca era din ce in ce mai aproape.
    - Ce faci?
    - Ce ti se pare ca vreau sa fac?
    El m-a sarutat data trecuta. Si vrea sa o faca din nou. Da’ ce crede el, ca eu fac tot timpul ce vrea? Nu si de data asta. Am inchis ochii si l-am sarutat. Da. Eu pe el, nu invers. Avea niste buze atat de moi si catifelate, nu m-as mai fi dezlipit de ele. Eram atat de emotionata, incat nu-mi venea sa cred ca sunt eu. Pain a rupt sarutul si a inceput sa rada. Eu m-am inrosit putin si l-am intrebat ce e atat de amuzant.
    - Prieteni care se saruta si locuiesc impreuna. Asta o sa fie o prietenie cam ciudata. Si stiam ca daca incerc sa te sarut iar nu o sa ma lasi si o sa ma saruti tu. Adica orgoliul femeilor e atat de mare.
    Dupa care a zambit ca un idiot, adica ce zambet? A ranjit. Se credea foarte intelligent. Pai chiar era, spre deosebire de mine, care am facut exact ce a vrut. Nu imi place sa fiu manipulata. Poate sa fie sigur, o sa ma razbun.


    Ultima editare efectuata de catre Andy Horror in Vin 16 Aug 2013 - 12:47, editata de 1 ori

    Matabi
    Banat

    Sex : feminin

    Mesaje : 94

    Data de înscriere : 04/05/2013

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Matabi la data de Joi 9 Mai 2013 - 18:49

    "Orogoliul femeilor"...
    Buna! Deci WoW! Scrii asa de furmos,incat ma lasi fara cuvinte. Te iubesc si iti iubesc felul de a scrie si de a descrie.
    Vai de Pain... adica ea e pe punctul de a fi omorata si el iii spune ca are ochi furmosi si o complimenteaza... baiete, mai ai muuult, de invatat
    Ioi.. origliul femeilor al lui Pain...mai las-ama in pace.
    Anunta-ma cand postezi urmatorul capitol.Te pup!

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Pasila la data de Joi 9 Mai 2013 - 19:31

    Andy, te omor! Te poti pregati acum sa mori, cum sa faci asa ceva? Tu chiar esti rea, m-am suparat. Nu chiar n-ai inima? Nu ai mila? Biiin, biiiine. Te tin eu minte. Si Konan l-a sarutat, ce draguuuut! A fost asa un moment special si s-a trezit Yahiko sa comenteze la sfarsit, fraierul! In loc sa prelungeasca momentul! Astia doi chiar sunt ciudati....n-o sa-i inteleg niciodata. Bine bine, nici eu n-as sti sa-mi exprim sentimentele. Deci nu o condamn pe Konan. Si WOW! Sasori era asa incantat! Love it Love it A fost un alt moment dragut, defapt tot capitolul a fost dragut, ba nu. Tamba sunt, a fost genial! Si eu am simtit TOTUL! Esti asa....ca o vrajitoare. NU stiu cum ai facut, dar am simtit si eu ce au simtit ei Smile A fost ca un film care se derula. Si a fost perfect, pentru ca n-ai grabit nimic! Love it Love it Si abia astept next, trebuie sa vad ce o sa se mai intample in legatura cu Orochimaru. Si mersi ca m-ai anuntat, probabil as fi intarziat cu zilele daca nu o faceai. Sa ma anunti si de urmatorul next, abia il astept. Si sa te grabesti! Urasc suspansul Neutru Te pup, Xo.Xo. Kiss

    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 2218

    Data de înscriere : 10/11/2011

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Vin 10 Mai 2013 - 14:44

    Eu ma simt atat de prost ca nu am comentat prima Crying Dar oricum, cel putin am ajuns si pe aici mai devreme sau mai tarziu, asa ca incep ^^
    Ce mai capitol Big smile Mi-a placut foarte mult. Nu pot sa cred ca Sasori a devenit tatic.
    Cel mai mult mi-a placut finalul, chiar nu ma asteptam sa suna Pain faza cu orgolul femeilor Laughing Asta a fost prea de tot Laugh
    Deci, draga mea... Eu astept nextul Smile
    Spor la scris si la idei! Kiss

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Andi la data de Mar 11 Iun 2013 - 21:52

    Capitolul XVII
    Don't touch me, please, I cannot stand
    the way you tease


    -part one-

    Pain



    În sfârşit am întâlnit dragostea şi e exact aşa cum mi-am imaginat-o. Caldă, plăcută, mă face fericit. E ca atunci când fumezi ceva, ai senzaţia că nu poate fi mai bine de atât. Nu e ca şi cum poţi descrie prea bine sentimentul ăsta, dar ştii că e acolo, îl trăieşti. Mă bucur că simt asta atunci când sunt alături de Konan. E o stare puţin ciudată pentru că mă face să zâmbesc ca un idiot, dar îmi place. Vreau să am parte de acest sentiment divin cât mai mult posibil. Vreau să îmi fie ca un drog, să ajung să fiu dependent de el. Dacă sunt atât de îndrăgostit, atunci de ce nu mă simt pregătit să o spun cu voce tare? Nu e atât de greu şi nici nu mă tem. Konan doar m-a sărutat mai devreme, deci şi ea mă place. Ce mai aştept? Păi, în primul rând, ar trebui să alerg după ea. Cum nu m-am putut abţine şi am făcut comentariul ăla referitor la faptul că femeile ar fi orgolioase, am primit exact ce meritam. Tot sucul ăla delicios de fructe de pădure a ajuns pe faţa mea şi inevitabil a curs şi pe cămaşă. Îmi plăcea cămaşa asta, nu era specială, dar îmi venea să o port fără să vreau să o arunc de pe mine. Îmi venea să o strâng de gât pe albăstruie. Şi ar face bine să se vopsească, derivata de la culoarea părului ei nu sună prea drăguţ. Nu putea fi şi ea brunetă, blondă sau roşcată? Dar pe cine păcălesc? Nu aş fi îndrăgit-o aşa cum o fac acum dacă ar fi fost altfel. Am lăsat un oftat să iasă printre buzele puţin crăpate. O să mă duc la ea şi o să o strâng de gât. Adică în braţe, am vrut să spun că o să o strâng în braţe, o să îi mărturiesc că sunt înnebunit după ea, apoi o voi trimite să îmi spele cămaşa. Da, pare un plan bun, dar ca să îl duc la capăt trebuie să mă ridic de pe banca asta lipicioasă, din cauza sucului, şi să o prind din urmă pe Konan. Şi chiar asta am făcut, deşi mă simţeam umilit să alerg printre atâţia oameni arătând atât de caragios cu tot sucul ăsta pe mine. Aşa că, hai să nu mai fiu singurul care se simte prost. Mi-am dres puţin vocea şi am strigat-o pe nemernică, i-am spus să mă aştepte. Ea s-a oprit, s-a întors - mai roşie decât un rac fiert mult prea mult, şi m-a întrebat ce vreau, abia rostind cuvintele de nervi. Uită-te la faţa ei, uită-te la ea, e aşa drăguţă. Vreau doar să o strâng la piept, în timp ce stăm în pat, după ce am făcut dragoste. Stai, stai, stai. Ce spun eu aici? E diferit cu Konan, nu vreau doar să o facem şi gata, îmi trece pasiunea pentru ea. Eu chiar simt ceva faţă de ea, ceva mai mult decât dorianţa de a petrece o noapte împreună. “O, Doamne!” mi-am spus punându-mi mâinele în cap, chiar sunt îndrăgostit. Sunt bărbat şi pot să o fac. Trebuie doar să deschid gura şi să par puţin serios. Inspir, apoi expir, lent, cu calm. Pot să o fac. Konan deja îmi aşteaptă răspunsul de ceva vreme. Gata, acum chiar îi spun.
    - Uite, îmi pare rău pentru ce am zis. Doar că mă bucurasem atât de mult că m-ai sărutat încât am spus ce mi-a trecut prin cap, fără să gândesc.
    Ce dracu’ fac? Am zis că am să îi spun ce simt pentru ea, nu că o să îmi cer scuze. Sunt aşa un idiot.
    - Bine, spuse Konan puţin emoţionată. O să o spun o singură dată, aşa că fii atent la mine.
    A făcut câţiva paşi către mine şi m-a luat în braţe.

    __________________________________________________________________________________
    Am făcut partea asta mică doar că să nu spuneţi că am uitat de tot. După cum am menţionat, e doar prima parte a capitolului, mai urmează suficient de mult. Sper că v-a plăcut. E şi necorectat, deci scuze pentru greşeli. Mulţumesc mult pentru comentarii şi pentru faptul că încă îmi citiţi povestea. Pe data viitoare! : *
    P.S1: Scuze dacă am uitat să anunţ pe cineva :-s
    P.S2: Sper că cineva anume, nu spun cine, va observa că viaţa poate fi roz până şi pentru Pain, care nu a avut chiar aşa mult noroc până acum. *byebyecats*

    Reeah
    Ex Staff
    Ex Staff

    Sex : feminin

    Mesaje : 7345

    Data de înscriere : 26/11/2011

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Reeah la data de Mier 12 Iun 2013 - 19:48

    edit.

    Regretele mele ca n-am comentat data trecuta, e greu fara tastatura. Ce pot spune? Mi-au placut capitolele si sunt foarte curioasa. Oare cand vor ajunge si astia impreuna? M-am saturat sa tot astept o relatie... Dar ce ii va spune Konan? Ca-l place? Astept viitorul capitol, spor la scris!

    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 2218

    Data de înscriere : 10/11/2011

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Joi 13 Iun 2013 - 15:02

    Da... Ce pot sa mai spun? Sunt o nesimtita Sad Nu pot sa cred ca nu am comentat pana acum... Imi pare nespus de rau, draga mea.
    Capitolul desi a fost scurt, a fost foarte dragut. Smile Chiar mi-a placut ^^
    Sunt foarte curioasa... Oare ce-i va spune Konan lui Pain?Think
    Oricum... Astept nextul! Spor la scris si la idei! Kiss

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mar 25 Iun 2013 - 9:06

    Sunt o nesimtita… rectific, sunt o mare, foarte mare nesimitita si stii de ce? Pentru ca eu am uitat care e idea acestui minunat fic, am uitat actiunea, mai pe scurt, am uitat aproape tot. *Yes, I deserve to be killed.* Asa ca, daca tot am luat vacanta, am plecat pentru patru zile la tara si am pus in word toate capitolele de la inceput, pana acum. Bineinteles, ca mi-a stat putin inima in loc cand am vazut ca am de recitit 48 de pagini, dar aveam impresia ca ai pus mult mai multe capitole pe care eu nu le-am citit si nu le-am comentat, dar am avut o surpriza… placuta. Neutru Se pare ca penultimul capitol este si ultimul pe care l-am citit si ultimul este unul nou… in fine, ideea e ca am citit si mi-am amintit tot si pot spune ca a fost foarte frumos.

    De la inceput pana acum, pot spune cu mana pe inima ca ai evoluat foarte mult. Ai inceput sa dai mai multa atentie personajelor, actiunilor lor si mai ales, sentimentelor ce le traiesc. Ajunsesem pe la capitolul XVI, si iti spun sincer ca incepusem sa ma enervez putin. De ce? Pentru ca ma simteam ca intr-un film cu prosti. Nu vreau sa te superi, dar stii faza aia: “Eu te plac, tu ma placi, imi explicit si mie de ce nu suntem impreuna?” Asta aveam in minte numai fraza asta pe masura ce citeam toate indoielile lui Konan. Serios, prea multe intrebari isi pune. Laugh In acest ultimul capitol *care a fost mult prea scurt*, mi-a placut foarte mult atitudinea lui Pain. Adica, deobicei, prin ficuri, surprind mai mult fete, recunoscand ca sunt indragostite si ca e un sentiment minunat, si roz, si pufos. *nu mai continui ca mi se face greata.* M-ai surprins placut cand am vazut ca e din perspective unui baiat, spunand ca e indragostit si ca adora aceasta senzatie care “Nu e ca si cum poti descrie prea bine sentimentul asta, dar stii ca e acolo, il traiesti.” Mi-a placut maxim, si sper ca in urmatorul capitol, Konan sa nu cumva sa spuna vreo duma de-a ei, ca voi veni pana in Brasov sa te pocnesc pentru asta. Laugh Nu am putut sa nu ma simt, pentru ultima remarca… stiu prea bine ca e pentru mine… Serios, tu, povestea e cu totul diferita fata de realitatea pe care o stim noi doua. Asa ca inchei prin a spune ca nu exista asa ceva numit, iubire, e doar o senzatie de atasare si nimic mai mult. Nu exista jumatate sau mai stiu eu ce, asta e.

    Ne vedem data viitoare! Bye *hug & ~chuu* ^-^

    Pasila
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 3265

    Data de înscriere : 18/04/2013

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Pasila la data de Joi 1 Aug 2013 - 18:45

    Omg, Andy X_X Sorry ca am intarziat atata, de ce nu mi-ai dat niste buzz-uri ceva, acolo, un ghiont ca sa ma trezesc si sa nu ajung ultima? Mi-e rusine de mine, dar de acum incolo eu o sa fiu prima, nu Deea, nu Clau, EU! Ca sa se stie cum stam si cu ordinea, asa. 
    Cat despre capitol, dupa ce ca il faci asa bun, asa perfect si genial si asa cum mi l-am dorit, mai scrii si putin! You... little.. Grrrrrr. Vezi tu pe mess. 
    Si acum imi amintesc de faza de la inceput cand mi-ai aratat-o Laughing Ti-am spus eu cat e de tare! Am avut dreptate! Moama, ce le am. Merit un premiu? Merit, bineinteles, un capitol ;;]  Unul maaare (goo) si dedicat mie pentru ca sunt asa o inoroaga sefa si adorabila.
    "Tot sucul ăla delicios de fructe de pădure a ajuns pe faţa mea şi inevitabil a curs şi pe cămaşă. "
    Bineinteles. Adica, ce faci atunci cand iubita se enerveaza si toarna suc pe tine? Te gandesti ca a facut o risipa, dăăăăă. Adevarul e ca si eu as fi gandit la fel, o bunatate de suc a sacrificat! Asa ceva nu se face [-( . 
    "(...)derivata de la culoarea părului ei nu sună prea drăguţ." -> Ce pacatos si Pain asta [-( Dupa ce ca Konan (cacofonie, asta este, soarta) e asa o fiinta speciala el nici un defect calumea nu-i poate gasii? Noroc ca a indulcit-o mai apoi ca nu ar fi iubit-o asa mult daca era altfel ca-l castram pe vac. Oricum, gandurile lui sunt geniale Laughing Cred ca mor de ras de la felul lui de a gandii si logica aia intoarsa Laughing . 
    *Trei minute mai tarziu, dupa o criza de ras*
    "(...)o să îi mărturiesc că sunt înnebunit după ea, apoi o voi trimite să îmi spele cămaşa."
    Normal. Mi se pare corect. Adica, dupa ce ca a prapadit bunatate de suc sa nu faca nimic sa-si indrepte greseala? Oricum, revenind la realitate, si acum rad de la faza asta Laughing Bineinteles, asa se face, baby. Esti un geniu, Andy Laughing Dar asta se stia demult.
    Cand spune ca a strigat-o pe "nemernica" Laughing Jur ca m-a apucat iar rasu'. Mai ales ca vorbesc si astea acum pe chat de jucarii si porcarii... si mintea mea bolnava e cu gandu' la prostii acum cand aleagra asta dupa am niste scenarii in minte... Si nu ma ajuti cand spui:
    "Eu chiar simt ceva faţă de ea, ceva mai mult decât dorianţa de a petrece o noapte împreună."
    Eu nu-l contrazic pentru ce a spus la final (pe Pain) ca e asa un idiot. ;;] Cine sunt eu sa-i spun cum e? Are dreptate ;;].
    Si finalul... tuuuuuuuuuuuuuuuu. Cum ai putut sa-i faci asta? Cica ca  o spuna o singura data si in loc sa-si dea drumu' la gura si sa vorbeasca il ia in brate! Ceeee? Ce D-zeu sa-i spuna? Mor aici! Si tu mai ai si o suta de lucruri de facut pana pui next! Nu e drept, iti spun, nu e drept! *cry2*. Nu asa se face cu cel mai mare fan al fic-ului tau, de ce sa fii rea cu mine? 

    *DeEa*
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 30

    Data de înscriere : 08/02/2012

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de *DeEa* la data de Joi 15 Aug 2013 - 22:39


     Buna! Big smile 
     De ce te-ai oprit tocmai acum? Evil  Vreau sa stiu ce se va intampla intre cei doi in continuare. Love 
    Imi place foarte mult cum descri sentientele Love it  si faza aceea cu camasa, a fost foare tare Laughing . De unde ai mai luat-o?
    Anunta-ma si pe mine cand pui urmatorul capitol. 

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Andi la data de Mier 21 Aug 2013 - 2:34

    Heeei, după două luni am revenit cu continuarea capitolului ăla minuscul! Nu e nici ăsta prea lung, dar e mai bine, cred. Sper că aveţi răbdare şi citiţi până la capăt. O să aveţi surprize plăcute, cred.
    @Reeah: Habar n-ai cât apreciez faptul că îmi dai în continuare comm'uri, chiar dacă ai problemele cu tastatura.
    @Black Flame: Chiar nu e nevoie să îţi ceri scuze când ai tu senzaţia că ai întârziat. Eu nu mă supăr niciodată. E suficient şi să citeşti. *hug*
    @Bommye: Clau, mamă, ce ai făcut? Laugh Nu e nicio problemă că ai uitat ideea. La ce rar postez, mă mir că mai ştiu eu ce se întâmplă cu ficul. Puteai să mă întrebi şi îţi făceam un mic rezumat. Serios, acum. Nu sunt Bau-bau, n-o să mănânc pe nimeni. Deci nu vă mai cereţi scuze că aţi uitat ideea sau că nu aţi ajuns mai repede să comentaţi, nu mă supăr.
    @Cocktail: Doamne, Damaris. Ce umilinţă am îndurat din cauza ta. Comentariul tău e mai lung decât capitolul meu Laughing. Să-mi fie ruşine Laugh
    @*Deea*: Wow, chiar nu mă aşteptam să citeşti tot atât de repede. Sper că îţi place capitolul ăsta şi că nu o să ai senzaţia că ai citit degeaba.
    Acestea fiind spuse, vă urez lectură plăcută şi chiar sper că nu am prea multe greşeli.



    Capitolul XVII 
    “Don't touch me, please, I cannot stand the way you tease”

    -partea a doua- 

    Pain



     
     
     

    Mă strângea în braţe şi mie nu-mi venea să cred. A spus că îmi va spune ceva şi pare a fi important. O, Doamne! Spune-mi că se întâmplă! Spune-mi că ea vrea să spună prima că mă place! Dar ce fel de bărbat sunt eu dacă o las pe ea să fac primul pas? Nu pot tolera aşa ceva. Acum sau niciodată! Nu-mi vine să cred. Am luat o hotărâre atât de bună. Abia aştept să audă şi ea. Dar până să îmi încep confesarea, Konan mi-am luat-o înainte.
    -          Şi mie îmi pare rău de cămaşa ta. Mi-am dat seama că nu trebuia să vărs tot sucul ăla pe tine. Dar suntem chit acum. Vezi, spuse aceasta dându-se câţiva paşi înapoi. Şi tricoul meu  e murdar.
    Deci m-a îmbrăţişat doar pentru asta? Ca să fim chit? Am avut atâtea emoţii pentru câteva secunde doar pentru nimic? Ăsta e lucrul pe care nu putea ea să îl spună de mai multe ori? Doamne, ia-mă acum. Sunt dezamăgit. De ce îmi face asta? Şi serios acum, cum poate sta lângă o sexoşenie ca mine fără să aibă niciun gând năstruşnic? Dacă nu mă place pentru ceea ce sunt, ar putea măcar să fie atrasă de fizicul meu. Dar de unde? Doar în mintea mea sunt arătos? Sunt aproape sigur că există femei, şi poate chiar şi bărbaţi, care îmi împărtăşesc părerea. Arăt bine! Şi Konan va trebui să accepte asta fie că îi place, fie că nu. Dar ce sunt eu? Un barbar? Nu vreau să-i impun nimic. M-am săturat de atâtea întrebări şi atâta confunzie. Vreau să merg acasă şi să mă uit la nişte filme porno cu blonde sau nu ştiu, găsesc eu ceva. Orice îmi poate distrage atenţia de la Konan, e bine venit. Totuşi, mai merita să încerc măcar o dată. M-am uitat către posibila fostă viitoare iubită şi mi-am dres glasul, apoi am întrebat-o dacă asta era tot ce voia să îmi zică.
    Şi-a lăsat privirea în jos şi şi-a muşcat buza inferioară, în semn de regret. Greşeam cu ceva?
    -          Crezi că ar mai fi ceva de spus?
    Ok. Cred că am înţeles mesajul. Dacă nu mai are nimic de spus, înseamnă că asta a fost. Două săruturi din întâmplare nici nu contează, nu? Cred că au fost doar nişte greşeli. Pe moment chiar nu credeam că le voi regreta, dar se pare că m-am înşelat. E un sentiment ciudat. Îmi doresc atât de tare ca lui Konan să îi fi păsat mai mult de mine, încât, încât nu ştiu de ce aş fi în stare ca să o pot face să mă iubească. Mă cuprinde disperarea şi simt că înnebunesc. Sunt chiar aşa rău? Cred că dacă în momentele astea aş fi fată, aş plânge. Păi, cred că asta e. A venit momentul să mă resemnez. Mi-am plecat şi eu capul şi mi-am încleştat pumnul. Chiar se termină aşa? Se pare că da. Nu vedeam de ce ar trebui să mai stau aici, aşa că i-am întors spatele şi am plecat. Am făcut primul pas, al doilea, al treilea, chiar şi al patrulea şi nu am auzit niciun „Stai!”. Ar fi fost atât de greu să întrebe măcar unde plec? Încă nu aud nimic din ce ar putea semăna cu glasul ei. Doar paşi, voci necunoscute ciripit de rândunele şi alte zgomote nesemnificative. Dacă n-aş fi atât de departe de copaci, m-aş duce la unul dintre ei şi l-aş lovi în mor repetat, până mi-ar curge sânge din urechi. De ce tocmai din urechi?  Habar n-am! Şi totuşi, copacii nu sunt atât de departe şi chestia asta devine din ce în ce mai tentantă. Doamne, ce tot vorbesc aici? Nici măcar nu mai gândesc normal. Cred că ăsta e efectul pe care îl are Konan asuprea mea. Gândindu-mă din nou la ea, s-a făcut brusc linişte în jurul meu. Era ca şi cum lumea ar fi îngheţat. Îmi mai auzeam doar bătăile inimii mele şi nişte paşi care loveau pământul cu putere. Sunetul produs de ei era mai mult liniştitor decât deranjant. Să mă întorc? Voi fi dezamăgit de ce voi vedea? Timpul pentru întrebări a expirat acum mult timp. Mi-am închis ochii, ca şi cum mă temeam de ce urma să văd, apoi i-am deschis, plin de speranţă. Paşii se opriseră la o distanţă destul de mică de mine.  Totuşi, lipsa de curaj interveni din nou. Dacă era altcineva şi nu Konan? Am inspirat adânc, apoi am expirat puternic. Întâlnirea aceasta a privirilor noastre ar putea însemna totul. Ok, nu mai am nimic de pierdut. M-am întors. Imaginile ajungeau la mine în fragmente amestecate. Degetele lungi şi subţiri, părul albăstrui, picioarele lungi, tricoul negru şi larg, zâmbetul şters şi ochii... înlăcrimaţi? Mi-a apucat partea de jos a cămăşii cu ambele mâini şi strâns-o cu putere.
    -          De ce ai plecat?
    Vocea ei era mai stinsă ca niciodată. Credeam că trebuie să plec, asta mi-a dat de înţeles.
    -          Dacă tu crezi că eu sărut orice tip cu care stau, atunci ai o părere foarte proastă despre mine.
    Stai puţin. Încotro se îndreaptă discuţia asta? De fapt, ce discuţie? Doar ea a vorbit până acum. Iar eu stau încă înmărmurit. De ce e gata să plângă? Şi ce ar trebui să fac în momentele ca acesta? Am văzut că îmbrăţişările nu ajută cu nimic. De asta uneori prefer să nu stau în preajma femeilor. Se comportă ciudat din motive necunoscute şi nici măcar nu îţi dau explicaţii. Cu ce o pot ajuta?
    -          Vezi cuplurile astea din jurul nostru? Tineri, bătrâni, nu contează vârsta, toţi sunt la fel! Sunt atât de îndrăgostiţi şi bucuroşi încât îmi vine să vomit. Toată fericirea lor pare atât de ireală. Eu nu aş putea să pretind că totul e bine, când de fapt nu este; nu aş putea să te susţin mereu şi nici nu ţi-aş arată vreodată că te iubesc, chiar dacă aş simţi asta. Nu aş mai fi eu, dacă aş încerca să pretind că sunt ca ei. Îmi pare rău.
    -          Bun, sunt total confuz şi mă doare capul. Deci mă săruţi fiindcă îţi place de mine, dar nu vrei să fii cu mine pentru că ar fi prea complicat?
    Nu a răspuns la asta. Cred că nici ea nu se mai înţelege. Eu ce aş mai putea să îi spun? Cred că am să las şi ocazia asta să îmi scape şi am să îi fac o mică vizită lui Karin. Şi aşa viaţa va merge mai departe. Sau aş putea să fiu şi eu bărbat şi să îi arăt că merită să încerce măcar să fie cu mine. E o simplă alegere. Nu-mi mai scapă. Nu şi de data asta. Cuvintele nu sunt niciodată suficient de bune când vine vorba de o femeie, deci trec la fapte de data asta. Dar stai, mai am o variantă. O să mă prefac că nu îmi pasă. De obicei ţine. Când te văd făcând pe indiferentul, fetele aleargă imediat în braţele tale.
    -          Ştii ce, nici măcar nu îmi mai pasă. Dacă te hotărăşti, ştii unde să mă găseşti.
    Ha, i-am spus-o. Şi m-am simţit atât de bine. În sfârşit mă simt stăpân pe situaţie. Sentimentul ăsta era chiar plăcut, până când Konan mi-a dat o replică şi mai dură.
    -          Sper că îţi dai seama ca asta nu o să ţină, nu?
    Şi m-am întors cu picioarele pe pământ. Ce păcat. Era aşa plăcut să plutesc pe un norişor pufos. Dar vântul Konan a trecut şi m-a dat jos de pe el. Ce fel de comparaţii sunt astea, Doamne? Sunt idiot? Cred că asta e o întrebare al cărei răspuns e mai mult decât evident. Ce mă fac acum? E vina mea că am transformat o discuţie serioasă în una stupidă. Ah, cât mă pot urî uneori. Eu şi simţul umorului – proastă combinaţie. Acum am dat-o în bară, rău de tot. Nu am ce să îi mai spun, ea nu o să cedeze şi totul o să se termine prost. Se pare că ultimul neuron nu m-a părăsit, încă. O idee destul de bună mi-a trecut prin cap. Dar a trecut atât de repede încât nu am fost în stare să o reţin. Cred că am ajuns la ultima soluţie, şi anume umilinţa. O, da. Mă voi umili atât de rău încât o să îmi fie ruşine să mă uit în oglindă. Inspir, expir, totul o să fie bine. Sunt doar nişte cuvinte.
    -          Uite, Konan, eu te...
    Dar nu am putut să continui, ar fi fost prea greu. Eu nu le spun fetelor că le iubesc. Şi nu, nu am nicio povesete dramatică prin care să îmi scuz acţiunile. Niciodată nu am fost genul ăla de persoană care spune uşor ceea ce simte. Dar cred, sau cel puţin credeam, că aşa e şi Konan. Atunci mi-am dat seama că degeaba încerc să o impresionez, dacă nu sunt eu. Gata, de data asta nu o mai dau în bară.
    -          Sunt de acord cu felul în care priveşti cuplurile în general. Sunt enervante. Dar noi nu o să fim niciodată genul ăla de cuplu. Eu nu o să te ţin niciodată în braţe în public în timp ce am sta pe vreo bancă, dând de mâncare la porumbei; nu am să îţi spun că te iubesc, fiindcă nu pot şi nici nu am să te scot la plimbări romantice sub clar de lună. Putem să fim împreună în felul ăsta. Tu şi eu. Restul lumii nu contează.
    După micul meu discurs privirile ni s-au întâlnit rapid. Avea acea scânteie în ochi, care te făcea să speri la ziua de mâine şi la chestii drăguţe, cred. Ne-am apropiat unul de altul şi ne-am luat în braţe.  O îmbrăţişare mult mai importantă şi mai puternică decât un sărut.
    -          Promite-mă că orice s-ar întâmplă, nu îmi vei da niciodată drumul.
    -          Promit, a spus nesigură.
    Deci asta e? Se întâmplă? Eu şi Konan suntem împreună? Nu pot să cred. Trebuie să îmi afirme asta, din nou. Cuvânt cu cuvânt, ca şi cum ar explica ceva unui om prost, foarte prost.  

    ___________________________________________________________________________________
    Bam! Sfârşitul capitolui 17. Da, oameni buni. După atât de mult timp se întâmplă. Cel puţin aşa crede Pain. Sper că vă place. Dacă vi se pare că le-am schimbat cumva personalităţile celor doi sau comportamentul, vă rog să îmi spuneţi. Eu am încercat să nu îi schimb pe parcursul ficului, dar dacă am mai făcut greşeli chiar aş aprecia dacă mi-aţi atrage atenţia.
    Capitolul ăsta e necorectat fiindcă acum l-am terminat şi moooor dacă nu îl postez. Am să îl corectez mâine. Sper să nu aibe prea multe greşeli. Păi, mulţumesc mult că îmi sunteţi alături şi de data asta, ne vedem data viitoare!
    P.S: Habar n-am de nu pot să şterg spaţiile alea aiurea dintre rânduri, voi încerca să le rezolv şi mâine.
    P.S2: Îmi cer scuze că nu am anunţaţ pe nimeni încă.


    Ultima editare efectuata de catre Andy Horror in Mar 27 Aug 2013 - 14:39, editata de 5 ori

    •°•Andy Quinn•°•
    Scriitor
    Scriitor

    Sex : feminin

    Mesaje : 2218

    Data de înscriere : 10/11/2011

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de •°•Andy Quinn•°• la data de Mier 21 Aug 2013 - 11:49

    Văleu, că nu sunt prima! Laugh Las' că vezi tu Liz, data viitoare eu voi fi prima Winner 
    Ce capitol frumos Love Mă bucur că în sfârşit te-ai decis să vi cu acest capitol că eu aş fi murit aici dacă mai aşteptam mult Evil 
    Auzi la Pain, cică se crede o se*oşenie Laugh Faza aia a fost fenomenală Agrement 
    Nici nu mai ştiu ce să spun... Think 
    Gata, mi-am amintit! Tongue  Vreau nextul cât mai repede posibil! Whistling Şi capitolul să fie din ăla, kilometric că aşa îi mai fain Angel 
    Spor la scris şi la idei! Big Hug 
    Blacky te pupăceşte Kiss

    *DeEa*
    Nou venit
    Nou venit

    Sex : feminin

    Mesaje : 30

    Data de înscriere : 08/02/2012

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de *DeEa* la data de Mier 21 Aug 2013 - 17:33

    Buna! 
    Nici nu sti cat de mult ma bucur ca ai scris aceasta minunata parte a capitolului 17.  A fost plin de sentimente, ceea ce mi-a placut foarte mult.  Descrierea a fost foarte frumoasa si in acelasi timp a creat o atmosfera romantica. 
    Biata Konan, ce se v-a intampla daca o va prinde Orocimaru?  Sa nu o ucida, ar face o mare greseala pentru ca precis il va ucide Pain.  
    Sper ca nu ne vei lasa sa asteptam din nou atata timp. Vreau uramtorul capitol sa fie postat cat mai repede cu putinta.  
    Spor la scris si sa ai parte de multa inspiratie 

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Dum 25 Aug 2013 - 20:18

    Baaaam! Sunt aici, prezenta la datorie. Trebuie sa iti spun ca ai mare noroc ca am trecut din intamplare pe la ficuri. Nu stiu din ce motiv dar eu mereu uit sa ma duc sa mai vad ce si daca s-a mai postat cate ceva. Am prostul obicei de a fi anuntata, da greseala mea. Oricum, revenind la fic. Intr-un final ai scris faptul ca recunosc ca se plac si vor fi impreuna. Cand am citit partea asta: “Eu nu aş putea să pretind că totul e bine, când de fapt nu este; nu aş putea să te susţin mereu şi nici nu ţi-aş arată vreodată că te iubesc, chiar dacă aş simţi asta. Nu aş mai fi eu, dacă aş încerca să pretind că sunt ca ei. Îmi pare rău.” imi venea sa te bat nu alta. Laugh Am crezut ca iar ii vei desparti din nu stiu ce motvi, pana am descoperit la final ca totul s-a terminat cu bine… si asa ar trebui sa ramana. Spre final m-ai lasat in ceata de tot, adica sunt foarte curioasa sa vad ce idei o sa mai produca mintea ta. A fost un capitol cam scurt, insa acceptabil fata de celalalt, foarte frumos, cu multe intorsaturi de situatie [tocmai cand credeam ca Pain va fi barbat si isi va recunoaste sentimentele, trebuia sa apara altceva. Oh, tu!] Laugh si abia astept sa vad cu ce idei ne mai surprinzi. Spor la scris si la idei in continuare.! Kiss

    Ella ♣
    Moderator
    Moderator

    Sex : feminin

    Mesaje : 2342

    Data de înscriere : 16/04/2012

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Ella ♣ la data de Mier 1 Ian 2014 - 15:51

    Din cauza inactivităţii acest fic se închide. În cazul în care doreşti să continui povestea îmi poţi da un mesaj privat şi voi rezolva în cel mai scurt timp cu putinţă.  ^_^

    EDIT: Fic redeschis! Spor la postat! ^^

    Andi
    Critic
    Critic

    Sex : feminin

    Mesaje : 1691

    Data de înscriere : 27/04/2012

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Andi la data de Lun 26 Mai 2014 - 22:35

    Capitolul XVIII
    “Why can't I open up to you? I know exactly how you feel, 
    but it seems it just won't do.”


    Konan



    Viaţa e destul de scurtă. Pe măsură ce timpul trece, îţi dai seama cât de puţin ţi-a mai rămas şi încerci să nu îl iroseşti. De aceea încerc să salvez ce a mai rămas din timpul meu. Nu vreau ca atunci când voi fi bătrână să mă uit înapoi la perioada asta din viaţa mea şi să regret că am aşteptat. Vreau să mă bucur de părticica asta din tinereţe care a mai rămas, însă nu singură. Împreună cu Pain.
    Pain e un tip ciudat. Mi-am dat seama de asta de când ne-am cunoscut. Deşi circumstanţele au fost destul de dificile, Pain m-a ajutat. El a ales ca eu să mă număr printre persoanele cu care îşi pierde timpul, motiv pentru care mă simt onorată. Am întâlnit o mulţime de oameni interesanţi de când sunt în anturajul lui Pain, de la care am învăţat diverse lucruri. Itachi mi-a dovedit că sunt o fire slabă şi uşor de influenţat; Sasuke m-a îndemnat să tind spre ceva mai bun; Hinata m-a învăţat să fiu mai feminină. De la Orochimaru am învăţat că trebuie să las trecutul în urmă, căci dacă devin obsedată de el e posibil să nu mă mai fac bine niciodată. Toată experienţa de care am avut parte de când l-am întâlnit pe Pain m-a făcut să am o altă perspectivă asupra vieţii în general.
    Însă ultima perioadă din viaţa mea mi-a dat mult de gândit. Deşi încercam să găsesc răspunsuri, primeam doar întrebări. De ce mă simţeam în felul ăla când eram împreună cu Pain? Poate pentru că şi eu eram o tipă ciudată. De cele mai multe ori credeam că îi sunt doar recunoscătoare din cauza lucrurilor pe care le făcuse pentru mine. Apoi mi-am dat seama că eu nu am fost recunoscătoare nimănui, niciodată. Deci de unde aş putea şti cum te simţi când eşti recunoscător? Dar, cu siguranţă, sentimentele mele faţă de Pain îmi păreau cunoscute. Şi pe măsură ce ne apropiam şi vorbeam din ce în ce mai mult despre sentimentele noastre, mi-am dat seama că mă mai simţisem aşa, acum câţiva ani. Atunci eram îndrăgostită. Dar gândul ăsta m-a speriat atât de tare, încât am încercat să fug de Pain. Nu voiam să mă îndrăgostesc din nou, dar s-a întâmplat. Şi cum Pain a fost mai insistent ca niciodată, am încercat să mă acomodez cu sentimentele pe care le am faţă de el şi i-am promis că nu voi renunţa la el, niciodată. „Niciodată” însemnând tot restul timpului pe care îl mai am. Cuvinte mari, nu-i aşa?
    Şi încă mă întreb de ce stau să mă uit pe pereţi, în loc să dorm. Nu că aş mai avea şanse, căci e aproape dimineaţă, însă nu vreau ca Pain să îşi facă griji pentru mine. Am dormit împreună în noaptea asta. A fost chiar plăcut să mai simt pe cineva lângă mine în pat. Plus că sunt convinsă că şi el se săturase de canapea.
    Pain mi-a spus că vom face ceva astăzi şi părea destul de încântat. Şi iată-ne în maşină, trei ore mai târziu, îndreptându-ne spre necunoscut. De ce o exprimare aşa plină de mister? Păi dragul de Pain, aici de faţă, nu a avut bunăvoinţa de a-mi spune încotro mergem. Tot ce ştiu e că pare foarte fericit, motiv pentru care şi mie îmi scapă un mic zâmbet. Pain a observat şi el asta şi s-a înroşit puţin, apoi m-a luat de mână, lucru care m-a făcut şi pe mine să mă înroşesc. Dar chiar m-am bucurat că ne ţineam de mână.
    -          Parcă am avea 13 ani... De ce naiba suntem aşa emoţionaţi?
    -          Nu ştiu. Sunt prea fericit că în sfârşit suntem împreună. Fără complicaţii şi lucruri nespuse. În sfârşit, pot să-ţi strâng mână fără să îmi fie teamă că...
    -          Că ce?
    -          Nimic. Scuze, discuţia asta chiar începe să pară demnă de şcoala generală. Nu vrei să ştii unde mergem?
    -          Ba da, dar aşteptam să îmi spui.
    -          Păi, mereu mi-am dorit să...
    Ring ding ding dong. Momentele de genul ăsta mă fac să urăsc tehnologia. Telefonul lui Pain suna de zor. Şi din nu ştiu ce motiv, m-am simţit foarte ciudat când a dat drumul mâinii mele ca să poată răspunde. Deja dramatizez mult prea mult.
    -          Pe bune, Jiraiya? Chiar nu poţi găsi şi tu pe altcineva? Uite, chiar aveam treabă azi.
    Zece secunde mai târziu, Pain se uita absent la telefon.
    -          Ce s-a întâmplat?
    Nu a spus nimic la început. Părea doar foarte dezamăgit. Totuşi, liniştea aia era destul de ciudată, aşa că a afişat un zâmbet trist şi mi-a spus că fiica lui Jiraiya a rămas singură acasă şi are nevoie de cineva care să aibe grijă de ea până se întoarce el.
    -          Dar doamna Sâni uriaşi ce are de făcut?
    -          Cine, Tsunade? E la nu ştiu ce eveniment caritabil. Chiar îmi pare rău că prima noastră întâlnire s-a sfârşit înainte să înceapă măcar.
    -          Hei, nu-i nimic, o să încercăm iar mâine. Acum hai să mergem la Ella.
    Deşi am încercat să zâmbesc, în sinea mea eram mai mult decât dezamăgită. După atâta confuzie şi drame inutile, reuşiserăm şi noi să vorbim deschis despre sentimentele noastre. Eram aproape un cuplu normal care avea să aibă o întâlnire normală. Dar ce, îi pasă lui Jiraiya de asta? Nu, normal că nu. Măcar urma să petrecem ziua împreună, chiar dacă nu vom fi singuri.
    Nu credeam că voi prinde ziua în care am să regret să nu am făcut mai mult sport şi că nu am o condiţie fizică mai bună. Dar când alergi după un copil de şapte ani, începi să regreţi multe lucruri.
    -          Prinde-o, Pain!
    -          Ai senzaţia că nu încerc?
    Avea dreptate, el chiar îşi dădea silinţa încercând să o prindă pe copiliţă. Pun pariu că Jiraiya i-a spus să ne facă ziua un calvar.
    -          Haide, Ella. Dă-ne jucăria înapoi. Nu e a ta.
    -          Dar tati a spus că pot să iau tot ce vreau!
    Oare de ce aveam aşteptări de la un copil crescut într-o vilă luxoasă, cu părinţi putred de bogaţi? Ella continua să alerge cu un ursuleţ în mână de colo-colo, în timp ce proprietarul ursuleţului plângea de zor lângă mama lui.
    -          Asta e problema cu părinţii tineri. Îi învaţă pe copii numai şi numai la prostii. Vă rog să faceţi ceva în privinţă cu fiica dumneavoastră, doamnă.
    -          Noi doar avem grijă de ea. Nu suntem părinţii ei, spuse Pain, puţin timid.
    -          Exact! zic şi eu încercând să-i iau partea. Plus că să-i fim părinţi ar fi însemnat că eu şi Pain am fi făcut... ştiţi dumneavoastră.
    -          Hei, spuse Pain dezamăgit. Adică nu vrei să...
    -          Nu, nu! Nu am spus asta!
    -          Pentru numele lui Dumnezeu! Sunt copii aici! zise femeia de lângă noi, acoperind urechile fiicei sale. Haide Ninako, mama îţi va cumpăra un alt ursuleţ.
    O, nu, asta nu se întâmplă. Niciun copil nu ajunge cu o jucărie pe minus acasă pe tura mea! I-am făcut semn lui Pain să meargă după doamna ţâfnoasă. Acum suntem doar noi două, copilo! Nici nu am de gând să încerc să fiu dădaca bună şi să îi promit nu ştiu ce dacă îmi înapoiază ursuleţul. Am trecut de mult de etapa aia. Am să folosesc un simplu şi vechi truc, care de obicei dă roade cu toţi copiii. Am arătat cu degetul undeva în spatelei fetei şi am început să strig.
    -          Uite Ella, bomboane!
    -          Unde? Unde? zise blonda, întorcându-şi capul.
    Atââât. Misiunea de distragere a atenţiei tocmai a fost îndeplinită. Am smuls jucăria din mâinile ei şi i-am privit bucuroasă reacţia. Mica fiică a celor doi egocentrişti a început să plângă. „Nu râde, nu râde.” e tot ce mi-am putut spune în minte. Sincer, chiar mă bucuram să o văd aşa, dar ar fi insensibil din partea mea să mă şi manifest în sensul ăsta. Am privit victorioasă către animăluţul de pluş şi am început să îl caut Pain. L-am zărit destul de repede. Cumva, a reuşit să o ţină de vorbă de doamna de mai devreme. M-am apropiat şi eu încet de ei şi i-am dat fetei ursuleţul, după care mi-am cerut scuze pentru ce făcuse Ella. Cele două au plecat mai departe, iar eu am privit mulţumită. Să am de-a face cu femeile supărate chiar nu e activitatea mea favorită.
    -          În sfârşit, spuse Pain luându-mă în braţe.
    Într-un fel m-am simţit ciudat, deoarce lucrurile evoluau cam repede pentru mintea mea învechită. Până ieri eram prieteni, iar acum ne atingem atât de uşor. Nu ar trebui să existe reguli pentru asta? Gen, în prima zi puteţi sta la un metru distanţă. În a doua zi, la jumătate de metru. Şi tot aşa până ajungem să fim mai aproape. Doamne, ce gândesc aici? Şi prietenii se îmbrăţişează, nu doar îndrăgostiţii. Cred că mă gândesc la tot felul de prostii de când a adus în discuţie subiectul legat de sex. De fapt, eu am adus vorba de asta, dar Pain a făcut atmosfera să devină ciudată. Acelaşi Pain care mă tot ţine în braţe.
    -          Am nevoie de metrul meu pătrat, spun eu îndepărtându-l pe băiat.
    -          Ok, spuse acesta puţin nesigur.
    Cine să mă înţeleagă? Acum câteva ore îmi doream să rămân singură cu el, iar acum că suntem singuri mi se pare că suntem mult prea aproape unul de celălalt şi vreau să nu mi se invadeze spaţiul? Nu vreau ca lucrurile să devină ciudate sau ca Pain să creadă că mă deranjează cu ceva faptul că mă îmbrăţişează. Cel mai uşor mod de a clarifica lucrurile e să-mi cer scuze. Deşi eram foarte încordată şi tremuram de parcă înăuntrul meu avea loc un cutremur, l-am luat pe Pain de mână şi i-am spus că îmi pare rău. Ca de obicei, m-a înţeles şi mi-a spus că nu-i nimic. Asta m-a făcut să mă simt prost, deoarece dacă el a greşit vreodată eu am început să mă port ciudat şi cu siguranţă nu l-am iertat în prima secundă. Felul lui de a fi mă face să mă simt nedemnă de el. O persoană bună ar trebui să aibe persoane bune în jur, nu? Atunci mă întreb ce caut eu aici lângă el.
    -          N-ar trebui să mergem acasă? Am să fac ceva de mâncare dacă ţie foame.
    -          Dar nu vrei să mai stăm? E destul de frumos în parcul ăsta.
    -          Sunt cam obosită. Ne putem întoarce mâine, dacă vrei.
    Şi ce discuţii avem! Parcă am fi mamă şi fiu, nu alta. Îmi doresc atât de mult să scap cumva de doza asta de ciudăţenie şi să nu mă mai critic în fiecare secundă.
    Pain a aprobat spuselor mele, şi continuând să ne ţinem de mână, ne-am îndreptat către maşină. Deşi nu eram foarte obişnuită cu genul ăsta de lucruri, faptul că Pain îmi strângea mâna atât de tare mă face să mă simt în siguranţă. Aş vrea să ştiu că şi el se simte la fel. Mai mult de atât, vreau să şi fac ceva în privinţa asta. Dar, până acum, tot ce am făcut a fost să mă plâng şi eventual să promit că voi pregăti masa. Când voi pune piciorul în prag şi voi lăsa în urmă toate stângăciile astea de care dau dovadă? Dacă eu nu încerc să îi demonstrez lui Pain cât de mult ţin la el, nimeni altcineva nu o va face.
    -          Ămm, Konan?
    -          Da?
    Ce mai e acum? Eu îmi organizam gândurile aici.
    -          Unde e Ella?

    elenna
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 27

    Data de înscriere : 19/05/2014

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de elenna la data de Mier 28 Mai 2014 - 6:25

    Hey am trecut si eu pe la ficul tau si este minunat :o te iubesc si iti iubesc ficul si felul de aa descrie <3 imi place foarte mult cuplul Pein & Konan e foarte tare <3 :3 sper sa pui next-ul cat mai curând astfel încep si eu sa plâng :-s ... Glumesc Laugh pune repede next-ul si anuntama si pe mine Kiss

    Nibi
    Inactiv
    Inactiv

    Sex : feminin

    Mesaje : 8

    Data de înscriere : 28/05/2014

    Re: Jail is my home [+18]

    Mesaj Scris de Nibi la data de Mier 28 Mai 2014 - 20:07

    Buna ingeras !
       Iti ador ficul , ii atat de frumos , de fiecare data cand il citesc ma apuc sa plang fara sa vreau . Descrii minunat scumpo si imi cer mii de scuze ca deabia azi m-am gandit si eu sa iti las un amarat de comentariu . Acesta este primul meu fic care il citesc cu acest cuplu , si pot spune ca aceasta capodopera a ta are de toate (Drama , actiune si romantism ) . Nu ma mai satur sa citesc aceste capitole , cred ca le-am citit pe toate de cel putin 5 ori
    ...draguta mea Andi esti una din scriitoarele mele preferate si astept cu nerabdare capitolul urmator....

      Acum este: Mier 7 Dec 2016 - 18:18